Întrebări și răspunsuri despre: anxietate, Maica Domnului, mama, dorințe, sfinți protectori…
30 iunie 2024
Smerenia lui Dumnezeu – Cuviosul Efrem din Arizona
1 iulie 2024
Urmăriți un material plin de zel și iubire de neam și Dumnezeu în care Dan Grăjdeanu, conducătorul frăției ortodoxe „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință”, înființată cu binecuvântarea Sfântului Părinte Justin Pârvu, ne povestește în puține cuvinte și multe fapte cum poate cineva să-și ajute practic țara, pe cei dragi și – în ultimă instanță – pe sine.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu Dan Ciprian Grăjdeanu care este liderul Frăției Ortodoxe Sfântul Gheorghe. Înainte de a începe să discutăm despre Frăția Ortodoxă – pentru că socotesc că este un lucru foarte important să discutăm despre organizația asta – aș dori să-i mulțumesc. Bine, i-am mulțumit în timp, dar acum vreau să mulțumesc și pe cameră și lui și fraților de la Frăția Ortodoxă. Voi nu-i vedeți, sunt în spatele camerelor. Pentru ajutorul constant pe care îl aduc membrii acestei organizații și Dan, bineînțeles personal, că vin în Sfântul Munte și ne ajută cu brațele lor, cu jerfa lor, cu timpul lor.
Trebuie să știți că cea mai mare avere, dacă doriți, a unui om este timpul său și în clipa în care noi ne oferim timpul celorlalți, de fapt, ne jertfim pe noi înșine și noi pentru asta suntem foarte, foarte recunoscători pentru ei, că ne ajută la diferite munci în Sfântul Munte. Suntem foarte recunoscători și ne rugăm pentru ei și chiar ne rugăm să-i binecuvinteze Maica Domnului și să continue această lucrare cu adevărat binefăcătoare. Mai ales pentru așezămintele monahale din Sfântul Munte care sunt puțin mai sărace cel puțin în oameni. Adică nu sunt foarte mulți părinți sau dacă sunt, sunt părinți mai în vârstă ș.a.m.d. Și atunci, băieții de la Frăția Ortodoxă ajută foarte mult.
Deci după această mulțumire pe care sunt dator să o fac pentru că eu cunosc de foarte mult timp Frăția Ortodoxă și pe Dan personal. L-aș ruga pe Dan să ne vorbească puțin despre ce este organizația Frăția Ortodoxă.
Frăția Ortodoxă
Dan Ciprian Grăjdeanu: Este o manifestare de dragoste pusă în fapte, adică în momentul în care am intrat în biserică, cunoscând jerfa sfinților închisorilor, eu personal, aflând în primul rând de părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, am considerat că trebuie să fac ceva. Am zis dacă în neamul nostru au fost atâția sfinți ai închisorilor și mai înainte atâția eroi ai neamului, atâția voievozi, atâția domnitori, am spus că este obligatoriu ca și eu, dacă Dumnezeu mi-a dat un trup cât de cât viguros și o minte cât de cât normală, să fac ceva practic. Și atunci, am înființat Frăția Ortodoxă și în câțiva ani de zile ea a crescut într-un mod frumos, constant. Nu a crescut foarte tare, pentru că într-adevăr lipsește, după părerea mea, în partea noastră românească, că zic, deocamdată, că nu cunosc alte neamuri foarte bine, implicarea în fapte. Adică e o manifestare, după părerea mea, mai multă exterioară…
Părintele Teologos: Și în cuvânt, cel mult…
Dan Ciprian Grăjdeanu: Exact. Și în cuvânt și că mă și miră – că acum trec de la una la alta – mă și miră lucrul acesta că atât de frumos se vorbește în sfintele biserici, atât de multe cărți, atâta multe emisiuni – canalul O chilie athonită este o hrană extraordinară și, totuși, oamenii se limitează la a închide canalul după ce au ascultat materialul, au ieșit de la Sfânta Liturghie și pe urmă, continuă.
Deși Frăția Ortodoxă este foarte prezentă peste tot, lumea a aflat de ea, dar eu mă așteptam să fie așa un val, un val, să vină oamenii, haideți să facem, că am și spus: bă, când va fi salvată România? În momentul în care simultan în toate orașele țării s-ar face întrajutorări din acestea, că noi nu ajutăm numai Biserica.
Noi facem clăci, ne facem casele împreună, exact ca pe vremuri. Mergem la zile de bătrâni, mergem la orfelinate, mergem la spitale, mergem peste tot unde e nevoie și ajutăm și e un duh atât de frumos care pe noi ne-a contaminat. Și nu mai putem, adică am ajuns cumva dependenți. Avem și noi o adicție.
O dependență bună – dragostea
Părintele Teologos: Da, da, da.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Adicția de frați. Nu putem să mai stăm o săptămână unul fără de celălalt.
Părintele Teologos: Da, trebuie să știi că într-adevăr Dumnezeu răsplătește dragostea și atunci, într-adevăr, apare o adicție, dar o adicție bună. Pentru că omul în clipa în care este dimpreună cu frații săi, după cum spune la Psaltire, „ce este bine și frumos fără numai a fi frații împreună” și asta îl împlinește pe om. Deci, dincolo de această…, hai să nu spun lene… de această lipsă de acțiune a românului astăzi, care într-adevăr există și de fapt există, crede-mă pe plan planetar. De ce? Pentru că oamenii s-au învățat cu binele, oamenii s-au învățat cu cu comoditatea și din cauza asta le este puțin mai dificil să iasă în afară și trebuie să știi că una din unul din motivele bolilor de nervi ale oamenilor este și lipsa de acțiune. Lipsa de acțiune.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Așa este.
Activitatea împreună cu ceilalți și efectele benefice
Părintele Teologos: Și chiar la un moment dat era pe un forum foarte mare, posibil cel mai mare, unul dintre cele mai mari forumuri la ora asta pe planetă, era pusă o întrebare: cum putem să evităm bolile de nervi, cum putem să evităm depresie ș.a.m.d.? Și erau puse mai multe răspunsuri și răspunsul că era cel mai votat pozitiv, era răspunsul „go out” – du-te afară, lucrează împreună cu ceilalți. Se întâmplă o adevărată minune ca să poți să scapi de depresie, de boli de nervi ș.a.m.d. Deci dincolo de această lipsă de acțiune a românilor, că despre români vorbim acuma, ce alte probleme vezi în neamul românesc?
Dan Ciprian Grăjdeanu: Păi, pentru mine, asta e lipsa cea mai mare: neimplicarea. Dezunirea, da despărțire din Adamul universal de care am învățat de la sfinția voastră prin podcasturile acestea minunate care ne hrănesc constant. Pentru că lumea nu realizează că dacă nu-și iau medicamentele, că acuma n-am ce să fac, îmi tot aduc aminte de cuvintele sfinției voastre, dacă nu-și iau medicamentele astea cu Sfânta împărtășanie. Bine, pe rând, cu mersul la Sfânta Liturghie, cu postul, cu spovedania, cu Sfânta împărtășanie și cu fapta, automat, dacă toate lucrurile astea nu te duc la faptă, n-ai cum să simți bucurie. Adică n-ai cum să simți bucuria asta. Și e ceva că care e foarte greu explicabil și de aici pornești toate problemele neamului.
Da, că de aici pornește și educația, lipsa educației, adică lipsa de repere la tineri, că lumea se vaită că nu ne sunt copiii bine. Dar nu fac decât să repet ceea ce ați spus sfinția voastră, că asta e școala noastră. Am spus mereu că școala noastră a fost în Sfântul Munte și cu Sfinții închisorilor. Și acum nu fac decât să repet de la Sfinții închisorilor și de la Sfântul Munte Athos. În momentul în care nu vii cu copilul la niște tabere de lucru în care să vadă altfel de societate – pentru că un copil în momentul în care e acasă societatea îi răpește mintea și spune fel și fel de lucruri care îi distrug sufletul. Pe când dacă ar veni cu noi, ar vedea și alți copii care sunt la fel, în aceleași valori și când s-ar duce înapoi în societatea care încearcă să distrugă sufletul, ar zice: nu-mi trebuie aici că uite, eu am deja acolo…
Părintele Teologos: Repere și realitatea.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Ar zice – nu îmi trebuie aici, că uite, eu am deja acolo o masă…
Părintele Teologos: Repere și realitatea …
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da, da, da și realitatea. Noi suntem foarte mulți, adică ne-am strâns cel mai mult la o acțiune, 1000 de oameni.
Părintele Teologos: Slavă Dumnezeu!
O mărturie despre vindecare
Dan Ciprian Grăjdeanu: La Părintele Tănase, care chiar părintele Tănase, apropo de ce spuneați sfinția voastră cu recuperarea bolilor de nervi, a avut un grup de pensionari elvețieni care după ce au venit acolo și l-au ajutat cu ce au putut, că aveau vreo 70 și ceva de ani, au plecat și când au plecat să îi mulțumească părintelui. Și părintele: „Păi, cum? Eu vă mulțumesc că ați făcut și văi ați tăiat o ceapă, ați făcut lecții de franceză cu copiii.” Și ei insistau: „Nu, nu, nu, noi vă mulțumim!”. Dar de ce? Zice: „noi suntem într-un grup la un doctor”, zice, „suntem bolnavi de nervi, avem depresie și ne-a recomandat doctorul să facem bine și la noi în Elveția nu prea aveam unde și atunci am venit la Valea Plopului, la părintele Tănase ca să ne vindecăm”. Și zice așa de bine s-au simțit.
Asta e o mărturie concretă pe care părintele Tănase ne-a dat-o nouă.
Părintele Teologos: Caz concret. Slavă lui Dumnezeu!
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da, da, da, caz concret. Și problemele sunt multe în neam pentru că în momentul în care oamenii de nimic s-au ridicat, când nelegiuiți umblă pretutindeni, automat că sunt foarte multe probleme, dar problemele sunt din vina noastră pentru că noi nu ne unim în fapta bună și atunci răul ar cădea singur că noi nu trebuie să luăm atitudine fățișă, ostilă, nu trebuie să ne luptăm cu nimeni. Noi trebuie să ne unim în cele bune și atunci râul va dispărea.
Părintele Teologos: Da, cred că în clipa în care apare lumina iubirii, lumina unității, cred că întunericul răului dispare, dispar.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Așa este.
Confuzia din societate – cauze și metode de combatere. Exemple
Părintele Teologos: Din experiența ta, nu carele cumva crezi că românii sunt foarte confuzi? Sunt buni, foarte buni, dar cred că e o foarte mare confuzie….
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da, pentru că se uită la televizor. Deci eu am renunțat la televizor de foarte multă vreme și nu-mi lipsește nicio informație pentru dacă există Google și ne uităm și, plus asta, ne întâlnim cu fel și fel de oameni de calitate care nu te mint da, pentru că asta iarăși e un plus al frăției – faptul că nu vorbești cu oameni care vor să te păcălească, să escrocheze. Când te întâlnești cu frații, să te întâlnești cu acei oameni pe care poți să pui bază. Am venit acuma cu mai mulți frați, 154 suntem în Sfântul Munte.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da, pe la toate chiliile și unul dintre ei a promis unui altuia care l-a ajutat acum 20 de ani să-și facă casă, că o să-l ajute la casă și are o o boală de-asta mai degenerativă. Și a zis băi, grăbește-te că ți-am promis acum 20 de ani că te ajut la casă.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Dan Ciprian Grăjdeanu: Deci vă dați seama ce cuvânt, ce om?
Părintele Teologos: Om de cuvânt.
Dan Ciprian Grăjdeanu: „Grăbește-te, că nu mai pot multă vreme și vreau să te ajut, să-mi țin cuvântul, ca nu cumva să…” Da, și e o confuzie, într-adevăr, să revin la întrebare, e o confuzie pe care omul și-o ia singur, prin adicția asta de televizor că află aceleași știri de 100 de ori, se uită la aceleași emisiuni toxice de 1000 de ori și nu mai are timp nici să stea de vorbă cu copilul. Și atunci copilul lui se intoxică la fel de mult ca și părinții, nu mai are timp nici să citească o carte frumoasă ca să înceapă mintea să-i lucreze spre cele bune. Și e o confuzie. Plus de asta, el nu făptuiește, e totdeauna cuplat într-un egoism feroce. Eu eu să am. Eu. În același egoism am fost și eu înainte să intru în biserică.
Tot la fel – eu să am de toate. Eu era totdeauna cuvântul eu, dar pe mine, dar eu. Tot timpul vorbeam numai de eu. După aceea, când am început și am citit din sfinții închisorilor că acolo am văzut exemplele astea de dragoste grozavă, să fii înfometat în închisoare, să visezi numai mâncare și, totuși, când îl vezi pe ăla amărât acolo să îi dai din bucățica ta sau când îl vezi pe unul că-i bătut, jucat în picioare și nu mai poate, când e chemat la anchetă să te dai tu drept ăla și să mai iei tu o bătaie ca să-l sa scapi pe ăla. Și atunci, deci pe mine jerfele astea m-au cutremurat, astea ne-au determinat pe noi, de-asta s-au strânși și frații în jurul acestei jerfe a sfinților închisorilor, care e foarte atacată și blamată chiar de anumite institute… din România…
Părintele Teologos: Străine și de neam, și de ortodoxie….
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da, da, și de… Da, de ortodoxie, de Dumnezeu până la urmă…
Să ne uităm la exemplele bune!
Părintele Teologos: Da, pentru că e foarte, cred că este esențială puterea exemplului. Și cred că la ora asta, pe ecrane, adică și chiar și pe net, exemplele prevalente cred că nu sunt exemplele luminoase; nu sunt exemple care care duc la Dumnezeu și din cauza asta, dincolo de confuzie, cred că oamenii sunt și înfricați. Există o frică, există. Adică să nu mă bag, să nu… Știi? Eu cred că oamenii trebuie să aibă mai mult curaj, trebuie să aibă mai mult curaj.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da, și dacă s-ar uita două generații în urmă la bunicii lor. Că și mie îmi spunea cineva: „Băi, dacă o să vină războiul, ce-o să facem?” Păi zic: „Ce să facem? Mergem și luptăm pentru țara noastră.” „Păi, ce? Asta e țara noastră? Conducătorii?” „Bă, asta e țara noastră! A avut mereu câte un conducător nenorocit!”
Părintele Teologos: Da, sigur, asta e altă poveste…
Dan Ciprian Grăjdeanu: Dar asta e granița mea. În spatele meu e mama mea, e fiica mea, e soția mea. Cum să nu…? „Păi, și dacă ne omoară?” „Păi, și dacă ne omoară, decât să mor într-un pat paralizat și cu escare… mai bine mor acolo în șa.” „A, domnule, nu m-am gândit la asta!” Păi, frica, domnule, de ce să-ți fie frică, domnule? Să-ți fie frică să nu poți să mai faci lucruri bune.
Părintele Teologos: De păcat, de despărțirea de Dumnezeu.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Exact, atât. În rest frica și zice Sfânta Scriptură că te scoate din rai, adică este toboganul către iad, frica.
Părintele Teologos: Așa este.
Da ce să-ți fie frică?!
Dan Ciprian Grăjdeanu: Și atunci asta încercăm și noi și le spunem și fraților: „La ce să-ți fie frică, frate? Bă, te omoară”, cum zicea și părintele Amfilohie Brânză, spunea: „Dacă vezi pe stradă o fătucă că e înconjurată de patru-cinci zdrahoni și tu ești un țâr de om, te duci și încerci să o salvezi. Nu cu tupeu! Adică nu faci urât, nu escaladezi. Băi, opriți-o! că dacă te omoară, ce-ai făcut? Te-ai mântuit. Care e până la urmă scopul nostru? Să trăim mult? Nu! Că mulți (zic) „domnule, n-am decât 50 de ani”. Păi, Sfânta Filofteia cât a avut?
Părintele Teologos: 14 ani sau cât a avut.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Nu? Adică trebuie să trăim neapărat mult? Trebuie să trăim de calitate. Cum zicea părintele Mina de la Capsala, de la Chilia unde lucrăm. Zice: viața e ca o bătaie din palme. Atunci trebuie să lucrăm un pic în bătaia asta de palme, că pe urmă ne așteaptă veșnicia și în loc să ne bucurăm o veșnicie în bătaia asta de palmă, o stricăm.
Cum creștem unitatea dintre noi
Părintele Teologos: Cu adevărat! Bun, altă întrebare: cum se poate realiza, cum vezi tu că se poate realiza unirea?
Dan Ciprian Grăjdeanu: Numai prin faptă, prin faptă în urma credinței. Deci eu cred că biserica, biserica noastră ortodoxă românească, are capacitatea asta dacă preoții vor ieși cu oamenii la faptă. Chiar vorbeam aseară cu un părinte din Giurgiu care ne-a întrebat: Domnule, cum să fac și eu, că sunt într-o localitate și nu pot să mișc oamenii.
Zic: după Sfânta Liturghie, după ce le-ai explicat lucrurile astea, vorbiți, aduceți acolo două bucate să stați un pic la masă. Da, acolo de 20 de minute.
Părintele Teologos: De dragoste, da.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Exact, da. Și acolo găsiți, frate, o bătrânică. O oră și jumătate, dacă lucrați cu oamenii din comunitate, pe urmă vă duceți în partea ailaltă, pe urmă în partea ailaltă. Că așa am făcut și eu cu Frăția. Deci noi la început: hai, ce să facem? Hai, să facem ceva, hai, să reparăm un monument, hai așa, hai, să mergem acolo. Doi, trei am fost la început. Când a venit prima oară în Sfântul Mute, am fost șapte. Șapte inși și pe urmă ne-am bucurat când am ajuns 11, pe urmă, am ajuns 22 și acum, cu mila lui Dumnezeu, față de anul trecut când am fost 122, acum, suntem 154. Adică frații cresc pentru că ei simt bucuria asta când vin. Da.
Părintele Teologos: Deci oameni buni, începeți, începeți să faceți lucruri mici. Pur și simplu începeți să faceți. Puțină sfătuire. Este nevoie de sfătuire. Dar nu vă încremeniți în proiect. Asta e foarte important. Nu trebuie să încremenească în proiect. Asta e partea pozitivă.
Experiențe personale în lupta pentru unitatea românilor
Ai mai suferit din cauza acțiunilor?
Dan Ciprian Grăjdeanu: Am mai suferit da, din punctul de vedere al apărării românismului. Când premierul Ungariei, Victor Orban, a venit la Băile Tușnad și a început discursul cu bine ați venit în regiunea autonomă Băile Tușnad. Și pe urmă când a spus în direct că el nu recunoaște Transilvania ca fiind pământ românesc…
Părintele Teologos: Oho…
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da. Deci lucruri traduse pe toate canalele de televiziune. Noi știam ce pune la cale, pentru că și cu un an înainte a făcut același lucru, pentru că ei își fac zilele maghiarilor de pretutindeni în România.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da și autoritățile nu spun nimic. Și noi ne-am adunat acolo. Am vrut să intrăm, am respectat toate demersurile pe care ei le-au pus, că ei au aflat și ei că venim și au zis domnule, că trebuie să te înscrii cu buletinul. Da, ne-am pus buletinele, tot.
Părintele Teologos: Bariere administrative…
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da, da, da. Le-am pus pe toate și pe urmă, când am ajuns acolo: n-aveți voie să intrați.
În sfârșit, ne-am supus până la urmă, că erau și jandarmii în față acolo, nu ne-au lăsat să intrăm. Noi nu voiam decât să la discursul lui să fluturăm tricolorul. Și aveam un banner pe care scria ceva „Este etern. Transilvania, pământ românesc.” Un lucru adevărat, pentru că și constituția spune lucrul acesta. România este un stat unitar, indivizibil, național.
Părintele Teologos: Evident.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Deci nu poți să spui altceva. Și noi asta voiam să facem. Și atunci, Jandarmeria nu ne-a lăsat să facem lucrul acesta. Jandarmeria Română nu ne-a lăsat, ne-a oprit la intrare și după aceea, când a vrut să iasă Victor Orban de acolo, după ce s-a terminat povestea, noi am stat, am cântat cântecele armatei române: Treceți batalioane române Carpații, da, Românie… Am cântat lucruri care sunt peste tot. Avem o țară…
Părintele Teologos: Lucruri care de fapt nu sunt agresive, prin mesaj.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Nu sunt. Sunt decât pro, pro-România. Deci niciodată noi n-avem nimic cu nimeni, nici cu ungurii, nici cu țiganii, nici cu evreii, nici cu turcii, cu nimeni, cu absolut nimeni, noi îi iubim pe toți. Numai că atunci când ești la masa mea, din dragoste, te invit. Nu vii să mă bați ca să-ți dau să mănânci. Vino, stai colea, uite, îți pun la masă și un pahar de vin, îți dau și o friptură, stai liniștit acolo și să ne bucurăm împreună.
Și în momentul în care a ieșit premierul Ungariei, Victor Orban, de acolo, din acea universitate de vară, cum au zis ei, întâlnirea maghiarilor de pretutindeni, atunci jandarmii au avut o intervenție foarte dură și pe la spate am fost lovit cu ceva dur, nu știu cu ce, că am fost lovit în spate.
Am simțit o durere atunci, dar am fost încălzit. Era sâmbătă, duminică m-a durut mai tare. Luni nu mai puteam deja să mai mișc piciorul stâng. M-am dus repede, mi-am făcut un RMN, l-am trimis de urgență la părintele Mindea. Părintele doctor Ștefan Mindea. El marți l-a văzut și zice: vino urgent să te operez, altfel rămâi paralizat!
Îmi spărseseră o vertebră.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Dan Ciprian Grăjdeanu: Aici în spate, da. O bucată de vertebră care migrase și apăsase pe nerv și nu mai puteam să mai mișc piciorul. M-a operat de urgență. În sfârșit, totul a fost bine. Încă nu pot să stau mult în picioare, nu pot să car multe lucruri. Adică m-au damblagit un pic așa.
Ajutorul vine întotdeauna
Un senator din România, domnul Coarnă, soția lui este mare simpatizantă a Frăției Ortodoxe, l-a îndemnat: Haide! Cum sunt, femeile, mironosițele, ați văzut. Ajută-l, nu știu ce….
Și a făcut o reclamație la Parchetul Militar de la Târgu Mureș. M-au chemat la audieri la București, pentru că atunci încă nu puteam să merg foarte bine sau n-aveam voie să merg foarte mult și au început o anchetă. Pe lângă rănirea mea, eu am condamnat acolo și faptul că steagul tricolor a fost defăimat. A fost aruncat jos, efectiv.
Părintele Teologos: Serios?
Simbolul tricolorului și sacrificiul
Dan Ciprian Grăjdeanu: Unul dintre frați care e chiar aici, prin Lacu, a ridicat un tricolor și a venit jandarmul i l-a luat din mână și l-a pus jos, i l-a aruncat jos. Alt frate de-al nostru, când a trecut mașina premierului ungar, a dat cu tricolorul deasupra, i-a dat di mână de două ori tricolorul jos. Și zic mă, frate, nu se poate în România să nu pot să-mi arborez tricolorul în țara mea!
Părintele Teologos: Simbolul național. Despre ce vorbim? Da…
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da, da. Și am făcut acestea adică pe acea reclamație pe care am făcut-o la Parchetul Militar am spus și lucrul ăsta să ancheteze și acest lucru. Și mi-a venit acum vreo 3 săptămâni rezoluția, după atâta vreme! Și mi-a spus că n-am fost lovit, că într-adevăr, în spatele meu erau trei jandarmi, dintre care unul român și doi cu nume unguresc, dar nu m-au lovit ei, mi-a crăpat vertebra de la sine.
Părintele Teologos: De la sine?!…
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da, așa a fost probabil concluzia lor și că nu există niciun temei de lege prin care e defăimat tricolorul. Deci s-a închis totul.
Părintele Teologos: Oh…
Dan Ciprian Grăjdeanu: După cum bănuim noi au fost primit telefon: băi, astupați totul pentru că n-are rost să facem tam-tam pe chestia asta. Nu știu care socotelile lor la nivel înalt. Eu spun doar ce am pățit eu efectiv.
Părintele Teologos: Exact. Mărturia ta care este esențială. Slavă lui Dumnezeu! Dar mă bucur totuși că voi continuați treaba asta și mai ales, că voi continuați într-un mod neagresiv. Adică nu…. Încă o dată spunem că nu urâm pe nimeni, doar încercăm să ne apărăm țara. Asta este foarte, foarte important.
Frăția Ortodoxă se clădește pe fapte
O întrebare: care este structura Frăției sau cum se conduce Frăția? Așa dacă va vrea și altcineva. Nu zic să facă o filială… Ca să știe oamenii ce-i Frăția, de fapt?
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da. Păi, Frăția se auto-înființează, ca să spunem așa. Deci sunt multe filiale care s-au auto-înființat, m-au sunat, au văzut modelul nostru și zice: „domnule, cum să fac să fac și eu aici o filială?” Păi, zic: „apucă-te de fapte!” Cum am spus și mai devreme. Te duci acolo la o bătrânică, la un caz, așa, o oră, ceva, mai strângi unu-doi, te duci în biserică, acolo mai găsești, s-ar putea să mai găsești mai repede.
Părintele Teologos: Da, că preotul știe, cred, nu?
Dan Ciprian Grăjdeanu: Știe și cazurile, mai știe și care om mai de faptă, pe care se poate baza. Și zic să facă acolo. Și după aia, când aveți nevoie de ceva, sunați-ne și după aia, când simțiți nevoia să vă împuterniciți, veniți cu noi la acțiuni mai mari. Una e când te vezi cu 150 de oameni sau cu 1000 și alta, când stai decât doi-trei.
Așa trebuie începutul: doi-trei, dar după aia să vină la acțiuni naționale, că noi cam cel puțin o dată pe lună, avem acțiuni naționale. De exemplu, uite, acuma, după ce ne întoarcem de aici pe… într-o dată anume, n-o spun ca să nu mai audă anumite servicii secrete, o să mergem la Camencea, în Basarabia, unde o să ajutăm o comunitate românească care este foarte prigonită de serviciile secrete rusești pentru faptul că părintele a trecut la Mitropolia Basarabiei de Sud. A trecut la români și vin anarhiști acolo și îl tulbură și așa. Și noi vrem să venim tot cu partea frumoasă, cu partea bună care e văzută ca un extremism. Dar eu dacă nu cedez când tu mă bați, sunt extremist!
Părintele Teologos: Da… Doamne ferește!
Dan Ciprian Grăjdeanu: Înțelegeți?
Părintele Teologos: Apropo de războiul ideologic?
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da, da, da. Și noi mergem acolo, identificăm toate problemele din sat așa și mergem. Reparăm chiuvetele, reparăm gardurile, reparăm toate alea, ne împărțim acolo și stăm cu ei 3 zile. Ajungem de joi noapte, vineri, sâmbătă lucrăm, duminică suntem cu toți la Sfânta Liturghie și pe urmă venim acasă. Noi așa încercăm să facem unirea.
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!
Dan Ciprian Grăjdeanu: Deci noi așa încercăm.
Frumusețea acțiunilor făcute în unitate
Părintele Teologos: Prin fapte. E foarte, foarte, foarte important lucrul ăsta. Un caz frumos apropo că mi-ai spus acuma. Povestește o întâmplare frumoasă, o poveste frumoasă, o amintire frumoasă pe care o ai!
Dan Ciprian Grăjdeanu: Cu Frăția Ortodoxă?
Părintele Teologos: Da, da sau nu numai cu Frăția Ortodoxă, dar ceva care-ți vine în minte acum.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Păi nu, că am atâtea de multe, că sunt mii de acțiuni încât nici nu știu acuma pe care să o identific, care să fie mai frumoasă. Cea mai frumoasă-i asta de acuma, nu, că până la urmă cel mai frumos a fost când ne-am suit pe vapor, când am venit încoace în Sfântul Munte și am cântat cu toții „Iată, Mirele vine”. Da deci Troparul Învierii, am cântat „Îngerul a strigat”. Pe urmă, 154 de bărbați care au venit pentru o săptămână să-și dea ultima picătură de energie pentru neamul românesc, pentru că noi știm că fără rugăciunile din Sfântul Munte și din mănăstirile din România, dar Sfântul Munte este pentru noi…na, vârful, ca să spunem așa, ne e mai greu și de-asta venim. Bă, frate, aici e un vârf al românismului, al ortodoxiei, nu-l lăsăm să cadă.
Adică ăsta a fost principiul nostru: unde e un steag ridicat, hai, și noi acolo. N-avem pretenția că suntem noi salvatorii României. Am făcut și noi o mică…
Părintele Teologos: O cărămidă.
Dan Ciprian Grăjdeanu: O mică structură așa care să ajute când s-o ridica cineva, cumsecade. Adică cineva care chiar să-și pună sufletul pentru neamul ăsta. Și atunci noi suntem acolo smeriți și unde s-a ridicat un steag? Haideți, fraților toți lângă el! E o inundație; haideți, mă acolo. E un amărât. Să faci o casă, că sunt cazuri cazuri frumoase.
Ne-am dus la o fată care își creștea singură doi copii și de dimineață până seara i-am făcut două camere, baie și bucătărie într-o singură… Ne-am dus la Maramureș, la fel în 2 zile, i-am zidit trei case părintelui ardelean de acolo de la Desești, care face satul copilăriei în care îi aduce pe copii și îi învață vechile meșteșuguri maramureșene.
Părintele Teologos: Ce frumos!
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da, da, da. Da, avem acțiuni atât de frumoase peste tot încât n-ai cum să alegi una. Atât de frumoase… Mergem la Pentru Vodă. Vă dați seama să tai lemne la Paltin Petru Vodă, pentru bătrânele care sunt îngrijite acolo, pentru orfanii de acolo și să stai acolo, pentru azilul de bătrâni și spital. E azil de bătrâni și spital. E o bucurie. Ce să zic? E peste tot frumusețe când te duci. Te duci la mănăstire, la Poarta Albă, unde a fost Sfântul Arsenie Boca. Părintele Iustin Pârvu, părintele Arsenie Papacioc. Te duci acolo să lucrezi pe teritoriu mănăstirii. Mergem sâmbătă, după ce plecăm de aici. Tot timpul e o bucurie.
Părintele Teologos: Nu se sperie…? Mă gândesc acuma la fata asta care creștea singură doi copii, nu s-a speriat când i-a văzut pe toți vlăjganii?
Dan Ciprian Grăjdeanu: Fusese în ASCOR. Și știa cumva ce înseamnă claca, adică cei care au fost, tinerii care au fost în ASCOR, mai au încă niște… de la părinții… le-au mai spus ce înseamnă tradiția.
Părintele Teologos: Am înțeles.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da, da. Nu, că nu ne ducem unde se sperie lumea.
Cum găsim Frăția Ortodoxă. În sprijinul Bisericii
Părintele Teologos: De-asta zic, dintr-odată… Cum poate cineva să vă găsească?
Dan Ciprian Grăjdeanu: Avem un canal de telegram care chiar așa se numește Frăția ortodoxă și icoana Sfântului Gheorghe. Acolo e pagina de Facebook: Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință. Dacă bagă lucrurile astea pe Google, pe oriunde, acolo e și numărul meu de telefon. Sunt toate datele de contact acolo. Dar oricum, dacă e cineva și nu cred eu că… hai o biserică poate să nu știe de noi, dar a doua sigur știe. Adică n-are cum să nu știe, suntem destul de cunoscuți. Suntem mereu acolo în sprijinul Bisericii. Adică noi înțelegem că în biserică sunt și oameni care pot greși.
Părintele Teologos: Da, sigur.
Dan Ciprian Grăjdeanu: De la cel mai înalt nivel până la cel mai jos nivel.
Părintele Teologos: Biserica – spital este pentru păcătoși.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Exact, da. Eu știu, am fost militar 20 de ani, am fost militar activ și știu că niciodată în timpul luptei nu-ți dai jos comandantul. Decât dacă e trădător. Atunci legea marțială spune că-l împuști. Dar nu tu, ci alții mai mari. Tot așa, ăia hotărăsc ce și cum. Cu atât mai mult, un sfat pentru toată lumea, pentru că de-asta a picat și referendumul pentru familie…
Părintele Teologos: Da, da.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Pentru că preoții și-au făcut un titlu de glorie prin a critica Patriarhul și Patriarhul când a dat atunci hotărâre de sinod: mergeți și convingeți oamenii să voteze pentru firesc, pentru normalitate. Atunci preoții nu mai puteau să le mai spună oamenilor că au primit ordin de la cel pe care ei îl bârfeau. Pentru că am văzut lucrul acesta. De-asta a căzut. Dacă oamenii erau uniți…
Niciodată nu trebuie să-ți bârfești comandantul. Structurile de comandă trebuie să fie beton, cum e ascultarea față de stareț – nu se apucă călugării să bârfească starețul.
Părintele Teologos: Evident. Și mai ales acum, să spun și eu că sunt din Biserică și patriarhul meu nu este Patriarhul Daniel. Da, vreau să spun, o un cuvânt de sprijin pentru Patriarhul României. Trebuie să știți că aveți un patriarh foarte bun. Nu spun că e sfânt, n-am ochelari roz, să ne înțelegem. Dar trebuie să știți că dincolo de multe lucruri care într-adevăr pot să fie mai bune în Biserica Ortodoxă Română, conducerea bisericii, deci Biserica Ortodoxă Română se află la ora asta într-o situație bună, într-o situație bună. E adevărat că e foarte sensibil momentul, dar trebuie să aveți încredere și trebuie să înaintați. Nu trebuie să vă bateți între voi, fraților, pentru că dușmanii care sunt în afară sunt foarte periculoși și asta urmăresc de fapt. Evident, urmăresc să vă dezbine și să împărățească peste voi.
Deci, fraților, nu bârfiți, nu faceți scandal, nu vă certați ș.a.m.d. pentru că da, suntem și noi pe aici și mai spunem și noi câte un cuvânt. Bineînțeles, așa nu frontal, nu public. Dacă se întâmplă vreun derapaj, oameni suntem și se rezolvă problemele, să știți. Nu trebuie să fim în continuu Gigi Contra, ci din contră. Apropo de Frăția Ortodoxă, să punem mâna să ajutăm acolo unde se poate.
Perspectivă asupra viitorului
Cum vezi viitorul, cum vezi…?
Dan Ciprian Grăjdeanu: Având în vedere că sunt creștin, îl văd foarte frumos. Îl văd foarte frumos, pentru că mă rog la Dumnezeu să-mi dea conștiința asta de a lupta până la capăt. Așa cum spunea părintele Nicolae Steinhardt datoria noastră este a de a lupta, indiferent dacă vom învinge sau vom fi învinși. Noi trebuie să luptăm cu nădejde.
Părintele Teologos: Așa este.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Și pe noi asta ne așează. Asta le spun la frați: noi să luptăm, nu ne interesează noi. Eu merg înainte și atâta vreme cât pot merge înainte și văd că din ce în ce mai mulți oameni se alătură și din ce în ce mai mulți oameni își pun întrebarea despre ce să facă și cum să facă, eu cred că e nădejde.
Părintele Teologos: Și cred că de fapt chiar lupta în sine este victoria.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da.
Părintele Teologos: Lupta în sine este victoria, pentru că de fapt, Dumnezeu asta așteaptă de la noi: așteaptă să ne luptăm să iubim din ce în ce mai mult, din ce în ce mai mult.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Exact.
Activități și colaborări. Un caz concret de la Valea Uzului
Părintele Teologos: Cred că asta este foarte, foarte important. Aș mai dori să te întreb – am înțeles, cooperați cu Biserica, cooperați cu preoții – cooperați și cu alte organizații ș.a.m.d. întrajutorări și…?
Dan Ciprian Grăjdeanu: Atunci când mergem la acțiuni se mai alătură mai multe organizații, vin lângă noi și în general sfârșesc prin a fi absorbiți de noi. Sunt foarte multe organizații în partea asta civică din România cu care colaborăm, dar mai mult pe partea de apărare a drepturilor românilor, a identității naționale. La faptă nu vin ei, adică sunt oameni doar de parte civică, dar e foarte important să fie și așa. Adică noi suntem partea cu târnăcopul, ca să spunem așa, și cu toporul și ei sunt partea care se interesează de alte chestii. Și împreună când e nevoie, cum a fost la Valea Uzului când au pus saci de gunoi, de fapt, pe crucile eroilor români, atunci ne strângem cu toți cu mic, cu mare și mergem acolo și…
Părintele Teologos: Ce s-a întâmplat?
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da, pe linia frontului când am cucerit Ardealul, una din lupte a fost pe Valea Uzului. Fără lupta asta câștigată la Valea Uzului n-ar mai fi fost Mărășești și Mărăști. Și acolo a fost făcut de către Asociația Cultul Erorilor Regina Maria, un cimitir militar internațional în care erau acolo toate neamurile: nemți, italieni, unguri, români, toți cei căzuți de acolo. A fost un cimitir internațional, care a funcționat bine mersi până în anul 1994. Era într-adevăr un pic lăsat în neîngrijire și sub pretextul unei acțiuni de ecologizare cu fonduri de la Parlamentul la Budapesta, dovedit, au culcat tot, au luat monumentul ridicat de armata română și l-au tras în spatele cimitirului în obelisc și au pus mai cruci cu însemne maghiare. Cruci de lemn, ca să nu aibă nevoie de autorizație și au pus numai cruci cu elemente maghiare.
Primarul din Dărmănești, care e prima localitate în apropiere, că acolo e granița cu Harghita, Băcăoanu a zis „domnule, trebuie să facă o reparație”. Și a luat autorizații aproape de peste tot. A luat și bani de la Ministerul Culturii. Mai avea de luat decât o formalitate chiar de la Cultul Eroilor. Mai avea de luat o autorizație de la Cultul Eroilor. Numai că a apucat de le-a pus. Și atunci s-a inflamat partea maghiară și au făcut niște presiuni politice.
Această ultimă autorizație a fost blocată…
Părintele Teologos: Oh…
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da, și pe temeiul că n-a avut toate autorizațiile l-au pus să și le scoată de acolo.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Dan Ciprian Grăjdeanu: După un timp și noi ani de zile… Ei au început, când au văzut că le-au pus acolo, au pus saci de gunoi. Ăsta a fost primul lor act al celor maghiari. Au pus saci de-ăia negri de gunoi pe crucile eroilor români. Și noi ne-am dus acolo. Am făcut… Și ce-am făcut?
Am făcut parastas. Deci noi n-am făcut altceva. Am făcut parastas, am venit cu prapuri, frumos. Ne-am strâns vreo 3000 de oameni, nu numai noi, adică cu Calea Neamului, cu mai multe asociații – au fost acolo. Doctor Mihai Tîrnoveanu și el e un om deosebit care luptă foarte mult. Și ne-am dus acolo, procesiune frumos cu preoți. Am avut vreo 20 de preoți și am făcut acolo parastas, de ziua eroilor. Și acolo mergem de fiecare dată. Noi de Înălțare acolo facem, chiar dacă e greu de ajuns, că e în creierii munților, dar e bucuria noastră, e mărturisire a noastră și mergem acolo și-i invităm pe toți și pe preoți de Înălțare să vină acolo și cu enoriași. E un lucru frumos.
Părintele Teologos: Valea Uzului.
Dan Ciprian Grăjdeanu: La Valea Uzului, la Cimitirul internațional Valea Uzului. I-au pus și au scos crucile de acolo.
Nu i-am spus în timp că au durat demersurile astea juridice. Au durat câțiva ani și noi am spus bă, nu le scoateți, chiar dacă așa, nu le scoateți. Avem toate documentele din arhiva Ministerului Apărării Naționale cum că acolo sunt românii. Maghiarii nu sunt români, ei cică s-au luptat singuri.
Părintele Teologos: Singuri…!?
Dan Ciprian Grăjdeanu: S-au luptat singuri și au murit. Nu s-au luptat cu românii. Adică e o inepție pe care ei o susțin. N-are cum să fie un cimitir în care s-ai luptat românii cu alt neam și să fie cimitir numai din neamul ăla… Păi, nu ne-am luptat împreună acolo? Și sunt arhive care spun că sunt. După unele arhive sunt doar doi, după unele 11, după unele 149, dar toate sunt cu caracter secret ale Ministerului Apărării Naționale. Nu sunt ale mele, nu le-am scos eu.
O inițiativă binevoitoare
Și atunci, doctorul Mihai Tîrnoveanu de la Calea Neamului a avut o inițiativă trăsnet, rapidă. A luat 150 de cruci, că atâta știam noi că sunt acolo, de lemn și o troiță mai mare, făcută așa în stil românesc, tradițional, Coloana Infinitului și le-am remontat acolo. Au venit frații și de la noi și de acolo cu moto-burghie. Și într-o zi, de dimineață până seara, s-au aliniat frumos. 150 de cruci. Au dat la o parte 40 de piatră care erau așa, uite, am venit noi cu 150. Și am și avertizat șă autoritățile alea și autoritățile au pus acolo Jandarmeria. Acum e pază pusă acolo și crucile sunt în picioare și la ora actuală și facem din nou parastas. De fiecare dată mergem acolo la toate prilejurile de cinstire a eroilor neamului. Noi mergem acolo și facem parastas. Deci nu facem altceva nimic.
Suntem acuzați în continuare de partea extremiștilor maghiari că suntem xenofobi – pentru faptul că faci parastas pentru eroii tăi ești xenofob!
Părintele Teologos: Dar în ultimă instanță, când faci parastas pentru că e cimitir internațional, prin pogorământ faci parastas și pentru ei.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Nu numai prin pogorământ, ci explicit am făcut acolo. Deci am spus pentru toți. Adică am pus chiar copiii, am venit cu cutii de lumânări și am pus lumânare la toate curcile din cimitir și la cele ale maghiarilor. Nu mai sunt de altele acolo, că ei au pus numai… deci nu mai sunt italieni, nu mai sunt nemți, ei i-au au exclus pe toți. Numai ei sunt acolo. Și noi am pus câte o lumânare la fiecare cruce, adică tocmai asta le-am arătat. Noi suntem boieri în țara noastră. Nu mai spun de asta, iată, o acțiune frumoasă, că mă te întrebați una frumoasă: ne-am dus la Predeal și am curățat și la Predeal și la Azuga, am curățat cimitirele eroilor care sunt pe DN1.
Sunt acolo, dintr-o expresie de frumusețe a poporului român, sunt cruci și de maghiari, și de români, și de nemți, și pe unele cruci sunt trecuți un român, unul maghiar, unul… adică pe aceeași cruce.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da! Și ne-am dus acolo, le-am reparat, le-am pus că erau căzute, am cosit iarba, am pus, adică am făcut curățenie. Nu vă zic că s-a panicat poliția, a venit la noi.
Părintele Teologos: De ce?
Dan Ciprian Grăjdeanu: „Ce faceți aici?” „Păi, ce să facem? Nu vedeți?” Că era pe pe final. „Aveți o autorizație?” Ne îngrijisem, că știam că suntem faultați și aveam autorizație de la viceprimar. „Dar acuma, de curiozitate” zic, „dar dacă vedeți că ceea ce e aici e bine, de ce vă mai sesizați așa? Adică nu vedeți că totul e bine? Uite, crucile sunt drepte, aliniate frumos. Le-am pus…” „Domnule, că știi că să nu vă supărați, dar dați-mi și actele de la mașină”, zice. „Domnule, dar de ce? Ce s-a întâmplat? De ce?” Bine, le-am dat. Eram în regulă că noi acuma trebuie să mergem pe linie.
Chiar acum și pe frați i-am instruit să am întotdeauna gardă de corp în spate, că acuma te aștepți la fel și fel de lucruri, da, pentru că na, numai lucrul ăsta, că nu facem nimic suntem periculoși. Pentru faptul că nu amenințăm pe nimeni, că nu batem pe nimeni. Dar suntem mari, că avem niște frați măricuți îi vedeți, toți sunt înalți, sunt voinici și cred că ei se tem numai de statură, nu de faptul că ar face ceva. Că ei nu fac nimic, dar îi văd că ridică barosul și dau.
Temeri și prejudecăți la adresa Frăției
Că l-au sunat pe părintele Tănase… Pe 2 ianuarie, noi avem tabără națională, ne te strângem din toată țara și lucrăm o zi acolo de dimineață până seara. Venim cu mâncare de acasă. E o câmpenească frumoasă, cu copii, cu bătrâni, cu am avut și la 80 și ceva de ani, om care a venit și a lucrat cu noi acolo. Și au sunat autorități la părintele Tănase.
„Să nu-i primești.” „Păi, de ce să nu-i primesc?” „Păi, ce fac ei acolo?” „Păi taie lemne.” „Păi, dar cu ce?” „Păi, cu ce să taie? Cu drujbe și cu topoare.” „Păi, și dacă fac altceva?” „Păi, ce să facă, domnule, altceva cu alea?” „Domnule, tu știi ceva?”
Adică ei se tem de noi, deși niciodată… Adică suntem de 15 ani. Sâmbătă de sâmbătă noi facem fapte, uneori am avut și șapte acțiuni simultane în toată țara, în diferitele zone.
Deci avem sute de fapte în spate în care niciodată n-am trecut pragul și am fost întotdeauna decenți, am ajutat. I-a ars casa unui părinte, când ne-am dus acolo să-i dărâmăm casa aia arsă ca să îl ajutăm să o refacă, a venit un polițist care mă cunoștea. Zice: „Băi, vedeți că trebuie să vină și niște extremiști”. Că el era șef de post acolo la poliție. „Nu știu frate, care or fi, nu știu.” „Unii așa…”. Când s-a uitat după aia… de noi era vorba. Deci noi eram catalogați acolo că vin extremiștii. Și ăsta săracul venise că îmi fusese coleg la școala-dresaj de la Ciorancu, am lucrat și acolo și venise săracul cu niște brânză, cu niște roșii, că a auzit că vin acolo, că e fanul nostru pe Facebook.
Știa că venim acolo și a venit acolo. Zice: „Mi-au zis, m-au sunat, așa că o să vină o grupare extremistă aici, știi?” Deci așa suntem catalogați de către da, da asta este, ce să facem? Da noi mergem înainte.
Părintele Teologos: Asta e foarte important, e foarte important să să fiți atenți la conduita voastră. Cum spune Sfântul Apostol Pavel, în clipa în care omul se apropie de voi să-L slăvească pe Dumnezeu și cred că cu darul lui Dumnezeu se poate face treaba asta.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da, da, da.
Părintele Teologos: Și pe de altă parte, asta este un semn de slavă în clipa în care suferiți ocară nemeritată, pentru că asta de fapt se întâmplă. Asta vezi, eu cred că este o dovadă a fricii lor. Deci dacă vouă nu vă este frică, lor le este frică și cred că frica care este generată în neam este generată tocmai din cauza faptului că ei sunt înfricați. Și atunci, vor să conducă neamul prin frică, prin frică.
Întrajutorarea este necesară și salvatoare
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da, am observat asta și când… că tot așa îi sfătuiesc pe părinți: vă plângeți că sunt probleme în sistemul de educație. De la creșe trebuie să fii în în sistemul de conducere. E acel sistem de părinți. Comitetul de părinți la grădiniță, la școala primară, la liceu, peste tot. Eu m-am implicat în toate aceste etape, cu fetița mea. Și vreau să spun că au fost foarte deschiși profesorii.
Părintele Teologos: Da.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Adică și în momentul în care le vine ceva rău, dacă e o atitudine frumoasă, ei sunt foarte deschiși. Adică am reușit să fac consiliu profesoral, să adun profesorii, să le vorbim despre fenomenul de la Frankfurt. Vă dați seama? Deci au permis lucrul acesta, în contextul în care, într-adevăr, și eu i-am ajutat. Adică, „ce aveți nevoie aici?”
„Uite, nu merg bine termopanele.” Gata, am chemat niște frați, am schimbat toate garniturile. I-am ajutat. „Domnule, uite, nu ne-a dat primăria bani să schimbăm caloriferele și în cancelarii, ne-au dat doar pentru clase”. Gata, domnule, câte cancelari sunt? Atâtea. Atâtea calorifere. Hai, farte! Am trimis câțiva frați. Asta înseamnă unitatea. Nu simți nicio nicio durere.
Case. Are unul o problemă. Am sărit acolo 20 de inși, s-a terminat. Eu am avut acum, mi-am făcut niște lucrări la casă, n-am vrut să apelez la frați, ca să nu fie așa… și mi-am chemat o firmă. Și…. Păi, erau ăia ca râmele, râmele, erau căprioare pe lângă ei. Pe cuvânt. Și au venit frații. Într-o zi mi-au făcut totul. Deci într-o zi mi-au scos ce am… o muncă foarte grea. Deci au venit frații, au făcut totul și perfect și la linie și așa și pe dincolo.
Și atunci am descoperit și eu cât de important e să nu mergem numai către cazurile exterioare, ci să întărim coeziunea, prin întrajutorare.
Părintele Teologos: Sigur.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Și de-acuma am zis, o să dau directivă după ce ne întoarcem Sfântul Munte, că doar ce am trecut și eu prin ajutorul ăsta pe care l-am primit de la frați, prin clacă, de-acum înainte să întărim chestia asta pe fiecare filială în parte. Foarte important.
Concluzii și îndemnuri
Părintele Teologos: Da. Să vă ajutați între voi da, pentru că trebuie crescută unitatea, trebuie crescută unitatea, este foarte important și vedeți că prin unitate sunteți foarte puternici. Și din cauza asta, chiar îi rog pe oameni, indiferent dacă sunt în Frăția Ortodoxă sau nu. Oameni buni, nu bârfiți, adică fiți foarte atenți la unitatea dintre voi, găsiți subiecte care și acțiuni care vă unesc. Nu căutați rău în celălalt că o să găsiți răul, că toți toți suntem răi. Căutați binele în ceilalți și o să-l găsiți și pe acela. Asta e foarte, foarte important, socotesc, foarte important.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da.
Părintele Teologos: Mulțumim tare mult Dănuț, Dumnezeu să te binecuvânteze, să-i binecuvânteze și pe frații din Frăția Ortodoxă!
Dan Ciprian Grăjdeanu: Și pe părinții din Sfântul Munte.
Părintele Teologos: Amin. Și socotesc că o să fie foarte bine în viitor. O să fie foarte bine în viitor dacă noi n-o să ne dăm învinși, cred, la acest război ideologic, de fapt. Pentru că asta asta este ceea ce România suferă acum. România cred că este o țintă predilectă a unui război ideologic feroce.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Și mie îmi spunea un ofițer SRI care mă simpatizează. Bunicul lui a fost în temnițele comuniste, a fost în lupta aceasta anticomunistă din perioada interbelică și el ne spunea: „să știi că dacă nu o să manifești frică, n-au ce să-ți facă”.
Părintele Teologos: Așa e.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Exact asta mi-a spus el. Zice: dacă te vor prinde că te temi, atunci te vor înconjura precum șacalii când ești rănit jos. Zice: „Dacă nu te temi și mergi înainte, dacă nu ți-e frică, n-au ce să-ți facă. Și să știi că ai chiar simpatizanți chiar în SRI și așa, deci sunt simpatizanți ai fenomenului acestuia. Numai că sunt pe-acolo, nu pot să ia atitudine.
Părintele Teologos: Sigur, asta peste tot se întâmplă, peste tot. Dacă este cineva, este un om care vrea să facă bine la nivelul lui social, economic ș.a.m.d., dacă nu-i este frică, este învingător, este învingător.
Dan Ciprian Grăjdeanu: Da. Așa este.
Părintele Teologos: Deci, fraților, tot ce am vorbit acum în două cuvinte: iubiți pe Dumnezeu, iubiți neamul și să nu vă fie frică! Mulțumim tare mult, Dănuț!
Dan Ciprian Grăjdeanu: Doamne miluiește neamul nostru românesc!
Părintele Teologos: Amin!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Inspirațional! E ca și cum vine cineva și îți dă speranță, după ce ți se spune în mod repetat să nu ai încredere în om ci numai în bunul Dumnezeu! Astfel de oameni a căror fapte vorbesc pentru ei, și prin care lucrează Dumnezeu, îți dau speranță și te motiveză, ca la nivelul tău, să le urmezi exemplu! Practic, e o lecție de creștinism aplicat! Așa arată creștinismul și așa ar trebui sa arate ucenicii lui Hristos!