Nu aveți încredere în liderii care nu au sensibilitate estetică – Jonathan Pageau

Urmăriți un cuvânt extraordinar al lui Jonathan Pageau în care acesta ne explică de ce nu trebuie să avem încredere în liderii care nu au sensibilitate estetică.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

– [Jonathan Pageau:] Ați vedea frumusețea jucând un rol în criza de sens în general? Pentru că amândoi suntem probabil într-o poziție similară. Pentru oamenii care vin și învață despre Ortodoxie, se pare că frumusețea face parte și din modul cum găsesc ei un fel de soluție la criza sensului, ceea ce ar fi părut surprinzător pentru cineva acum 50 de ani, adică să spui că una dintre soluțiile la nihilism este frumusețea. Dacă vrei să ne spui puțin despre cum vezi că funcționează asta.

– [Timothy Patitsas:] Sunt atât de multe niveluri în care pot răspunde la asta, sunt unele mai filozofice, unele mai teologice dar eu voi începe cu biologia de bază, și anume că majoritatea viețuitoarelor nu au un cortex cerebral și totuși iau decizii foarte bine și supraviețuiesc și se propagă și sunt capabile să discearnă în structura lumii, în măsura în care au nevoie, și să răspundă corespunzător. Deci cum fac ele acest lucru? Fac asta prin simțuri. Și dacă cobori la nivelul celular cel mai de bază, este cumva la nivelul chimiei faptul că parameciul sau bacteria, de exemplu, simt și reacționează. Deci a-ți imagina că ființele umane, cu excepția cazului în care ești un teist excepțional, sau nu neapărat un teist, ci un gnostic, atunci a-ți imagina că ființele umane pot separa simțirea de cunoaștere sau să separe cunoașterea de simțire și de sentiment este într-adevăr ridicol, adică e o nebunie. Tot ce există ia decizii și se dezvoltă fără (a fi nevoie) de creier. Adică da, unele ființe au creier, dar asta e o altă poveste.

– [Jonathan Pageau:] Haha! De ce formulezi asta ca frumusețe? Deoarece cum aș formula eu asta, mai întâi, aș vorbi despre bunătate în felul în care Dante vorbește despre bunătate, adică despre ideea a ceva care e de dorit, sau poate chiar asta, ideea de a te îndrepta spre ceea ce e de dorit. De ce simți nevoia să o formulezi ca frumusețe?

– [Timothy Patitsas:] Păi nu a spus Aristotel că “frumosul este strălucirea binelui” sau ceva de genul? Deci, pentru a supraviețui, avem nevoie să ne reamintim cum să gândim vizual, cum să gândim privind lucrurile ca pe un întreg. De exemplu, noi încercăm să creăm o nouă specializare acum la facultate și nu pot spune ce este, dar lucrul care mă convinge că merită să o facem este frumusețea acesteia. Și întrebarea care se pune este: E aceasta o bază suficientă? Poate că nu este, dar poate este pentru că sensibilitatea la frumusețe sau la armonie este, adesea, cel mai rapid mod de a discerne sănătatea unei situații. Iar sănătatea este un cifru pentru a sublinia buna funcționare. Noi nu suntem computere, suntem ființe biologice și avem acea capacitate și nu putem gândi fără acea capacitate.

– [Jonathan Pageau:] Da, cred că așa e, dar există un aspect intuitiv în modul în care prezentați asta, și anume că acea capacitate de a percepe sănătatea… e un mod bun de a vorbi despre frumusețe într-un fel care poate extinde percepția oamenilor. Știi, când mă uit la cineva percep sănătatea, chiar foarte mult, pentru că toată ființa mea e acolo pentru a detecta asta, pentru a știi, chiar referitor la o infecție, sau așa ceva, sau pentru a înțelege situația cu care mă confrunt și mulți dintre indicatorii noștri pentru frumusețea fizică sunt într-adevăr doar indicatori de sănătate și indicatori de simetrie pentru a putea spune cât de aliniat e cineva la realitate. Și putem astfel înțelege că oamenii au această capacitate în general, nu doar față de oameni, ci și față de situații. Ca de exemplu când intri într-o cameră și este dezordine, adică oamenii se mișcă în moduri care nu sunt normale, să zicem că intri într-o cameră în care oamenii tocmai s-au certat, vei putea detecta asta intuitiv, fără să gândești, pentru că lucrurile vor fi așezate cumva și mișcările oamenilor se vor întâmpla într-un fel dezordonat și vei înțelege asta foarte repede, chiar și înainte de a te gândi, și deci cred că acesta e un fel interesant de a discuta despre un mod foarte imediat în care frumusețea contează.

– [Timothy Patitsas:] Sunt atât de multe aspecte ale acestei perspective și unul dintre ele e că, cred eu, capitolul esențial pentru secolul 21 este capitolul 22 din: “Moartea și viața marilor orașe americane” de Jane Jacobs, prietena și mentorul meu. Acesta e capitolul în care ea prezintă rezumatul lui Warren Weaver despre ultimii 360 de ani de știință, știința de când avem metode științifice. Și el spune că deși știința e vastă și face o mulțime de lucruri, de fapt sunt doar trei tipuri de probleme pe care știm să le rezolvăm, ca genuri de problemă sunt doar trei. Și unul dintre ele este problema complexității organizate.

Și ce face Jane Jacobs, spune că problema este un sistem viu, este un organism, și societatea e la fel, economiile sunt la fel, orașele sunt la fel, familiile sunt la fel, instituțiile, companiile etc. Și când ești în acel tărâm pe care ți-l oferă Jane Jacobs, acestea sunt tacticile pentru înțelegerea acestor tipuri de sisteme și în capitolul 8 al cărții mele descriu asta și adaug și câteva tactici de-ale mele care sunt implicate în munca ei. Dar a avea ochiul format pentru frumusețe a te instrui în frumusețe sau a te instrui în gramatică pentru că pentru mine frumusețea – bunătatea – adevărul e triviumul gramatică – logică – retorică, dar instruirea în tipare este cea mai bună pregătire pentru a înțelege sistemele vii sau sistemele în general. O persoana instruită știe într-o clipită și Jane Jacobs spune explicit asta: toate statisticile pe care le poți compila în legătură cu asta, iar în acest caz a fost cartierul North End din Boston, nu îți spun întreaga poveste. Dar să mergi acolo și să observi anumite indicii, așa cum ai spus, mai bine căutăm și alte statistici.

– [Jonathan Pageau:] Da, da, și cred că exemplul orașului este un exemplu grozav în sensul că toată lumea a avut această experiență, e ca și când mergi printr-un oraș pe care nu-l cunoști și dintr-o dată faci o întoarcere și apoi dintr-o dată îți dai seama că ai luat o întorsătură greșită și acum știi că nu te afli în locul unde ar trebui să fii sau că te afli într-un loc în care brusc riscul a crescut substanțial și poți să îți dai seama de asta chiar dacă nu e nimeni acolo, chiar dacă nu sunt oameni acolo care să fie suspicioși sau ceva, îți poți da seama printr-o multitudine de semne care se adună într-un tipar care îți transmite asta. Și cred că acesta este un exemplu grozav pentru a înțelege.

Și poți înțelege uneori cum clișeul redresării unui oraș prin a spune că nu vrem ferestre sparte, genul acesta de clișeu, care spune de fapt că dacă transformi tiparul orașului în sine, poți transforma chiar și cultura în care trăiesc oamenii. Pentru că dacă mă plimb printre gunoaie știu că pot arunca ceva pe jos și nu contează, chiar dacă poate că nu voi face asta, dar dacă mă plimb printr-un loc care e îngrijit și curat și plin de grijă și atenție, atunci chiar și cele mai rele obiceiuri ale mele ar putea fi domolite de spațiul în care mă aflu. Chiar asta ar fi o mărturie puternică în favoarea frumuseții.

– [Timothy Patitsas:] Da, cred că educarea în artele liberale sau în artele plastice, este vitală pentru ca oamenii să dobândească înțelepciune sau să conducă la nivel mai global, adică n-ar trebui să te încrezi în liderii care nu au o sensibilitate estetică bună. Oricine poate vedea că abordarea actuală fața de agricultură, extrem de centralizată și subvenționată de guvern cu tot felul de mașinării și toate astea și distrugerea fermelor de familie și a culturii rurale și chimicalele de tot felul, îngrășămintele și pesticidele și toate acestea, asta în comparație cu agricultura regenerativă, oricine cu o diplomă în arte liberale va ști că una este bolnavă și una este sănătoasă.

Dar oamenii cu pregătire în celelalte științe, reductive sau statistice, nu vor vedea asta și ne vor împinge până la punctul de colaps. Și asta ne aduce, în cele din urmă, acum sau mai târziu, la cartea lui Iain McGilchrist, “Maestrul și emisarul său”, pentru că ce face el în acea carte, de fapt, este să spună că emisferele creierului sunt menite să funcționeze într-o secvență de tipul: frumusețe – bunătate – adevăr și că noi am pierdut asta, am pierdut emisfera dreaptă, am pierdut sentimentul de întreg și repetăm ​​reflexiv lucruri care sunt “bune”, dar care ne conduc la epuizare și distrugere.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!