Iubirea de neam, „înțeparea”, întoarcerea în țara noastră, Mihai Eminescu – părintele Pimen Vlad – ACTUALIZAT (!)

Actualizare: Video de mai jos (acum e pe Rumble) ne-a fost cenzurat de YouTube pentru „dezinformare medicală (!!)” pentru că „nu suntem în consensul comunității medicale și a OMS (!)”. Faptul că părintele Pimen a descris evidența faptului că e nevoie de încă o doză și încă o doză și încă o doză… este „dezinformare medicală”?? Ce trebuia spus? Că e necesar doar o singură doză de vaccin? Aceasta nu era „dezinformare medicală”? Cred că cenzura, întunecarea minții și degringolada societății progresiste de astăzi depășesc cu mult limitele normalului. …sau poate alte teme din video i-au deranjat? Alte „dezinformări medicale”? Iubirea de neam? De fapt, cine dezinformează pe cine?

Despre iubirea de neam, despre înțepare, întoarcerea acasă în țara noastră și Mihai Eminescu – ne vorbește părintele Pimen Vlad într-un cuvânt mobilizator. De asemenea, părintele nu scapă ocazia să ne facă îndemnuri practice legate de situația pe care o trăiesc românii din străinătate dar și cei din țară.

Vizionare plăcută! (după videoclipul adnotat aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! 

Despre dragostea de țară…

Ce voiam să vă spun acum? Vor fi așa, pe scurt, câteva lucruri. Un pic despre…știu eu cum să o numim noi? Dragostea asta, în afară de dragostea de Dumnezeu, dragostea asta de țară, de neam, de rădăcinile noastre, despre asta vreau să vorbesc un pic. 

Tradițiile și Biserica. Mănăstirea Putna

Și înainte de a intra așa, să spunem, în mai multe lucruri, vreau să spun că îmi place un lucru foarte mult care se face la noi în țară. Vreau să spun despre o mănăstire. Mănăstirea Putna care e în Bucovina, acolo. „Bucovină, mândră floare”, cum îi mai spun eu. 

Știți că dragostea mea rămâne Mănăstirea Sihăstria de Neamț unde am fost călugărit, am stat, am trecut cu părinții din vechime – părintele Cleopa, părintele Ioanichie Bălan și toți ceilalți, dar mi-e dragă și Mănăstirea Putna. Și îmi place foarte mult că acolo există așa, un centru, putem spune, foarte frumos în care, de câteva ori pe an, se organizează ceva, în afară de Ziua Sfântului Ștefan cel Mare care e ctitorul Putnei unde atât de frumos se organizează și vin acolo mii și zeci de mii de oameni, cu steaguri în mână, frumos… Adică un suflu așa… în afară de sfințenia Sfântului Ștefan și un suflu așa de patriotism, de drag pentru țara noastră, pentru tot ce ține de neamul nostru. 

Colindele de la Putna 

După aceea și la Adormirea Maicii Domnului când e hramul mănăstirii și mai mult decât atât se organizează permanent – am văzut foarte frumos acum, în afară de… la Nașterea Domnului, au venit grupuri și grupuri acolo și au colindat la Putna. Sunt grupuri foarte frumoase acolo. Au chiar acolo în zonă un grup care de mulți ani, permanent, de la un liceu – se cheamă „Ai lui Ștefan noi, oșteni”. Foarte frumos, tineri, acolo, cântă frumos. Și i-am și ascultat și în direct când am fost la Putna. Am și făcut fotografii cu ei, mi-au plăcut foarte mult, tineri așa curați, cum se zice, frumoși și sufletește și trupește și tot. Îmbrăcați național.

Și mi-a plăcut acum chiar de Anul Nou că la Putna s-a format și o tabără, să spunem așa, veniți din mai multe locuri din țară câteva zile acolo – veniți de la București, Iași, Cluj, de nu mai știu unde, din zonă de acolo. Și au cântat foarte frumoase colinde chiar atunci. Frumoase. Fiecare din zona lor… Deci o frumusețe ca să vezi atâția tineri acolo, sute de tineri însuflețiți așa, adică vedeai că Îl trăiau și pe Dumnezeu și tradițiile noastre, că avem tradiții tare frumoase. 

Ce să spun? Suntem țara cu cele mai frumoase tradiții și nu numai atât, cu cele mai frumoase colinde. Nu este nicio țară în lume care să aibă colindele atât de frumoase ca  țara noastră. Mă uit la greci: au două, trei colinde, cam atât se învârt în jurul Nașterii Domnului ca tradiție ce ține de colinde… Nu au. 

Tradiția creștină din străbuni

Pe când la noi vedeți câtă bogăție, câtă frumusețe în tradiția asta așa a țăranului, a românului, cum să spunem. Deci vedem preotul la Nașterea Domnului se duce cu icoana, copii în jurul lui, cântă acolo, se duc înaintea lui cu două, trei case și vestesc acolo că vine preotul cu icoana. La Botezul Domnului, la fel, cu Agheasmă, prin troiene. Mi-am amintesc în copilărie, venea preotul, era zăpadă de un metru, doi, înota prin zăpadă și venea.

Mulți judecă preoții, dar să te duci să umbli două-trei zile atunci, prin zăpada aia, prin frig să îngheți, să te duci la fiecare casă din poartă în poartă, să vestești acolo bucuria Nașterii, după aceea a Iordanului, a Botezului Mântuitorului, cu Agheasmă, cu găleata, să stropești. Lucruri frumoase, lucruri minunate în țara noastră. Da, fraților, avem o țară frumoasă cu tradiții minunate. 

15 ianuarie, la Putna

Și iarăși revin aici, la Putna, acum, pe 15 ianuarie, se sărbătorește, știm cu toții, Mihai Eminescu. Și iarăși se organizează ceva frumos acolo. Și am înțeles că o să facă și pomenirea la maica, parcă, Benedicta, deci o să fie ceva mai mult. 

Deci care vreți, duceți-vă cu drag acolo că e foarte frumos la Putna și urmăriți când puteți, se mai organizează lucruri frumoase și pentru tineri și pentru toată lumea… Duceți-vă acolo pentru că e un suflu din ăsta așa puternic, bun, în primul rând sufletesc și după aia și național așa. Simți o leacă, că ți se trezește un pic bucuria aceea națională față de țara noastră când vezi locuri atât de frumoase. Și într-adevăr, Bucovina e un loc minunat. Și trebuie să mă laud și eu că sunt născut în Bucovina. Deci avem locuri minunate și frumoase, dragii mei. 

Să ne păstrăm țara și frumusețea locurilor ei!

Să ne luptăm și să le păstrăm! Și cum putem noi să le păstrăm? Mergând mai departe. Nașterea Domnului – colinde. Să se colinde din belșug! Fac parte din tradiția noastră. Nu ne afectează credința ca să spunem că dacă colindăm… Nu. Ne întărește, ne leagă cu strămoșii noștri. Tradițiile astea care au fost dintotdeauna. Să ne bucurăm din ele. 

Și altceva: formați-vă legături cu mănăstirile, duceți-vă permanent când sunt momente de-astea într-o parte, în alta, la mănăstiri, la sfinte moaște! Astea au fost puterea din care au luat dintotdeauna strămoșii noștri și noi, puterea pe care am luat-o prin mănăstiri. Nu vedeți? Sunt ca și cetăți de pază, cum să spunem așa, în primul rând duhovnicești. Duceți-vă și încărcați-vă cât puteți!

Pericolul marginalizării istoriei și culturii românești

Nu vedeți acum, se încearcă istoria dată deoparte, tradițiile, în școli, la copii, să nu se mai vorbească de ce au făcut strămoșii noștri, de dacii noștri, de voievozii noștri care au fost sfinți și așa mai departe încoace, poeții noștri și tot ce am avut noi. Nu, dați deoparte și acum tot introduse dacă se poate… ce, știu eu, Decebal, ce Ștefan cel Mare, ce Mihai Viteazul, ce Vlad Țepeș? Acum, dacă se poate, educație sexuală, asta e problema mare a neamului care nu știe cum să facă sex, nu știe nu știu ce… Adică ce istorie, ce așa?! Adică timp de atât mii de ani oamenii nu s-au mai înmulțit, nu au știut de așa ceva, trebuie să venim noi să le explicăm. Adică să distrugem mintea copiilor prin așa ceva. Nu trebuie să știe ei de istorie prea mult, lasă, asta să o îngropăm… 

În țara noastră, călcăm numai pe sfinți

Și uităm, călcăm numai pe sfinți. Deci pământul nostru e încărcat cu osemintele sfinților, cu sângele care s-a vărsat. De ce? Să apere țara! Că noi niciodată nu am fost cotropitori, noi ne-am apărat țara. Am fost alături de tot ce a existat acolo, adică de strămoșii noștri – tot timpul s-au luptat să apere țara. 

De ce? Tocmai ca să rămână unitatea asta, să rămână, să fie dusă mai departe. Întotdeauna s-au gândit la copiii lor, la nepoții lor, permanent. Exact cum a spus Ștefan cel Mare și Sfânt – urmașilor urmașilor noștri. Ați auzit? Adică se gândea: ce lăsăm noi la urmașii urmașilor noștri – adică nouă. Noi ce lăsăm mai departe?!

Conduita morală contemporană 

Un lucru. Poate o să doară. Îi înțeleg, că fiecare a dorit să trăiască un pic mai bine, cu dusul ăsta prin străinătate. Că spuneau mulți: „dar ce știi, matale, părinte, că doar trebuia să mă duc și eu să îmi fac o casă, să îmi adun niște bani, să nu știu ce, cutare, cutare”. Câți s-au mai întors din cei plecați care s-au dus pentru doi, trei, patru, cinci ani, să adune un ban, să vină în țară să facă ceva? Câți s-au mai întors? 

Am întâlnit familie care – „cât aveți în străinătate? Păi, 10 ani. Și ce ați făcut? Ați făcut ceva? Păi, nu am făcut nimic. Adică aveți o căsuță în țară pe ce ați muncit acolo? Pentru asta v-ați dus. Păi, n-am reușit. Dar acolo aveți o căsuță a voastră? N-avem. Dar o afacere a voastră aveți? N-avem. Dar ce-ați făcut? Păi, am trăit și noi de pe o zi pe alta. 10 ani în străinătate am trăit de pe o zi pe alta.”

Dar de pe o zi pe alta, puteai să trăiești și în România și poate aveai o căsuță că în fiecare an puneai câte o cărămidă acolo, undeva la țară frumos, un pic de pământ, câteva animale și reușeai să-ți faci o căsuță. Și după 10 ani aveai o căsuță, nu aveai nimic. Și în țară străină. Nu vedeți ce reguli și legi acum în toată lumea asta, că e o nebunie? 

Între două opțiuni

Am întâlnit alții care spuneau: „părinte, am vrea să ne întoarcem, dar nu putem. De ce? Păi, avem datorii la bancă pe 10 ani. Dar v-ați luat casă acolo? Nu ne-am luat. Dar v-ați făcut  casă în România? Nu ne-am făcut. Dar pe ce ați făcut datoria? Păi, ca să avem cu ce trăi și ne-am mai dus și noi la un an, doi, în concediu în România. Pentru asta? V-ați făcut datorii pe 10 ani la bancă doar ca să trăiți de pe o zi pe alta și să mai ajungeți câteodată la doi, trei ani în România, în concediu?”

Hai, să fim serioși! Majoritatea românilor în străinătate – îi dăm la o parte pe cei care au reușit, s-au realizat, au o casă, au o afacere, au ceva – majoritatea, ceilalți ce fac? La curățenie, la îngrijit bătrâni, la muncă din-asta de care le e rușine s-o facă în România, dar acolo o fac. Și nu au nimic, trăiesc de pe o zi pe alta.

Știu că e dureros lucrul ăsta și nu vreau să jignesc pe nimeni, dar asta e realitatea și țara noastră? Bun, stai 10, 20 de ani în străinătate și ai să vrei să vii după 20 de ani, după 30, în țară și ce ai să găsești? Sate cu ce? Cu nepalezi, cu afgani? Nu-i judec pe-ăștia, că săracii vin și ei să trăiască pe unde pot mai bine, din țările lor, dar o să găsești satele populate cu așa ceva. Și o să ai și tu o parte de vină că tu ți-ai lăsat abandonată casa părintească, a bunicilor, ai vândut-o și te-ai dus în străinătate să trăiești mai bine. Și în locul tău, ce a ajuns?

Asta vrem să ajungă țara noastră? Să o colorăm în toate felurile, să fie un sat de chinezi, un sat de nepalezi, unul de africani, unul… asta? Nu-i judec! Că și ăștia vor să trăiască și ei unde găsesc și ei mai bine. Nu e vorba de asta. Dar e vorba de românii noștri care abandonează, atâtea sate au rămas abandonate.

O realitate, o soluție…

„Păi, dar ce să vin să muncesc cu ziua?” Dar ce e o rușine munca? Munca a ucis pe cineva? Nu. Vii și lucrezi cu ziua. Pentru un sat acum, iei și 2 milioane la zi, da? 200 de lei, dacă muncești bine, cu ziua. Ai muncit 10 zile într-o lună, ai câștigat 2000 de lei, ai cu ce trăi. Mai muncești 10, ai mai câștigat 2000, da? Că dăm deoparte alea 10 zile – duminici sau așa. 

Din alea poți să începi ușor ușor să îți faci o casă. E greu, e muncă, care, într-adevăr… Îți iei câteva animale. Și alea cer muncă. Ce să facem? 

Să avem o conștiință trează! 

Dar să nu uităm că nu luăm nimic dincolo. Și până la urmă trăim, ne chinuim prin străinătate cu legile mai ales care sunt acum, nu vezi, familii cărora le-au luat copiii, săracii suferă disperați… Și ce am făcut? Că mâine-poimâine plecăm dincolo. Așa cel puțin, contribui și tu cu ceva la țara ta. O să spui da, că avem conducerea așa, așa. Conducerea tot se schimbă la 4 ani, fiecare cu problemele lor, mor și ăștia, nu vă gândiți la asta…

Gândiți-vă la conștiința voastră, cu ce contribuiți și voi mai departe la țara pe care strămoșii noștri ne-au încredințat-o întreagă! Și-au vărsat sângele pentru ea. Voi cu ce contribuiți la așa ceva? Gândiți-vă și la lucrul ăsta! Mai greu un pic. 

O reevaluare pentru o nouă viață în România 

E timpul de format comunități în țară, la sate. Sate părăsite. Vin 10 familii din străinătate, care cum pot își iau câte o căsuță din-aia abandonată cum este. Îi pui prima dată un pic de acoperiș să poți sta și după-aia încet încet o faci.

E greu, știu. Am trăit în țara asta. În timpul comunismului, 9 frați suntem, cu părinții la un loc, deci 11, într-o căsuță acolo cu o bucătărie și două camere. Am trăit greu, munceam la prășit, animale de toate… Știu că e greu. Dar n-am murit. Toți trăim. Nu a murit nimeni.

Da. Deci nu, nu se poate ca să spunem că e imposibil, nu se poate. La Dumnezeu totul e posibil, dar să vrem un pic. O să vină timpuri grele, ascultați-mă! O să vreți să vă întoarceți din străinătate și nu o să mai puteți. 

Un îndemn! 

Cei care sunteți între două – să vin, să nu vin? – e timpul să vă întoarceți! Cei, hai, care aveți afaceri, case acolo, știți voi mai bine cum să le întrebuințați, cum credeți, cum vreți. Dar cei care sunteți între, n-aveți nimic acolo și doar de pe o zi pe alta vă chinuiți, nu are rost să mai stați acolo. 

Dacă aveți nimic acolo, cu nimic puteți trăi și în România. Cum am spus, cu ziua. Uite, în sat la mine, dacă este un om, doi care mai lucrează cu ziua aici pe colo? N-au oamenii să-i ajute la treburi, la ceva… plătesc 150, 200 la zi, nu se găsesc oameni. Deci se găsește de lucru, dragii mei!

De-asta, am înțeles, mulți cunoscuți pe care i-am întrebat „măi…? A, mi-am adus două familii, trei familii din Nepal. Stau, muncesc, sunt mulțumit. De ce? Păi, nu găsesc români. ” 

Vedeți unde s-a ajuns, dragii mei? Se găsește de lucru în România. Greu cum este, dar e țara noastră, să nu uităm, pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu în primul rând! 

Fiecare popor va fi judecat 

Că fiecare popor va fi judecat și ca popor, în afară de personal. Cu ce ai contribuit tu la națiunea ta, la neamul ăla în care te-a încredințat Dumnezeu acolo, ți-a dat o rânduială, niște tradiții. Fiecare popor e deosebit. Vom fi judecați și ca popor cu ce am contribuit noi în bine. Ați înțeles, dragii mei?

Pentru că lupta la nivel mare este foarte mare, vedem acum. Dumnezeu știe ce e în toată nebunia asta, dar să vede clar că bine nu este și sunt interese foarte mari.

Cugetare asupra unui fapt actual

Stăteam și mă gândeam odată. Zic, măi, cu înțepatul ăsta… A fost prima, a doua și s-a spus că toate se rezolvă, gata. Acum deodată se spune că vedem în țările care-s 80, 90% înțepate, e haos, e dezastru, cu zecile de mii bolnavi, pline spitalele și li s-a spus – nu mai e valabil ce ați făcut: prima și a doua înțepare, trebuie obligat a treia dacă vreți să vă salvați. 

Dar în același timp, în țările care nu s-au înțepat cu prima și a doua, li se spune – asta e salvarea voastră. Dar în țările alea, le spune că nu mai e valabil, că nu v-a ajutat cu nimic, trebuie să faceți asta acum că nu știu ce tulpină a mai apărut.

Nu pare ciudat? Când acolo se spune că de fapt, prima și a doua nu a ajutat cu nimic și asta-i rezolvarea: a treia. Dincoace vine și spune – asta-i rezolvarea: cu prima și a doua. Când dincolo se arată că nu a ajutat cu nimic. Nu-i o nebuneală care permanent… o să apară a treia, a patra, a cincea, a șasea șaptea, tot o să spună că aia e rezolvarea. Ca și cum – sari în groapa asta că ești protejat. După ce ai sărit acolo, mai ai scrântit un picior, o mână… aaa, știi, că de fapt nu ești protejat, sari în următoarea mai jos. Când ai ajuns acolo iară cu capul spart, după cum ai sărit, aaa, nu-i rezolvarea, în următoarea. Și din groapă în groapă până îți rupi gâtul. 

Și ce ai rezolvat? Când puteai sta frumos pe mal, nu? 

Pericolul fricii de moarte

Deci cumva, cum am mai spus: când nu mai trăim, cum se zice, stăm permanent într-o stare de panică, cu frica morții în noi și din cauza asta ajungem din frica de a nu muri, ajungem să nu mai trăim, dragii mei! Ați înțeles? 

Din frica de a nu muri, ajungem să nu mai trăim, suntem paralizați, tot timpul în panică – văleu, cutare. Trăiți, dragii mei, frumos, cu dragoste, ajutați-vă unii pe alții, duceți-vă, ajutați-i pe cei care nu pot, aveți două mâini, picioare, putere, duceți-vă, mai ajutați pe unul pe altul! Puneți în traista sufletului câte un pic! Din dragostea voastră se adună. Că mâine, poimâine plecăm, nu știm când. Faceți tot ce puteți!

Exemplul unui creștin generos

Uitați, acum, văzusem recent de Djokovic al sârbilor. Numărul 1 mondial la tenis, s-a dus acum în Australia să joace parcă la Australian Open, acolo. Deci ce a făcut domnul Becali în România, ăsta a făcut în Serbia. Milioane a băgat la săraci, acum de când cu pandemia, în spitale, în tot sistemul ăsta, a ajutat biserici, mănăstiri, bani, iarăși peste tot. A ajutat tot. Un om cu cruce la gât. Totdeauna face cruce, unde s-a dus când juca el tenis. Am înțeles că are duhovnic, se spovedește, doi, trei călugări în tribună se rugau pentru el. Deci totdeauna cu Dumnezeu mergea.

Nu vedeți că acum ce piedici, prin Australia și numai nu-l lasă că deja citisem și eu acolo că avea de vreo nouă ori câștigată cupa la Australian Open și dacă ar câștiga a zecea oară, e unicat în lume, nu a mai fost nimeni și deja e strâns din toate părțile. 

Nu-i problema că ar ajunge acolo, dar deranjează pentru că e creștin-ortodox, asta deranjează pe toată lumea, pe cei care nu cred în Dumnezeu. Aici e toată problema că se sufocă de el, cum se zice, dragii mei.

Legea duhovnicească nu se potrivește cu legea lumii

Totdeauna când faci un lucru bun, faci ceva folositor, se ridică tot iadul împotriva ta, ca să știi! Că dacă o luăm pe calea lui Dumnezeu nu înseamnă că toate o să ne meargă bine, o să trăim Raiul aici. Nu! O să avem necazuri, suferințe, o să fim prigoniți, o să fie de toate astea, da? Deci asta ne așteaptă în viață, de toate: greutăți, necazuri, dar salvarea noastră va fi când vom pleca dincolo.

De-asta, dragii mei, revin cu străinătatea, cu asta, ca să trăim mai bine, să facem… Nu vă gândiți că sunteți veșnici aici pe pământ, că stai nu știu unde, că ți se pare că trăiești mai bine. Nu. O să plecăm dincolo și plecăm cu ce am făcut aici. 

Crezi că dacă stai în străinătate și ai câțiva lei în plus și ți se pare că trăiești mai bine, dar pentru suflet nu faci nimic… Plecăm mâine-poimâine și ce am făcut?

Acasă…

Da, dragii mei, care puteți întoarceți-vă acasă! Cum puteți, vedeți, mai aveți părinți, bunici, au o mică căsuță, duceți-vă acolo, reparați, încercați, un pic de pământ, două-trei animale. E greu, e osteneală, dar nu-i imposibil. Cu ajutorul lui Dumnezeu se poate, e timpul. În jurul mănăstirilor, satele din jurul mănăstirilor, duceți-vă acolo ca să aveți aproape o scăpare, o salvare, o slujbă, un duhovnic ceva, un ajutor, un sfat. E timpul de așa ceva!

Nu mai e timp să ne jucăm, să ne distrăm! Una două să ne ducem în concedii, nu știu unde… s-a dus timpul ăsta dragii mei… E timpul care se apropie și plecăm spre Dumnezeu cât de curând. 

Să ne uităm oleacă în sufletul nostru – am făcut ce trebuie? 

Da, dragii mei, să încercăm, să ne luptăm să fim mai buni unii cu alții. Doar unitatea și dragostea ne vor ajuta, să știți! Să avem dragoste mai multă și să ne ajutăm! Nu să ne urâm, să dăm vina permanent unul pe altul, să ne auto-distrugem de fapt, prin asta, că răutatea asta ne distruge sufletește pe noi. Și cu ce ne ducem la Hristos? 

Concluzie

Da, dragii mei, asta am vrut să vă spun: să fim mai uniți, să ne iubim mai mult țara, mai aproape de Dumnezeu și în felul ăsta o să ne ducem cu pace la Dumnezeu. Nu înfricoșați, nu speriați. Da, dragii mei?

Să ne ajute Maica Domnului, să ne dea putere și înțelepciune, să luăm hotărârile cele mai bune! 

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!