Imperiul creștin, rugăciunea, familia – p. Teologos

Urmăriți o discuție foarte interesantă cu pelerinii în care abordăm diferite teme arzătoare astăzi pentru creștinii din România și nu numai, în care încercăm să facem lumină asupra anumitor probleme care preocupă turma de Hristos iubitoare – inclusiv tema patriotismului și a imperiului creștin visat de greci și ruși.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Doamne miluiește! Doamne miluiește! Doamne miluiește! 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere 

Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu niște oameni foarte dragi mie, pe care i-am cunoscut ieri seară, care sunt din Republica Moldova, să știți, și sunt niște oameni extraordinar de frumoși. Și, pentru că au niște întrebări așa foarte… din câte am văzut ieri seară, foarte de substanță, și mai ales pentru că ei chiar doresc să afle mai multe despre Dumnezeu și despre viața duhovnicească, nu știu dacă o să le pot spune, din cauza asta, ca de obicei, noi facem o emisiune, o filmare cu întrebări și răspunsuri cu pelerini. Și, ca să nu vă țin în suspans, o să le dau lor prima dată cuvântul. Și, dacă nu mă înșel, este cineva care o să meargă să își facă, foarte probabil, canonul, din cauza asta o să spun ca el să pună primele întrebări. Da, zi!

Răstignirea lui Hristos și lupta veșnică împotriva păcatului

Pelerin: Bună seara! Deci, întrebarea mea este următoarea: Se vorbește foarte mult despre un imperiu creștin, despre un imperiu ortodox, iar acvila bicefală, care se întâlnește aici, pe Sfântul Munte Athos, este un vechi simbol al Imperiului Bizantin și simbolizează această simfonie între puterea politică și puterea Bisericii, puterea duhovnicească. Cum credeți, în ziua de azi, în lumea de astăzi, este posibil așa ceva? Și dacă este posibil, cam unde, în ce țară? Sau …că aceasta este o întrebare destul de complexă…

Părintele Teologos: Da, da…

Pelerin: … ambivalentă…

Părintele Teologos: Sigur.

Pelerin: Dar… iertați! Da.

Părintele Teologos: Ține minte! Ține minte și tu, că sunt mai multe întrebări în ce o spus el și adu-mi aminte.

Deci, nu a existat niciodată un imperiu creștin. Nu a existat niciodată Imperiul Bizantin. Acvila bicefală nu a fost simbolul Imperiului Bizantin. Să le luăm pe rând. Dacă uit ceva, te rog să-mi amintești.

Mărturiile Sfântului Sofronie de la Essex

Sfântul Sofronie de la Essex spune, din păcate, un adevăr dureros! Da, voi spune acum ceva grav: el afirmă că nu a existat niciodată vreo țară ortodoxă în toată istoria! Toată istoria de 2000 de ani a creștinismului este o istorie de luptă împotriva lui Hristos și a Evangheliei Sale. Pe Hristos L-au răstignit! Pe Hristos Îl răstignim și Îl vom răstigni până la sfârșitul veacurilor! Hristos este răstignit până acum și va fi răstignit până la sfârșitul veacurilor, pentru că, vezi, după Învierea Sa, Îngerul le-a spus mironosițelor: «Pe Iisus cel răstignit Îl căutați?» Nu spune «Pe Iisus cel înviat». Cu toate că Mântuitorul înviază. Pe Iisus Cel răstignit, de ce? Pentru că Mântuitorul rămâne răstignit din cauza păcatelor noastre.

Timpul ca dar divin, pocăința și puterea în lume

Noi nu dorim, și din această cauză Dumnezeu, în marea Sa milostivire, ne-a dat acest [mare dar], care este timpul – posibilitatea pocăinței, posibilitatea transformării noastre interioare, de a deveni mai buni. Astfel încât, să putem să ajungem acolo unde ar trebui să ajungem…,în interesul nostru, da? Mântuitorul când a venit, a venit blând și smerit cu inima n-a venit ca și tiran. Mântuitorul n-a fost un om politic în sensul laic al cuvântului, ci în sensul pur duhovnicesc. Adică, El nu a venit să impună un alt sistem socio-politic, ci a venit să impună un nou mod de trăire. Adică o transformare interioară, și nu atât de o transformare exterioară a sistemului juridic, dacă dorești, sistemului de legi, da?, sistemului legal.

Bun! Ideea de putere la ora asta în lume, sau, mă rog, în tot timpul, în lume… hai să nu zic că a fost tot timpul satanică, dar tot timpul a fost, relativ, departe de Dumnezeu. Au existat, într-adevăr, conducători care au fost aproape de Dumnezeu, chiar conducători sfinți, da? Sfântul Constantin cel Mare, de exemplu, dar acestea au fost excepții. Și, inclusiv în vremea Sfântului Constantin cel Mare, oamenii în marea lor masă respingeau pe Dumnezeu. Deci, din cauza asta, niciodată nu a existat o țară creștină, chiar dacă sunt anumite țări care spun că noi suntem, vezi Doamne, ce?! 

Imperiul Roman de Răsărit: Mântuirea, Ortodoxia și provocările istorice

Într-adevăr, Imperiul Roman de Răsărit a fost deosebit în istorie. De ce? Pentru că, în halul în care se promova, totuși se promova creștinismul, se promova ortodoxia. Și, deci, ceea ce era esențial era că știai ce trebuie să faci, astfel încât să te mântuiești. Asta este esențialul. Adică, se știa care este modelul…Hai să nu zic statul, dar duhul prevalent îți arăta încotro trebuie să te îndrepți, da? Sistemul de valori era un sistem de valori mai degrabă corect, nu perfect, dar mai degrabă corect, da? Dar zic, nu perfect, de ce? Pentru că, dacă vorbim de surghiunirea și alungarea, și, în ultimul rând, omorârea în chinuri a Sfântului Ioan Gură de Aur, clar că era un imperiu care avea mari probleme. Și asta a fost, că Sfântul Ioan a fost surghiunit și chinuit și omorât lent de către puterea politică, de către împărăteasa Eudoxia împreună cu Curtea.

Pelerin: Ca urmare a schismei, după cum se minte.

Virtutea Sfântului Ioan Gură de Aur și revelația adevărului asupra păcatului 

Părintele Teologos: Nu, nu, nu! Ca urmare a virtuții Sfântului Ioan, care, la lumina virtuții sale, se vedea hidoșenia Eudoxiei! Hidoșenia Eudoxiei, și mai ales că Sfântul Ioan nu putea să tacă, pentru că, vrând-nevrând, atunci se complăcea cu bairamurile, cu petrecerile foarte necreștine pe care Eudoxia le făcea, și atunci, evident că el propovăduia adevărul; acel adevăr se vedea, cum spuneam, se vedea… păcatul cel mare al Eudoxiei. Și Eudoxia, clar că l-a executat. Ceea ce este foarte important aici este faptul că, evident, datorită măsurii duhovnicești, datorită sfințeniei… Ce măsuri duhovnicești?! Sfințeniei Sfântului Ioan. El avea foarte mulți cunoscuți, inclusiv din palat, care i-au spus: „Băi, taci, că vezi că asta te execută! (împărăteasa) Îți face rău!

Și Sfântul Ioan a spus memorabilele cuvinte: „Nimeni nu poate să facă rău lui Ioan, fără numai Ioan.” Adică nimeni nu poate să-mi facă rău mie, fără numai păcatul meu, lipsa mea de virtute. Și asta s-a văzut în toată istoria Sfântului Ioan Hrisostom și se termină cu Sfinții români din închisori. Adică, dacă omul este unit cu Dumnezeu, omul este atotputernic din unirea sa cu Cel Atotputernic, Înviat!

Originea Imperiului Bizantin și simbolistica Vulturului bicefal

Referitor la Imperiul Bizantin, aceasta este o construcție foarte nouă a unui istoric, nici măcar ortodox nu era omul respectiv, care a pus acest nume de „Imperiu Bizantin” Imperiului din perioada creștină a Imperiului Roman de Răsărit. Decât să spui încontinuu „Imperiul Roman de Răsărit, perioada creștină”, spui „Imperiu Bizantin” și gata. Toți locuitorii Imperiului Bizantin aveau cunoștința că ei erau…

Pelerin: „Romaioi” (în greacă „Ῥωμαῖοι”) 

Părintele Teologos: Da, „romei”, „romii”, da? „România” se numește. De unde și numele de România de astăzi, căruia România de astăzi i-a provenit numele exact de la acest imperiu, ca ultima parte lăsată liberă, necucerită, să zic așa, de turci… Bun!

De acolo vine. Bizantinii erau doar locuitorii orașului Bizanț, adică ai Constantinopolului de astăzi. După care, vulturul bicefal nu a fost stema Imperiului Bizantin. Vulturul bicefal a fost drapelul de luptă a ultimei case domnitoare din Imperiul Bizantin.

Pelerin: Casa Paleologilor.

Părintele Teologos: Da, exact, „Casa Paleologilor” sau „Dinastia Paleologilor”.

Stema Imperiului Bizantin a fost semiluna cu crucea. De ce? Pentru că, pe vremea lui Filip al II-lea Macedoneanul, tatăl lui Alexandru cel Mare, oștile acestuia au înconjurat orașul Bizanț, iar orășenii erau disperați că nu se puteau apăra de oștile lui Filip, având în vedere că era noapte, întuneric afară, și, mai ales, că Filip plănuise un atac surpriză ca să-i termine. Ei, și în situația asta disperată apare o gaură în nori și apare semiluna cu o stea în centru. Ăsta este un fenomen astronomic, eu l-am fotografiat, este real. Apare semiluna cu o stea în centru, și, la lumina acesteia, orășenii reușesc să-și apere orașul și să-l învingă pe Filip. În amintirea acestei minuni, dacă dorești, bizantinii își iau ca emblemă semiluna cu steaua în centru.

Și aceasta a fost tema orașului Bizanț, în clipa în care Sfântul Constantin cel Mare își mută capitala de la Roma la Bizanț din motive geo-strategice. Sfântul Constantin cel Mare scoate steaua și pune crucea. Și, dacă ești atent, dacă mergi la marea mănăstire din Sfântul Munte, am fost, știu și așa mai departe, praporii, deci așa-zisele drapeluri de luptă, praporii, și străniile oficiale, de exemplu, străniile starețului, au în spate semiluna cu o cruce. Bun! Când au venit turcii și au cucerit Constantinopolul…

Pelerin: Bizanțul.

Părintele Teologos: … Au scos crucea și au pus steaua, da? Ei, și până astăzi, steagul Turciei este semiluna cu steaua în centru, pentru că ei se consideră pe sine următorii Bizanțului.

Părintele Teologos: Ei, ca să nu fie confuzie în popor, că stai, că e semiluna cu stea, fără stea, cu cruce și așa mai departe… mai marii poporului, că odată cu dispariția Împăratului Bizantin, mai marele poporului rămăsese doar Patriarhul, el era cel cu care discuta sultanul, adică el era reprezentantul tuturor romeilor, romiilor, așa, a spus că «steagul nostru va fi Vulturul bicefal”, da? Vulturul bicefal pe fond galben, care până astăzi este steagul Patriarhiei Ecumenice și steagul ultimului loc rămas liber din Imperiul Bizantin până astăzi, în speță, Sfântul Munte.

Provocările Ortodoxiei în viitor

Deci, asta e. Cred că ți-am răspuns la toate… A! În viitor, dacă se poate, treaba asta, cred că nu. De ce? Pentru că e vorba de măsura oamenilor. Care este o măsură duhovnicească foarte, foarte discutabilă. Noi dorim, bineînțeles, să fie ortodoxie peste tot, știm că va fi ortodoxie peste tot, este profețit asta de către Însuși Domnul nostru Iisus Hristos în Sfânta Scriptură. Dar se va întâmpla înainte de Antihrist, așa… Dar, să nu spun calitatea sau intensitatea, dacă dorești, aceste ortodoxii sunt departe de ceea ce… cum să spun eu… hai să nu spun ceea ce ar trebui să fie, dar de ceea ce ne-am dori, înțelegi ce vreau să spun?

Pelerin: Da, da. Întrebarea mea, vedeți că a vizat mai mult posibilitatea existenței unei a treia Rome, așa zisa…

„A treia Romă”. Exemplul din serialul „Sofia”

Părintele Teologos: Da, nu, nu este vorba nici de „a treia Romă”, și, și „a doua Romă” a fost așa cum a fost. Cu toate că rușii au această ideologie de „a treia Romă”, care provine chiar de la Casa Paleologilor, de la „Zoe Paleologhina” (în greacă – Ζωή Παλαιολόγινα) , după care s-a botezat Sofia, și chiar rușii au făcut un serial foarte bun, pe care noi l-am pus pe site, pe „chilieathonita.ro”, „Sofia”, da, care arată cum rușii au trecut dintr-un țarat, dacă dorești, barbar, dintr-un regat barbar, la superputerea de astăzi, că ei se consideră pe sine a treia Romă.

Pelerin: Cred că apare și Ștefan cel Mare acolo…

Părintele Teologos: Da, apare și Sfântul Ștefan cel Mare în serial, sigur! Și, mai ales, apare relativ bine!

Ei, revenind, e foarte discutabil. De ce? Pentru că ideea de putere, din punct de vedere lumesc, automat implică ideea de forță, implică ideea de mândrie, implică o mulțime de lucruri care sunt foarte discutabile din punct de vedere creștin, da? Pentru că modelul Hristos este blând și smerit cu inima. Ei, în politică e cam dificil cu blândețea și smerenia, înțelegi? Sigur că toți ne dorim treaba asta, dar trebuie să fim realiști.

Mișcarea Legionară și Sfinții români din închisori

Pelerin: În vedere că se vorbește acum în spațiul public foarte mult despre, de exemplu Mișcarea Legionară…

Părintele Teologos: Da.

Pelerin: …Și rolul ei în perioada interbelică, de exemplu, da? Deci, cum vedeți aceste lucruri? E o întrebare foarte mare, deci, nu…

Părintele Teologos: Sigur! Trebuie citite sursele. Sursele sunt cele care oferă adevărul, deci trebuie să mergem la surse, nu să ne bazăm pe dezinformări. Dezinformările sunt de ambele părți, da? Adevărul este mult mai complex și, dincolo de asta, vedem că… nu spun că Mișcarea Legionară în sine, și nimeni, realist, astăzi nu… sper!, că nu își poate imagina că se poate reedita Mișcarea Legionară, care a fost un fenomen al vremii respective. Dar, clar, din Mișcarea Legionară s-au desprins anumiți sfinți.

Sfinții români din închisori, clar, au fost din Mișcarea Legionară. Asta nu înseamnă că Mișcarea Legionară a fost perfectă! Păi, nu! Adică, au avut și ei mari probleme, da? Dar, cum spuneam, adevărul este mult mai complex și trebuie să se meargă la surse, și mai ales la sursele vremii, să se citească, și nu la propagandă, care poate veni din ambele părți, știi? Pentru că, totdeauna, în clipa în care avem o propagandă extremistă de o parte, asta poate să genereze extremism și din cealaltă parte, știi?  

Deci, asta recomand, pentru că acum e foarte dificil să încep să explic tot ceea ce s-a întâmplat, dar, clar, întâi de toate, trebuie citite cărțile Sfinților români din închisori, bineînțeles și cărțile despre Sfinții românilor din închisori, dar mai ales recomand cărțile Sfinților români din închisori. Întotdeauna recomand: „Întoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide – numărul 1, după care Fabian Seiche a scris o carte foarte bună, „Martiri și mărturisitori români din secolul XX”, o carte cafenie, după care, chiar merită de citit Virgil Maxim, „Imn pentru crucea purtată”. Virgil Maxim a fost un om de o capacitate foarte, foarte mare, un om foarte, foarte duhovnicesc, să zic așa, și acolo se văd și bunele, și relele. Și, după care, toate celelalte care sunt, că sunt mult mai multe: Dumitru Bordeian, de exemplu, „Mărturisiri din mlaștina disperării” și multe altele, și acolo se vede, într-adevăr, și partea bună, și partea reală.

Identitatea națională și valorile pozitive din Mișcarea Legionară

Pentru că astfel se vede că există astăzi foarte multă dezinformare, cum spuneam, și dintr-o parte, și din cealaltă, pe tema Mișcării Legionare. Ceea ce trebuie noi să luăm de acolo și să lăsăm la o parte celelalte, trebuie să luăm dragostea de Dumnezeu și dragostea de neam. Astea sunt cele două care trebuie îmbinate astăzi. Noi nu trebuie să fim nici cu americanii, nici cu rușii, că de obicei văd asta, care pe mine mă doare foarte tare: „Ești cu americanii? Nu! Ești cu rușii?” „Nu, eu sunt cu românii. Adică sunt cu neamul meu, știi?” „Ești cu rușii?” „Nu, nu sunt cu rușii.” „A, ești cu americanii?” „Nu, nu, nu. Chiar nu pot să-mi iubesc neamul? Nu pot să te iubesc pe tine că ești român?! Înțelegi?

Deci, nu mai trebuie să stăm în genunchi totdeauna și să nu avem identitate națională. Trebuie să avem identitate națională, identitatea mea, și identitatea celor de neam cu mine, pe care eu îi iubesc, care sunt de aceeași credință cu mine. Asta e foarte important și asta trebuie luat din Mișcarea Legionară. Celelalte, eu știu, cu jurăminte, cu tendințe către agresivități și așa mai departe, e bine să le lăsăm la o parte.

Pelerin: Mulțumesc!

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!

Pelerin: Mulțumesc frumos!

Părintele Teologos: Doamne ajută!

Da, zi!

Pelerin: Părinte, binecuvântați!

Părintele Teologos: Domnul!

Deschiderea prin smerenie și depășirea mândriei în căutarea păcii interioare

Pelerin: Mulțumim de mărinimia dumneavoastră de a încerca de a ne da răspunsul la întrebările care ne provoacă… Spuneți, vă rog, vorbim așa ușor de virtuți, dar, cumva când nu coincide fapta cu vorba, mă refer la mine, da? În cazul mândriei, încăpățânării, părerii de sine, că reprezinți un cineva sau, cum ajungem la acea stare de pace?

Părintele Teologos: A! Ok! Bun. Starea de pace este starea sufletului sănătos. Pacea nu este absența războiului exterior. Pacea este sănătatea interiorului nostru. Pacea este prezența harul Duhului Sfânt, da? Spune Sfântul Apostol Pavel că roada Duhului este: dragostea, bucuria, pacea. Deci, omul nu poate să aibă pace dacă nu vine harul Duhului Sfânt înăuntrul lui. Ei, și din cauza asta, numărul unu trebuie să cerem: „Doamne, trimite pacea Ta!” Da? Și trebuie să avem conștiința faptului că noi nu putem să avem pace, că pacea vine de altundeva, nu? După cum lumina vine de altundeva, de la soare, și așa mai departe, vezi și pacea. Bun!

Mândria este autoîndumnezeirea – idolatrizarea mea. Eu sunt cineva, eu sunt Dumnezeu, eu sunt centrul Universului. Ei, dacă eu îl împing pe Dumnezeu la marginea Universului, pe Dumnezeu Cel adevărat, sau chiar Îl exclud, pentru că Dumnezeu este imutabil, adică Dumnezeu este de nemișcat, eu, în clipa în care împing o stâncă, împing ceva de nemișcat, eu pe mine mă mut la marginea Universului. Înțelegi?

Plus, în clipa în care mă  autoîndumnezeiesc, adică eu sunt cineva, mă închid în sine-și, mă închid în mine însumi și mă slăvesc pe mine însumi, da? Ei, și în clipa în care eu mă închid, mă împing la marginea Universului, voi fi într-o singurătate veșnică. Într-o singurătate veșnică închisă în mine însumi, ca o cetate undeva părăsită, departe, în care nu mai intră lumina. Nu mai intră lumina, nu mai intră, bineînțeles, pacea, nu mai intră dragostea și toate celelalte. Și atunci, bineînțeles că omul mândru întâi de toate se simte foarte singur și foarte tulburat.

Deci, evident, trebuie să ne deschidem prin smerenie. Adică să acceptăm într-adevăr că Dumnezeu este altcineva. NU eu! Știu că așa, când discuți, e ușor, dar în clipa în care, în viața de zi cu zi, e mult mai greu. În clipa în care noi acceptăm că Dumnezeu este altcineva, în afara noastră, atunci și părerile noastre trebuie să fie mult mai flexibile. Adică totdeodată trebuie să zic: După părerea mea, cred că e așa, nu? Sau cred că e nu știu cum.” Deci, dacă altcineva are altă părere, eu trebuie să zic: „Băi, stai să vedem, nu știu dacă e așa sau nu.” Nu imediat să zic: N-ai dreptate. Pentru că, dacă zic imediat „N-ai dreptate”, sau, mai ales, începe ăla să vorbească și-i tai vorba, asta înseamnă că eu știu foarte bine și ce are el de zis, înainte să zică, și, dincolo de asta, știu sigur că așa e. Adică, e o formă de idolatrizare, știi?

Ascultarea și discernământul

Deci, primul lucru este, o dată, rugăciunea față de Dumnezeu, da, că este altcineva, și doi, e vorba de ascultare. Prin ascultare vine pacea. Chiar dacă, la început, apare o împotrivire față de celălalt, știi?

Pelerin: Ascultarea de un părinte duhovnic?

Părintele Teologos: De un părinte duhovnic, și de toți oamenii pe care Dumnezeu îi validează în fața noastră. Pentru că, Dumnezeu validează mai mulți oameni în fața noastră: duhovnic, din punct de vedere duhovnicesc, șeful, din punct de vedere ierarhic, nu?

Pelerin: Da.

Părintele Teologos: Din punct de vedere social, vorbim, mă rog, de cei necăsătoriți și așa mai departe, soția și toți ceilalți. Adică, trebuie să știm că sunt mai mulți oameni de care trebuie să facem ascultare, și trebuie întotdeauna să avem dispoziția de ascultare, bineînțeles, până la probleme de păcat frontal, adică în care este un păcat care contravine cu legea lui Dumnezeu. Stop! Ne oprim! NU fac treaba asta! Înțelegi? Foarte important! Și, bineînțeles, pe ultimul plan, trebuie să fiu atent la mine însumi, nu cumva să mă închid, nu cumva să încep să am încredere în mine însumi, pentru că atunci îmi pierd pacea și ajung iarăși la mândrie. În regulă?

Pelerin: Da, mulțumesc părinte!

Părintele Teologos: Să ajute Dumnezeu! Alte întrebări.

Egalitatea de gen și drepturile omului

Pelerin: Bine, da, vedem azi că tot mai mult se vorbește despre egalitate de gen, drepturile femeilor, drepturile copiilor, din ce considerente …?

Părintele Teologos: De ce? Pentru că, dispare Dumnezeu, și atunci omul are o foarte mare nesiguranță. Omul, în clipa în care este unit cu Dumnezeu, în acea clipă devine sigur. De ce? Pentru că el este unit cu Cel Atotputernic. Și atunci apare acest feminin paradoxal, dar foarte frumos și foarte liniștitor, apropo de pace: că, da, eu, în fața măreției lui Dumnezeu, mă văd ca un zero, dar cu Unul – Dumnezeu – pus în fața mea, devin de nota 10. Adică, sunt foarte liniștit pentru că am pe Dumnezeu. În clipa în care dispare Dumnezeu, nu că dispare Dumnezeu, ci că dispare din universul meu interior, înțelegi ce vreau să spun, da? Atunci apare o mare nesiguranță. Și atunci zic: «A, eu trebuie să am drepturi, trebuie să am aia, trebuie să am ailaltă», știi?

Este adevărat că, întotdeauna în istorie, după cum am spus înainte, a existat această nesiguranță și această agresivitate din partea oamenilor fără Dumnezeu,și deci, este bine să existe drepturi, este bine să existe un cadru legislativ, evident. Dar, în clipa în care omul se concentrează tot timpul pe drepturi, tot timpul pe lucrurile acestea, și nu se concentrează pe unirea cu Dumnezeu, clar arată o traumă, o singurătate, o singurătate care este pregustarea iadului.

Acum, referitor la drepturile femeilor și ale copiilor, bineînțeles că au drepturi, după cum și bărbații au drepturi, dar, mare atenție, nu au unii mai multe drepturi decât alții. Să ne înțelegem! Și iarăși, egalitatea de gen, care a început de la un lucru sau, mai bine zis, cu un pretext bun, oarecum de înțeles, adică, provenea de la anumite cupluri, nu foarte multe, da? Sau, mă rog, în spațiul neortodox, într-adevăr, erau mult mai multe, sau, mai ales în spațiul islamic, sunt foarte multe astfel de cazuri, de mariaje toxice, de cupluri toxice, de cupluri abuzive și așa mai departe. Atunci, clar, femeia trebuie să fie protejată și toate celelalte. Da! Dar asta s-a ajuns să afecteze identitatea bărbatului și a femeii.

Impactul ideologiei egalității de gen asupra identității naturale

Nu! Bărbatul nu este egal cu femeia în sens de identitate; bărbatul este complementar cu femeia. Bărbatul are rolul lui, are poziția lui, și femeia are poziția ei și rolul ei. Bărbatul nu poate să devină femeie și nici femeia bărbat, pentru că se nasc mari traume. Adică, nu se poate compara un stejar cu un crin și, dacă stejarul încearcă să devină crin, nu iese, nu-i la locul lui, iar la fel crinul, dacă încearcă să devină un stejar, iarăși nu se poate, oricât s-ar strădui. Și, cum spuneam, eu cunosc chiar cazuri de femei foarte reușite în afaceri sau în alte domenii, dar care ar da orice pentru un soț iubitor, pentru o familie frumoasă, pentru copii și așa mai departe.

Deci, este o mare problemă și trebuie să se știe că cei doi sunt complementari, sunt diferiți. Astăzi s-a ajuns la egalitatea de gen, ca și idee satanică, de fapt, care distruge pe ambii. Și unde mai pui că, pe femeie o împinge să fie din ce în ce mai bărbată, să zic așa, ca să capteze atenția și să-și iasă din frumusețea ei nativă, și pe bărbat îl împinge să fie din ce în ce mai efeminat, astfel încât, să-și piardă și el rolul, astfel încât nici el să nu mai fie atractiv, și atunci, bineînțeles, se ajunge la pulverizarea societății. Se ajunge la distrugerea societății. Pentru că cei doi nu mai sunt cine ar trebui să fie, ci doar niște caricaturi a ceea ce ar trebui să fie de fapt, cum i-a făcut bunul Dumnezeu.

Rolul familiei în formarea comportamentului copilului și traumele unui sistem legislativ necreștin

Și, iarăși, în cazul drepturilor copiilor, o mică paranteză care este mică ca întindere, dar foarte mare ca importanță: evident că copiii au drepturi, dar nu au dreptul să facă neascultare. Adică, pe baza drepturilor copilului nu înseamnă că copilul poate să fugă de acasă. Copilul, întâi de toate, trebuie să stea acasă, pentru că familia este principala instituție de învățământ, și, mai ales, în familie copilul trebuie să învețe cel mai important lucru din viața sa: adică, cum să se comporte. Cu tot respectul, bineînțeles, față de profesori, față de învățători și așa mai departe, dar școala nu, cum să spun, nu are ca principală responsabilitate să suplinească familia în a-l învăța pe tânăr cum să se comporte. Tânărul, întâi de toate, trebuie să învețe acest lucru acasă. Sigur că și la școală este important ca profesorul să fie un exemplu personal de comportament, dar înainte de toate, acasă tânărul trebuie să învețe cum să se comporte.

Ei, dacă el, pe baza unui sistem legislativ greșit, necreștin, în loc să se smerească și să învețe să se comporte iubitor acasă, devine satanic, devine nesupus, devine rebel, devine copil al străzii, să zic așa, traumatizat, el toată viața sa va purta aceste traume înăuntrul său și de unde vor ieși și în afara sa. Chiar dacă el ar putea să aibă de la Dumnezeu o harismă, o anumită capacitate mentală sau o anumită harismă în a cânta, sau să aibă o forță fizică și să fie un om cu rezultate, chiar foarte bune, în domeniul său profesional.

Adică, să fie un foarte bun meseriaș, un foarte bun cântăreț, un foarte bun sportiv, un foarte bun orice, da, dar el rămâne traumatizat. De ce? Pentru că în copilărie, în familie, a avut traume. Foarte important este acest lucru și din cauza asta sistemul legislativ, referitor la drepturile copilului, trebuie să fie foarte bine conceput și să fie realizat, apropo de Imperiul creștin și așa mai departe, din punct de vedere creștin. Care noi ne dorim, ne rugăm pentru treaba asta, chiar în genunchi cădem la Maica Domnului, să se întâmple, sperăm, nu știu cât credem treaba asta că suntem puțini așa…

Rolul psihologului și al duhovnicului 

Pelerin: Vă mulțumesc! Și dacă îmi dați voie, da, așa o o ultimă întrebare. Care ar fi, iarăși, în adresa familiei, care ar fi simfonia între un psiholog și un părinte duhovnic?

Părintele Teologos: Psihologul nu rezolvă problemele. Pentru că psihologul rămâne pe plan trupesc, pe plan uman. Psihologul, da, rezolvă în clipa în care sunt probleme de excepție, dacă dorești, adică e vorba de imbalanță chimică, s-a lovit la cap sau lucruri de genul ăsta. Și psihologul poate să stabilizeze puțin, pentru că, de multe ori omul începe să aibă probleme psihologice pentru că nu se spovedește, nu se spovedește cum trebuie. Atunci,vrând-nevrând ajunge la psiholog, și psihologul poate să-l stabilizeze, după care spune clar: „Mergi să te spovedești, că ai nevoie de harul lui Dumnezeu ca să te vindeci.”

Pentru că mântuirea vine prin Mântuitorul, care este Hristos, nu prin psiholog, înțelegi? Foarte important lucrul ăsta! Pe când duhovnicul, care, bun, sigur, și el este om, are și el greșelile lui, dar are harul Duhului Sfânt, care vine prin hirotonie. Vine prin hirotonie și acel har ne iartă de păcate, adică ne iartă de distorsiunea existențială. Dacă omul se spovedește, scapă de lucrurile astea și poate să iasă din ele. E adevărat că trebuie să găsim, și este foarte bine să găsim, duhovnici buni care să ne poată da sfaturi, astfel încât să nu mai cădem.

Dar iertarea păcatelor vine de la toți duhovnicii, la toate spovedaniile. Da, prin spovedania respectivă, dacă omul respectiv, bineînțeles, se deschide și spune în duhovnicului ce a făcut, adică păcatele mărturisite doar alea sunt iertate.

În regulă?

Pelerin: Mulțumesc, părinte! 

Părintele Teologos: Sigur! Alte întrebări?

Provocările educației universitare, importanța comunității ortodoxe și rolul Bisericii în viața tinerilor

Pelerin: Da. Mulțumesc! O întrebare simplă suntem acuma la școală, cât de cât în Repulică noi putem controla la copii, ce învață, ce nu învață, ce-i bine, ce e rău. Încă programul nostru de învățământ nu implică, nu știu, lucruri care nu sunt făcute Domnului. Din punct de vedere al ortodoxiei, încă suntem bine. Vine următoarea etapă: Universitatea. O întrebare directă: Ce facem? Lăsăm copii să învețe în țară la noi, în Republică, sau îi lăsăm să se ducă în Europa? Îi lăsăm pur și simplu, chiar dacă acolo vor exista influențe neortodoxe în cadrul Universității, și, respectiv, lăsându-i, nu cumva să facem probleme mai mari decât studiile?

Părintele Teologos: Eu cunosc studenți foarte buni, români, da, din Europa, care erau gata să-și piardă nervii, sistemul nervos, din cauza mediului în care erau. Mediul neortodox, cu presiuni imense din partea facultății, ideologia (apropo, ideologii de genul LGBT și așa mai departe), foarte păcătoase, lipsă de sens, singurătăți, toate lucrurile astea care sunt deja pregustări ale iadului, da, și tinerii erau efectiv terminați. Unde mai pui că, de multe ori, este și discutabil cât de bun este învățământul în afara granițelor țării, dar hai să zicem: „Da, ok, zici că-i de renume. Da, dar mediul este foarte, foarte toxic.

Dacă…, deci eu, în general, recomand clar să rămână în – dacă vorbim de Moldova, în Moldova, bineînțeles cu paranteza că pot să vină în România, evident, dar vorbim de arealul ortodox aici.

Pelerin: Da, da, da.

Părintele Teologos: Bun. Așa. Dacă cumva tinerii sunt  în diaspora deja, neapărat trebuie să găsească o comunitate ortodoxă ca să poată să se hrănească cu iubirea, cu harul lui Dumnezeu, că e energia necreată a lui Dumnezeu, pentru că altfel n-o să reziste. Sau, și mai grav, n-o să reziste și nu o să-și de-a seama! Adică o să zică că da că sunt bine, dar el o să devină o, să mă ierte bunul Dumnezeu,  un mort cu ochii vii, ca să-l citez pe domnul Mihai Eminescu, știi, că el e foarte bine, că are bani și nu știu ce, și, în cinci ani, șase ani, se vede singur, se vede terminat, fără nimeni, cu o relație doar trupească, schimbă în continuu parteneri, se simte neîmplinit, chiar dacă are bani și vrea să găsească cu adevărat un sens în viață.

Deci, Biserica este esențială, dar nu spun Biserica ca și Sfântul Sinod, tot respectul pentru Sfântul Sinod, ci vorbim de Biserică ca spital pentru păcătoși, ca terapeutică a sufletului uman. Asta-i foarte important! În regulă?

Menținerea echilibrului duhovnicesc după post. Trezvia

Pelerin: Da. Și a doua întrebare era: Nu știu, cum suntem în post, dar suntem cumva, probabil, pe un urcuș duhovnicesc, dar se termină postul și, așa, viața noastră duhovnicească sare ca o…

Părintele Teologos: Sinusoidă.

Pelerin: Sinusoidă, da, și ne oprim cumva cât mai mult să o menținem pură, sau cât mai dreaptă să o menținem.

Părintele Teologos: Da.

Pelerin: Dacă în post suntem cumva pe un urcuș duhovnicesc, cum putem să menținem această stare și după post? Adică, să nu alternăm între perioade de post și perioade fără post, pentru că astfel nu vom fi împliniți.  

Părintele Teologos: Da, da, da. Deci, pentru oameni, filmarea asta se face în Postul Crăciunului. Și, de fapt, chiar de Crăciun, a doua zi de Crăciun, pentru că băieții sunt din Republica Moldova. Bineînțeles că la ei Crăciunul este pe stil vechi, după cum este și în Sfântul Munte. Și din acest motiv am vrut să fac filmarea pentru ei, pentru că ei chiar s-au jertfit și au venit în Sfântul Munte.

Deci, nu puteți! Dar, dacă vă luptați și o să încerc să vă dau niște sfaturi, această sinusoidă, într-adevăr, se aplatizează. Și, de fapt, Biserica, din cauza asta, în înțelepciunea ei, a pus aceste perioade de post, astfel încât să-l „tureze” puțin mai mult pe om, da, să-l împingă înainte. Ar fi foarte dificil să-l tureze încontinuu, și din cauza asta mai și dezlegăm, pentru că, de fapt, se și numește „dezlegare”. Știi? Bun.

Deci, întâi de toate, ceea ce trebuie să facem este să ținem post tot timpul. Însă, spun post tot timpul, nu mă refer doar la mâncare, pentru că Biserica nu impune post doar de mâncare, ci mă refer la autocontrolul simțurilor. Postul, în conformitate cu Sfinții Părinți, este extragerea minții din simțuri. Ăsta este postul. Îmi place mâncarea aia, dar mintea mea trebuie să rămână la Dumnezeu. O să mănânc, că dacă nu, mor, dar o să mănânc pentru a trăi, nu să trăiesc pentru a mânca, da?

Pelerin: Da.

Părintele Teologos: Și deci, în clipa în care o să avem, eu știu, ce porc sau vodcă, cum e la voi și așa mai departe, totdeauna cu măsură, iar măsura include inclusiv ZERO.

Deci, totdeauna trebuie să fim atenți la noi înșine, trebuie să fim treji, de unde și termenul de trezvie. Și spunem: „Stop! Nu mănânc mai mult decât îmi spune nevoia” și chiar puțin mai puțin. Și iarăși, nu o să stau mai mult pe ecrane, că e marea problemă astăzi, mai mult decât este nevoie. De ce stau acum pe ecrane? Ca să îmi pierd vremea și să îmi cresc plăcerea, sau pentru că, da, într-adevăr am ceva de făcut, trebuie să lucrez ceva, sigur.

Totdeauna să fim atenți la noi înșine și întotdeauna să ne întrebăm: „Dumnezeu, acuma că mă vede, ce zice de treaba asta pe care o fac eu? Doamne, ce spui?” Întreabă-te înăuntrul tău. Întreabă-l pe Dumnezeu: „Doamne, vreau să mănânc claponul ăsta la tavă. Tu ce spui?” Și o să vezi că conștiința o să îți spună. Înțelegi? Și dacă începem de la astea grosiere, atunci vei vedea că conștiința o să se subțieze din ce în ce mai mult și o să fie din ce în ce mai exactă. Și ea, încet-încet, o să vedeți că această sinusoidă o să se aplatizeze, și nu numai că o să se aplatizeze, ci o să meargă, nu o să mai fie „sin(x)”, o să fie „sin(x) + x.” Adică o să fie și o sinusoidă crescătoare, știi? Fă asta încet-încet și o să fie bine.

Pelerin: Mulțumesc, părinte!

Părintele Teologos: Și dacă la un moment dat mai intri, știi, ca și cu mașina prin hârtop, așa, nu contează, nu te deznădăjdui, ci mergi mai departe, că suspensia de la mașină rezolvă problema!

Pelerin: Merci! 

Părintele Teologos: În regulă?

Pelerin: Da! Vă mulțumesc!

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!

Alte întrebări?

Zi, tu, că tu ești … de 15 ani!

Cum să reziști influențelor externe: găsirea puterii interioare

Pelerin: Bine. Cum poți rezolva faptul că ești ușor influențat de către alte medii?

Părintele Teologos: Da. Întâi de toate, sigur trebuie să știi că toți suntem așa la vârsta ta, și chiar și mai încolo. Dar, dacă tu te rogi și strigi, strigi concret: „Mămica Domnului, ajută-mă pe mine, nu mă lăsa, știi? Doamne, ajută-mă pe mine! Atunci o să vezi că va intra înăuntrul tău harul lui Dumnezeu și o să începi să simți că ești fiul lui Dumnezeu. Bineînțeles, nu ca Domnul nostru Iisus Hristos, care a fost Fiul după fire, dar după har, da, ești fiul Tatălui Cel ceresc Atotputernic și El are grijă de tine.

Bun. Simți că ești păcătos, dar simți că Tatăl Cel ceresc te are pe tine drept fiuț și are grijă de tine. Și simți și veșnicia ta! Simți și valoarea ta! De unul singur ești un zero. Cu Dumnezeu ești de neprețuit! Și atunci o să ai puterea să spui: „Mă băieți, mă lăsați! Stop! Eu nu mă bag aici, nu știu… „Ce mă! Bă dacă ești prost, ești mototol” nu știu ce.  „Vă rog să mă iertați, eu nu mă bag.” Știi? Și atunci o să ai puterea asta. Fără Dumnezeu, n-o să poți să faci treaba asta. 

Și iarăși, o să vezi că în clipa în care Dumnezeu este cu tine, o să simți iubirea Lui, sigur într-o măsură mai mare sau mai mică. Chiar dacă o să cazi și chiar dacă o să mergi undeva la un moment dat, Dumnezeu o să te dojenească, dar cu dragoste. O să zică: „Nu-i bine, nu a fost bine, dar nu contează, hai acum ne luptăm, data viitoare să nu mai facem. Știi?” Totdeauna Dumnezeu se concentrează, nu pe strivirea ta – că într-o clipă te-ar putea strivi – ci se concentrează pe îmbunătățirea ta.

Pocăința, puterea și eroismul de a căuta ajutor: Curajul și încrederea în harul Lui Dumnezeu

Asta se numește Pocăință. Pocăința înseamnă îmbunătățirea continuă, adică, bun, ai luat șapte, mâine trebuie să iei opt. Și atunci, în clipa în care tu îl vezi pe Dumnezeu că este așa, ca și o mămică, ca și un antrenor, harul Lui te duce înainte, ai foarte mult curaj. Iar în clipa în care conștiința îți spune „nu te băga acolo”, tu chiar nu o să te bagi. Și nu te amesteci în medii toxice cu bullying, cu agresivități și așa mai departe. și atunci o să ai curajul să te focusezi pe ceea ce este cu adevărat necesar, și asta implică și renunțarea la ceea ce nu este necesar. În regulă? 

Pelerin: Bineînțeles! 

Părintele Teologos: Și, bineînțeles, ar fi foarte bine, totdeauna e bine să ceri ajutorul. A cere ajutorul este dovada de maxim eroism și dovada de faptul că nu renunți, că nu renunți la luptă. Continuă lupta din clipa în care ceri ajutorul. În clipa în care ceri ajutorul, arăți că tu vezi că ești învins, dar nu accepți lucrul ăsta și ceri ajutorul de la tata, de exemplu, da? Și eu nu zic asta că e de față!

Totdeauna să cerem ajutorul de la persoanele pe care validează Dumnezeu în fața noastră. Adică vorbim de tată, vorbim de duhovnic, vorbim de un părinte duhovnicesc, cineva care te poate ajuta, sau profesor la școală. În regulă? Ca să nu fii singur. Și chiar și un prieten, dar de obicei cu prietenii e mai problemă la vârsta ta, pentru că prietenii tăi sunt pe orizontală și nu au experiență de viață întotdeauna este mai bine să ceri de la cineva cu o experiență de viață mai mari decât tine. În regulă?

Pelerin: Da.

Părintele Teologos: Curaj! Altă întrebare?

Pelerin: Atât.

Conectarea cu Dumnezeu și cu cei care ne oferă iubire.

Părintele Teologos: Da. Zi!

Pelerin: Îmi dați voie părinte?

Părintele Teologos: Sigur!

Pelerin: Dacă cândva, la baza educației, era familia, Biserica și școala, acum, din păcate, vedem că rețelele de socializare, cumva, intervin și, cum ne luptăm și scăpăm de dependența de același TikTok, Facebook, inteligență artificială, care într-adevăr este un pericol și pentru copii, și pentru maturi?

Pelerin: Instagram.

Părintele Teologos: Da, Instagram.

Pelerin: Nu că scăpăm, poate balansăm cumva.

Părintele Teologos: Da, sigur!

Toate aceste rețele sociale sunt malefice. Deci, ele nu doresc să te informeze atât, ci doresc să te țină captiv, doresc să te țină prizonier. Ele nu doresc să te informeze, ci să fii acolo, iar asta are efecte foarte, foarte negative, în principal distrugerea minții umane. Distrugerea intervalului de atenție, distrugerea modului de gândire. Omul pe rețelele sociale gândește foarte rapid, foarte superficial, foarte scurt și foarte haotic. Da?

Pentru că omul este învățat pe rețelele sociale să navigheze. Nu este învățat să se concentreze, nu? Pentru că el, la fiecare 15 secunde sau 30 de secunde, cât durează o postare, primește o recompensă; gata, trece mai departe. Recompensa, adică pușeul ăla de dopamină, da? Satisfacția.Trece mai departe: asta văd, asta nu văd, mă duc… haotic. Pe când modul normal, care îl crește pe om din punct de vedere duhovnicesc, este modul în care omul se concentrează și se adâncește în semnificația informației respective. Asta de unde vine, cine a făcut-o, ce vrea să spună și așa mai departe… și orice raționament crește. Și asta se vede în clipa în care citești ceva.

Astăzi, foarte mulți oameni sunt analfabeți funcționali! Și chiar dezvoltă sindromul Tourette și așa mai departe, adică o mulțime de ticuri, o mulțime de gesturi aberante care efectiv îi termină pe oameni și le distrug, inclusiv prin aceste dezechilibre de dopamină, capacitatea de învățare.Pentru că intervalul de atenție e foarte scurt.

Bun. Cum rezolvăm treaba asta? Clar, limitarea accesului. Da, dar… bun, limitez accesul. Deci, omul trebuie să stea foarte puțin, sau mă rog, cel mult o oră pe internet, nu pe rețelele sociale, pentru că îți pierzi vremea pe rețelele sociale, de obicei. Bun. Trebuie să pui ceva în loc. Acel ceva în loc este doar persoana, adică vorbim de Dumnezeu, întâi de toate. Deci, trebuie să ne rugăm, după care vin celelalte persoane care sunt aproape de Dumnezeu, cum spuneam: părinții, prietenii și așa mai departe, care ne pot iubi și pe care îi putem iubi.

Pentru că sufletul uman crește, înflorește, se luminează, se hrănește cu harul lui Dumnezeu, cu energia necreată a lui Dumnezeu, care în cotidian, am spus, are principala expresie: dragostea, bucuria, pacea. Deci, noi trebuie să căutăm compania persoanelor lângă care avem dragoste, bucurie, pace. Vorbim de Dumnezeu, vorbim, cum spuneam, de membrii familiei, vorbim de prieteni și așa mai departe. Atunci, sufletul nostru se va hrăni, va crește atât în comportament, cât și în gândire; vom fi mult mai iubitori, mult mai frumoși și mult mai fericiți.

Importanța activităților în aer liber, al cititului și al sportului de echipă și reconstruirii legăturii cu realitatea pentru dezvoltarea tinerilor

Și din cauza asta, chiar recomand tinerilor foarte mult și sunt îngrozit când spun treaba asta, că mai demult părinții ne opreau. Adică, mergeam noi să ne jucăm cu copiii, cu colegii noștri și părinții ne opreau: ‘Băi, mai vino acasă, mai nu știu ce.

Astăzi, trebuie să-i împingi pe tineri să meargă să joace ceva, un sport, un ceva afară, pentru că toți sunt pe ecrane, știi? Nu! Trebuie să iasă, să meargă în drumeții, în excursii, să se joace. Sportul de echipă e foarte important. De ce? Pentru că în sportul de echipă vezi că, unu: nu poți de unul singur, adică distrugi mândria; și doi, vezi că ești și tu important. Adică, nu ești total inutil, pentru că ești membru al echipei, adică distrugi și mândria, distrugi și deznădejdea. De asta e foarte bine să facă ceva în echipă, să construiască ceva, să ajute undeva, da? Sunt o mulțime de astfel de organizații care ajută, de acțiuni de într-ajutorare care merg și ajută și mai departe, merg în echipe. Foarte, foarte bine treaba asta! Deci, asta ar fi extraordinar, și bineînțeles, rugăciunea și cititul.

Rugăciunea, clar, este vorbirea minții cu Dumnezeu, care hrănește foarte mult sufletul, și bineînțeles, cititul este împărtășirea noastră de harul aceleași lucruri: dragostea, bucuria, pacea, chiar a Sfinților care au scris cărțile respective, sau, mă rog, a unui om duhovnicesc, pentru că nu recomand cărți care nu sunt folositoare sufletului, pentru că sunt și astfel de cărți! Deci, așa cred că tinerii ar putea, și doar așa pot să iasă, și eu cunosc chiar cazuri de tineri care erau foarte dependenți, aveau ticuri, da?, foarte multe, și când părinții le-au tăiat ecranele, copiii au scăpat de ticuri și chiar au devenit mult mai frumoși! Și chiar aveau într-adevăr ceva să spună! Ceva care să fie atractiv, care să-i facă frumoși, că dacă nu… îi vezi că… vorbești cu el și el, ca și motorul: „Trrrrr… bum… zââââ.”

Pelerin: Iese din lumea virtuală în lumea reală!

Părintele Teologos: Da, sigur, sigur, sigur! Și devine frumos! Pe când, dacă eu sunt aici și el este virtual, vorbești cu el și el se uită la tine ca la fereastra deschisă și te focalizează așa, undeva în spate, la 2 m în spatele tău. E, nu e, nu e cum trebuie. Deci, cred că asta ar trebui să facă. Și, bineînțeles, munca fizică ar ajuta foarte mult, dincolo de munca intelectuală.

În regulă? Alte întrebări?

Pelerin: Așa cum familia, creată de Dumnezeu, este celula societății, o familie puternică, respectiv și un Stat puternic, acum, din păcate, observăm căsătorii care au loc după 30 de ani și divorțurile devin, așa, ca ceva… un…

Părintele Teologos: Normal.

Pelerin:  Un normal.

Părintele Teologos: Anormal în normal!

Divorțul, familia și ascultarea: Viziunea lui Dumnezeu asupra divorțului și importanța răbdării și iubirii pentru un cămin solid

Pelerin: Da. Cum se uită Dumnezeu la divorțuri și în ce condiții ar exista o binecuvântare pentru un divorț?

Părintele Teologos: Spune Mântuitorul: doar în caz de adulter! Deci, divorțul să fie doar în caz de adulter, da? Adică, în clipa în care bărbatul merge cu o altă femeie sau femeia merge cu un alt bărbat. Atât. Dacă nu este vorba de așa ceva, trebuie să facă răbdare.

Din păcate, însă, soții, sau mă rog, cel puțin unul dintre soți, nu mai știe să se comporte. Și, când spun «nu mai știu să se comporte», nu mă refer numai la agresivități frontale, ci cei doi nu mai știu că trebuie să lase unul după altul, nu mai știu că trebuie să facă răbdare unul față de celălalt, nu mai știu că trebuie să meargă la duhovnic, să aibă duhovnic comun care să le rezolve problemele, nu mai știu că nu trebuie să deschidă gura când sunt mânioși, nu mai știu că nu trebuie să escaladeze tensiunile, nu mai știu că trebuie totdeauna să îmbunătățească situația și să nu caute atât vinovatul. Ce mai e? Nu mai știu că trebuie să facă răbdare, nu mai știu că problema trebuie să-i unească, nu să se separe, adică nu trebuie să fiu eu împotriva ei cu problemele ei, ci eu cu ea împotriva problemei, da?

Și, iarăși, întotdeauna trebuie să caute binele și să se concentreze pe bine, nu pe rău, că dacă se concentrează pe rău, crește răul și devenim răi. Dacă ne concentrăm pe bine, crește binele și devenim și noi buni. Foarte important lucrul ăsta!

Dar, din păcate toată arta la ora asta, în principal filmele, sunt un mijloc foarte puternic de propagandă în a distruge familia ca și celula societății. Da? Groaznic ce se întâmplă prin filme! De ce? Pentru că ăștia știu că așa se poate controla societatea. Și Statul puternic provine din familia puternică, adică un fagure, da, dacă fagurii, adică dacă hexagoanele sunt puternice, sunt bine clădite, atunci fagurele ține mierea. Dar dacă hexagoanele sunt distruse, mierea cade de la sine, știi? Ei, și dacă hexagonul, adică fagurele în sine, hexagonul respectiv, celula este puternică, atuncea trebuie să spargi toate hexagoanele! E o muncă foarte mare! E, dar dacă familia e slabă faci orice cu…, adică nu e nicio problemă, înțelegi?

Că asta e foarte, foarte important să se refacă și noi, cum să spun, regulat. Am făcut mai multe postări pe tema familiei, astfel încât oamenii, adică soții, să știe cum să se comporte și să știe cum să gestioneze conflictele! Asta este foarte important! Și să nu creadă că gata, totul e terminat, că acum s-a întâmplat nu știu ce! Să facă răbdare și să se lase și după celălalt, mai ales în clipa în care celălalt are un anumit talent nativ într-o anumită problemă.

Deci, eu mă căsătoresc, sau, mă rog, în cazul meu, eu am venit la monahism ca să fac ascultare, să-mi tai voia, nu ca să-mi impun eu voia… În clipa în care vezi pe unul că vine la monahism sau în căsătorie, spunând: «Da, mă duc acolo ca să îmi fac voia», asta este rețeta pentru dezastru!

Nu, nu, nu! Totdeauna trebuie să mă duc undeva unde sunt atât de mult iubit și pot să iubesc atât de mult încât pot să fac ascultare, și pot să mă mulez și să mă potrivesc cu, mă rog în cazul nostru, cu ceilalți, cu frați, în cazul vostru, cu soția.

În regulă?

Pelerin: Da, da, da. Mulțumim!

Părintele Teologos: Da. O ultimă întrebare.

Pelerin: Vroiam să întreb, ultima, da?

Părintele Teologos: Ultima, sau două, trei, da.

Pelerin: Vroiam să întreb….

Părintele Teologos: Dacă tu mai ai, să pregătești întrebări, da? Dacă mai aveți întrebări…

Pelerin: Da, da, da.

Părintele Teologos: Tinerii totdeauna au prioritate. În regulă? Zi!

Răspândirea minții: cauze și soluții 

Pelerin: Vroiam să întreb, adică, de multe ori mă observ și una dintre problemele pe care le am, una dintre multele!, este că îmi fuge mintea în timpul rugăciunii. Adică, nu știu, încep, îmi dau seama că am ajuns doar la partea a cincea, partea a șasea și mă gândesc: „Băi, ce am făcut? Am pierdut timpul.” În mod normal, știam de undeva că se începe de la început, dar nu pot să-mi permit…

Părintele Teologos: Ei, nu, că la urmă…

Pelerin: Da, da, și…

Părintele Teologos: Nu!

Pelerin: Mă pierd.

Părintele Teologos: Sigur.

Pelerin: Mă pierd mult în rugăciune și, tare, chiar fiind și pe munte, îmi dau seama uneori că, în timpul rugăciunii de vecernică, eu mă gândesc că iarăși nu știu unde în țară, nu știu, nu sunt aici și îmi pare rău! Timp pierdut pentru mine, adică… Care ar fi o recomandare?

Părintele Teologos: Asta se numește răspândirea minții! Și într-adevăr este un parazit foarte comun al căderii lui Adam.

Deci, numărul 1: nu trebuie să dăm importanță exagerată lucrurilor trecătoare. Nu! Acum e rugăciunea! Dacă rezolvi toate problemele umanității 20 de minute mai târziu sau jumătate de oră mai târziu, nu-i sfârșitul lumii! Lasă-le pe mai încolo și spune: «Doamne, dacă e de la Tine gândul, adu-mi aminte după rugăciune! Adu-mi aminte după rugăciune!» Că Dumnezeu nu este tun de tenis! Știi că la tenis sunt tunurile alea cu mingi, ca să-i antreneze pe jucători și le trimite în continuu mingi.

Ei, Dumnezeu nu-i așa! Dumnezeu este Tatăl superinteligent! Deci, El știe când să trimită gândul. Și din cauza asta spui: «Doamne, nu acum, după!» Și atunci știi foarte clar că toate gândurile care vin ca o antiaeriană în timpul rugăciunii sunt de la diavol și nu le bagi în seamă. Și nu știu dacă ai observat că, dacă îți vine un gând în timpul rugăciunii, e sigur! Deci, asta e soluția cea mai, cea mai… și după aceea, pac, s-a terminat, nu-i!

Pelerin: Am uitat-o.

Părintele Teologos: Da, s-o dus. E diabolic, înțelegi? Deci, numărul 1: nu exagera importanța! Numărul 2: amână soluția după rugăciune! Sunt foarte puține lucruri care sunt foarte importante în viața mea și toate pot fi amânate. Sunt doar 0,1%, dacă arde ceva și așa mai departe, dar sunt excepțiile excepțiilor.

Pelerin: Da.

Părintele Teologos: După care, nu te expune la centrii de atenție puternici, nu te expune la generatori de gânduri puternice înainte de rugăciune. Deci, dacă tu înainte de rugăciune te uiți nu știu unde, da, nu știu ce film, la nu știu ce și așa mai departe, și după aia te duci să te rogi; sau te joci jocuri pe calculator și așa mai departe, care sunt foarte atractive. Ei! După aceea, când te rogi, o să îți vină în minte ce-ai văzut în urmă cu cinci minute. E, na, nu merge!

Pelerin: Da.

Părintele Teologos: Și asta e valabil și pentru elevii care învață, știi? Dacă ei, înainte de a se pune să învețe, ascultă sau văd ceva foarte adictiv care generează foarte multe gânduri, foarte multă plăcere, evident că, în timpul rugăciunii, nu se mai pot concentra acolo, pentru că mintea lor le stă în continuare la centrul de plăcere de dinainte.

Pelerin: În cazul lor, la studiu…

Părintele Teologos: Da, la studiu. Sigur!

Pelerin: Pe urmă la studiu nu mai sunt…

Părintele Teologos: Nici vorbă! Păi, de asta zic! Deci, studiul, rugăciunea, orice e important, pe primul loc și după aceea toate celelalte. Foarte important asta!

Pelerin: Da.

Părintele Teologos: Și, bineînțeles, pe ultimul plan, pe ultimul plan… Nu, pe primul plan, dar îl amintesc eu acum ca ultimul, este tipul de rugăciune. Tipul de rugăciune. Rugăciunea liniară, adică: acatiste, paraclise, Tatăl nostru, tropare, are foarte multe gânduri, foarte multe gânduri în ele, da? Ei, și atunci mintea se agață de gândurile astea și zboară, da? Din cauza asta te trezești pe la bălți pe undeva după, haide să zic așa!

Pelerin: Da.

Părintele Teologos: … În timp ce te rogi. Ei… „Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se… Pâinea noastră cea spre ființă…” „Băi, ce pâine bună am mâncat astăzi! Trebuie să mă duc să cumpăr…”, înțelegi?

Pelerin: Da.

Părintele Teologos: Bun. Din cauza asta, cea mai bună formă de rugăciune este rugăciunea ciclică dintr-un gând. Rugăciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Dacă fac rugăciunea asta dintr-un gând, mintea nu are de ce să se agațe. Și dacă folosești pipăitul, care este simțul uman care generează cele mai multe, cele mai tari senzații, atunci mintea se adună foarte bine pe rugăciune. Dacă mai faci și semnul crucii: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”, atunci o să vezi că asta o să fie o rugăciune foarte puternică și mintea nu se răspândește așa de ușor. Și mai ales, dacă o faci și în picioare, și mai bine, că în picioare este poziția cea mai bună de rugăciune, pentru că în picioare se împlinește persoana.

În regulă?

Pelerin: Da, mulțumesc!

Părintele Teologos: Deci: „Doamne Iisuse…” pe metanier cu cruce în picioare, poți să te și plimbi dacă dorești, fără centrii de atenție puternici înainte, cu amânarea oricăror gânduri – nu primești niciun gând în timpul rugăciunii, și minimizarea importanței oricăror lucruri. Pentru că, scopul nostru în viață este să murim cu cinste, să avem răspuns bun la Judecată și să fim fericiți în veșnicie.

Pelerin: Merci!

Părintele Teologos: În regulă?

Pelerin: Da, mulțumesc!

Părintele Teologos: Să îți ajute bunul Dumnezeu!

O ultimă întrebare din… „ peluză”, dacă aveți? Zi! N-ai?

Pelerin: Ai întrebări?

Alt pelerin: Nu.

Prioritizarea măsurii duhovnicești în dezvoltarea personală a tânărului. Starea interioară – Un caz

Părintele Teologos: Zi!

Pelerin: Ce categorie ar trebui să prioritizez în calea mea spre dezvoltare?

Părintele Teologos: Da. Măsura duhovnicească! – Numărul 1: Deci, trebuie să fii atent, să fii om bun! Să fii om bun, pentru că omul bun o să aibă o viață bună și o să fie bine! Dacă nu ești un om bun, atunci totul o să fie rău, sau înțelegi ce vreau să spun, da? Pentru că starea de bine provine din interior, da? Este o reverberație a stării tale interioare!

Deci, amândoi purtăm ochelari, vezi? Bun. Dacă am avea ochelari de soare, i-am vedea pe toți înnegriți, pe toți fumurii. De ce? Pentru că lentilele noastre sunt fumurii. Deci, totdeauna, cum înveți pe celălalt, așa ești tu. În clipa în care îndrepți un deget către cineva, trei degete sunt îndreptate către tine. Deci, curățește-te înăuntrul tău, și atunci, toată existența ta, partea exterioară a brâului, cum spune Mântuitorul, va fi și ea curată.

Concentrează-te pe asta! Desigur că va trebui să înveți la școală să ai o meserie și așa mai departe. E secundar, e secundar. Pe primul plan…

Mulțumim! Pe primul plan e măsura duhovnicească.

Îți dau un singur caz. Dacă vrei, pot să-ți dau mai multe cazuri, dar îți dau unul singur. Era, la un moment dat, în România… nu mai țin minte ce erau – mi-am pierdut batista, nici măcar nu știu unde e. Lasă, că o caut după filmare.

Așa. Era în România niște manifestații, niște proteste și așa mai departe, mai demult, în urmă cu vreo câțiva ani. Toți veneau: „Părinte, nu-i bine, nu-i bine, nu-i bine, nu-i bine, nu-i bine!” La un moment dat, vine Doru, frizerul: „Bă, Dorule, cum e în România?” „Părinte, e bine, bă!” „Mă, e sigur bine?” „Da, părinte, foarte bine!” „Chiar așa de bine îți merge frizeria?” „Nu, părinte! Păi, nu prea am bani să plătesc gazul, să plătesc cheltuielile, dar e bine, părinte! Extraordinar! Mulțumim la Maica Domnului!” Ăsta avea o stare interioară foarte bună! Foarte bună! Și această stare interioară, această stare de Rai, se revărsa și în afară. Și zicea: „Doamne, mulțumesc! Sărut mâna! Foarte bine!”

Înțelegi? Asta trebuie să ajungi și tu. Și această stare o aveau sfinții, inclusiv în clipa chinului lor, da? Sfinții români din închisori, de exemplu, sau martirii, mucenicii. Apropo, te cheamă și Gheorghe, nu? Sfântul Gheorghe. Avea starea asta inclusiv în clipa în care îl chinuiau. Bine, mai este până când să ajungem noi la măsurile respective, dar măcar într-o stare normală, poți totdeauna să vezi binele, ca și albina. Albina totdeauna vede doar florile parfumate, doar florile cu nectar. Viespea vede căcărezele și așa mai departe.

În regulă?

Pelerin: Da.

Părintele Teologos: Deci, din cauza asta pe primul plan, totdeauna este măsura duhovnicească,  rugăciune, exemplu personal, să cauți exemple personale care te pot să te facă să fii om bun în viață.

Pelerin: Am înțeles.

Părintele Teologos: Bun. 

Pelerin: Merci!

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pelerin: Amin!

Părintele Teologos: Bun. Să-mi caut și batista.

Pelerin: Părinte!…

Părintele Teologos: Da!

Pelerin: Nu știu… mulțumim!

Părintele Teologos: Sper să vă fi folosit cu ceva!

Un vis realizat: un film pentru a păstra amintiri și a împărtăși învățăminte

Pelerin: Cred că asta a fost ca un vis, să vin aici, să realizez cu dumneavoastră un film, și așa o…, de ce spun film, ca să rămână ca o amintire, ca să putem să vă și vedem, nu să fie doar o înregistrare!

Părintele Teologos: Păi, de asta am făcut-o, pentru că ați spus ieri seară că vreți să înregistrați, știi, și am zis: „Nu”, ca să pot să vorbesc ceva pe NV și în seara asta, ca să aveți filmare.

Pelerin: Ca să putem să dăm și acasă la soțiile noastre, la părinții noștri și o să le spunem ce sfaturi am primit, și… asta, o să zică: „Uauuu!!!

Părintele Teologos: Da! Stai liniștit…

Pelerin: Părinte, o întrebare.

Părintele Teologos: Da.

Cum putem păstra curajul?

Pelerin: Cum putem păstra curajul? Că eu, activez așa, dar cam îs la extreme tăt timpul, împins la extreme. Adică… fac ceva și… nu am putere să continui, dar eu mă apuc, adică mă avânt și mă apuc.

Părintele Teologos: Păi, da, te avânzi!

Pelerin: Da. Cum să rămânem tot timpul în…

Părintele Teologos: Păi, întâi de toate…

Pelerin: Dacă ne pierdem curajul cred că ne prăbușim!

Părintele Teologos: Păi, sigur! Deci, curajul vine întotdeauna de la Dumnezeu!

Pelerin: Da, și mi-a dat cu belșug!

Părintele Teologos: Da, și pentru asta trebuie să te rogi, și trebuie să întrebi. Trebuie să întrebi. Și, iarăși, dacă știi că un lucru este după voia lui Dumnezeu, continuă să-l faci, până când te oprește Dumnezeu. Înțelegi? Pentru că, da, la început startul e bun, dar după aceea, sigur că, la un moment dat, o să apară greutatea. Continuă să-l faci.

Și iarăși ai grijă să nu paralizezi foarte multe lucruri. Adică, da, eu pot să șterg și masa asta, pot să aspir și pe jos, pot să mă duc și să mă rog, pot să… Da, dar dacă le fac toate dintr-o dată, n-o să mai reușesc! Din cauza…

Pelerin: Dacă ele vin la pachet, ca în situația mea, și nu am cu cine să le împart, atunci ce să fac?

Părintele Teologos: Ei, lasă-le, lasă-le pe mai încolo. Fă-ți, fă-ți, chiar poți să le scrii și să spui: „Asta mâine, asta mâine, asta nu, asta mai încolo” și așa mai departe. Totdeauna trebuie să te întrebi: „Care dintre aceste lucruri mă ajută să fiu fericit în veșnicie? Care dintre aceste lucruri o să mă ajute să dau un răspuns bun la Judecată? Care dintre aceste lucruri o să mă ajute să mor cu o inimă iubitoare?” Și o să vezi că o să rămână foarte puține. Foarte puține!

Pelerin: Cred că toată lista o să o tai!

Părintele Teologos: Păi, da! Păi aia e…. Păi aia e, aia e! În regulă?

Pelerin: Rămânem numa cu rugăciune de slavă…!

Părintele Teologos: Așa e! Rămâne mâncare, o haină… foarte puține lucruri! Și atunci ajungi să zici: „Doamne, ajută-mă pe mine! Mămica Domnului nu mă lăsa pe mine!” Și atunci o să vezi că  prin rugăciune, prin întrebare și prin lista respectivă, așa, a sistemului de Valori, o să ajungi să ai curaj. În regulă? Și să nu asculți gândurile, să nu asculți gândurile că dacă îți asculți gândurile atunci clar că o să deznădăjduiești.

Pelerin: Curaj aveam, ne temem să nu-l pierdem, că dacă îl pierdeam…

Părintele Teologos: Nu, nu, nu! Curaj, curaj! Și cum spuneam, taie, taie, simplifică-ți viața.

Pelerin: Nu, el ce are, are acum o firmă de oit, și acum se începe producerea.

Părintele Teologos: A!

Pelerin: … Adică, și mata îi spui lui clar: „Nu te băga în producție, rămâi doar pe firmă!” Producea de brânză și așa mai departe…

Părintele Teologos: Da, sigur!

Pelerin: Procesul cu vânzări cu tot, mult, mult, mult…  Nu le putem diviza, cum ai spus matale, că am terenuri, am animale, n-ai cu cine împărți lucrul acela, adică trebuie să…

Părintele Teologos: Păi trebuie să găsești pe cineva care să te ajute în firmă!

Alt pelerin: Haide-ți, punem stop, să întrebăm o întrebare mai serioasă?

Părintele Teologos: Da, nu e?!

Poți să găsești, roagă-te să-ți dea Dumnezeu, și, dincolo de asta, fă-le mai lent. Nu scala foarte mult, că dacă scalezi foarte mult, adică dacă te extinzi foarte mult nu o să mai poți să gestionezi! Încet, încet, încet, încet!

Diferențe de credință

Pelerin: Întreb eu o întrebare pentru dânsul. La dânsul, în comunitatea lui, sunt foarte mulți neortodocși. Și parcă la început e ok, hai vino să lucrăm, hai începe, și parcă, pe urmă, dar pe urmă parcă, cumva, apare un fel de invidie, un fel de… nu înțelegeam noi ce-i cu dânșii, nu-s de-ai noștri, sunt din alte lumi, dar cumva am înțeles că parcă ne e frică să-i luăm pe dânșii în echipă, că nu înțelegeam ce fac, cum pot să… probabil pot face și câteva daune materiale, inclusiv.

Părintele Teologos: Sigur!

Pelerin: Și îl vezi cumva, parcă are oleacă de ură, ceva…

Părintele Teologos: Da, sigur, pentru că…

Pelerin: Îl simți cumva…

Părintele Teologos: Așa este cel de altă credință, din păcate. 

Pelerin: Da?

Părintele Teologos: Sigur, da! Încearcă să eviți, dar dacă chiar vrei roagă-te , dar în general încearcă să eviți treaba asta. În regulă?

Pelerin: Da.

Alt pelerin: Deci, noi iar am rămas singuri dacă-i evităm și pi ăștia!

Părintele Teologos: Nu, nu, nu. O să găsești!

Pelerin: Vin eu să te ajut!

Părintele Teologos: Da. Uite că…

Pelerin: Da!

Moștenim tendințe, nu vinovăția: puterea schimbării

Pelerin: Păcatelor părinților, și dacă simțim că ele, cumva vin asupra copiilor, s-ar repeta…

Părintele Teologos: Nu, copii, copii – numai puțin – copii suferă de urmările păcatelor părinților. Da?

Pelerin: Da.

Părintele Teologos: Moștenesc tendința, nu vina. Adică, dacă părinții, de exemplu, sunt foarte duri, da, atunci și copilul are tendința asta. Dar dacă el se controlează și știe  că are treaba asta, atunci nu, adică se poate înfrâna, înțelegi ce vreau să spun! Nu că el este vinovat, nu că el e… este cum să spun, de vină pe tema asta, nu, ci doar are această tendință. Are această neputință, dacă dorești, știi? El trebuie să știe treaba asta și trebuie să…

Pelerin: Ar fi o idee corectă, cam așa în cazul meu, cumva, da, mama cu tata ce a fost acolo de divorț un pic, și mama de vină, și tata, și mama se îndreptățește și acuma se întâmplă cam aceeași situație…

Alt pelerin: Unde, retrăiește și el aceeași situație.

Pelerin: Și o rog: „ Mama, te rog să faci o mărturisire generală”: „Uite la tinerețe s-o întâmplat, nu ai vrut, că acuma, uite, cam se repetă, boomerangul se întoarce.

Părintele Teologos: Da, dar e vorba și de modul în care gândești tu. Care, acest mod, ai fost învățat de către părinții tăi, de mama ta, care, mama ta a gândit astfel, că a ajuns la divorț, și evident că te-a învățat și pe tine în mod asemănător, înțelegi? Acolo e…

Pelerin: Da, dar în cazul asta, eu aș vedea soluția în cazul familiei mele…

Părintele Teologos: Nu! Soluția…

Pelerin: Cu… dar dacă și mama să facă o mărturisire.

Părintele Teologos: Ajută, bineînțeles că ajută! Sigur că ajută, dar e problema de mod de gândire și a ta!

Pelerin: Deci, a mea ar fi, îs pentru familie, îs pentru, nici nu…

Părintele Teologos: Da, sigur!

Pelerin: Pentru mine și acum e un vis…

Părintele Teologos: Da, da, sigur! Dar tu, adică, noi nu știm treaba asta, de exemplu dacă părinții, cum spuneam, că erau mânioși sau alte lucruri de genul ăsta, copilul nu vrea să fie și el mânios pentru că i-a văzut pe părinții lui cum erau mânioși și se certau încontinuu. Și, clar, copilul nu vrea treaba asta, dar nu știe alt cumva cum să se comporte. Și, atunci ajunge și el să se comporte după cum i-a văzut pe părinți, știi? Chiar dacă el nu dorește treaba asta. Deci, clar că mama ajută foarte mult, dar nu o presa foarte tare. Ajută foarte mult dacă se spovedește, evident, pentru că se distruge energia demonică care este. Ei, dar și tu trebuie să fii atent. În regulă?

Pelerin: Da, părinte.

Părintele Teologos: Bun. Să ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați