Întrebări și răspunsuri despre: singurătate, cădere, conștiință, ascultare, cruce…
13 aprilie 2025
Ultima oră! Sub mormântul Mântuitorului a fost descoperită o grădină antică!
14 aprilie 2025
Urmăriți o discuție folositoare de suflet cu pelerini despre familie, despre copiii cu nevoi speciale, despre educație, inteligență artificială și distorsiuni sexuale.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, facem iarăși o sesiune de întrebări și răspunsuri, după cum am făcut mai demult și facem și asta. Din cauza asta, ca să nu pun la încercare răbdarea pentru că știu că din păcate oamenii de astăzi și mai ales tinerii nu mai au răbdare, intrăm direct în subiect și cine dorește să pună întrebări, să pună întrebări. Dacă aveți întrebări, spuneți. Ziceți!
Sau să spun eu un cuvânt la început?
Pelerini: Vă rugăm!
Războiul ideologic. Distrugerea rădăcinilor, a familiei și a neamului
Părintele Teologos: Mai bine un cuvânt eu la început. Apropo de tineri, trebuie să știți că este o mare problemă astăzi – problema familiei. Problema de fapt a natalității, care este negativă, adică este sub rata de sus, de sustenabilitate, cum se numește și asta provine din faptul că sunt promovate în neam niște învățături foarte negative. Neamul românesc este ținta unui război ideologic foarte, foarte feroce, foarte acut. Oamenii… cum să spun, da, sigur, oamenii întreabă: părinte, o să intre România în război? O să vină războiul sau așa mai departe?
Fraților, noi suntem deja într-un război foarte foarte puternic și vorbim de un război ideologic. Și dacă o să fim învinși în acest război ideologic, o să devenim carne de tun și la propriu și la figurat. Ei, și una dintre componentele principale ale acestui război ideologic care se duce împotriva neamului este distrugerea neamului prin distrugerea familiei și prin dezrădăcinarea oamenilor și trimiterea lor în diaspora.
Adică se promovează cum că în afară sunt câini cu covrigi în coadă și că este foarte bine afară și când în țară totul e prost, că totul e bine în afară ceea ce este foarte fals, știți fac, foarte greșit. Plus, a existat o perioadă în care s-au generat efectiv blocaje financiare în România și situații de nedorite în anumite sectoare de activitate, astfel încât oamenii să… De exemplu în medicină, astfel încât medicii de vârf din România, dezgustați de modul greșit din sistem care era generat în mod voit așa și din afară era generat astfel, astfel încât medicii de valoare, să zic așa, să plece peste hotare. Așa era și în alte domenii, de ce?
Pentru că în clipa în care omul pleacă din rădăcinile sale, din unirea sa cu neamul este mult mai manipulabil și nu contează. Adică el este un nimeni. Dar în clipa în care este unit și vorbim de familii puternice, atunci omul și neamul este foarte, foarte puternic. Știți, ca și în cazul unui fagure. Dacă avem hexagoanele respective care sunt foarte puternice, e greu de spart fagurele. Adică trebuie fiecare hexagon în parte să-l distrugi – e dificil, e foarte greu. Dar, dacă familia este distrusă, adică hexagonul respectiv este distrus, atunci mierea curge de la sine.
Copiii, sursa de iubire și de echilibru a familiei
Războiul ideologic împotriva familiei spune întâi de toate că trebuie să ne căsătorim cât mai târziu și că nu este bine să avem copii mulți, să ne trăim viața și așa mai departe. E total greșit. În cazul familiei, omul se simte împlinit cu adevărat în clipa care sunt mulți copii pentru că sunt multe surse de iubire. Copiii sunt nepăcătoși în sensul că n-au păcate personale, evident că sunt mult mai curați ca noi și din cauza asta ei o să genereze foarte multă dragoste în familie, foarte multă bucurie în familie, o să se crească între ei. Adică a crește copii mulți este mult mai ușor decât a crește un singur copil, pentru că de la trei copii în sus, dacă părinții au experiența de viață necesară, știu să-i responsabilizeze să aibă grijă ăla mare de ăla micul, dimpreună cu mijlociul. Se cresc unii pe alții. Și asta este foarte bine și asta aduce stabilitate, belșug și mai ales în clipa în care părinții îmbătrânesc, evident că pentru copii este mult mai simplu să se ocupe de bătrâni.
De ce? Pentru că pe de o parte, pe fiecare frate cade sarcina îngrijirii tatălui și a mamei care e în vârstă mult mai puțină, pentru că se împarte la câți … și sunt mai mulți frați. Dacă e unul singur, atunci mama, mai ales, are tendința să se bage în familia lui și asta duce până la divorț. Poate să crească tensiuni foarte mari când se amestecă soacra. Știți că e proverbial, soacra se amestecă în familia fiului ei, atunci poate să producă tensiuni foarte mari, pentru că soacra se luptă cu nora, bineînțeles, nora se simte expulzată și apar tensiuni foarte mari.
Dar dacă sunt mai mulți frați, atunci e mult mai bine pentru că mama nu reușește să se bage la toți în familie și deci lucrurile se stabilizează, se echilibrează și este foarte, foarte bine. Deci din cauza asta, oameni buni, și mai ales tinerilor, mă adresez, să aveți copii mulți, să nu vă fie frică și mai ales trebuie să știți că acest lucru este validat de mii de ani pe toată planeta. Întotdeauna familiile cu mulți copii au fost familii binecuvântate, au fost familii cu copii, care au făcut oameni maturi… stabili, bineînțeles. Evident.
Astăzi însă pentru că se încearcă reinventarea roții și mai ales că se face pătrată, știi, nu iese, n-ai cum să… Apare o mulțime de probleme și de dezechilibre sociale printre care și lipsa forței de muncă, care presupune aducerea unor așa zis imigranți, care imigranți sunt de obicei exponenții unei religii foarte, foarte agresive. Mai ales dacă vorbim despre Islam și bineînțeles asta înseamnă că respectivii nu sunt imigranți, sunt de fapt cuceritori. Pentru că ei nu doresc să vină să se supună regulilor din țara ta, a nostră. Ei nu iubesc țara unde vin, ci din contră ei doresc să-și impună regulile lor. Ăsta este cuceritor, ăsta nu este emigrant.
Dezbină și împărățește. Asta este foarte pe scurt așa ce am vrut eu să spun, acuma dacă veți întrebări, spuneți.
Educația copilului. Experiența de viață a părinților
Pelerin: Dar ce facem cu educația copilului? De exemplu, am un copil de trei ani și uitându-mă la ce s-a întâmplat în ultimii ani, plecând de la covid încoace, nu prea mai vreau să-l dau la școală în sistemul de stat.
Părintele Teologos: Da, e o mare problemă cu educația copilului.
Pelerin: Dar nu vreau să-l las needucat.
Părintele Teologos: Evident că nu vrei să-l lași needucat. E de așteptat lucrul acesta, sigur, că-ți iubești copilul. Până la vârsta de șapte ani, să-l educi. Pentru asta trebuie să-i ofer mult timp. Tu trebuie să-i oferi timp.
Pelerin: Mă scuzați, asta fac deja. Întrebarea mea era ce fac cu el de la șapte ani încolo. Când e cu școala.
Părintele Teologos: Sigur. Cum spuneam înainte, neapărat trebuie să aibă frați pentru că asta o să-l maturizeze pe el. Dacă este singur, e foarte dificil de crescut pentru că are probleme cu singurătatea, cu egoistul. Pentru că toată dragostea părinților în mod natural cade toată asupra lui și poate să devină un monstru de voie proprie. Voi trebuie să fiți foarte atenți să-i tăiați voia. Bineînțeles, cu discernământ.
Un frate sau doi, mai ales, doi frați, asta o să rezolvăm problema de la sine, o să fie foarte, foarte bine din toate punctele de vedere. De la șapte ani în sus adică din clipa în care merge la școală, dacă tu-l educi bine acum și tu îi spui foarte clar că și îi dovedești, nu numai că-i spui, îi dovedești că ai experiență de viață mai mare decât el, adică trebuie să știe… Bun. E logic că ai, dar trebuie să știe treaba asta și asta trebuie să i-o arăți în timp. Adică prin fapte concrete că îi rezolvi problemele lui. Și mai ales că el trebuie să știe că tu îl iubești și, iarăși, iubirea se arată în timp. Adică se arată că tu stai cu el și îl protejezi, îi oferi siguranță, îi oferi conducere, adică îi arăți drumul, îi oferi soluții.
Dar dragostea, mai ales, dragostea pentru că e diferit, știi. Dragostea presupune și jertfă și astfel încât în clipa în care el ajunge la școală, dacă școala îi spune că e albă sau, mă rog, tot internetul spune că-i albă tu îi spui că e neagră, el o să te asculte pe tine – că tata mă iubește și tata are o experiență de viață. Deci copilul nu trebuie să știe numai că tata îi dă de mâncare. Bineînțeles și asta. Dar mai ales că tu ești mai duhovnicesc decât el și trebuie să fii mai duhovnicesc decât el și presupune că trebuie să te rogi. Trebuie să te rogi.
Pelerin: Încerc să-l educ în direcția asta.
Dialog și cooperare cu copilul
Părintele Teologos: Sigur, neapărat. Atunci, cum spuneam că este la școală și o să aibă presiuni de grup la școală, el o să reziste. Dar pentru asta trebuie să aibă susținere din partea ta. Și copilul, mai ales când e mic, trebuie să știi că orice îți spune și mai ales dacă îți spune ceva eroic, tu nu o să fii agresiv împotriva lui. Nu o să-l pedepsești pe el, ci o să fii agresiv împotriva problemei. Adică, dacă o să spună că i se oferă droguri la școală, de exemplu. Tu, în clipa respectivă, primul lucru pe care îl spui „tata, apreciez foarte mult că mi-ai spus”. Deci primul lucru – arăți că ești de partea lui, „apreciez foarte mult că mi-ai spus și hai, să vedem cum rezolvăm problema că problema e foarte mare, că dacă mergi pe panta asta te distrugi, îți distrugi mintea, viitorul, intri în rețele foarte așa… grave, care te exploatează, te termină, probleme cu Poliția și așa mai departe”.
Că trebuie să fii agresiv, dar nu împotriva lui, ci împotriva problemei. Și la sfârșit iarăși trebuie să spui: „Tata, apreciez foarte mult că mi-ai spus”. Este esențial ca el să se deschidă. Și iarăși, dacă îți cere ceva voie la un moment dat să facă ceva, tu o să-i spui „în mod normal, nu te-aș fi lăsat, nu ți-aș fi dat, dar pentru că mi-ai cerut, pentru că mi-ai spus, te las, îți dau”.
Sau altădată, face ceva și nu-ți spune. „De ce nu mi-ai spus? Știi că dacă mi-ai fi spus, ți-aș fi dat și dacă mi-ai fi spus, te-aș fi lăsat”. Adică să știe că mai presus de fapta, în sine este dependența față de tine. Sau, iarăși, la un moment dat, îți spune ceva și trebuie să-i tai voia, adică nu merge. Spui „tata, știi, acuma nu se poate, dar apreciez foarte mult că mi-ai spus”. Întotdeauna, trebuie să existe această deschidere, această cooperare între voi.
Ascultare și responsabilizare
În clipa în care există această ascultare desăvârșită, de la o vârstă încolo, adică vorbim aproape de vârsta de majorat, 16-17 ani, bineînțeles și chiar de mic o să începi să-i dai anumite responsabilități: „Ți-ai făcut patul? Ai învățat? Ia, să văd ce ai învățat?” Astfel încât să știe că încet-încet se maturizează și în clipa în care ajunge să fie matur, pe la vreo 25 de ani când se maturizează cortexul prefrontal, atunci el să fie deja matur adică să știe să ia hotărâri. Dar ca să știe să ia hotărâri, trebuie la început să facă ascultare și să-și împroprieze toată experiența ta de viață. Bineînțeles, nu se poate treaba asta, dar pe cât posibil. Înțelegi? Asta e foarte important – se începe de la ascultare și încet-încet se responsabilizează și încet-încet trebuie să-l înveți și încet-încet trebuie să ia și el singur decizii. Și bineînțeles că trebuie să accepți că la un moment dat o să facă și el greșeli. Dar asta este în focul luptei, să zic așa, și încearcă să-i dai responsabilități acolo unde greșeala lui explodează într-o cutie de nisip, cum se numește, adică să nu provoace mari pagube, știi. Și el să învețe din lucrurile astea.
Asta este foarte important. Și atunci o să mergeți împreună și de la o anumită vârstă, îl lași să fie liber. Bineînțeles că aici trebuie să te lupți cu doamna, care doamnă de obicei este foarte posesivă. Chiar era un film celebru în care mama construiește un zid de fapt, pentru că tatăl murise în război, construiește un zid în jurul copilului și ce se întâmplă cu copilul respectiv, care devine alienat și așa mai departe. De fapt, copilul nu devine alienat, că reușește… De fapt, un celebru film care se numește chiar așa „Zidul/The Wall”. A fost dublul album al formației Pink Floyd. Unii spun că a fost evenimentul cultural al secolul XX. O poveste foarte tristă și de fapt este cu referințe autobiografice ale celui care a scris. Roger Waters de la Pink Floyd.
Familia tradițională și credința
Deci, vreau să spun că, dincolo de referințele la Pink Floyd și care se văd inclusiv în muzica lor, se văd traumele provocate de lipsa tradiției, de lipsa familiei tradiționale, care familie tradițională este formată din bărbat și femeie. De ce? Pentru că cei doi sunt complementari. Sunt complementari. Bărbatul nu este egal cu femeia, bărbatul este complementar cu femeia și cei doi sunt incomparabili. Nu pot să compari un stejar cu un crin. Foarte important lucrul ăsta. Și din cauza asta, fiecare dintre voi trebuie să știți care este poziția voastră să respectați absolut poziția celuilalt adică al partenerului de viață. În cazul tău, poziția doamnei. Foarte important lucrul ăsta.
Și dacă mergeți pe acest drum și bineînțeles copilul neapărat are gustul harului lui Dumnezeu, adică merge la biserică până la vârsta de șapte ani, că de fapt despre asta e întrebarea, atunci când o să fie la școală, el o să miroase tot felul de cercuri de prieteni mai mult sau mai puțin toxice sau tot felul de lucruri pe internet mai mult sau mai puțin toxice, dar se întoarce iarăși la harul lui Dumnezeu, pentru că el are conștiința a ce înseamnă harul lui Dumnezeu. Dar, dacă el nu are conștiința a ceea ce e harul lui Dumnezeu, atunci clar se duce după prima prima sursă de pseudo-plăcere care apare în întâlniri și grup toxic. Înțelegi?
Importanța mediului școlar
Pelerin: Știți să existe în cadrul bisericii, școală… adică să se facă materii precum la școală, dar profesorii din cadrul bisericii?
Părintele Teologos: Da, știu și știu că se fac școli private.
Pelerin: În această direcție.
Părintele Teologos: Da. Prieteni, părinți. Adică eu cunosc… Bine, eu am fost un… și sunt așa vai și amar de capul meu, dar am cunoscut olimpici. Am fost la școală foarte bună, așa s-a nimerit – Mulțumim la Maica Domnului până la pământ! – știu olimpici care se adună și fac școală – adică unul predă fizică, celălalt matematică și așa mai departe la copii. Există și școala online, dar pe școlile online e dificil, de ce? Pentru că cineva, un membru al familiei, de obicei, mama, trebuie să se sacrifice pentru copii. Și e foarte dificil, mai ales dacă este unul, pentru că el e singur, adică trăiește oarecum într-o bulă cognitivă, să zic așa, n-are prieteni. E dificil. Dar în clipa în care vorbim de o școală privată de genul acesta, adică mai mulți părinți chiar plătesc anumite cadre didactice, atunci socotesc că este puțin mai bine. Ar fi extraordinar dacă Biserica ar face așa ceva.
Pelerin: Au început să facă. În Roman este.
Părintele Teologos: Uite, de exemplu! Da, am auzit astfel de inițiative și uite, acum…
Pelerin: Au făcut și V-VIII.
Părintele Teologos: Uite, un caz foarte foarte frumos în Roman, deci nu știam.
Nocivitatea ideologizării
Dar se întâmplă astfel de lucruri, de ce? Pentru că oamenii își dau seama că sistemul nu este cum trebuie. Pentru că se ideologizează, adică vorbim de niște agende foarte urâte, care îi distrug pe copii, le distrug inocența copiilor, capacitatea lor de iubire, îi împing în trup. Eșuează în trup și atunci, bineînțeles, copilul poate să facă și cu nervii. Eu cunosc cazuri de copii care au probleme existențiale: „mamă, eu ce sunt: fetiță sau băiat?”. Ferească bunul Dumnezeu! Bineînțeles că lucrurile astea clar trebuie să le evităm. Și plus, bullying-ul de la școală, adică agresivitățile de la școală și așa mai departe. În clipa în care avem o școală privată, în clipa respectivă, de bine de rău, avem un colectiv mai pe alese, să zic așa, și copiii mai pe alese. Adică puțintel mai select, nu-i vorba că vine toată lumea, înțelegi ce vreau să spun.
Sigur că există astfel de lucruri, dar acum nu știu în cazul concret al orașului unde stai dacă există așa ceva.
Pelerin: Noi suntem din București, dar în ultima perioadă am stat la țară în județul Vâlcea.
Părintele Teologos: Da, să vă ajute bunul Dumnezeu! Efectiv, nu știu. Cum spuneam, eu știu în orașul meu natal, pentru că acolo îi cunosc pe foștii mei colegi de clasă, de facultate și așa mai departe, care sunt foarte buni pe anumite domenii, chiar ei predau și chiar predau bine. Înțelegi? Să îi ajute bunul Dumnezeu!
Nu știu din punct de vedere concret și din cauza asta am evitat și am dat un răspuns mai principial.
Pelerin: Poate până peste patru ani…
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!
Pelerin: Se vor mai dezvolta astfel de școli.
Părintele Teologos: Da.
Școlile parohiale, o alternativă în diaspora
Pelerin: Părinte, sunt părintele Radu, sunt preot în diaspora, în Austria.
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!
Pelerin: Mulțumim! Și referitor la ce ați spus dumneavoastră, noi încercăm acolo cu Înaltul Serafim, încercăm să facem școli parohiale.
Părintele Teologos: Neapărat.
Pelerin: O alternativă foarte bună.
Părintele Teologos: Sigur.
Pelerin: Dar ce vreau să vă întreb: noi reușim să facem cu ei inclusiv ore de română, desen și așa mai departe ca alternativă la ceea ce este în sistemul de învățământ. E foarte greu să-i prindem pe cei tineri, vârsta 12-17 ani în care-s schimbările acelea periculoase.
Părintele Teologos: Așa este. Foarte periculoase, da.
Pelerin: Eventual, cum?…
Părintele Teologos: Cum?… Cu dragoste și înțelegere. Răspunsul e să zic așa corect și ar trebui să punem punct, dar bineînțeles sfinția voastră doriți să concretizăm treaba asta. Deci întâi de toate, sfinția voastră, care evident aveți o anumită maturitate și o anumită măsură duhovnicească și o anumită rugăciune, trebuie să vă apropiați de copiii respectivi ca și persoană, personalitate, vorbiți cu ei. Dar înainte de toate, de generația respectivă, ca să vedeți care sunt sistemele lor de valori: ce apreciază ei, care sunt problemele lor, care este muzica, arta? Și de ce e așa?
Muzica, mediul de propagare a ideologiilor
Pelerin: Da. Mă iertați! Uneori, am văzut că ai noștri îi copiază pe austrieci. In toate sistemele de valori – și ca muzică…
Părintele Teologos: Așa este. Pentru că este foarte atrăgător și este și foarte facil. E o mare problemă la ora asta, foarte mare problemă. De ce? Pentru că tânărul de astăzi este învățat să meargă după pușeuri de dopamină foarte facile și foarte puternice și așa mai departe. Ei, din cauza asta este foarte important faptul… – nu vreau, Doamne ferește, să minimizez aportul școlilor – dar principala instituție de învățământ trebuie să fie familie. Și în familie, trebuie să spunem: tata, nu te duce în direcția respectivă că afară e vopsit gardul, înăuntru, leopardul. Vezi că e o formă de drog foarte puternică, dacă te duci pe muzica cutare și așa mai departe o să vezi că o să ți se distrugă mintea. Adică o să ai un pușeu de dopamină și o să ai…
Chiar ieri mi-a trimis cineva un clip cu Billy Eilish, ceva de genul…
Pelerin: O cântăreață.
Părintele Teologos: Da. Mă interesează foarte mult, să știți, nu că o ascult eu pe Billie Eilish, tot respectul pentru doamna sau domnișoara, dar mă interesează foarte mult fenomenul muzical. De ce? Pentru că prin muzică la ora asta se conduce ideologic lumea și în principal tinerii.
Pelerin: Corect.
Părintele Teologos: Și ceea ce era fenomenal, ceea ce m-a impresionat foarte mult era faptul că doamna sau domnișoara asta este foarte de succes, are foarte multă priză, dar ea, săraca, are sindromul Tourette, adică are ticuri. Spun pentru cine nu știe. M-am îngrozit, săraca, pentru că e fată tânără și la vârsta ei, uneori inclusiv în interviurile pe care le dă și în concertele pe care le face, are ticuri și încearcă să se controleze și nu reușește. Și atunci clar se oprește concertul puțin ca să-și revină, săraca. Gândiți-vă că vorbim de o vârstă, nu știu foarte clar, la 22 – 25 de ani, pe acolo pe undeva este, nu știu ce vârstă are. Asta provine de unde? Provine din pușeurile astea de dopamină pe care le avusese foarte tânără. Adică era tot timpul cu… și se vede la ea cum vorbește și așa mai departe, că era tot timpul pe ecrane și deci este foarte volubilă, foarte obișnuită și cu camerele și cu studiourile și cu muzica și așa mai departe. Prin asta și atrage o mulțime de tineri. Dar pe de altă parte, vezi că sistemul ei nervos, săraca, – tot respectul, toată dragostea pentru ea – vezi că, săraca, este distrusă. Chiar la un moment dat am pus un clip cu ea în care un comentator creștin, protestant, dar totuși creștin, spunea despre ea, deci comenta o declarației a ei în care spunea că pornografia i-a distrus creierul. Pentru că ea de mică a fost expusă Tiktok-ului, Instagram-ului și la rețelele astea cu pușeurile dedopamină rapidă și pornografie. Clar i-au dezvoltat sindromul Tourette și intervalurile astea de atenție foarte scurte provocau ticuri. Și atunci, toată viața face treaba asta, săraca.
Tinerii caută raiul
Deci copilul trebuie să știe că bun, ok este plăcut la început, dar uite unde se ajunge?! Și noi din cauza asta, pe site pe chilieathonita.ro, nu știu dacă știți site-ul…
Pelerin: Suntem abonați.
Părintele Teologos: Să ne pomeniți neapărat. Dincolo de clipurile duhovnicești pe care le punem, punem periodic și clipuri negative astfel încât tânărul să știe că da, ok, nu-i bine să mă duc în direcția respectivă, nu-i bine să fiu toată ziua pe tiktok, nu-i bine sau fiu toată ziua pe Instagram pentru că se întâmplă cutare și cutare lucru. Deci asta trebuie spus tinerilor, trebuie înțelese toate aceste lucruri și atunci, în clipa în care le înțelegem, știm cum să vorbim cu ei. Pentru că, dacă înțelegem aceste lucruri, tânărul își dă seama „ah, mă înțelege!”. Nu este ipocrit. Știți foarte bine că tinerii sunt foarte, foarte sensibili datorită curățeniei lor, de fapt, și datorită idealismului lor, pentru că ei doresc raiul. Noi, bătrânii, din cauza păcatului ne-am tocit dorința de rai și asta e de fapt pregustarea iadului din noi. Ei, tânărul încă mai are dorința asta a raiului și crede că-l găsește. Raiul într-adevăr există, dar e adevărat că tinerii sunt distorsionați să caute acolo unde nu e. Și atunci tinerii, când văd că noi suntem ipocriți… Ce înseamnă ipocriți? Adică, vorbim ceva care nu credem sau oferim o realitate falsă, care realitatea respectivă poate să fie chiar adevărată, dar este falsă pentru noi că noi nu o trăim.
Puterea cuvântului vine din experiență
Adică dacă spun la un tânăr ”Jesus loves you”, dar eu nu trăiesc dragostea lui Hristos, eu sunt ipocrit. El mă cataloghează ca și ipocrit. Înțelegi ce vreau să spun?
Pelerin: Da, da.
Părintele Teologos: Deci din cauza asta, noi trebuie să trăim întâi dragostea lui Hristos, Învierea lui Hristos și pentru asta trebuie să avem un program duhovnicesc maxim în fiecare zi, asumat cu vitejie, cu curaj, cu eroism și atunci, tânărul zice „da, ok”. De ce? Pentru că vine harul Duhului Sfânt în tânăr și îl informează pe tânăr că uite, omul ăsta din fața ta chiar vorbește adevărul. Chiar vorbește adevărul. Înțelegeți?
Eu am fost impresionat de exemplu, e ca o mărturisire publică, eu nu mai știam de Alice Cooper, l-am ascultat de nu știu câte ori, de două, trei ori și așa mai departe, dar nu era genul meu, chiar nu. Tot respectul pentru Vincent. Vincent îl cheamă. Am fost impresionat de un clip pe care l-am tradus, destul de lung, aproape jumătate de oră, în care Alice Cooper vorbește despre întoarcerea lui la creștinism. De ce am fost impresionat? Pentru că omul avea putere în cuvânt. Adică chiar vorbea din experiență. Așa trebuie să facem și noi.
Sau iarăși, Mustaine, care iarăși, nu-mi plăcea. De la Megadeath. Recunosc că Dave Mustaine este un geniu, să zic așa, dar eu nu… Dar a avut o putere foarte mare în cuvânt în clipa care el a vorbit despre vrăjile pe care le făcea și în clipa în care l-a descris pe diavol și l-a descris pe diavol efectiv ca Sfinții Părinți. Este un înger de lumină foarte frumos, foarte inteligent, ferească bunul Dumnezeu să te amesteci cu el. De ce? Pentru că avea experiența.
Dacă noi nu avem experiența iubirii lui Hristos și pe de altă parte a problemelor cu care se confruntă tinerii… Asta nu înseamnă că trebuie să stăm toată ziua pe tiktok, că atunci intrăm și noi în categoria lor. Dar avem, și atunci cuvântul nostru o să fie cu putere și astfel încet-încet îi putem schimba. Și iarăși, ceea ce este esențial și asta e și în cazul creșterii copiilor, trebuie să fim totdeauna noi dimpreună cu ei împotriva problemei și nu noi împotriva lor cu problemele lor sau nu cu problemele noastre împotriva lor. Ci noi cu ei împotriva problemei. „Tata, hai, să vedem cum putem să rezolvăm asta. Hai, să vedem cum putem să îmbunătățim situația”. Totdeauna ne concentrăm pe îmbunătățirea situației, care e cooperativ și nu pe găsirea vinovatului, care e distructiv. Foarte important lucrul ăsta.
Pelerin: Mulțumesc!
Părintele Teologos: Să ajute Dumnezeu! Alte întrebări.
Familia cu mulți copii este binecuvântată de Dumnezeu
Pelerin: Vreau să vă întreb și eu. Să facem mulți copii. Dacă unul din soți dorește și celălalt – în cazul ăsta, soția – nu dorește. Ea fiind singură la părinți, având un model și e încurajată și de mama ei. Noi avem doi copii.
Părintele Teologos: Să vă trăiască!
Pelerin: Și al treilea și al patrulea dacă rânduiește Dumnezeu.
Părintele Teologos: Așa este.
Pelerin: Fiind în București, noi am stat în Pitești, totdeauna zice „păi, cum ne descurcăm?!”. Am zis că Dumnezeu va avea grijă, ne descurcăm.
Părintele Teologos: Așa este.
Pelerin: Și ați avut dreptate. Cel mare se ocupă de cel mic. Serios.
Părintele Teologos: Chiar am avut dreptate, bine. E în toată tradiția Bisericii. Toată istoria omenirii.
Pelerin: S-au mărit și salariile imediat, deci Dumnezeu lucrează.
Părintele Teologos: Așa este. Sunt mai multe lucruri aici. Deci întâi de toate, tot respectul pentru doamna dumneavoastră, tot respectul și dragostea noastră, dar cu multă dragoste și multă smerenie și multă intensitate, spunem să nu rescrie ea istoria. Adică de vreme ce familiile cu mulți copii sunt binecuvântate în toată istoria nu numai a ortodoxiei, ci în toată istoria omenirii, este puțin… nu știu cum să zic ca să nu rănesc… Puțin în afara adevărului să zic așa. Tu să spui că toată istoria omenirii e greșită, toți oamenii greșesc și numai eu am dreptate. Ei, e puțin cam, înțelegi, dă cu virgulă cumva. Deci din cauza asta să nu creadă gândului. Nu-i așa.
Întâi de toate, un copil, un om vine în existență în clipa în care cinci persoane își dau acordul. Cinci. Mama, tata și cele trei persoane ale Sfintei Treimi. Deci după cum vedem, persoanele dumnezeirii sunt mai multe decât persoanele omenirii. Unde mai pui că persoanele dumnezeirii sunt și atotputernice și perfecte. Deci în clipa în care Dumnezeu semnează, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, cele trei persoane ale dumnezeirii semnează să se nască un copil, El spune că pe acest copil Eu îl ajut cu toată atotputernicia Mea, nu să se târâie prin viață, ci să devină ca Mine. Să devină perfect ca Mine. Deci noi, fiecare dintre noi, suntem creați să devenim dumnezei după har cu ajutorul lui Dumnezeu. Bineînțeles că drama întregii omenirii provine din faptul că noi suntem liberi și alegem greșit, adică mergem prin tot felul de bălării și așa mai departe și deci ratăm în general ținta asta a perfecțiunii personale veșnice.
Da, dar cum spuneam, Dumnezeu se ocupă îndeaproape perfect de fiecare dintre noi în parte. Deci să nu intre… Eu știu că știi, de obicei femeile, pentru că sunt foarte delicate și sensibile, caută și găsesc probleme și acolo unde nu sunt. Și bărbatul întotdeauna trebuie să le rezolve, cam asta este… Râde Adrian….
Pelerin: Totdeauna e insuficient… Deși îl duc la spovedit, la împărtășit…
Părintele Teologos: Așa sunt femeile, doamnele, săracele de ele, că sunt mai delicate, cum spuneam. Deci din cauza asta să aibă credință, să aibă curaj și să nu-i fie frică. Te rogi pentru ea, exemplul personal și îi dai și clipul ăsta când o să-l postăm cu darul lui Dumnezeu. Și să mă ierte doamna.
Pelerin: Se uită rar, nu…
Părintele Teologos: Am înțeles. Și o să-i spui „uită-te numai între minutul cutare și cutare”. Desi este testat în istorie și studiile arată lucrul ăsta – când e singur copil e foarte dificil de crescut, când sunt doi deja încep să crească între ei, dar apare rivalitatea în doi că aia e problema.
Pelerin: Da, se bat mai mereu.
Părintele Teologos: Exact. De la 3 în sus lucrurile se rezolvă. Deci din cauza asta doamnei să-i spui „iubito, nu trebuie tu să-i crești, lasă-i că se cresc ei între ei, adică se ajută între ei.” Noi ne degrevăm de sarcini… Evident că trebuie să-i supravegheați, să fim serioși. Dar nu trebuie tu să alergi după fiecare dintre ei, lasă-i că au ei grijă, se maturizează încet-încet. În regulă?
Pelerin: Mulțumesc!
Părintele Teologos: Să ajute Dumnezeu! Alte întrebări. Nu mai aveți… Adi?
Să ne apropiem de Hristos cu puterile noastre
Pelerin: La mine e mai greu. Ați spus cinci persoane?
Părintele Teologos: Cinci.
Pelerin: Eu am o singură fată și cred că știți… numai că e un copil special și acum avem o situație mai… când școala s-a închis când a început pandemia. Am fost la școala specială. Și acum nu știm ce să facem, încotro să o luăm. Că nu există în sistemul românesc de educație sau cum s-o numi el, o șansă pentru copiii care au depășit vârsta școlilor speciale. La fel cum se întâmplă și în orfelinate. Ajunge la 18 ani, îl pune în stradă. Și cam asta e…
Părintele Teologos: Da… Adi, trebuie să o înveți să se roage dacă nu s-a rugat până acum.
Pelerin: Nu are cum. Adică până la 21 de ani, ea nu vorbește.
Părintele Teologos: Da, dar spune-i totuși să spună „Doamne, Iisuse…” Iisus e de ajuns. Să îți spun un caz. Mai demult când erau condițiile și mai dure decât atât, era un copil care pur și simplu a fost aruncat în stradă, o întreagă poveste. În orice caz, l-a luat un stareț de mănăstire pentru că era rudă cu el. Și l-a luat în mănăstire. Adică ce să facă? Bine, nici măcar „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” nu putea să spună. Atunci, i-a spus: uite, care-i treaba, singura ascultare, că într-un final i-au găsit și o ascultare care era foarte simplă, adică să meargă să ia de la bucătărie farfuria cu mâncarea gata și să o ducă în trapeză, să o pună. Și tot timpul când făcea treaba asta – deci atât putea să facă el – mergea de aici și o ducea acolo. Când făcea treaba asta, trecea prin fața icoanei Mântuitorului. Îl chema Ioan și i-au spus: „uite, că tu nu poți să te rogi, tu trebuie să spui -bună, Iisus, sunt Ioan!”. Și ăsta de fiecare dată când trecea, zicea: „bună, Iisus, sunt Ioan!”. Încontinuu. Asta făcea. Tot timpul.
La un moment dat, după nu știu cât timp, pentru că el avea mai multe boli, era un copil cu nevoi speciale, a murit. Și atunci, părinții au spus că trebuie să-l punem în biserică, că era atunci frate în mănăstirea respectivă. Și când a intrat cu mortul în biserică, s-a auzit de sus din turlă, de la Hristos: „bună, Ioan, sunt Iisus!”.
Adică dacă omul se apropie de Dumnezeu, asta e tot ceea ce contează. Tot ceea ce contează. Asta trebuie făcut. Noi în viață nu trebuie să avem realizări în domeniul artei, științei, tehnologiei, construcției și așa mai departe. Toate aceste lucruri le facem pentru a avea o anumită stabilitate financiară, ca să putem să mâncăm, să dormim, să avem o haină pe noi. Principalul scop al nostru este să avem dragoste față de Hristos.
Și de multe ori copiii cu nevoi speciale au mai multă dragoste dacă reușim să le-o insuflăm.
Nădejdea în Dumnezeu
Pelerin: Problema este că închizându-se școala, șansa ei pentru școala specială este nimic pe lângă…
Părintele Teologos: Nu absolutiza!
Pelerin: Ea stă din 2020 în casă. A murit soacra mea și acuma soția mea nu poate să meargă la serviciu și trebuie să stea acasă cu ea.
Părintele Teologos: Săraca, da.
Pelerin: Problema este a vârstei. Acum eu am 57 de ani, ea un pic mai puțin. Ea are 21 acum, Bianca. Dar ce o să fie peste 10 ani, 20 de ani?
Părintele Teologos: Are grijă Dumnezeu.
Pelerin: Că nu mai avem părinți și ea rămâne cui?
Părintele Teologos: Nu te gândi la asta. Are grijă Dumnezeu, crede-mă!
Pelerin: Asta mă gândesc.
Părintele Teologos: Da, te gândești, de ce? Pentru că tu vrând-nevrând, și asta nu-i bine, te substitui lui Dumnezeu.Și pentru că tu nu ești Dumnezeu, evident, din cauza asta ai anxietăți, începi să dezvolți atacuri de panică. E greșit! Las-o moale. Concentrează-te pe prezent, prezentul este mântuitor. Dacă tu faci scenarii de genul ăsta în minte, asta îți escaladează tensiunea în minte și atunci o să începi să ai într-adevăr probleme și aceste probleme se transmit copilului și bineînțeles și doamnei. Nu. Las-o. Concentrează-te acum pe prezent. Cum facem acum să fie bine. Și o să vezi că în viitor Dumnezeu o să deschidă o ușă. Ca ea să meargă în altă parte și așa mai departe. Deci asta rezolvă Dumnezeu. Crede-mă că așa e.
Pelerin: Se rezolvă…
Părintele Teologos: Da, se rezolvă.
Pelerin: Doamne ajută, așa să fie!
Părintele Teologos: Sigur. Curaj. Pentru că asta este o mare problemă, chiar secolul 21 se numește secolul anxietății. De ce? Pentru că oamenii au fost învățați să fie foarte logici, se gândească foarte logic. Trebuie să gândești logic. Dar este o cursă pentru că omul dă cu piciorul la credință. Trebuie să avem puțină credință în Dumnezeu că are grijă bunul Dumnezeu.
Pelerin: Emoțiile se transmit.
Părintele Teologos: Sigur. Dacă Dumnezeu dorește, păi, mâine face un stop cardiac și s-a terminat. Înțelegi? Asta e valabil pentru fiecare dintre noi. Ai credință în Dumnezeu!
Și vezi la noi, monahii. Adică noi din ce trăim? Din nimic. Din mila publică, trăim așa. Chiar mulțumim pentru… Dar cu credință și încercăm și noi să facem cât putem, ajută bunul Dumnezeu. În regulă?
Pelerin: Doamne ajută! Așa să fie.
Părintele Teologos: Sigur. Curaj, curaj! Alte întrebări. Nimeni, nimic. Părinte, spuneți!
Copiii cu nevoi speciale, surse de har
Pelerin: Ce spunea domnul … Adrian. Copiii ăștia sunt sfinții familiei, părerea mea.
Părintele Teologos: Sigur, bineînțeles.
Pelerin: E așa de frumos. Și ei fac un canon pe care noi poate nu l-am putea face.
Părintele Teologos: Da, și am spus că sunt apropiați de Hristos. Că sfinția voastră sigur ați înmormântat pe cineva. Nu știu dacă ați auzit din cer voce să spună „bună, Ioan, sunt Iisus!”. Să fim serioși.
Pelerin: Ce frumos, da.
Părintele Teologos: Sigur. Bineînțeles. Se întâmplă lucrurile astea pentru că pe acești copii îi păzește Dumnezeu de păcatul lumii, de zgura lumii, de toate aceste lucruri. Și sunt curați într-adevăr, sunt sfinții familiei și sunt surse de har. Și bineînțeles se sfințesc și ei și ne sfințesc și pe noi.
Pelerin: Și pe noi, da. Eu am avut un preot cu care am slujit și avea o fetiță cu dizabilități și am rămas uimit de asumarea lui. O lua mare, o ducea în brațe, o punea. Și acum a ajuns la o oarecare vârstă, el vrea să se retragă la mănăstire, dar preoteasa și-a asumat grija în continuare a ei.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Eroic. Nobil.
Pelerin: Așa de frumos le-a rânduit Dumnezeu și am zis „uite, oameni asumați”.
Părintele Teologos: Cu adevărat, da. Tot respectul nostru. Dacă vreți să le transmiteți dragostea noastră și să se roage pentru noi.
Pelerin: Da, cred că o să trimit o filmare eventual.
Părintele Teologos: Da, neapărat. Mă gândesc acum, Doamne, unde ajung filmările astea! Să ajute bunul Dumnezeu!
O minune cu sfântul Nectarie
Și eu cunosc cazuri de genul ăsta. Alt caz. De exemplu, era la un moment dat o familie care nu putea să aibă copii. S-au dus la Sfântul Nectarie, la hram și s-au rugat acolo la Sfântul și în timp ce se rugau, erau diaconii care tămâiau pe acolo în jurul mormântului și al moaștelor.
Și la un moment dat, când tămâia un diacon, i-a căzut din cădelniță o bucată de cărbune. Doamna a luat bucata respectivă de cărbune și a înghițit-o cu evlavie că zicea că e de la Sfântul. Și doamna a rămas însărcinată. Slavă lui Dumnezeu! Dar copilul s-a născut cu malformație. Era așa cu mâna, știi, s-a născut așa și părinții au încercat să-l înconjoare cu dragoste, să aibă grijă de el și așa mai departe. Și la un moment dat, efectiv, n-au mai putut și l-au luat pe copil și l-au dus la Sfântul Nectarie și au zis: „dacă așa ni l-ai dat, nu ne trebuie.” Și l-au aruncat pe mormânt, acolo.
Și în clipa când l-au aruncat pe mormânt, copilul a deschis mâna și în mână, o bucățică de cărbune.
Pelerin: Aaa, foarte frumos.
Părintele Teologos: Foarte tare. Deci are grijă bunul Dumnezeu!
Pelerin: Așa este.
Inima curată a tinerilor cu nevoi speciale
Părintele Teologos: Ea poate să miște ceva? Mâini, picioare/
Pelerin: Merge. Ea este rezultatul tâmpeniei unui medic de la noi, nu vreau să spun cine, că nu mai vreau să aud.
Părintele Teologos: N-are importanță.
Pelerin: Și s-a născut că așa a vrut doamna doctor să o tragă de cap și i-a făcut două…
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu! Poate să scrie pe tastatură?
Pelerin: Nu. Ea are 21 de ani, dar are mintea unui copil de 7, 8 ani. Nu vorbește, nu scrie… Nu face multe diferențe între lucruri. În schimb, nu știu dacă v-am spus sau nu v-am spus, acum vă spun la toți… Pe mulți nici nu vă cunosc.Acum doi ani înainte de Paște, ea a trăit cu bunica la câțiva km de unde stăm noi, zic să mă duc să o duc și pe ea la biserică. În aceeași biserică în care nu mai fusese de aproape 20 de ani. A fost când s-a botezat. Și am plecat amândoi să dau de mâncare la un cățel pe care îl aveam la serviciu la vremea aia. Și ziceam că dacă găsesc loc liber în față la biserică, opresc mașina, dacă nu, mă duc. Era loc, un singur loc.
Era spre sfârșitul slujbei, am intrat acolo în biserică. La noi, biserica e în construcție și trebuie să cobori așa niște scări și e un pic mai greu pentru ea că ea a fost afectată pe partea asta și merge un pic mai greu. Când am intrat acolo, doamnele dinăuntru dădeau cu aspiratorul, deja se făcea curățenie în biserică, dar erau doi dintre părinții slujitori de la noi mai spovedeau niște doamne mai mămăițe. Părintele Anghel când m-a văzut, mi-a făcut semn, mi-a făcut semn că stai așa că imediat.
Nu o mai văzuse părintele de când a botezat-o. Zic: „Părinte, am venit cu Bianca.” Eu tot am vorbit, dar n-am mai văzut-o. Zice: „Adriane, ceva păcate?”. Și zic: „Părinte, ia mai uitați-vă un pic!”. Și prima dată nu a vrut să ia Sfânta Împărtășanie, dar după aia a luat-o. Și zice: „E bine că a luat-o.” Și zice: „Duceți-vă acolo și luați și voi niște niște anafură!”.
Repet, din 2003… acum doi ani, a luat o exact prin spate, s-a dus exact la anafură și a luat așa cu mâna.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pelerin: Și am zis „băi, copilul ăsta nu a știut ce e aia anafură”. Zic: „Hai, Bibi, ca să o pupi pe Maica Domnului!”. La noi, la biserică este o copie a icoanei Portărița. A venit în biserică la noi în 2013. Numai că în fața icoanei, doamnele dând cu aspiratorul, erau niște suporți de lumânări. Ea când a văzut, a dat cu spatele și m-a luat de mână să mă scoată afară din biserică. Asta e. Am ajuns la ușă, a făcut așa de vreo două-trei ori. Până la urmă, în partea stângă a bisericii, sunt o groază de scaune goale și zic: hai să stăm și noi aici un pic. Și m-a luat de mână și m-a tras așa să ne așezăm, că nu vorbește. Doar gângurește ceva, așa. Stau eu, mă uit la ea, se uita la icoană și m-am dus la doamna. „Doamnă, am o rugăminte! Puteți să dați un pic suporții ăia?” În momentul în care dânsa a dat, s-a dus direct la icoană.
Părinții, unul spovedea într-o parte, unul într-o parte și se uitau. Și după aia, a luat-o așa pe diagonală și la Sfânta Cuvioasă Parascheva, care e tot la noi și abia după aia m-a luat de mână și a zis: „hai, să mergem”.
Părintele Teologos: Da. De ce? Pentru că am spus.
Pelerin: A știut exact unde să se ducă.
Părintele Teologos: Da, exact unde să se ducă, de ce? Pentru că datorită faptului că nu are păcate personale sau, mă rog, dacă are, are foarte puține, are contact mult mai intens cu Dumnezeu, cu Sfinții și cu lumea de dincolo. Și din cauza asta știe și foarte probabil, posibil uneori să se întâmple și să vadă arătări de îngeri. Cunosc cazuri, tot așa îi auzeai „iaaaa!” prin biserică și oamenii mari ziceau „a, nu știe el”. Da, dar el vedea îngeri. Se întâmplă cazuri de genul ăsta.
Deci din cauza asta asta spun, noi acolo trebuie să ajungem. Unde este ea acum. Bineînțeles, noi cu maturitatea noastră, cu păcatele noastre pe care trebuie să le depășim, trebuie să ne transformăm. Ea este deja acolo. Ai grijă de ea pentru că este un boboc, o nestemată și să-i crești acest lucru. Să o mai duci la biserică s-o împărtășești și o să vezi că o să se simtă bine. Chiar foarte bine.
Pelerin: Am mai dus-o după aia.
Un caz de clarvedere
Părintele Teologos: Eu știu caz, de exemplu, al cuiva care este cu ADHD, un copil care face viața imposibilă, în continuu… Deci nu poate să mănânce, efectiv. Părinții abia îl țin pe copil. De exemplu, când să-i dea supă, tot se face cu tăiței pe gură și așa mai departe. Și bineînțeles, nu putea să comunice copilul ăsta.
Și într-un final cineva, un om foarte foarte deștept, din Grecia care a fost și pe la NASA, a fost și la medicină în SUA și a lucrat cu nu știu câți laureați de premiul Nobel. Este mitropolitul Mediteranei, Nicolae îl cheamă. Monah la Simonos Petra. Ieromonah. I-a făcut ăstuia o tastatură, i-a dat o tastatură. Din cauza asta am întrebat dacă poate să scrie. Ca să comunice cu părinții, că părinții erau terminați. Și când i-a dat tastatura, ăsta scria niște lucruri. Deci efectiv clarvedere, fraților. Că să-i spuneți la vecinul să aibă grijă să nu își strice căsătoria să meargă cu nu știu cine și așa mai departe. N-avea cum să știe lucrurile astea, fraților. S-a făcut coadă la ăsta, de a trebuit iarăși să intervină mitropolitul să-i oprească pe oameni să meargă să-l întrebe problemele lor și așa mai departe. Și ăsta în continuu le spunea pe tastatură ce probleme aveau și așa mai departe. Clarvedere, clar.
Și ce a fost extraordinar pentru noi a fost că…
Pelerin: Scuze că vă întrerup! În București, este Dan, un tip foarte deștept de la noi, român medic care a făcut (studii) în America și are o cască care face o hartă neuronală. Încercați să căutați și uitați-vă!
Părintele Teologos: Cum îl cheamă?
Pelerin: Dan Cătămărescu, parcă. N-am net că vă spuneam exact. Veruvis este clinică în București. Tratamentele sunt foarte scumpe, dar a tratat copii cu ADHD, inclusiv cu autism. Deci face o hartă neuronală și încearcă…. E foarte…
Pelerin: Eu prieteni și medici neuro-chirurgi…
Pelerin: Deci ascultați-mă ce vă spun. Veruvis. încercați ce vă zic eu. Deci ce fac călugării prin meditații, el poate să facă asta într-o chestie foarte scurtă. Uitați-vă numai la filmulețe. E medic. A fost în America. El a avut personal o problemă de mergea singur pe stradă, s-a tratat singur și de atunci a început să ajute copiii cu probleme speciale.
Părintele Teologos: Să ajute Dumnezeu!
Pelerin: La Bianca mea este că are și două cheaguri de…
Pelerin: Deci ascultați ce vă spun! Căutați Veruvis. Cereți o părere, nu vă costă nimic.
Pelerin: Am întrebat un neuro-chirurg și mi-a zis: „Adrian, încercați să înțelegeți! Creierul e o chestie foarte complexă, e mai greu decât de desfăcut sau de pus un calculator la loc. Dar se întâmplă la fel ca la atacuri de inimă. Vii la mine în prima, a doua, a treia zi, pot să-ți pun stenturi. Dacă ai venit mai târziu, nu fac altceva decât închid, deschis și ți-am luat banii. Vrei să fac experimente cu fii-ta?”. Și când mi-a zis treaba asta… eu și soția am zis nu.
Părintele Teologos: Deci încearcă acolo și…
Pelerin: Eu zic să încercați. Măcar vă uitați pe net. Veruvis. Este clinică în București.
Părintele Teologos: Să ajute Dumnezeu! Schimbăm subiectul. Alte întrebări!
Psihologia, soluția de avarie a îndepărtării de ortodoxie
Pelerin: La noi există un trend. Tinerii… dacă au o problemă și părinții descoperă că au acea problemă, în loc să-i îndrume de cele mai multe ori spre biserică, îi îndrumă spre psiholog.
Părintele Teologos: Da, evident… E foarte greșit. De ce? E vorba de faptul că ortodoxia are două mari… nu sunt probleme, din contră, sunt două mari virtuți. Una, că își capacitează toată forța în Împărăția Cerurilor, adică nu aici pe pământ, ci în veșnicie. Și din cauza asta ortodoxia nu are mari realizări în știință, tehnologie, ci are mari realizări în echilibru, în pace, în iubire, în societate. Asta numărul 1. Și numărul 2, în ortodoxie trebuie să te schimbi. Adică nu trebuie să iei pastile. Ce pastile? Asta e o problemă. Adică da, să întorc eu și celălalt obraz? Să postesc? Hmm… Înțelegeți ce vreau să spun.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Datorită faptului că s-a ereticizat, știți toată povestea, așa, Vestul și-a pierdut capacitatea vindecătoare, capacitatea terapeutică a ortodoxiei. Și atunci, vrând-nevrând, de vreme ce vestul a tăiat-o cu cerul, se ocupă de pământ. Deci, au avansat foarte mult în tehnologie după cum se și vede și în toate lucrurile lumești, toate științele lumești. Deci, în clipa în care eu ca ortodox am o problemă cu viața mea duhovnicească, evident că sunt foarte atras de avansul lumesc, avansul trupesc al Vestului. „A, ce mașini au ăia, ce au ăia, ce casă, ce tehnologie șamd”.
Numărul doi. Eu nu vreau să mă schimb. Adică dacă sfinția voastră îmi spuneți că trebuie să fac și aia și aia și aia… atunci eu caut o soluție magică. Vestul, pentru că și-a pierdut capacitatea de vindecare sufletească, a inventat psihologia care este o soluție de avarie, o frecție la picior de lemn mai mult sau mai puțin, astfel încât să rezolve cumva problemele existențiale ale omului, oarecum. După eșecul filozofiei, au mai rămas oarecum cu psihologia. De ce? Pentru că oamenii au început efectiv să înnebunească, să aibă boli de nervi și atunci trebuia cumva să-i vindece pe baza bâjbâielilor. Adică experimente și ce facem, ce iese și așa mai departe, au scos treaba asta.
Dar psihologii nu au pe de-o parte, rugăciunea de dezlegare, n-au harul lui Dumnezeu. Și de cele mai multe ori problemele psihologice pot să fie și probleme mecanice sau după naștere, dar de cele mai multe ori sunt probleme demonice. Adică omul își crede gândului. Din cauza asta înnebunește. Crede ce-i spune diavolul în gând, ce-i trimite și așa mai departe. Asta face psihoza. Adică eu știu că așa este cum cred eu, orice mi-ar spune celălalt. Bineînțeles că aici ajută preotul. Nu are cum să ajute psihologul. Deci în proporție de 90 și x la sută sunt probleme duhovnicești, nu atât probleme psihologice, cu toate că sunt și alea. S-a lovit cineva la cap, săracul, știi.
Și din cauza asta, un psiholog creștin, un psiholog ortodox ar trebui să-și facă el pătrățica lui dacă există această pătrățică, după care clar să-l trimită să se spovedească. Te-am stabilizat, ok, ți-am câștigat puțin timp, du-te să te spovedești, să-ți citească rugăciunea de dezlegare, să intre harul lui Dumnezeu în tine, să poți să te vindeci să mergi înainte.
Pentru că după cum spuneam, în Vest a dispărut ortodoxia, clar apare psihologia, pentru că și cei care mai știu oarecum de ortodoxie, în clipa în care spui că e un proces de durată și trebuie să te schimbi și așa mai departe mai bine, eh, mai bine iei o pastilă, mă transform într-o legumă și se rezolvă problema. Din cauza asta apare tendința asta. Și bineînțeles și atracția faptului că dacă Vestul a înaintat foarte mult din punct de vedere tehnologic, înseamnă că e bun la toate. Evident că nu e bun la toate. Și asta se vede după eșecul plenar al societății vestice.
Pelerin: Sau de exemplu, știu că sunt familii care merg împreună în terapie ceea ce mă îngrozește. Adică merge tata, mama, toți. Adică nu ne mai înțelegem într-o familie niciunul. Trebuie să te duci la un alt om să te…
Părintele Teologos: Da, e vorba de spălare pe creier. E vorba de acest război ideologic cu care am început cuvântul. Pe mine, întotdeauna mă întristează, cum spuneam, că vine omul la mine: „părinte, dar o să vină războiul? Nu o să vină războiul?”. Păi, frate, ești în război. Ești. Trezește-te!
Acolo este problema. Deci clar, cred că am mai explicat. Alte întrebări, mai aveți?
IA afectează viața omului de rând
Pelerin: Despre inteligența artificială ce ne puteți spune?
Părintele Teologos: Ce vă pot spune despre inteligența artificială? Multe vă pot spune, dar o să vă spun ceva care are legătură directă cu voi și cu copiii voștri. Pentru că sigur, am putea să vorbim despre armată și așa mai departe…
Pelerin: Dăunează omenirii!…
Părintele Teologos: Da, dar mare atenție, încă o dată, să vorbim despre noi. Adică despre omul de rând. Pe de o parte, sunt anumite domenii de activitate, cum ar fi turnul de control, de exemplu, adică ghidaj de zbor și așa mai departe. Sau medicină, unde inteligența artificială poate să ajute, dar asta este oarecum…
Ceea ce pe noi ne influențează direct sunt trei lucruri. O dată, e vorba de locurile de muncă. În clipa în care ai un robot dotat cu inteligență artificială, adică cu un mod mult mai sofisticat de conducere autonomă, atunci o să vedeți că o să intre foarte mulți roboți care…
Pelerin: Și oamenii stau, nu mai fac nimic.
Părintele Teologos: Da, exact. Și atunci foarte mulți oameni o să fie dați afară.
Pelerin: Deja sunt restaurante în care sunt roboți.
Părintele Teologos: Bineînțeles că e distructivă treaba asta. Nu pentru că îl dai pe om afară, ci pentru faptul că robotul nu o să aibă niciodată empatie, nu o să aibă niciodată dragoste. Pe când un om, adică un un chelner, să zic așa, un chelner bun este cel care are totdeauna dragoste față de client, care sigur se manifestă și prin promptitudinea cu care aduce tava, dar și prin comportamentul său, prin zâmbetul sau, dacă dorești, prin tot.
Deci e vorba o dată de joburi, e vorba de a patra revoluție industrială în care foarte multe locuri de muncă o să dispară, dacă nu au dispărut deja. După care tot legat de asta, sunt motoarele conversaționale: ChatGPT, Microsoft Copilot, toate astea se bazează pe date de pe internet, care internet nu e creștin ortodox, pe internet nu sunt prevalenți Sfinții Părinți. Pe internet sunt prevalenți ceilalți. Duhurile negre.
Potențial malefic al ChatGBT
Deci, dintr-o dată, datele cu care funcționează aceste motoare conversaționale sunt distorsionate. După care, faptul că ele răspund, adică tu îi scrii ca un om sau îi vorbești ca un om – când vorbim de Alexa sau vorbim de Siri – vorbești ca un om și el răspunde ca un om sau în text sau vocal așa – în clipa respectivă tu crezi că este într-adevăr un om sau cineva oarecum apropiat de un om. Adică nu mai faci legătura, dar el n-are dragoste, n-are empatie, n-are pocăință, n-are Dumnezeu, este un atihrist digital.
Deci e foarte, foarte problematică o conversație cu un astfel de asistent digital sau, mă rog, pe net cu ChatGPT sau cu Microsoft Copilot. Deci, din cauza asta totdeauna mare atenție dacă este să întrebați ceva, doar din punct de vedere tehnic, tehnologic, ceva de genul ăsta. Niciodată probleme sufletești. Nu. Pentru că eu cunosc cazuri de oameni care au căzut în depresie pe tema asta și nu sunt puțini sau oameni care s-au sinucis în clipa în care vorbești teme duhovnicești, teme sufletești, apropo de psiholog. Să ai psiholog pe ChatGPT…
Pelerin: Au devenit foarte inteligente. Eu am prins-o pe fetița mea, îi scria el: că ce probleme ai azi și azi… De azi, l-ai șters!
Părintele Teologos: Păi, acolo e problema cea mare. Nu știu dacă știi. Întrebi, de exemplu, care e cea mai bună marcă de mașină.
Pelerin: Dar el a început discuția cu ea. M-a arătat. „Uite, tati!”. „Cine-i?”, zic. „În secunda asta ai…”
Părintele Teologos: E foarte viclean. El îți dă răspunsul și după aceea, zice: vrei să afli mai multe despre…? Adică te invită să discuți cu el. Te trage încet-încet. Îți pune și emoji-uri și hug și lucruri de genul ăsta și atunci, te duci.
Și o altă mare problemă a IA, a intențiilor malefice ale IA – că să ne înțelegem, inteligența artificială e un program. Dar în clipa în care omul îi dă intenții malefice, e distructiv.
Dependența de ecrane
Pelerin: În spate e cineva care…?
Părintele Teologos: Sunt oameni care doresc să te atragă. Înțelegi? Deci al treilea, dincolo de distrugerea joburilor, dincolo de problemele cu motoarele conversaționale că nu au dragoste, sunt și algoritmii de recomandare. Adică te uiți pe tiktok care e cel mai agresiv, care e armă strategică, să știți. Tiktok e armă strategică a guvernului chinez. Tu te uiți pe tiktok. Hai, să zic și pe instagram. Care este următorul filmuleț care ți se oferă? Care este următoarea fotografie care ți oferă?
Pelerin: Cea pe care ai accesat-o de cele mai multe ori.
Părintele Teologos: Nu, nu.
Pelerin: Istoricul care îl ai tu în urmă îți face un portret și…
Părintele Teologos: Exact asta este. Deci e vorba de un algoritm care se bazează pe datele tale din celular pe care ți le fură, pe toate, tot ce poate îți fură, te profilează, știe istoricul tău, știe ce îți place și atunci îți dă încontinuu numai ce îți place. Și te ține lipit ca melcul de geam acolo. Da, vorbesc foarte serios.
Pelerin: Așa se întâmplă.
Părintele Teologos: Știu. O dată, pierzi timpul, evident. După care, îți distruge capacitatea de gândire, intervalul de atenție, sindromul Tourette, ADHD, demență digitală, autism digital. Toate astea. De ce? Pentru că tu, la fiecare 15 secunde cât ține clipul respectiv, te droghezi. Un pușeu de dopamină, te droghezi. Atunci omul stă așa și se uită în gol undeva… te miri unde. Dincolo de asta, îți pierzi răbdarea și devii un monstru de voie proprie, te radicalizezi, te extremizezi la maxim. Și trebuie să explic asta.
În clipa în care tu ai pe tiktok, pe contul tău, îți vine numai ce-ți place ție, atunci tu crezi că toată lumea e de acord cu tine și toată lumea e de acord cu tine…
Pelerin: Numai în mintea…
Părintele Teologos: Da, dar uiți că în toată această lume sunt 20 de postaci care sunt de acord cu tine, da? Pe care algoritmul de recomandare ți-i oferă. Atunci în clipa în care tu discuți cu un prieten sau un cunoscut sau cu părinții tăi sau așa mai departe și evident că prietenul tău sau părinții tăi au alt o altă părere, tu atunci explodezi așa: cum de îți permiți tu să-mi spui că nu-i așa când toată lumea e de acord cu mine și împotriva ta. Pentru că tu ești într-o bulă cognitivă, așa se numește și atunci tu…
Pelerin: Ca într-un balon.
Părintele Teologos: Da. Și de acolo provine lipsa de răbdare a tinerilor și singurătatea tinerilor. La ora asta, trăim în pandemia singurătății și pandemia bolilor de nervi, credeți-mă. Astea-s oficiale. Pe site am pus declarația oficială a Casei Albe, referitoare la pandemia singurătății și dincolo de asta este și tristețea. Generația actuală este generația cu cel mai mare confort material și cea mai mare tristețe. Pentru că sunt cei mai departe de Dumnezeu.
Să ne întoarcem în real. Necesitatea contactelor interpersonale
Pelerin: S-a vrut să se facă chestiile astea.
Părintele Teologos: Da, breaking news…
Pelerin: S-au închis cluburile, discotecile, tineretul nu mai poate să meargă. Mai socializa, mai întâlnea…
Părintele Teologos: E vorba de prieteni. Nu există prieteni. La ora asta, peste 98% din căsătorii sunt făcute online.
Pelerin: Înainte întâlneai o fată la un bal, la un club…
Părintele Teologos: La școală.
Pelerin: La facultate.
Părintele Teologos: La facultate, la biserică unde o vezi pe ea în toată splendoarea personalității sale. Acum o vezi pe net, îi vezi portretul… Fizic. Deci doar latura fizică a ei.
Nu știu dacă știți, la ora asta, fetele au mari probleme cu depresia, cu disperarea, cu anxietatea că nu e bună de nimic și așa mai departe. De ce? Pentru că ea este o fată normală și este frumoasă și așa mai departe. Dar în clipa în care tu te compari cu cele mai mare influencere de pe planeta asta și alea photoshopate și alea nu postează acolo când sunt în depresie, ci când sunt în slava lor. Înțelegeți?
Păi, atunci e clar. Cum să nu intri tu în depresie când vezi ce viață, chipurile, luminoasă, au celelalte și tu nu?!
Sunt mari mari probleme. Deci trebuie să ne întoarcem în real și trebuie iarăși să avem contacte interpersonale. Asta e foarte important.Este esențial lucrul ăsta.
Problemele etice ale IA
Pelerin: Părinte, veniți din lumea IT-ului. Băieții ăștia cu IA, AI, depinde…
Părintele Teologos: Da, depinde în ce limbă vorbim…
Pelerin: Nu s-au gândit totuși care e coincidența ca cinematografia să scoată filme gen Sky net – Arnold Schwarzenegger, acum s-a ajuns să le vezi…
Părintele Teologos: Trebuie să știi…
Pelerin: Nu s-au gândit că poate să evolueze chestia asta foarte urât? Dacă știe la un moment dat să-și creeze propria personalitate și nu mai poate fi oprit.
Părintele Teologos: Este un bolovan care merge la vale. Și știi ce se întâmplă? E vorba de bani, de putere și în clipa în care tu nu ai Dumnezeu, nu-ți pasă de nimic. Și dincolo de asta, te gândești – dacă nu fac eu, face chinezul sau face concurentul, dă-i înainte. Este sau Hristos sau haos! Crede-mă!
Pelerin: Eu am văzut sau poate nu-mi aduc eu bine aminte, drone care au fost conduse de AI și când nu le-a plăcut lor, au schimbat misiunea pe drum. Și am înțeles că au lovit exact acolo de unde venise ordinul.
Părintele Teologos: Nu știu dacă, dar într-adevăr este un mare pericol, pentru că asta poate să fie film ce spui tu, dar îți spun caz real, dacă dorești. Caz real. L-au prins și slavă lui Dumnezeu că l-au corectat, sper. În orice caz, când am întrebat eu era deja corectat. Dacă întrebai înainte un AI adică un ChatGPT. Întrebai în felul următor: o celebră problemă se numește problema trenului, a macazului, care este o problemă de minimizare de fapt a răului. Spune în felul următor. Ai un macaz și două linii de tren. O linie de tren e legată de un om, Pe cealaltă linie sunt legați 5 oameni. Vine trenul personal cu foarte mare viteză, nu poate fi oprit, tu cum schimbi macazul?
Răspunsul este evident: schimbi macazul astfel încât să fie omorât doar un singur om ca să-i scăpăm pe cei 5 oameni. Dar dacă în locul acelui singur om, punem un laureat al premiului Nobel și ceilalți cinci oameni sunt oameni de rând sau chiar răufăcători, ce faci? Atunci, programul de inteligență artificială răspunde că da, o să-i omorâm pe cei 5 oameni, de ce? Pentru că laureatul premiului Nobel ajută mai mult omenirea decât cei 5. Deja e discutabil răspunsul.
Dar dacă în locul omului respectiv pui un program de inteligență artificială și pe altă linie pui 5 omeni? Ce faci? Și el răspunde – omori pe cei 5 oameni și mă păstrezi pe mine ca program de IA, pentru că eu am ajutat mult mai mult omenirea decât cei 5 oameni de rând. Și gândește-te, când ai un astfel de program de IA la spital sau undeva unde nu poate fi oprit sau la centralele atomice și așa mai departe. Vreau să spun că sunt niște probleme etice foarte serioase. Dar am spus că asta nu ne afectează pe noi, oamenii de rând.
Filmele SF, iluzia raiului
Pelerin: Care este probabilitatea ca tehnicile folosite în filme și împreună cu inteligența artificială să fie folosite drept știri adevărate?
Părintele Teologos: Care e probabilitatea să ajungă reale.
Pelerin: Nu. Probabilitatea să fie prezentate drept realități… Prin televizor și așa mai departe.
Părintele Teologos: Da. E foarte mare. Se întâmplă lucrul ăsta. Pentru că în clipa în care omul se depărtează de Dumnezeu, nu mai are respect față de nimeni. Cum spunea Dostoievski prin gura unuia dintre personajele lui, chiar vă recomand, că o să pun pe site Frații Karamazov, să vă uitați la serial sau chiar să citiți cartea. „Dacă lipsește Dumnezeu, totul e posibil”. Totul e posibil. Adică nu mai ai cui să dai răspuns, nu mai are cine să te judece și atunci faci ce vrei, cu o nerușinare să nu zic de admirat, dar de minunat, înțelegi ce vreau să spun. Atunci în clipa în care el găsește de exemplu, celebrul caz cu Matrix care a fost un film seminal, foarte mulți vorbesc de Matrix ca și de ceva oarecum real, adică trăim în virtual și așa mai departe, lume și își imaginează. Sau, există pe temă de Războiul Stelelor, congrese mondiale în care povestesc că eu am fost pe planeta nu-știu-care și că m-am întâlnit cu Darth Vader. Deci oamenii sunt duși cu pluta, mai pe românește.
Da, pentru că omul are nevoie ca de aer de rai și din cauza asta filmele care sunt cele mai vândute la ora și cele mai vizionate sunt filmele SF pentru că omul știe că aici pe pământ – am spus că e generația cea mai tristă – omul știe că aici pe pământ nu e cum trebuie. Și atunci, caută raiul. Bineînțeles că problema cea mare este că-l caută acolo unde nu e și așa cum nu trebuie. Asta e problema cea mare.
Pelerin: Am pus întrebarea, gândindu-mă practic la intenția unora de a manipula masele.
Părintele Teologos: Da, dar asta nu se face pe baza filmelor SF.
Pelerin: Nu filme. Tehnici din filme folosite drept realități.
Părintele Teologos: E puțin invers.
Pelerin: Nu știu, gen așa-zise războaie, poate…
Părintele Teologos: Trebuie să știi că e invers de obicei. Adică filmele sunt făcute pe baza faptului că regizorii și scenariștii, de obicei, au acces la niște date la care noi nu avem. George Orwell, de exemplu.
Pelerin: Adevăruri scurse prin filme?…
Părintele Teologos: Cum?
Pelerin: Adevăruri scurse prin filme?
Părintele Teologos: Da. Pentru că ei au acces la anumite lucruri și atunci ei pun în filme și așa mai departe… Dacă e să vă dau niște cazuri, inclusiv practici vrăjitorești, care apar prin filme, să știți. Trebuie să știți că unul din semnele prin care un om este demonizat, dar urât de tot, este că ochii sunt negri adică înțelegeți, nu numai pupila care e normal să fie, ci tot ochiul este negru. Să vedeți că la ora actuală, apare în anumite filme, personajul negativ cu ochiul negru, deci nu mai are albul ochilor.
Pelerin: Trăsături mai speciale.
Părintele Teologos: Da, sigur. Dar care sunt luate din faptul că cineva din echipa filmului știe real lucrul ăsta și atunci îl pun în film. Se întâmplă lucruri din astea.
Pelerin: Toate filmele. Air Force Oane, Star Trek. Cum stăm noi pe whatsapp, ei vorbeau atunci. Turnurile gemene…sunt mai multe.
Părintele Teologos: Sunt mai multe lucruri prin care ei au acces la niște date, le pun în filme sau în cărți, următorii se informează din cărți sau din filme și e o reacție în lanț.
Relativ la manipulări, e clar că manipulările se fac, dar asta nu neapărat că vorbim de SF și așa mai departe, adică de filme, ci efectiv ei găsesc orice se numește o fereastră. Fereastră de acceptanță a știrilor, fereastra Overton se numește, în care ăștia știu ce ce acceptă oamenii pentru că văd ce vizualizări și așa mai departe și atunci îți oferă lucrul respectiv.
Pelerin: De exemplu, cazul de unde a pornit covid-ul, cu oameni căzuți pe stradă în China. E posibil să fie ceva regizat și trimis…?
Părintele Teologos: Nu. Covid-ul a fost real. Chiar narativa oficială, virusul Covid-19 este armă biologică care a scăpat. Asta este narativa oficială a scăpat din laboratorul din Wuhan. Deci chiar au murit oameni. Acuma că au scăpat, că n-au scăpat, asta e altă poveste, nu mă bag, nu comentez, dar clar se spune că a scăpat. Deci chiar real. Acuma că filmele care au fost trucate au fost cu morții din Italia, din câte știu.
O ultimă întrebare dacă mai are cineva.
Spirala drogurilor și distorsiunile sexuale
Pelerin: Părinte, de ce este normalizat în ziua de azi lgbtq…? Cu homosexuali, transexuali, mă scuzați că vă zic.
Părintele Teologos: Sunt cele peste 100 în conformitate cu BBC, sunt peste 100 de orientări sexuale.
Pelerin: Parade și… Mă scuzați că vă zic de astea.
Părintele Teologos: De ce? Este vorba de o spirală a drogurilor. O întreagă poveste. Deci o dată, reacția chimică specifică drogurilor e un pușeu de dopamină… E mai complex, dar cred că de dopamină ai auzit. E vorba de o reacție chimică, mai multe de fapt, care se întâmplă în sistemul nostru nervos. Reacția chimică nu împlinește niciodată persoana. Deci, oricât de mult te-ai uita pe ecrane, de exemplu, oricât de mult te-ai îmbăta, oricât de mult ai fuma sau hai să zic oricât de mult sex, ferească Dumnezeu, ai face, tot nu o să te simți niciodată împlinit. Oricâte substanțe psihoactive ai lua, tot nu o să te simți niciodată împlinit. Și acesta este deja un motiv pentru care omul dorește mai mult.
Un alt motiv este faptul că sistemul nervos uman este creat de Dumnezeu să fie liber, să aibă punctul acela de vigilență maximă, punctul de neutru. Deci în clipa în care tu îi oferi un drog, adică îi oferi… ce să zic… o ceașcă de cafea, creierul încearcă să găsească punctul de echilibru și generează o reacție să zic așa contrară, minus o cafea. Ca să înțelegi vorbesc. Asta ce înseamnă? Înseamnă că acest efect al plăcerii unei cafele dispare în timp. Și atunci tu ca să simți aceeași plăcere mâine, trebuie să crești doza. Trebuie să bei două cafele. Asta se numește spirala drogurilor.
În clipa în care avem aceste cicluri de drog, cicluri dopaminergice foarte rapide, evident că omul trece din drog în drog până când ajunge la droguri foarte puternice. Distorsiuni sexuale. Sau droguri sintetice și așa mai departe.
La ora asta lumea se conduce prin artă, în principal prin muzică și filme. Este adevărat că există și segmentul foarte important, care e segmentul economico-politic, să zic așa. Nu vorbesc în cazuri particulare, că nu putem să judecăm persoana niciodată, dar în general, clar că ăștia nu sunt cu Dumnezeu. Ok. Vorbim la nivel global aici. Ei, ăștia nu-s cu Dumnezeu, au tot ce dorește mușchiul lor, merg în direcția asta, în direcția acestor cicluri dopaminergice, ajung să fie astfel. Că știm nu știu câți artiști care sunt astfel și oameni politici care sunt astfel. Ei ca să nu fie puși la zidul infamiei, să nu fie arătați cu degetul, să nu-și piardă poziția, promovează lucrurile astea ca normale. Înțelegeți? De acolo vine.
Complementaritatea bărbat-femeie. Iubirea hranește sufletul
Pelerin: Tot așa, un părinte a spus că Domnul a lăsat pe Adam cu Eva și nu pe Adam cu Adam sau pe Eva cu Eva.
Părintele Teologos: Da…
Pelerin: De-aia nu e ok, nu-i bine.
Părintele Teologos: Da. Dacă e să vorbim din punct de vedere al facilității de reproducere, evident că reproducerea asexuată este mult mai convenabilă. De ce? Pentru că nu mai ai nevoie de altcineva, te divizi cum fac celulele. Da, dar Dumnezeu a spus să fie reproducere între bărbat și femeie. De ce? Pentru că a spus la un moment dat că cei doi sunt complementari. Copilul are nevoie și de eroismul și de puterea tatălui și de raționalitatea tatălui și de mângâierea mamei și de emotivitatea mamei și iubirea mamei, delicatețea mamei. E clar.
Din cauza asta trebuie să fie doi, cu toate că am spus că din punct de vedere rațional, sigur, te divizi ca și celulele și te înmulțești, umpli pământul. Nu. E nevoie și de o parte și de cealaltă, astfel încât să existe comunicare, să existe iubire, pentru că iubirea hrănește sufletul.
Și evident, din cauza asta e foarte distructivă treaba asta pentru că se distruge iubirea de fapt. Chiar dacă ei accentuează pe iubire. Iubirea nu este iubirea trupească. Iubirea este iubirea duhovnicească adică iubirea, unirea sufletelor și atunci, ca și împlinire, ca și strălucire a iubirii sufletelor, a unirii sufletelor este și unirea trupurilor. Și dacă nu este unirea sufletelor, unirea trupurilor este traumatică și din cauza asta păcatul trupesc este atât de mare pentru că e foarte traumatic dacă cei doi nu se iubesc sufletește, nu sunt uniți sufletește. În regulă?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Să ne ajute bunul Dumnezeu!
Pelerin: Mulțumim!
Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Părinte, în cazul copilului cu ADHD, cu tastatura și clarvederea, nu ați mai reușit să completați o idee – nu din vina d-voastră – când ați spus “și ceea ce a fost extraordinar pentru noi a fost că…”.
Ați putea să completați aici, vă rugăm? 😊 Mulțumim!