
Întrebări și răspunsuri despre: monahism, păcat, depresie, alegeri….
24 august 2025
Doamne, voi fi scund și în cer? – IPS Neofit de Morfou
25 august 2025Urmăriți un dialog foarte bun și documentat în care dl. senator Petrișor Peiu ne vorbește din punct de vedere ortodox despre subiecte importante în societatea românească cum ar fi învățământul și economia.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!
Părintele Teologos: Dragii noștri ne aflăm cu Petrișor Peiu care are multe titluri, să nu mă lungesc, că dacă mă lungesc știu că nu vă place, că aveți un interval de atenție foarte redus să spun așa, și asta este o mare problemă, cred că o să discutăm, chiar aș dori să discut cu domnul senator, domnul profesor pe tema tineretului de astăzi, pe tema învățământului de astăzi.
Este senator, este profesor de economie și primul lucru pe care l-aș ruga să-mi spună din poziția sa, din expertiza sa, este unde ne aflăm. Pentru că pe de o parte, în vest se vorbește despre sfârșitul civilizației, despre decadența unei ere, despre sfârșitul unei ere și în România încă totuși cred eu și din câte știu, și el a spus că încă mai pui pe ceva. Deci o să-l rog înainte de toate să ne facă o mică trecere în revistă, dacă doriți, a situației actuale din punct de vedere creștinesc și economic, bineînțeles, pentru că este profesor de economie și specialist în economie. Și, după care, o să vorbim puțin despre cum ar putea să ajute Biserica în situația actuală. Aveți cuvântul.
Despre nivelul de trai și nivelul duhovnicesc al lumii
Petrișor Peiu: Păi, în primul rând vedem că este o evoluție sincretică în tot ceea ce numim occidentul în sens larg, adică cu greu putem să deosebim evoluțiile din Europa de Vest de cele din America, de cele din Europa de Est, sau de țările democratice din Asia, din Asia de Sud-Est în principal. Acum constatăm în toate aceste țări o creștere neechivocă a nivelului de trai, sau a ceea ce numim în mod, să spunem, materialist nivel de trai pentru că avem numai indicatori de ordin material. Avem puțin indicatori spirituali. În vreme ce există un indicator, nivelul de fericire pe care îl măsoară Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. El este destul de ridicat la noi în România, dar este ridicat și în țările nordice care au o viață spirituală mai redusă totuși.
Părintele Teologos: Da, și totuși acolo, iartă-mă că te întrerup, și după aceea să nu uiți, să-ți continui ideea. Dacă nu mă înșel în țările nordice, în Danemarca, dacă nu mă înșel este cel mai înalt, dar cu toate astea rata de suicid acolo este foarte mare.
Petrișor Peiu: Rata de suicid e foarte mare, cea mai mare rată a suicidului în Europa este în Ungaria. La noi este una dintre cele mai scăzute, cred că e penultima sau ultima. Probabil că acest lucru are legătură și cu faptul că avem totuși, din fericire un nivel important din punct de vedere statistic al participării la viața spirituală, la viața religioasă, că mulți spun acuma, nu știu s-a inventat cuvântul ăsta: viață spirituală. Vorbim de viață religioasă, că fenomene de genul, știu eu, New Age sau… alea nu sunt viață spirituală în sensul clasic al cuvântului, că aici… Pe de altă parte, deși avem o creștere a nivelului de trai constatăm o scădere generalizată a nivelului educației pentru că, nu-i așa, robotizarea, automatizarea și în ultima vreme, inteligența artificială a redus nevoia de calificări înalte.
Părintele Teologos: Și de gândire.
Două filosofii
Petrișor Peiu: De gândire, inclusiv critică, adică până la urmă, până în momentul acesta al evoluției omenirii era imposibil să faci saltulri economice fără a avea o populație extrem de bine educată. Acum există două filozofii. Ambele sunt periculoase. Prima dintre ele care se manifestă în Statele Unite, dar acolo este magnetul acesta pentru toată populația globului și acea filozofie spune „nu contează câți vom produce noi foarte buni, pentru că vom putea aduce, vor putea emigra către noi din toată lumea. Și într-adevăr Statele Unite are un model de dezvoltare, în care atrage foarte multă inteligență. Pe de altă parte este mentalitatea din Europa și mai ales din Europa de Est, care spune, lasă că progresul tehnic se duce spre zona inteligenței artificiale sau așa numita economie a cunoașterii, în state cu nivel înalt de cercetare-dezvoltare și noi vom beneficia, fiind în aceeași familie occidentală, vom beneficia și noi de pe urma acestei evoluții. În realitate lucrurile nu stau așa.
Noi avem un nivel tehnologic extrem de scăzut, în raport cu media statelor occidentale și acest lucru are ca efect două lucruri: pe de o parte un nivel scăzut al veniturilor, și pe de altă parte are ca efect această emigrație foarte mare. Lumea pleacă din țările Europei de est, din România și Bulgaria în mod special și s-a dovedit că o lume occidentală care este, într-un fel, fără granițe, este o lume fără granițe. Dar în care dezechilibrele-s puternice, generează mari mișcări de oameni, cu consecințe inclusiv asupra vieții religioase și spirituale. Nici nu vreau să mă gândesc cât de greu le este românilor care au emigrat în state unde religia dominantă este protestantă, dar și în cele unde religia dominantă e catolică, pentru că ei au rămas în străfundurile lor credincioși, ar vrea ca și copiii să fie credincioși, adică să practice aceeași confesiune, nu…
Părintele Teologos: Sigur. Evident.
Capcana indicatorilor nivelului de trai
Petrișor Peiu: Și, uite în statele catolice s-au descurcat, în sensul că au preluat, după liturghia romano-catolică, vin și fac Liturghia Ortodoxă sau chiar sunt noi lăcașuri de cult făcute pentru… direct pentru slujirea ortodoxă. În țările protestante e mai greu, e mai greu cu acest lucru, dar lumea se orientează. Asta nu are cum să nu afecteze dezvoltarea umană, chiar dacă noi avem acuma un set de indicatori din care excludem viața religioasă. Indicele dezvoltării umane, acolo nu apare viața religioasă, îi zice viață spirituală, dar numără de-a valma orele petrecute la clubul de Bridge, cu orele petrecute la Sfânta Liturghie, ceea ce, cum să zic eu, înseamnă o uniformizare destul de greu de acceptat, chiar și din punct de vedere al metodologiei științifice. Știința trebuie să bazeze pe o metodologie neechivoca, ori nu poți să pui în același coș același tip sau să crezi că e același tip de viață spirituală, atunci când încerci să te conectezi cu Dumnezeu și când… nu știu ce alte preocupări…
Părintele Teologos: Să mergi la un concert, de exemplu.
Petrișor Peiu: Nu, că acolo e viața artistică. Da.
Părintele Teologos: Interesant, interesant…
Petrișor Peiu: Masoneria de exemplu, dacă ești mason și mergi la cum se cheamă întâlnirile alea ale lor, e viață spirituală.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Petrișor Peiu: Și atunci o oră de… cum se fac acuma echivalări, o oră de mers la Biserică este cam o oră de… cât…. lumea merge la Liturghie de la 10:00 la, nu știu 11:30 cât durează, echivalent și cu o ședință din asta de… dintr-o lojă sau New Age sau mai știu eu ce chestiuni. Și atunci este o capcană a indicatorilor.
Revenind însă la situația actuală, aș remarca două lucruri. În primul rând, faptul că România, ca toate țările estice, a cunoscut o dezvoltare economică extrem de accelerată, cred că suntem între primele două state est europene ca nivel de recuperare a decalajelor economice, și astea măsurate de un indicator sintetic, produsul intern brut pe cap de locuitor, sau pe locuitor, dar în același timp, veniturile nu au urmat această dinamică. Adică avem produsul intern brut pe locuitor la 80% din Media Uniunii Europene, dar cu veniturile suntem la 60%.
Părintele Teologos: De ce?
Petrișor Peiu: Păi, pentru că nimeni nu s-a uitat la calitatea acestei dezvoltări, și atunci s-au făcut foarte multe investiții, dar jumătate din… în principiu, jumătate din cifra de afaceri din România, este realizată de către 1000 și ceva de companii mari, majoritatea străine și atunci valoarea brută este suma salariilor, a profiturilor și a impozitelor pe produs adică TVA-ului în principiu, impozitele pe consum. Și noi avem o distribuire netă în favoarea capitalului, adică a profiturilor, avem 52% din valoarea asta brută sunt profituri, 38% sunt salarii sau venituri salariale și 10% merge către stat. Este vorba de impozitul pe produs, în cele 52% intră și impozitul pe profit, în cele 38% intră și impozitul pe venit și contribuțiile și, mă rog.
Ideea este că media europeană este inversă, vreo 48% pentru salarii, 42% pentru profit și 10% către stat. Și atunci, dacă cele mai mari firme sunt străine și ele cumulează jumătate din economie. Din cei 52% făcuți de… sub formă de profit, de capital, banii pleacă către companiile de origine, o dată sub formă normală de distribuire de dividende, dar și prin forma anormală a așa-zisei optimizări fiscale.
Și atunci statul român se plânge că nu are venituri suficiente, în vreme ce companiile trimit bani sub diverse forme, de exemplu toate companiile străine au în România administratori, au management, numai că… cu toate astea, ei plătesc o taxă de management care nu-i mică, la unele-i sute de milioane de euro către compania mamă ca și cum ar veni de acolo o rețetă așa de management, dar tu îi plătești pe cei de aici, le dai și bonusuri la sfârșit de an, adică sunt astfel de… după aia plătește, îi pun să plătească o taxă de marketing, adică ca și cum te-ar învăța compania mamă cum să vinzi produsul, sunt tot felul de… sau îți plătesc servicii de nu știu ce, consultanță juridică, deși…
Părintele Teologos: Orice lucru care nu poate fi verificat, ca să trimită bani afară.
Petrișor Peiu: Ele pot fi verificate, pentru că toate statele est-europene se confruntă cu acest lucru și unii verifică. Și atunci pierzi, o parte importantă nu rămâne în țară. Pe de altă parte, angajații români au salarii destul de mici, pentru că, din păcate, e corect cum se spune că este o legătură între salariul și productivitate. Au o productivitate scăzută.
Problema educației și profunzimea credinței în România
Dar de ce au o productivitate scăzută? Pentru că toate firmele mari străine care fac investiții în România se uită la indicatorii de educație și acolo stăm catastrofal. Și, în general prezențele companiilor acuma sunt regionale. Deci vine compania x și se întinde pe 8 țări și se gândește, unde fac producția de programe software, unde fac producția de ambalaje, unde fac partea de financiar și contabil, unde… le împarte pe cele opt țări și se uită la indicatorii de educație care aceia nu mint, nu sunt echivoci și spun: nivelul de educație e cam scăzut în România, acolo voi face producția fizică, efectivă. Adică niște oameni care stau la bandă și… tot ce este automatizat cu valoare adăugată ridicată se face prin alte țări unde de educație sunt buni.
Și aici este, dacă vreți, cea de a doua mare pierdere, după emigrație, pe care a avut o România, scăderea puternică a nivelului în educație care se vede pe toată planurile, pe toate planurile, inclusiv… spuneam că noi avem o prezență creștină mult mai mare decât în alte state, dar dacă te uiți la profunzimea acelei prezențe ea are încă de suferit și tot din cauza educației, pentru că sunt mulți oameni care au chemare, care îl simt pe Dumnezeu, dar majoritatea au nevoie să citească și au nevoie să înțeleagă și să-și lămurească anumite chestiuni, pentru că nu toți sunt atât de aproape de Dumnezeu ca prin rugăciune să li se dezvăluie toate tainele credinței.
Părintele Teologos: Și au mare nevoie de trepte, orice om are nevoie de ajutor, fie prin viu grai, fie prin scris.
Petrișor Peiu: Prin viu grai e mai greu acuma, dar atunci, noi ar trebui să avem creierul antrenat, să citim mult și să înțelegem ceea ce citim, ori la noi avem un indicator catastrofal care spune că 40% din copiii români de 15 ani nu prea înțeleg ce citesc.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu! Analfabetist funcțional.
Petrișor Peiu: Cam la fel stăm și cu matematica și cu științele, că-s trei. Asta, eu cred că omul simte, se duce la Biserică, dar nu pătrunde atât de bine toate tainele. Și, din păcate…
Părintele Teologos: Ce am putea să facem?
Petrișor Peiu: Păi, am putea să revenim, cred eu, cea mai simplă metodă, la un sistem de educație clasic, în care copilul să învețe la școală ceea ce trebuie și, mă rog, fără rușine să facă inclusiv religie, adică nu înțeleg de ce astăzi trebuie să transformăm de multe ori orele de religie, în ore de istorie religioasă, copilul e prea mic să înțeleagă istoria religioasă, în al doilea rând, el trăiește într-o comunitate în care e o anumită confesiune, nu e… Și atunci cred că ar trebui să punem accent pe înțelegerea noțiunilor de bază, și în domeniul educației religioase, dar și în… adică trebuie să facem limba română, matematică, geografie, istorie, fizică, chimie, biologie, cum am prins și noi.
Părintele Teologos: Exact!
Petrișor Peiu: Și să lămurim bine noțiunile de bază, la fel și cu educația religioasă ortodoxă, până la urmă, că la noi vorbim de ortodoxie. Noțiunile de istorie a religiilor sunt greu de înțeles și sunt contextualizate în funcție de multe evoluții geografice.
Părintele Teologos: Sigur, și cred că sunt puțin aride pentru că tânărul ca să învețe, și orice om, dar mai ales tânărul are nevoie să i se răspundă la întrebarea: de ce? Adică de ce trebuie să învăț eu treaba asta, cu ce mă ajută pe mine asta în cotidian, în cazul istoriei religiilor, da, sigur, dar tânărul se întreabă: Dar de ce să țin eu minte anii și așa mai departe. Ar fi mult mai bine să învăț credința aceasta, religia cu care mă confrunt zi de zi, care este 90%, 95%…
Petrișor Peiu: Adică, eu cred că societatea noastră a cedat prea ușor la acel asalt, când s-a spus că orele de religie trebuie să fie opționale, că… prea ușor s-a cedat la acest asalt și nu cred că ne-ar fi stricat să începem de exemplu ziua de școală cu rugăciunea Tatăl nostru, mă rog cu imnul național, cu rugăciunea Tatăl nostru, nu cred că ne-ar strica asta. Asta nu înseamnă că facem un stat teologic, dar este bine să menținem această identitate și prin limbă, istorie, dar și prin credință, pentru că și ortodoxia românească are, dacă vreți, particularitățile ei, plecând de la forma bisericilor, pe regiunile noastre, provinciile noastre istorice…
Și de asta cred că revenirea la clasic, de fapt noi am trecut la un sistem de educație mai apropiat de cel din lumea protestantă, din lumea anglo-saxonă fără a fi avut și o evoluție societală de nivelul acela.
Părintele Teologos: Și cred că la ora asta, acest învățământ anglo-saxon de tip protestant a ajuns să fie falimentar…
Petrișor Peiu: Nu peste tot, eu am fost foarte surprins să văd că sunt comunități foarte foarte mari în Statele Unite care își păstrează credința. Sigur, unii sunt catolici, alții sunt protestanți.
Părintele Teologos: Dar, asta vorbim de cei conservatori din Statele Unite.
Petrișor Peiu: De cei conservatori, dar care acum sunt majoritari.
Părintele Teologos: Da. Slavă lui Dumnezeu! Pentru că au fost îngoziți de curentul progresist, de…
Petrișor Peiu: Și pentru că n-au cedat la asalturi. De exemplu, Biserica noastră s-a confruntat cu niște atacuri care, doar așa naivii credeau că erau la adresa Bisericii, erau de fapt la adresa credinței, și s-a cedat prea ușor, când s-a spus că, uite că părintele cutare n-a zis ce trebuie, hai să-l schimbăm, să aducem pe altcineva, nu a fost un experiment reușit.
Părintele Teologos: Da, trebuia mai multă coloană vertebrală și mai mult curaj în mărturisire.
Petrișor Peiu: Mai multă fermitate, adică până la urmă, noi suntem ortodocși. De ce ar trebui să ne purtăm ca știu eu, nu vreau să jignesc pe nimeni, ca neoprotestații, cu ce ne-ar ajuta, dacă noi am rămâne în continuare ortodocși, ne ducem la aceleași biserici și facem același ritual, la ce ne-ar ajuta să ne comportăm altfel?
Părintele Teologos: Dincolo de un sistem de educație clasic mai bun, să spun așa, cum am putea să-i menținem pe tinerii dotați, ce am putea să facem pentru tinerii care emigrează, care dacă… sau să-i ajutăm chiar pe tinerii care rămân în România? Înțelegi ce vreau să spun.
Tinerii care se pierd
Petrișor Peiu: Da, noi, în primul rând, pierdem niște tineri foarte buni pentru că nu mai reușim să pătrundem cu școala în mediile sărace. Mai mult, avansul pe linie școlară este acum condiționat de meditații. Și atunci familiile care nu au bani de meditații, au niște copii condamnați la o evoluție modestă. Ori statistica, iarăși revenim la statistică, arată că în România este ponderea cea mai mare a populației în risc de sărăcie și de deprivare socială și materială. Cam o treime din români sau mai mult de o treime din români trăiesc în zona asta. Și atunci copiilor, dacă nu sunt super dotați, că nu toți să nasc ca Iorga sau ca Eminescu, atunci copiii lor sunt cumva condamnați, ei vor face școli mediocre, nu vor merge la facultate și așa mai departe.
Părintele Teologos: Chiar dacă sunt copii buni și foarte buni.
Petrișor Peiu: Ăia care sunt foarte buni răzbesc. Cei care sunt buni, nu. Pentru că, repet părinții nu au bani de meditații și școala e cum este, adică sunt mulți suplinitori, sunt ore care nu se țin, sunt ore care se țin formal, și atunci se întâmplă această pierdere. În afară de asta, dintr-un motiv pe care mi-e foarte greu să-l numesc, nu-l găsesc, întreaga societate, nu numai politicienii au fost foarte foarte deschiși la noi, la ideea de a pierde tinerile talente. În sensul că târgurile educaționale, că așa se cheamă ele, unde vin universitățile străine să-și prezinte oferta către liceeni, se desfășoară de multe ori în incinta universităților românești.
Părintele Teologos: Serios?
Petrișor Peiu: Ceea ce, nu știu… Adică tu universitate românească, vrei să-ți pierzi cei mai buni copii? Mai este un fenomen tulburător. Sunt foarte multe programe care se fac în limba engleză, acuma e o limbă universală, copiii români vorbesc foarte bine engleza în raport cu media copiilor europeni care merg la facultate, și atunci ei au acces la universități în state care au foarte mulți bani și care pot să susțină învățământul gratuit, chiar și pentru copiii străini. Și atunci, o mare parte din acei copii vor rămâne acolo.
Părintele Teologos: Cred că ăsta e mecanismul americanilor pe care… ca să atragă.
Petrișor Peiu: Este un mecanism… americanii îți oferă de la început perspectiva de a rămâne și de a deveni american. În Europa lucrurile sunt puțin mai nuanțate, dar fenomenul e mare, e de masă, în sensul că se vorbește de așa numita identitate europeană, și atunci tu copil român, eventual sărac poți să te duci să faci facultatea într-un stat foarte bogat, unde învățământul e gratuit, Olanda sau Danemarca de exemplu care au întărit puternic cu bani de la stat universitățile și departamentele în limba engleză și acei copii vor rămâne acolo.
Mulți dintre cei foarte buni care au plecat din România pe slujbe de patru ani, multe în management în vest, nu mai pot fi aduși înapoi de aceleași companii pe niveluri și mai înalte, din motive care țin de nivelul general de trai. De exemplu oamenii spun, copilul s-a obișnuit cu școala de aici. Eu am o problemă de sănătate și m-am obișnuit cu sistemul medical de acolo. Și atunci e foarte greu să-i aduci în România, pentru că la noi nu suferă doar școala, ci suferă și sistemul de sănătate.
Nivelul de trai și credința românilor
Și poate aici ar trebui să spunem că avem rate înalte la niște obiceiuri nu tocmai bune care să… sau ar putea fi cauzate și de lipsa suficientă de participare la viața religioasă. Adică dacă preferi știu eu să te duci să te îmbeți în loc să mergi la Biserică sau… Deși pe ansamblu avem totuși un lucru îmbucurător în România. Și vă spuneam și dimineață, deși a crescut mult nivelul de trai mult, chiar dacă suntem defazați față de creșterea economică cu nivelul de trai, totuși nivelul de trai a crescut mult de tot, cu toate astea sentimentul religios rămâne puternic.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Petrișor Peiu: Pentru că mulți spun că îndepărtarea de religie, de Dumnezeu, în Europa de Vest este cauzată de traiul foarte bun, uite că la noi, deși trăim foarte bine, în raport cu ce era sigur, cu toate astea, sentimentul religios rămâne puternic, și cunosc foarte mulți oameni cu slujbe bine plătite care merg duminică de duminică la biserică, țin post.
Vă spuneam că avem în București, e o zonă foarte mare unde sunt vreo 300.000 de oameni lucrează și unde sunt foarte foarte multe corporații multinaționale unde salariile-s bune și la parterul acelor clădiri, unde sunt un fel de cantine așa unde poți să iei prânzul, majoritatea au dacă nu toate, au meniuri de post, chiar dacă unii din nu știu ce motivație le numesc meniuri vegane, dar ele sunt numai în perioada posturilor noastre, de exemplu acum în perioada postului Sfinților Apostoli găsești meniu de post sau foarte multe lucruri cu pește, că avem multe dezlegări la pește în postul acesta, e un post extrem de ușor din punct de alimentar ca și postul Crăciunului. Dar ideea este că avem în continuare sentimentul creștin, avem pe ce construi.
Părintele Teologos: E foarte important lucrul ăsta. Pentru că în vest se vede că oamenii, pentru bani, pentru o situație materială, și-au vândut sufletul din păcate și știu foarte mulți… și nu numai români, adică se vede că în vest este un deșert spiritual și oamenii suferă foarte mult. Vorbim de cele două mari pandemii, pandemia bolilor de nervi și pandemia singurătății. Ce ar putea să facă în România omul de rând, ce ar putea să facă Biserica astfel încât să evităm efectele nocive, efectele secundare nocive ale acestei creșteri care se înregistrează și în România, chiar dacă nu așa ca și în vest?
Petrișor Peiu: Cred că acolo unde bisericile protestante, în primul rând din Statele Unite unde au avut un foarte mare succes a fost… și avem curentul ăsta conservator, foarte puternic în Statele Unite, majoritar, au reușit să creeze foarte multe activități pentru tinerii creștini. Nu știu, excursii, cluburi de citit, inclusiv de sport…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Foarte important lucrul ăsta.
Organizarea Bisericii Ortodoxe Române
Petrișor Peiu: Dacă ne am uita mai cu atenție la acest model, nu cred că ar fi o problemă și la noi, pentru că Biserica, cel puțin în România, Biserica Ortodoxă Română dovedește o putere organizatorică pe care statul nu o are. Eu chiar dădeam exemplu, a fost și știți că rămâne o discuție foarte mare, legată de Catedrala Mântuirii Neamului. Și toți spun că se cheltuie bani mulți, că de ce să cheltuie statul? Și eu le spun un lucru, zic, uitați vă la bisericile din România, toate sunt refăcute, toate! De ce nu sunt clădirile publice, primăriile, de ce nu sunt toate refăcute? Cine i-a împiedicat? Au avut acces la aceeași… Doi. Uitați-vă la costurile de acolo. Cât a costat, e foarte mare catedrala, cât a costat și cât costă, nu știu, un an de reparații la Palatul Parlamentului, unde nu sunt lucrări de aceeași complexitate sau mărime.
Deci Biserica poate să se organizeze.
Părintele Teologos: Și ca analogie, Biserica este mult mai bine, acționează mult mai bine.
Petrișor Peiu: Nu știu cum, dar se organizează mult mai bine, este mult mai eficientă, nu știu dacă pot să folosesc termenul ăsta, în chestiunile lumești. Și aici dacă mă uit ce este făcut, nu știu, e foarte greu să vezi într-un spital din România sau… o asemenea organizare și, mă rog, totul pus la punct. În al doilea rând există o încredere naturală pe care o ai într-un așezământ pe lângă Biserică. Adică, dacă, știu eu, și sunt mulți preoți în România care fac așezăminte sociale. Lumea merge cu mai multă încredere să ajute acele așezăminte, știind că sunt cumva legate de… ele nu sunt legate de Biserică sunt legate de un anumit preot care a hotărât să… deci, cred că ar trebui mai mult curaj și mai mult instituționalizat fenomenul ăsta în România, să se facă aceste activități, cum se întâmplă, de exemplu în multe comunități din străinătate românești, sunt școli…
Părintele Teologos: Apropo, în România, iartă-mă că te întrerup, nu crezi că ar fi foarte bine o școală privată, o școală particulară susținută de către Biserică?
Petrișor Peiu: Păi, sunt câteva. Problema e că locurile sunt întotdeauna insuficiente, locurile sunt insuficiente. Am, de exemplu, un fin care are doi copii la diferență de patru sau cinci ani și pentru cel mic a găsit loc, pentru cea mare nu, și atunci…
Părintele Teologos: Pentru că asta cred că ar rezolva puțin problema educației.
Petrișor Peiu: Sigur, dar, repet, toate țin de… pentru că lumea, acuma să vă spun drept, în orașele mari, există pericolul ca la școală copilul să intre în contact cu fenomene mai puțin dorite, inclusiv fenomenul drogurilor, al violenței, al, cum se mai cheamă, bullying. Și atunci, mulți părinți ar prefera să meargă cu copilul la o școală care este organizată cumva pe lângă Biserică sau de către Biserică, dar mă rog, repet nu avem noi în Ortodoxie, modelul acesta de dezvoltare de activități, cum îl au protestanții.
De exemplu, în America, acuma discutând cu mulți dintre ei, care, lăsând la o parte că nu sunt ortodocși, sunt cum îi numim noi eterodocși, dar ei sunt oameni credincioși, ei s-au născut în cultura aia, și mulți mi-au spus că acest lucru s-a făcut tocmai pentru că lumea vrea să reziste fenomenlui laicizării și asaltului ateilor împotriva valorilor creștine și a legăturilor între… că și acolo în toate țările a existat o legătură între stat și biserică. Și atunci, oamenii s-au organizat, parohiile fiind destul de mult dependente acolo, parohii, nu știu dacă e termenul corect, așa…
Părintele Teologos: Congregații.
Petrișor Peiu: …fiind legate și având puteri locale foarte mari, atunci când o comunitate era hotărâtă, au zis gata, creștem impozitele numai ca să facem aceste școli confesionale cum le zic ei. Și le-au făcut, și ele sunt școli de elită acum. Vin și cei care…
Părintele Teologos: Păi, de fapt, toate universitățile vechi au fost școli bisericești: Harvard, Cambridge, și așa mai departe.
Petrișor Peiu: Sigur. Dar, nu, cele care au rămas, cu specific creștin, sunt școli de elită, sunt școli preferate de familiile bogate, pentru că acolo copilul este ferit de contactul cu aceste fenomene, care contact este…
Părintele Teologos: Toxic.
Petrișor Peiu: Nu numai că-i toxic, dar este din ce în ce mai greu de evitat în școlile normale. Asta, repet, pentru că dacă cei care conduc acest sistem de învățământ, ar avea mai multă… știu eu, aplecare creștinească, poate s-ar gândi că acei copii-s totuși niște suflete și că nimic nu justifică pierderea unui suflet atât de devreme, nu știu în vremea adolescenței e… știu eu, poate fi înțeleasă o depresie sau știu eu, alcoolism la 50 de ani, dar la 17 ani să te apuci să, știu eu ce să faci…
Părintele Teologos: Îți distrugi toată viața.
Petrișor Peiu: Exact cum , cred că dumneavoastră dădeați aseară exemplul cu rata de sinucidere foarte mare la persoanele tinere. Păi, nu poți să înțelegi oricum sau să justifici sinuciderea, dar, într-un fel sună când se sinucide un om la 80 de ani sau când se sinucide un copil, nu știu. De asemenea în școlile astea de pe lângă biserici sau confesionale nu prea e permis să vii fără uniformă, să stai cu tableta sau cu telefonul în timpul orelor…
Părintele Teologos: Deci, o rânduială care l-ar ajuta pe copil să-și dezvolte personalitatea și cunoștințele, cred.
Petrișor Peiu: Plus că, totuși, oricum am spune profesorul, și știu multe cazuri care are râvnă religioasă să spun, ortodoxă în cazul nostru, își face orele mai bine, mai, adică nu este indiferent ce se întâmplă cu copiii respectivi.
Antreprenorii români
Părintele Teologos: Hai să urcăm puțin vârsta, pentru că, sper să mă înșel, sper să mă înșel, dar unul din efectele secundare ale faptului că România este, după cum bine ai spus, din păcate, o colonie economică, este faptul că noi nu prea avem clasă medie, adică antreprenori români, oameni bogați români, în sensul bun al cuvântului să spun așa. Ce am putea să facem să avem astfel de oameni, adică antreprenorul român să fie ajutat. De ce, pentru că este natural să-ți iubești neamul, este natural să-ți iubești pe ai tăi. Și plus Ortodoxia fiind știință medicală corectă care are ca scop vindecarea sufletului, antreprenorul român ortodox, evident că având sufletul vindecat, va produce această vindecare și în mediul inclusiv în mediu de afaceri în care se află.
Petrișor Peiu: Noi avem antreprenori.
Părintele Teologos: Da, dar câți?
Petrișor Peiu: Clasa e destul de mare de antreprenori, problema e că ei sunt săraci. Adică afacerile românești rămân mici, în general, sunt sigur și antreprenori de succes, însă afacerile românești rămân mici din două motive. În primul rând statul ajută mai mult marile companii, chiar dacă ele sunt străine. Este un sistem, ca să dau un exemplu foarte simplu. Noi avem și în toată Uniunea Europeană avem asta, o subvenție la hectar, tata agricultorilor, care este unică. Deci indiferent câte hectare ai, ai aceeași subvenție la hectar. Dar costurile se distribuie cu totul altfel dacă ai o fermă de 10.000 de hectare sau una de jumătate de hectar.
Părintele Teologos: Evident.
Petrișor Peiu: Și atunci, acest sistem de a da o subvenție unică la hectar defavorizează fermele mici. Problema e că România are cele mai multe ferme mici din Uniunea Europeană. La noi, mărimea unei ferme este cea mai mică din Uniunea Europeană, mărimea medie a unei ferme. Și atunci, o treime din fermele europene sunt în România, dar ele-s foarte mici. Sistemul acesta, de a da acea subvenție la hectar favorizează numai fermele mari, ori cea mai mare fermă din Europa, Asta e un paradox, deși avem cele mai multe ferme mici, cea mai mare fermă din Europa este Insula Mare a Brăilei.
Părintele Teologos: A, da?
Petrișor Peiu: 56000 de hectare. Dar ea aparține acum sau este concesionată unei firme străine, unei firme din Abu Dhabi. Deci, eu iau toată subvenția asta europeană care e vreo 170 € pe hectar, înmulțesc cu 56000 de hectare și o dau acelei ferme, acelui concesionar. Sigur că va avea costul produselor de acolo vor fi mult mai mici decât la fermele de 1 ha, două sau trei. Și în mod natural, fermierii ăștia mari, capătă din ce în ce mai mulți bani și cumpără fermele mici și atunci antreprenorii mici sunt săraci și până la urmă își vând… la fel.
Părintele Teologos: Se consolidează piața de fapt.
Petrișor Peiu: Statul român a favorizat… și aici a ieșit din modelul european, nu știu de ce, prezența masivă a supermarketurilor în oraș. Și atunci, magazinele de cartier au dispărut sau au venituri extrem de mici. Problema e că acele magazine de cartier ținute de antreprenori români, unii cetățeni români, știu eu, deși sunt libanezi sau… sunt și din ăștia, dar au devenit cetățeni români, oamenii își făceau treaba. Oamenii ăștia, lumea lor era la 20 30 de km depărtare. Ei se duceau și luau produse proaspete că acolo știau ei oamenii. Ei nu cunosc pe nimeni în Olanda unde sunt marii angrosiști de fructe, se duceau la 30 de km unde era nea Ion care făcea niște nuci sau piersici sau așa, și roșii, și le aducea de acolo și le vindea. Cum se zice, lanțul scurt de aprovizionare.
Pe când, supermarketurile au altă filosofie, ei au nevoie de o calitate uniformă. Unde găsești calitatea uniformă de roșii? În Grecia, nu știu, în Spania, în Portugalia și le aduci de la mii de kilometri. Nici n-ajuți producătorii români, ei rămân în continuare săraci, și atunci avem mulți antreprenori dar ei sunt săraci. Și asta se vede, există un indicator care se cheamă avuția netă pe adult. Acolo, sigur, în urma noastră e Bulgaria, dar suntem penultimii în Europa, cam 7% dintre români, dintre adulții români, au o avuție netă, în care includ și valoarea imobiliară, valoarea casei în care… de între 100.000 și 1 milion dolari, doar 7%. Statele Unite, de exemplu au 50 și ceva la sută, Marea Britanie 40 și ceva la sută, Elveția are cel mai mult, cred că 58%. Deci 58% din elvețienii adulți sunt milionari.
Și atunci antreprenorii noștri sunt săraci. Pe de altă parte, am constatat, cunosc mulți dintre ei, antreprenorii care au avut succes, sunt credincioși. De ce? Pentru că ei nu prea au vicii, și atunci nu cheltuie banii pe secretară sau pe mașini nu știu de care sau… și reușești să reinvestești. Sigur unii dintre ei sunt… au ieșiri exotice așa, cum e celebrul Gigi Becali sau… Dar, există…
Și al doilea fenomen de care vreau să vorbesc și care a produs multă avuție netă în Occident și pe care noi l-am neglijat, este bursa de valori, pentru că e greu să-ți faci singur o afacere, dai ușor să cumperi acțiuni la un… cumperi o mie, două mii, și dacă tu ești un om chivernisit și nu dai banii pe băutură, pe alte prostii, o să ajungi să deții 20 de mii. Valoarea acțiunilor crește, iei dividente.
Numai că statul român a preferat, statul român…, niște oameni, a preferat să vândă companiile românești unor așa-ziși investitori strategici, adică unor companii din același domeniu de activitate, străine, în loc să se ducă pe bursă, să vândă propriilor cetățeni, aceleași acțiuni și să creeze așa numitele corporații, doar că românești. Cum au făcut și polonezii și ungurii și… ca să dau un exemplu foarte concret, în același an, în același interval între 2002 și 2004, toate țările est-europene au fost presate să-și vândă companiile naționale de Petrol și Gaze, dar în vreme ce polonezii și ungurii le-au vândut pe bursă, pachete mici: 10% anul ăsta, 5% peste trei ani și cu predilecție propriilor cetățeni sau fondurilor de pensii din propriile țări, noi am găsit un investitor strategic, firma din statul Austria, deținută ca acționar principal de statul Austria și i-am dat piața noastră. Deci cum poți să dai unui stat străin?
Părintele Teologos: Să te controleze mai ales pe tema petrolului.
Petrișor Peiu: Și cum vrei să creezi o clasă bogată, o clasă proprie bogată care să poată contribui la multe, inclusiv la, știu eu, renovarea de biserici sau la așezăminte culturale sau sportive pe lângă biserici, dacă tu nu le dai lor acces la investiții pe bursă. Eu sunt un investitor foarte activ pe bursă și n-am ratat aproape nicio companie.
Părintele Teologos: Da?
Istoria se repetă și la bursă
Petrișor Peiu: Da. Și vreau să vă spun o altă chestiune. S-au privatizat pachete mici de acțiuni de la companiile care-s monopol al statului: Transelectrica, Transgaz, 10% de exemplu se punea pe bursă, de la una din firme. Prin organizarea inițială, acționarii sau investitorii individuali de retail aveau acces doar la 10 – 15% din pachetul de acțiuni scoase, restul erau rezervate pentru fondurile de investiții străine. Și atunci cum să ai clasă medie? Prima modalitate sunt antreprenorii, a doua, în toată lumea occidentală sunt investitorii de portofoliu, se zice, și bursa are avantajul că e și transparentă, și mă rog…
Părintele Teologos: E regulată…
Petrișor Peiu: Deci, am făcut aceste, am făcut, mă rog cei care au guvernat, aceste două greșeli majore,
Părintele Teologos: Au vândut România cu acte în regulă.
Petrișor Peiu: Cu acte în regulă, dar au vândut unor companii de multe ori deținute de alte state, când puteau s-o vândă către români și către fondurile de pensii că tot ne plângem de problema asta cu pensiile, adică…
Părintele Teologos: Ce se poate? Se poate face ceva?
Petrișor Peiu: Sigur că se poate face, adică noi trebuie să revenim la o chestiune care este importantă în foarte multe state occidentale și care se numește capitalul național. Exact cum vorbim de identitate națională și vrem să ne păstrăm limba, vrem să ne păstrăm istoria, așa cum este nu cum e ea așa… cosmetizată între ghilimele, distorsionată, vrem să ne păstrăm credința așa cum este, cu Sfintele Paști calculat cum era și pe vremea bunicilor sau a … ei, la fel vrem să ne cultivăm și capitalul național.
Adică toate astea laolaltă sunt națiunea română, sunt niște valori care definesc națiunea română. Până la urmă, capitalul național, într-un fel sau altul, are avantajul că gândește la fel ca națiunea, că acolo trăiește, acolo îs banii pe care și i-a investit. Pe când, știu eu cum este o companie cu sediul la Viena sau la Londra, gândește global. Zice, uite eu am acuma o mare prioritate în Malaezia, ce mă interesează ce e în România? Lasă-i pe ăia. Sau ce…
Și uite așa am distrus de exemplu, aveam o una dintre cele mai mari și mai moderne oțelării din combinate siderurgice din Europa la Galați, și am lăsat-o să fie preluată de cineva care în momentul când a cumpărat o oțelărie mai mare în Italia, Comisia Europeană i-a zis: nu poți să faci această concentrare economică, trebuie să vinzi într-una din țări și a vândut din România. Nimeni nu l-a întrebat, aici nu l-a deranjat nu l-a nimic… Acea companie avea și în Polonia, numai când… el putea să vândă România sau Polonia, care erau mari. Numai că președintele Poloniei l-a chemat pe Indianul respectiv și i-a zis: Dacă o vinzi e treaba ta, poți să vinzi, dar noi a doua zi facem un proces aici în Polonia și-ți cerem toți banii pe care ți i-am dat ca ajutor de stat. Statul român l-a lăsat să plece cu multe miliarde de dolari luate ca ajutor de stat.
Și sigur că combinatul a stat închis un an și jumătate, de Galați e vorba, acuma e redeschis așa firav. Și e dat unui comerciant acuma, tot indian, coleg de stradă la Londra cu primul proprietar, și atunci cum poți să faci saltul de la o economie bazată pe valoarea adăugată scăzută la una bazată pe valoarea adăugată ridicată? E foarte greu.
Conducători de plastilină
Uite, deci a fost o presiune foarte mare din partea dragi oameni care au presat pentru scoaterea religiei din școli și care critică tot timpul, ei nici nu zic Biserica Ortodoxă Română, tot timpul zic b o r, când aud sintagma asta, îmi dau seama cine e cel care vorbește. Deci aceeași oameni au presat și pentru închiderea uzinelor de armament. Bun. Și acuma, ce facem? Cumpărăm armament, că trebuie să ne înarmăm, că nu știu ce se întâmplă. De unde din străinătate. Vrem să facem hidrocentrale. Unele începute, ajunse într-un stadiu de 90%, vin organizații non guvernamentale, atacă în instanță, hidrocentrale repet, adică cea mai curată formă de energie și câștigă. Nu știu cum judecătorii…
Părintele Teologos: Serios?
Petrișor Peiu: Da, sunt oprite prin decizii ale instanțelor trei hidrocentrale aflate într un stadiu de aproape 90%. Când te uiți la acele ONG-uri, printre mari contribuitori financiari: Guvernul Suediei, Guvernul Germaniei, Comisia Europeană și nimeni nu le-a pus o întrebare, că nu te întâlnești cu conducătorul, cu premierul suedez de patru ori pe an la Consiliul European, președintele României putea să-l întrebe: Domnule, dar tu de ce… Ministerul tău al mediului, de ce dă bani unui ONG care îmi încurcă mie… eu ți-am încurcat ție hidrocentralele din Suedia? Lasă-mă în pace să respir. Ei uite, nu facem asta.
Și atunci, repet, totul trebuie privit în aceeași cheie de asalt asupra identității naționale, și repet, aceeași oameni sau aceleași organizații care atacă până la urmă Credința Ortodoxă, că ei nu atacă Biserica Ortodoxă, adică ei n-au ceva cu patriarhul, cu episcopii, ei atacă ceea ce înseamnă credința. Și aceeași oameni au presat pentru oprirea poluării, adică închiderea fabricilor, pentru vânzarea terenurilor către… și așa mai departe.
Părintele Teologos: Nu crezi că asta se bazează foarte mult și pe o psihoză, pe o frică, pe un complex de inferioritate pe care îl au românii, mai ales românii care sunt la conducere?
Petrișor Peiu: În mod cert, atunci când ești mai puțin pregătit, mai puțin antrenat să faci față unei confruntări la nivel internațional, ai un sentiment, un complex de inferioritate. În același timp, există și un sentiment că dacă te opui unor astfel de curente, la un moment dat ți se va întâmpla ceva. Și ei îl dau exemplu pe Liviu Dragnea, pe Adrian Năstase, pe oameni condamnați, oameni care n-au fost… n-au avut apucături foarte creștine, că n-au fost ușă de biserică, dar care au fost condamnați pentru lucruri fie nedovedite, fie ridicole. Și atunci, s-a indus acest sentiment de teamă, că dacă te opui unor astfel de lucruri ți se va întâmpla ceva rău. Nu știe nimeni ce.
Și atunci sunt, au devenit niște oameni de plastilină, acești oameni din conducere. Dacă, nu știu dacă le spune cineva ce să zică, dacă ei văd că bate vântul într-un anumit fel de undeva, atunci se vor duce în direcția vântului. Dacă li se pare că acel vânt nu mai bate, devin puțin mai normali. Dar de regulă vântul bate. Și atunci, există, din păcate, acest fenomen de import al unor valori care nu sunt în favoarea noastră, ceea ce, repet, nu este o obligație… Lumea de multe ori zice: sursa tuturor relelor e Comisia Europeană sau Uniunea. Nu e adevărat noi, ceea facem noi este sursa tuturor relelor, pentru că aceleași reguli europene sunt aplicate diferit în alte țări europene. Deci nu…
Părintele Teologos: Da, deci, cred că mai degrabă noi ne sinucidem, nu atât ceilalți ne omoară.
Petrișor Peiu: Ne omorâm lent, ne otrăvim lent. Dar tot dintr-un sentiment de slugărnicie sau de… sau uneori din lene, pentru că, știu eu, vin niște regulamente europene care zic să faci nu știu ce. E sub masca aia de cuvinte frumos aranjate sunt niște proceduri birocratice, dar pe care trebuie să le facă cineva. Ei, și în loc să pui armata aia de birocrați să facă ceva, să lucreze, nu fac.
Și vă dădeam exemplu că toate bisericile sunt renovate în România. Știți de ce? Multe sunt făcute cu fonduri europene, pentru că slujitorii bisericii au luat în serios chestiunile alea birocratice și cu migală au completat toate cerințele. Au luat toate avizele care trebuiau luate, au făcut proiectul așa cum se cerea, deci n-au fugit de munca asta, de munca temeinică. Pe când instituțiile statului au funcționari publici care sunt apărați de lege și nu prea mai muncesc așa temeinic, și atunci primăriile arată cum arată sau școlile, multe s-au refăcut, adică sunt și acolo exemple bune, dar la Biserică nu mai vezi azi, mergi într-un sat amărât unde încă sunt case amărâte și biserica e refăcută, e vopsită frumos, are și mozaic, adică… iar, cum să zic eu, nu cred că e vreo lucrare mare în România care să țină ritmul de la Catedrala Mântuirii.
Românii n-au de ce să se teamă
Părintele Teologos: Nici eu nu cred. Cred că oamenii n-au de ce să se teamă, adică aș dori ca oamenii să aibă mai mult curaj, pentru că ei cred că ei, unde ei este așa un nor cenușiu, în care așa… cred că ”ei” sunt atotputernici.
Petrișor Peiu: Așa este. Dar nu au de ce să se teamă, pentru că atotputernicia asta vine tocmai din spaima asta difuză. Se întâmplă ceva, dar nu știm ce se întâmplă. Și de regulă, când se întâmplă ceva, e o sursă foarte precisă. Nu? Îți vin gânduri nu știu de care, sursa e diavolul, nu… îți vin că nu știu, ai stat, ai mâncat prea mult… Așa și aici, sursa de cele mai multe ori este extrem de ușor de identificat, de transparentă, și poți să-i răspunzi, dar nu știu ce să zic, până la urmă, repet oamenii au dovedit și anul acesta și anul trecut în România că au curaj. Sunt și mulți care s-au temut, sunt și mulți care s-au temut.
Și din păcate avem și un grup de oameni legați de Biserică cu un comportament destul de ambiguu, care a alimentat cumva, să spun, trezirea asta a multor români, pentru că sentimentul creștin la noi e puternic, sentimentul ortodox, și atunci chiar dacă s-au făcut multe lucruri pentru a rupe legătura asta, este greu să dezveți oamenii să gândească așa cum au fost învățați și cum aud în fiecare zi la Liturghie. Dar repet au fost și este un grup de oameni care dau mesaje confuze, cum e ăla legat de data Sfintelor Paști. Sunt lucruri în care nu trebuie să fim confuzi, adică e foarte greu să justifici această confuzie. Sau, știu eu, lumea trebuie să… ortodocșii trebuie să înțeleagă bine diferența între ortodoxie și romano-catolicism. Ok, este o biserică apostolică, putem să spunem multe, dar noi suntem ortodocși
Părintele Teologos: Și ei…
Petrișor Peiu: Catolicismul e altă lume. Sigur, dacă intru, și mie mi s-a întâmplat, merg în Spania, în Italia, intru într-o catedrală, mă închint, dar mă închin ortodox.
Părintele Teologos: Îmi păstrez identitatea de ortodox. Da, și mă duc acolo doar ca turist, într-o biserică catolică.
Petrișor Peiu: Bun, se încearcă cumva cultivarea unei noi entități. Entitatea de creștin, care nu mai este creștin ortodox sau, nu știu, romano-catolic… că probabil că și la ei este aceeași problemă. Am prieteni secui care, la fel sunt nemulțumiți de încercarea asta de diluare a confesiunii. Nu există creștini pur și simplu, ești ortodox, creștin catolic, este creștin…
Părintele Teologos: Protestant, neoprotestant. Da. Ce-am vrut să întreb iarăși. Deci, am convenit că oamenii trebuie să aibă mai multă credință, mai mult curaj, mai multă credință în Hristos cel atotputernic și mai mult curaj ca să iasă din această psihoză. Și am vorbit de faptul că Biserica trebuie să ajute. Familia cum ar putea să ajute?
Importanța familiei
Petrișor Peiu: Familia, în primul rând poate să ajute copilul, fiind familie. Adică existând totuși acea legătură despre care ne spuneați aseară că o creează Dumnezeu între mamă și tată, între bărbat și femeie. Deci familia trebuie să rămână familie, de exemplu mi se pare destul de greu de înțeles familiile în care părinții nu sunt cununați religios. Dar nu constă ideea asta de familie doar în cununie. Adică după cununie urmează multe lucruri în care mama și tata trebuie să fie solidari, mai ales în ceea ce privește educația copiilor. Adică nu poți iarăși să emiți semnale contradictorii.
În al doilea rând, familiile care reușesc să meargă Duminica la Biserică, să țină post în casă, să învețe tânărul cu mersul la spovedit, la împărtășit, la… iarăși cred că ar contribui foarte mult la sănătatea și psihică dar și economică și socială a copilului, cultivarea unui sentiment de normalitate, adică să fie învățat tot timpul ce este normal, ce este frumos, să nu aibă dubii, adică nu pot să mă uit, știu eu la un tablou cu șapte linii, să cred că este…
Și pentru cei care pot să-și ducă copiii și să vadă și în bisericile mănăstirilor noastre, și în vest sigur, marii pictori. Toate realizările artistice au fost legate, cel puțin o bună parte, de ideea religioasă, adică toate tablourile, toate aveau în centru teme religioase, creștine, nu… și la fel, poți să mergi în mănăstiri vechi, unde sunt picturi vechi, să vezi frumosul, are o legătură totuși cu…
Părintele Teologos: Evident, pentru că Dumnezeu este frumos și de acolo, de acolo emană frumosul, de la Dumnezeu.
Petrișor Peiu: Să nu ne, să nu ajungem după aia să ne extaziem în fața unor ciudățenii, adică… și cultura asta artistică poate fi începută de fapt, acolo unde familiile au părinți care au propria cultură artistică. Comportamentul social, la fel, el poate fi cultivat în familie. Adică copilul trebuie înțeles că este un om ca toți oamenii, are aceleași drepturi, aceleași obligații, nu are nimic care să-i confere mai multe, mai multă putere.
Părintele Teologos: Evident. Și cred că trebuie, totuși, copilul să aibă coloană vertebrală, să știe că există doar anumite valori care sunt bune și sunt alte valori care sunt ne-bune și cărora trebuie să le reziste.
Petrișor Peiu: Și eu cred că… apropo de clasa medie, sau de antreprenorii reușiți. Poate n-ar strica să cultive un pic și smerenia. Chiar dacă noi avem bani, nu ne apucăm să facem nu știu ce… Putem să trăim la fel de modest, putem să creștem firma cu banii ăia. Sigur, nu trebuie să trăiești într-o colibă de lemn, poți să trăiești bine, dar nu trebuie să faci excese, mai ales în public sau față de alți copii. Și de aia eu cred, de exemplu, că n-ar strica să revenim la uniforme. Să fie toți copiii îmbrăcați la fel. Nu-și permite familia, îl ajută comunitatea, îl ajută primăria, îi dă bani de uniformă, dar nu prea e normal mai ales la fete. Cineva vine îmbrăcat și vopsit și făcut…
Părintele Teologos: Extravagant.
Petrișor Peiu: Nu neapărat, nu, de bun gust, dar cu haine extrem de scumpe. Normal, creează un sentiment de frustrare. Așa când era uniformă înainte și fata sau băiatul doctorului neurochirurg era îmbrăcată sau îmbrăcat la fel ca copiii…
Părintele Teologos: Celor de mediu, să spun așa…
Petrișor Peiu: Sau chiar sub mediu. Și era bine, adică copiii erau toți la fel. Pentru că altfel… la fel, nu este cred eu permis, și toate familiile ar trebui să cultive astea… ideea asta de a merge cu cadouri la profesori, de a… și a crea un statut favorizat pentru copilul tău. Ori câți bani ai avea, pe termen lung faci rău, și repet, cred că familiile ar trebui să revină la multe valori care erau înainte, deși era un regim dictatorial și anti-creștin, dar copiii erau trimiși la sport, la cluburi de…
Părintele Teologos: Da, dar aceste valori, nu erau valori comuniste, ci erau din trecutul creștin al României de dinainte de comunism.
Petrișor Peiu: Ar trebui să cultivăm cât mai mult integrarea în societatea a copilului, nu singurătatea. Că mulți se plâng de faptul că copiii pierd prea mult timp cu telefonul, cu tableta, cu… pentru că îl ții acasă. nu-l mai ține acasă, du-l să se joace fotbal, baschet, ce o fi, să învețe șah, să învețe aeromodelism, orice. Stând acasă, tendința e naturală, nu? Ce faci, te duci la calculator și…
Părintele Teologos: Stă toată ziua pe ecran.
Petrișor Peiu: Stă toată ziua pe ecrane, mănâncă ce nu trebuie, să mănânce, nu știu, chipsuri sau băuturi carbogazoase. Trebuie revenit la o… la faptul că suntem totuși ființe sociale, nu… Și inclusiv mersul Duminica la Biserică, tot o formă de manifestare a apartenenței la o comunitate socială este, în afară de credință, te duci să te rogi împreună cu cei din, nu știu, de pe strada ta și așa mai departe. Slavă Domnului! Avem multe biserici în România.
Lumea e condusă de Dumnezeu
Părintele Teologos: Cum vezi viitorul?
Petrișor Peiu: Păi, viitorul depinde de noi. Adică… și poate n-ar strica să înțelegem faptul că lumea, nu e condusă nici de la… din nu știu ce capitale sau nici nu știu din ce buncăre. Până la urmă e condusă de Dumnezeu. Dacă am înțelege acest lucru, ne-am elibera, ne-am întoarce la liberul nostru arbitru, de ființe create de Dumnezeu și n-am mai accepta lucruri care, repet, afectează, atât identitatea creștină, cât și identitatea națională. Dar, identitatea creștină la noi e Ortodoxia. Mi-e greu când aud limbajul ăsta de lemn, cu viață spirituală, creștinism, hai să-i zicem creștin-ortodox, că nu e o rușine. S-a și cultivat mult timp ideea că lumea ortodoxă ar fi cumva inferioară celei romane-catolice sau protestante, pentru că avem biserici mai mici de înălțime sau mai înguste.
Părintele Teologos: Mai smerite.
Petrișor Peiu: Trebuie să depășim această… Am cunoscut, cred că am fost în peste 50 de țări, am cunoscut și miniștrii și… nu am sentimentul că avem ceva în minus, că ne lipsește ceva…
Părintele Teologos: Din contră.
Petrișor Peiu: …datorită ortodoxiei, adică… nu cred. Și, culmea este că sunt foarte mulți care ne invidiază oarecum pentru asta, și sunt mulți conservatori în Europa și în America care invidiază bisericile astea pline din România și fenomenele care apar de exemplu în noaptea de Înviere, în care, nu știu, cred că trei sferturi din oameni se duc la Biserică.
Părintele Teologos: Să ajute Bunul Dumnezeu! Deci, oameni buni, trebuie să aveți curaj, să aveți credință în Dumnezeu și să nu ne fie frică, să nu fim complexați, cred că ăsta este cuvântul. Și este crunt că dăm înapoi în fața întunericului care vine din afară…, în fața întunericului care este depărtat de Hristos și ne certăm, ne certăm pentru lucruri de nimic între noi. Haideți fraților să facem invers. Să dăm înapoi în fața soției, în fața partenerului de viață, dacă e vorba de doamne, să facem ascultare între noi și în fața celor care doresc să ne distrugă identitatea națională, celor care doresc să ne despartă de Hristos, acolo să fim viteji, să fim demni, să fim curajoși. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi! Amin!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!









7 Comment
Romania s-a vandut demult si s-a vandut de catre guverne din care si acest domn a facut parte. Cata parte a fost vina lui nu putem sti, dar sigur e.Nastase si Iliescu au facut praf tot. La fel de vinovat e si tot poporul care dupa 89 a furat tot ce a putut. Foarte interesant cum vin acum si ne dau lectii tocmai cei datorita carora am ajuns aici. De ce nu l-ati intrebat de contractele preferentiale cu pret fix pe 10 ani ale Electricii, de gazul nostru etc?
Nu stim noi parerea lui de rau pentru ce a facut (daca a facut). Sfaturile sunt mereu binevenite, doar discernământ sa avem.
Referitor la ținutul copiilor acasă, eu cred că e sănătos, atât timp cât ei învață bunul simț și nu au acces la ecrane. Psihologii avertizează mai nou că acești copii duși la tot felul de cursuri și cluburi ratează normalitatea unei copilării lipsite de griji, deoarece au timpul programat, la 2 să fie la un curs, la 4 la altul, etc, pe termen lung se consideră nociv cel puțin la copiii mai mici. Dacă sunt acasă se mai uită cum mama gătește, mai ajută și ei cu ce pot, se uită cum tata mai repară ceva, mi se pare esențial să fie aproape de părinți cât nu sunt la școală. Avem 3 copii mici, până în 9 ani și când nu se joacă pe afară, chiar ne place că vor să stea cu noi, și nu au nici telefoane, nici tablete, nici acces la ecrane cu excepția unor desene animate cu program, și nu zilnic.
Domnule sau doamna, cu parere de rau, i-ati vazut cv-ul? Nu ma leg de partid, ca persoane de genul sunt in toate partidele de la aur pana la usr, dar dupa ce ai lucrat pentru marile intreprinderi ce au capusat aceasta tara si ai facut parte din guvernul care a vandut Romania pe bucati, vii si spuiu ca banii vii si faci analiza asta? Cine a ingropat economia Romaniei? Va amintiti de fiasco numit privatizare? Pur si simplu ma cuprinde furia cand vad oameni de genul care acum sunt brusc mari nationalisti sau mari pro europeni?
si cireasa de pe tort in 2016, el a realizat un studiu, concluzionând că Biserica Ortodoxă Română era al doilea cel mai mare deținător de active din România, după statul însuși. Deci BOR e cea mai bigata in Romania, mai bogata decat aceste mutinationale? In fine, promovati pe cine vreti. Ca sa nu mai spun ca nu vad niciun studiu in economie, a terminat Poli si a fost inginer.
Faptul că vă cuprinde furia arată că Hristos Adevărul nu este cu dvs. Aș putea să vă răspund punctual însă este destul ce am scris.
Nu furia ma cuprinde, ci dezamăgirea, pentru ca nu cred ca e neștiință din partea dvs. Pur și simplu in 2016 după Colectiv, acest domn demonstra bogatia Bisericii, când trendul era împotriva Catedralei și etc, acum e la pol opus, când trendul e opus. Câte coincidente. E trist sa vad ce faceți. Nu aveți cum sa îmi răspundeți punctual, ca am văzut mult mai.multe ca dvs în economie și știu ce vorbesc. E fix între dvs și constiinta dvs sa va răspundeți dvs dacă vreți sa o faceti
Deci mințiți! În primul dvs. comentariu ați spus (citez): „Pur si simplu ma cuprinde furia cand[…]”. Iar acum „Nu furia ma cuprinde”. Deci nu există nicio încredere în spusele dvs. Doar manipulați și denigrați cu un extremism și o siguranță îngrozitoare!