Întrebările pe care ni le scrieți au ajutat și de această dată la alcătuirea unei noi rubrici duminicale „Întrebări și răspunsuri” pe care vă invităm să o descoperiți în cele ce urmează. Vă mulțumim!
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Nu este vorba de pedeapsă. Nu este un act de răzbunare a lui Dumnezeu ci de urmările păcatului. Păcatul este o boală a sufletului și noi toți suntem fiii lui Adam. Să-ți dau o imagine: Adam greșind a intrat într-o groapă cu toxine și a început să nască fii și fiice. Desigur că aceștia, cu toate că nu sunt vinovați pentru greșeala lui Adam de a intra acolo, se nasc totuși în acea groapă și suferă din cauza atmosferei toxice care există acolo.
Zidirea (animalele etc.) a fost supusă stricăciunii, însă nu din cauza ei ci din cauza omului care este (ar fi trebuit să fie) stăpânul acesteia. Dumnezeu a îngăduit aceasta ca un gest de iubire pentru om pentru că omul nu ar fi rezistat ca el singur să fie stricăcios și toată zidirea nestricăcioasă.
Pentru că sunteți depărtat de Dumnezeu. După cum am explicat în clip adevărata unire se face numai prin Dumnezeu.
Nu
Lepădarea de credință/ereziile, păcatele trupești, violențele trupești, vrăjitorii – în general păcatele de moarte.
Încearcă să impui în BOR faptul că – de exemplu – fructele de mare sunt de post. Sau (și mai grav!) că omul trebuie să se împărtășească des – adică în fiecare duminică. Am făcut chiar mai multe clipuri bazate pe cuvintele Domnului, canoanele Sf. Apostoli, Sf. Părinți, tipiconul Sf. Liturhghii… …și atunci când vei întâmpina rezistența îndărătnică a oamenilor vei înțelege foarte bine cuvintele Domnului.
Că o să ai război de la vrăjmașul să te oprească din drum, însă să nu te temi. Oricum ești sub tirania lui.
Roagă-te și o să vezi primele semne ale libertății și atunci o să înțelegi cât de robi suntem.
Sunt multe cauzele. Nu se poate judeca din afară. Vezi: https://www.chilieathonita.ro/2023/03/14/sfanta-cruce-parintele-teologos/.
Prin perfecțiunea Sa și nașterea din Fecioară.
Să ne rugăm și să fim exemplu personal.
Conștiința.
Tot timpul însă trebuie să învățăm să o deosebim de vocea vrăjmașului.
Pentru că voia noastră este sursa chinului nostru – ne duce în iad.
Din cauză că ne-am obișnuit cu un mod greșit de gândire.
Ambele. Este un dar însă este nevoie și de cooperarea noastră.
Așa este. Întreabă pe duhovnicul tău pentru că sunt diferite rețete pentru diferite persoane.
Întrebi și vezi unde ajuți mai mult pe oameni să se aproprie de Dumnezeu.
Ascultarea și rugăciunea. Constanța în program.
Pentru că așa este. Este cea mai mare jertfă.
Pentru că luptăm și noi mai mult pe diavoli. Trebuie să fim atenți la noi înșine.
Prin ascultare și smerenie.
Da. Însă nu fă asta pentru că nu-ți folosește. Lasă și libertatea de alegere a lui Dumnezeu.
Prin rugăciune curată și ascultare.
Trebuie să munciți cât este programul de lucru – însă să nu exagerăm pentru că ne surmenăm. Pe primul plan este creșterea capacității de iubire și nu făcutul de avere.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
8 Comment
Nu înțeleg treaba cu fructele de mare. De ce este un subiect atât de important?
Până la urmă cine vrea, mănâncă, cine nu, nu mănâncă.
Apoi, personal nu văd cum pot fi fructele de mare compatibile cu postul mai strict, de exemplu, in zilele de luni-vineri din Postul Mare. Fructele de mare sunt destul de grele și te „umplu” imediat.
În final, România nu e Grecia. Fructe de mare proaspete nu există, doar congelate, iar calitatea este, de multe ori, îndoielnică.
Părinte, referitor la suferința animalelor, înțeleg cauza, și ce ne-ați spus aici, dar și ce ne-ați spus cu alte ocazii (că ele într-un fel suferă pentru noi, pentru păcatele noastre).
Dar ceva totuși nu înțeleg: Unde e răsplata lor pentru suferința simțită? Nu au discernământ, așa e, dar suferința lor e reală, durere fizică resimțită e reală (când sunt mâncate de vii și multe alte suferințe), și atunci, dacă nu au suflet etern și totul pentru ele se termină aici cu viața fizică, unde e răsplata lor pentru acea suferință? Nu zic să fie rai, înțeleg că nu se aplică la ele, dar poate un alt fel de răsplată… la nivelul experienței lor de animale…
Întrebarea asta e pusă de fapt în filmul documentar Earthlings: „what do they get for their pain?”.
Până și noi oferim răsplată animalelor pentru muncile lor: mâncare, adăpost, atenție. Dacă un om ar „răsplăti” un cal muncitor cu bătaie în loc de mâncare și odihnă, ar face un păcat. Iar Dumnezeu nu poate păcătui, el este Dreptatea absolută, și atunci nu cred că poate răsplăti suferința animalelor cu nimic, cu trecerea în neființă.
Dacă Dumnezeu nu pedepsește nici nu răsplătește. Acestea sunt obiceiuri omenești.
Consecințele suferințelor animalelor revin oamenilor iar ele, animalele se întorc direct în Iubirea Tatălui.
Mulțumesc, da, probabil că așa este, nu pedepsește și nici nu răsplătește, noi mergând în rai sau iad în funcție de alegerile noastre. Dar la animale e puțin mai complicat, fiindcă ele au simțiri și trăiri precum durere, frică, foame, frig, dar în lipsa capacității de a alege. Ele nu pot alege nici raiul, nici iadul, și atunci, dacă noi oamenii, prin căderea noastră, am ales pentru ele suferințe și chinuri de tot felul, Dumnezeu oare nu alege pentru ele lipsa suferinței, pacea? Le lasă așa la mila alegrii noastre păcătoase?
Părinte, o altă întrebare pe care am vrut să o pun de ceva vreme, mi-am adus acum aminte de ea după ce am ascultat predica preotului de la Denii: În Biserica Ortodoxă de ce nu se pot pune întrebări publice preotului la finalul predicii, cu ridicare de mână, la care să răspundă de față cu toți credincioșii? Ca un fel de q&a din care toată lumea să afle mai multe despre credință. De ce lucrurile astea se pot întreba doar la final, în privat, când de cele mai multe ori preotul e grăbit să plece acasă la familie și nu poate sta să discute cu fiecare în parte. Există un canon sau o interdicție în această privință? E sfânta tradiție care interzice? Sau pur și simplu un obicei, probabil provenit din nesiguranța preoților de a fi confruntați cu întrebări mai dificile.
Totuși, predica de după Sf. Liturghie nu e conferință.
Pentru întrebări și răspunsuri se pot organiza evenimente separat. Din punctul meu de vedere, bisericile ar trebui să organizeze săptămânal măcar o seară de cateheză/ discuții pe diverse subiecte legate de viața duhovnicească.
Minunată idee, da, total de acord că e mare nevoie de evenimente separate de discuții și Q&A în fiecare biserică, cel puțin o dată pe lună.