Sf. Constantin si Elena – p. Pimen Vlad

Ascultați un scurt și frumos cuvânt despre Sfinții Constantin și Elena precum și câteva învățături de folos legate de tema abordată.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Sfântul Constantin este cel care a dat libertate creștinilor după 300 de ani

Prea cucernici părinți și iubiți credincioși, iată că am prăznuit astăzi pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, cei întocmai cu Apostolii. Așa sunt numiți ei, întocmai cu Apostolii. Știm că Apostolii, 12 fiind la număr, au creștinat toată lumea. Deci, înseamnă că și ei au făcut multe lucruri bune, minunate, de-au ajuns să fie numiți așa.

Sfântul Constantin a fost împăratul care după 300 de ani de prigoană a dat libertate creștinilor. Asta nu înseamnă că i-a prigonit pe ceilalți, ci a spus ca fiecare să respecte libertatea celuilalt. Atunci a fost bucurie mare între creștini pentru că nu mai erau prigoniți, nu mai stăteau ascunși prin pământ, prin catacombe ca să-și facă slujba, ci au putut să construiască biserici, să aibă libertatea de a-I sluji lui Dumnezeu.

Puterea Sfintei Cruci în lupta cu Maxențiu

Împăratul Constantin cel Mare, fiind înaintea unui război cu Maxențiu, a văzut că oștirea celuilalt este de două ori mai mare și atunci s-a rugat lui Dumnezeu: ”Doamne, ce să fac?” și i s-a arătat pe cer semnul Sfintei Cruci în formă de stele și dedesubt scria ”Întru acest semn vei birui”. Atunci împăratul Constantin a făcut trei cruci mari de aur pe care le-a pus înaintea oștirii și a poruncit ostașilor să se însemneze toți cu semnul Sfintei Cruci peste tot, chiar și pe căpestrele cailor și pe armele oamenilor. El a înțeles că doar prin Sfânta Cruce va birui și a mers la război și l-a învins pe Maxențiu. De atunci au înțeles pe deplin creștinii că într-adevăr Sfânta Cruce este arma împotriva diavolilor și putere pentru noi.

Mai bine să mor sau să rămân bolnav toată viața decât să aduc atâta durere!

Vedem în viața Sfântului Împărat Constantin că înainte de a se creștina s-a îmbolnăvit o dată foarte grav. Era pe moarte și atunci i-a întrebat din toți cum poate să se vindece și mulți închinători la idoli cum erau pe vremea aceea, i-au spus ”Dacă vrei să te vindeci, trebuie să te scalzi în sânge de prunci, altă cale nu exista!”. Atunci el a poruncit să se adune prunci cât mai mulți și au fost aduși și pregătiți pentru înjunghiere ca să-i pregătească baia pentru a se face bine. 

Ieșind el dimineața afară a auzit țipete groaznice și a întrebat ce se aude. I-au răspuns că sunt mamele copiilor care au fost luați și împăratul a zis: ”Mai bine să mor sau să rămân bolnav toată viața decât să aduc atâta durere!” și a poruncit să dea pruncii înapoi mamelor și atunci Dumnezeu a rânduit să se facă sănătos. Deci, vedem că pentru mila pe care a arătat-o față de mame când și-a dat seama câtă durere provoca fiind influențat de sfatul așa zișilor medici, care erau închinători la idoli, Dumnezeu a rânduit și l-a slăvit. Mai târziu el a construit Constantinopolul, care pe timpul acela era cea mai vestită cetate și a mutat acolo capitala care fusese la Roma.

Sfânta Împărăteasă Elena – în căutarea Sfintei Cruci

Mama lui, împărăteasa Elena, îi era permanent alături și îl sfătuia ce să facă. După ce Împăratul Constantin a văzut semnul Sfintei Cruci pe cer și l-a învins pe Maxențiu, ea a spus că va pleca la Ierusalim să caute Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul. A luat oameni suficienți cu ea, bani din belșug și a plecat. Când a ajuns acolo, a început să întrebe în toate părțile dacă știe cineva unde se află Sfânta Cruce.

Nimeni nu voia să-i spună nimic și atunci a găsit un evreu mai în vârstă care știa pentru că se spunea că străbunicii lui participaseră la răstignirea Mântuitorului și făcuseră parte dintre cei care au luat și au ascuns Sfânta Cruce ca să nu ajungă la creștini. La început evreul nu voia să-i spună și l-au luat și l-au aruncat într-o groapă și i-au zis că îl vor scoate de acolo doar dacă le va arăta unde este Sfânta Cruce. Când a înțeles că nu are scăpare, el i-a spusă ca locul ar fi undeva unde acum erau aruncate gunoaiele cetății, îngropată la mare adâncime în pământ. 

Găsirea Sfintei Cruci – prima minune

Sfânta Elena și-a pus oamenii să sape unde le-a arătat evreul, dar după ce au săpat multă vreme nu au găsit nimic. Pentru că obosiseră și nu mai voiau să sape, împărăteasa a aruncat bani de aur în groapă, ca să îi încurajeze să continue. În felul acesta au continuat până au ajuns și au găsit Sfânta Cruce, dar au găsit și pe cele ale tâlharilor pentru că fuseseră îngropate toate trei ca să nu mai știe oamenii dacă cumva o să le găsească, care este a Mântuitorului.

Se spune că atunci când au fost scoase tocmai trecea pe acolo o înmormântare, duceau un mort la groapă. Și a poruncit Împărăteasa Elena cu patriarhul care era atunci să oprească mortul, au adus cele trei cruci și le-a atins de mort. Când a fost atinsă de el Crucea Mântuitorului, a înviat mortul și atunci au înțeles că este Sfânta Cruce.

Ctitori de biserici în Ierusalim, Constantinopol și în Sfântul Munte.

Se spune că s-a făcut prăznuirea și patriarhul a ridicat Sfânta Cruce pe un loc înalt ca să o vadă toată lumea. De asta avem și astăzi ca zi de sărbătoare Înălțarea Sfintei Cruci. Împărăteasa Elena a rămas la Ierusalim și a construit în toate locurile sfinte biserici: la Sfântul Mormânt, la Golgota, a făcut Biserica Învierii. Împărăteasa a mai construit biserici și în alte locuri sfinte, la Betleem și a făcut multe alte lucruri bune.

Mai târziul ea s-a întors la Constantinopol și se spune că a luat cu ea piroanele, pe care le găsise la locul răstignirii Mântuitorului și o parte din Sfânta Cruce. Se spune că s-a ridicat o furtună pe mare și atunci când a văzut împărăteasa Elena că erau în pericol să se scufunde corabia, a poruncit și s-a aruncat un piron în mare și s-au liniștit valurile. Așa a ajuns la Constantinopol și de atunci împreună cu fiul ei au început să construiască biserici. Chiar în Sfântul Munte, în capitala Athosului, prima biserică de acolo a fost construită de împăratul Constantin cel Mare.

Deci, vedem că peste tot și-a lăsat urmele lui am putea spune, prin biserici și prin libertatea pe care a dat-o creștinilor. De aceea au și fost numiți ”Cei întocmai cu Apostolii” și îi prăznuim și noi acum.Prin asta înțelegem că cinstea pe care o avem în cadrul ăsta lumesc, funcția și banii ne pot împiedica la mântuire. El era împărat, mama lui, Elena, la fel, aveau totul la dispoziție și au ajuns la sfințenie. Vedem că nu i-a împiedicat nici bogăția, nici slava și funcția pe care o aveau. Deci, se poate să ne mândrim indiferent care este situația noastră.

Cum putem afla dacă un om este pe calea lui Dumnezeu 

Spuneau Sfinții Părinți că dacă vrei să vezi dacă un om este cu adevărat pe calea lui Dumnezeu, dă-i bani și funcție, pentru că pe foarte mulți oameni funcția și banii îi schimbă. Se spune că li se pune ca o ceață pe ochi și nu mai văd cum trebuie din cauză că și-au dorit lucrurile astea pe care le-au primit și n-au știut să le gestioneze și atunci au fost pe dărâmarea lor.

Să avem grijă în viața noastră ce facem pentru că aici pe pământ suntem doar într-o trecere. Viața e scurtă, ne-a dat-o Dumnezeu ca să ne pregătim pentru veșnicie. Să avem grijă să n-o pierdem în zadar, să nu ne legăm mai mult decât trebuie de pământul ăsta, de materie și de tot ce ne înconjoară pentru că vom înțelege la sfârșit, când vom pleca, că nu luăm nimic cu noi. Poate că nu vom reuși să ajungem nici măcar într-un sicriu, nu știm… Atunci o să vedem că nu ne-au trebuit decât doi metri pătrați de pământ care să ne acopere.

Nu putem să ne mântuim fără Tainele Bisericii.

Vom înțelege când ne ducem la Dumnezeu, dacă am prețuit cu adevărat veșnicia, dacă ne-am pregătit pentru ea, dacă am trăit cum trebuie aici. Nu cere Dumnezeu să facem nu știu ce lucruri, dar să fim buni unii cu alții, să nu ne urâm, să fim îngăduitori, să avem dragoste unii pentru alții și să fim aproape de El. Nu putem să ne mântuim fără Tainele Bisericii.

La Biserică primim botezul, spovedania, împărtășania, cununia. Toate tainele care ne sunt spre mântuire le primim în Biserică și la urmă, când încheiem viața, tot la Biserică ajungem. Deci, de Biserică avem nevoie în toată viața noastră pentru că de aici luăm alinare și putere să putem merge mai departe și în cele din urmă să câștigăm și veșnicia.

Să avem mare grijă, dragilor, cum am mai spus, că viața este scurtă și dacă vom trăi frumos aici ne vom duce la bucurie și dincolo. Dacă vom trăi în ură, dacă vom face rău, ne va interesa numai de noi și de egoismul nostru, înseamnă că trăim degeaba aici pe pământ și ne ducem și dincolo la chinuri.

Să luăm aminte și să ne rugăm și la Maica Domnului, să ne rugăm la sfinți. Vedeți că aici se prăznuiesc pe lângă Sfinții Împărați Constantin și Elena și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfânta Mare Muceniță Fotini, pe care îi aveți ca ocrotitori. Să vă rugați la ei că sfinții sunt grabnic ascultători și niciodată nu sunt prea obosiți sau nu au timp. Întotdeauna sunt la dispoziția noastră pentru a ne ajuta, doar să le cerem ajutorul.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții!

Amin!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!