Întrebări și răspunsuri despre: rugăciune, iubire, ascultare în familie, nași…
31 august 2025
Cum a crescut reprezentarea femeilor în politică
1 septembrie 2025
Urmăriți un dialog foarte interesant despre problemele ortodoxului din secolul 21, în care părintele Claudiu Melean îi pune diverse întrebări părintelui Teologos, referitoare la probleme de-ale credincioșilor, cu care se confruntă în activitatea sa de preot.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!
Dragii noștri ne aflăm cu părintele Claudiu Melean. Foarte mulți dintre dumneavoastră îl cunoașteți. A venit în Sfântul Munte, pentru prima dată m-am întâlnit cu el în urmă cu două sau trei zile ceva de genul ăsta chiar îl iubesc foarte mult. În scurtul interval în care am interacționat cu sfinția sa… și l-am rugat să vorbim puțin despre pastorația în secolul XXI, despre problemele mai ales ale tinerilor dar și în general ale enoriașilor și posibile soluții la problemele ortodocșilor, la problemele omului contemporan din experiența sa de de preot de duhovnic și așa mai departe.
Și ca să nu vă țin în suspans în așteptare o să-l rog să vorbească mai liber așa despre cele mai mari probleme care sunt și cum cum vede sfinția sa rezolvarea sau niște sfaturi pe care ar putea să le dea. Părinte aveți cuvântul.
Părintele Claudiu Melean: Mulțumesc tare mult. E mai greu să mă pornesc așa să vorbesc mai ales ca am venit în Sfântul Munte să-mi plâng păcatele și să învăț și eu câte ceva. Dacă ziceți cum văd eu, mi-am imaginat cum ar fi un orb care vine în Sfântul Munte, ce vede el? Prima dată e o osteneală și un efort imens. Probabil dacă se duce până la capăt ajunge și la bucuria trăirii cu Hristos și probabil…
Părintele Teologos: Sigur sigur sigur sigur, curaj!
Părintele Claudiu Melean: În viața duhovnicească cred că e la fel, adică mă întrebați pe mine care îs orb cum văd.
Părintele Teologos: Știți fiecare om, fiecare om are lumina sa mai mare sau mai mică.
Părintele Claudiu Melean: Acuma… Ne rugăm la Maica Domnului să ne ajute și la Hristos care îi lumina vieții să ne lumineze. Eu mărturisesc că întotdeauna am avut ca principii cuvântul Scripturii și cuvintele Sfinților Părinți. Și, din păcate aici am învățat deja în câteva zile că ar fi trebuit mult mai mult să am și pe părinții care-s duhovnici adevărați ca și sfătuire.
Vedeți preoția e o mare cinste și am învățat aici… eu cred că pentru prima dată am aflat că părintele Dosoftei nu este preot e numai călugăr.
Părintele Teologos: Așa este.
Părintele Claudiu Melean: Și am rămas așa uimit, cum e călugăr și stareț? Și a luat un alt călugăr care e ieromonah să-i facă Sfânta Liturghie. Și am zis având cinstea asta, hai să ne dăm în față ce tari și mari suntem noi. Și oamenii ăștia care-s adânci, am înțeles că și părintele Pimen Vlad tot așa e…
Părintele Teologos: Așa este amândoi sunt doar simpli monahi.
Părintele Claudiu Melean: Am căutat care e totuși explicația. Ca să nu fie ispitiți să se mândrească. Și am zis , vai de mine, păi eu sunt mândru în fiecare zi pentru treaba asta să ies în față să… De aceea mi-e greu să încep așa… poate din experiența mea mică să zic sau din problemele cu care m-am bătut să vă să vă spun câte ceva
Părintele Teologos: Sigur, așa.
Părintele Claudiu Melean: Dar mai mult aș ridica întrebări.
Părintele Teologos: Cum doriți.
Viitorul tinerilor blocați în ecrane
Părintele Claudiu Melean: Cu care să ne ajutați, sfinția voastră. Mai întâi am întrebat și la la sinaxă, la serile trecute. Mă frământă foarte mult viitorul copiilor noștri, pentru că e și viitorul Bisericii noastre și viitorul nostru ca și neam ca și popor ca și Biserică. Și vedem o… cum să zic, o influență foarte puternică a anturajului a exteriorului. Noi avem pe copiii noștri, mai ales dacă nu luăm în serios familia câteva ceasuri pe zi în jurul nostru și alte câteva zeci de ceasuri stând fie cu anturajul lor, fie cu telefonul. Eu sunt îngrozit de exemplu când aud că sunt tineri care stau între cinci și nouă ore pe telefon.
Părintele Teologos: Au viața lor acolo.
Părintele Claudiu Melean: Bun nu reușesc să zic, băi nu mai sta pe telefon, pentru că mă văd pe mine că stau mult, adică eu mă văd și dacă nu mă ascund de ei, eu mă văd pe mine că nu reușesc să-l stăpânesc. Și atunci zic dacă eu ca și adult mă cred… nu reușesc să controlez aparatul ăsta în sensul de a lua numai ce-i bun de pe el, cum se pretind unui copil să facă treaba asta. De aceea trebuie să căutăm niște soluții în care să-i ajutăm. Și au fost ideile ce le-ați expus, probabil că ar trebui să le repetați și în public mai des, să căutăm la copiii noștri soluții, cum să zic, fiabile, adică adevărate concrete palpabile
Părintele Teologos: Aplicabile.
Părintele Claudiu Melean: Că așa, teorii putem să spunem dar dăm din gură frumos facem podcasturi și interviuri și copiiii noștri rămân la fel. Să vedem cum să mișcăm puțin ceva.
Părintele Teologos: Cred că aici, că ați spus, mi-ați recomandat oarecum să le repetăm. Cred că pe primul plan trebuie să fie conștiința faptului că la ora asta, din păcate informatica e o formă de drog, ecranele sunt o formă de drog. În clipa în care copilul și mai ales părinții știu că ne drogăm în clipa care ne uităm pe ecrane, automat punem o distanță, adică stai puțin că trebuie să mă opresc. Stai puțin că este nociv pentru mine! Dacă spun că mă distrez, bineînțeles că din punct de vedere duhovnicesc nici cuvântul acesta nu este bun, dar dar cuvântul distracție are în el o mare plăcere și atunci zic „ia să mă distrez mai mult!”, dar dacă spun că mă droghez, deja hopa, stai puțin că e o problemă.
Părintele Claudiu Melean: Și acum vor veni unii să întrebe: nu-i cam dur să spui că te droghezi?
Părintele Teologos: Nu. De ce, pentru că reacțiile chimice, vorbim științific acum, reacțiile chimice care se întâmplă în sistemul nervos sunt exact aceleași cu reacțiile chimice care sunt se întâmplă în cazul drogurilor, exact același lucru este… sigur că la diferite nivele mai ales dacă vorbim de droguri grele să zici așa. Dar, același lucru și nu numai că e același lucru din punct de vedere al creierului, că poți să spui că dacă cineva nu poate să măsoare treaba asta, dar efectele sunt aceleași. Adică se vede foarte clar că tânărul devine devine dependent, dacă i se ia, mai ales dacă copilului i se ia ecranul intră în sevraj în tantrum, adică urletele și țipetele alea așa necontrolate, că i se distruge intervalul de atenție, că i se distruge memoria, i se distruge răbdarea, și are comportament clasic adictiv, adică vrea din ce în ce mai mult.
Și ce înseamnă comportament adictiv? Înseamnă neglijarea persoanelor, întâi de toate Dumnezeu, adică omul nu se mai roagă și acuma foarte mulți tineri o să spună că da… ce mă interesează pe mine Dumnezeu care sigur este grav, dar hai să zicem… După care neglijează pe celelalte persoane, adică eu știu caz că era, ferească Dumnezeu, era o mamă care era cum îi spune, hipertensivă și a trebuit să vină medicii să spargă ușa să intre înăuntru s-o ia s-o ducă cu salvarea la spital pentru că tânărul era pe jocuri, deci el era… nu-l interesa, efectiv nu-l interesa… Sigur că ăsta este un caz extrem, dar în viața de zi cu zi se întâmplă, adică spune mama sau părinții așa mai departe vino să mă ajuți la nu știu ce sau fă-ți temele sau ieși afară cu prietenii și el e în continuu pe ecran, adică neglijarea celorlalte persoane și în ultima instanță, neglijarea persoanei proprii.
Adică vorbim de… începând de la aspect neîngrijit, mizerie prin cameră, prin camera lui și mai ales la ora asta altceva și mai grav este nepăsarea… mai ales pentru școală în cazul tinerilor. Adică nu le pasă de absolut nimic, de absolut nimic. Tot timpul în oră stau pe celulare și dacă profesorul le face… îi presează și așa mai departe, dacă nu se duc să raporteze stau efectiv, vă rog să mă iertați de gest cu mâinile încrucișate și se uită cu o atmosferă sau disprețuitoare sau plictisită undeva în spatele profesorilor sau undeva așa în zare.
E foarte trist pentru că asta arată că tinerii sunt total subți în forma asta de drog adică sunt necrozați, ei și asta înseamnă că tinerii sunt efectiv terminați adică sunt niște legume în viața reală și toată viața lor este în viața virtuală care bineînțeles că este o himeră o înșiruire de pușeuri de dopamină și doar niște imagini așa care bineînțeles că n-o să-l împlinească pe tânăr pentru că orice om are nevoie… orice persoană are nevoie de o altă persoană sau Persoanele Dumnezeirii, Sfânta Treime sau și persoanele prietenii familia, persoane care iubesc.
Părintele Claudiu Melean: Acuma gândul care îmi vine este dacă eu am drogul ăsta mai am voie să judec pe cel care ia heroină cocaină alcool tutun și altele?
Părintele Teologos: Nu, dar poți… putem să-l ajutăm și trebuie să știți că cel care are drogul ăsta are mare putere în cuvânt. Spune Sfântul Ioan Scărarul că acesta nu trebuie să fie exemplu, dar poate să-i învețe pe alții din exemplul lui. Adică nu fă ca mine, nu fă ca mine.
Părintele Claudiu Melean: Aveți un anumit timp care considerați că e deja dependență clară de stat pe telefon?
Părintele Teologos: Sigur. Adică vorbim… cum am spus, asta se vede în clipa în care eu nu mă gândesc la nimic altceva, deci neglijez persoanele, dar deja asta înseamnă că dependența este în afară, dar dacă vorbim de prevenție, adică înainte, după studii spun studiile că maxim două ore. Deci dacă stă cineva peste două ore, deja creierul începe să se recableze și deja devine dependent. Eu spun, părerea mea personală, deci nu cum să spun nu presez așa mai departe, ar fi bine să ne oprim undeva la o oră, o oră jumate maxim.
Și aici este foarte important și foarte… eu am alarme, deci efectiv am alarme care îmi amintesc: acuma trebuie să te duci la masă, acuma trebuie să te duci la slujbă, acuma trebuie să faci aia și aia, cu toate că nu stau pe telefon adică nu fac treaba asta, dar pentru că am mult de lucru pe calculator, adică postările pe care le avem pe site sau mă pregătesc, citesc e mult mai ușor să, e mult mai bine să citim pe hârtie, dar pentru că pentru materialele mele am foarte multe surse din diferite părți și bineînțeles că n-am pe hârtie, sigur Scriptura o am pe hârtie dar celelalte nu le am pe hârtie și din cauza asta le citesc pe ecran. Și pentru că mă adâncesc în citit, mă adâncesc în analize și așa mai departe, și în extragere de idei și repetare de idei, evident că uit, bine sunt și bătrân, urs bătrân.
E și din cauza din cauza asta am alarme și pac îmi apare alarma: acuma trebuie să te duci la închinători, acuma trebuie să asta acuma trebuie să aia. Și bineînțeles ceea ce este iarăși foarte foarte important este chiar dacă, cum spuneam… sigur că și eu sunt păcătos mare dar, cât de cât nu am cum îi spune… nu mă uit pe rețele sociale, adică eu chiar intru când e de postat intru pe rețeaua socială, am postat și am plecat, adică nu sunt acolo. Stau 5 10 minute pentru că știu că e foarte periculos, am cum îi spune, am colaboratori care ei îmi spun părinte vedeți că pe facebook cineva a scris, a început să înjure sau dezinformează sau manipulează și așa mai departe și doar atunci intru.
Și astfel expungerea la rețelele sociale se împarte între mai mulți colaboratori și astfel nu devenim dependenți de… Și chiar am o persoană pe cineva care ajută care chiar are accese de revoltă, i se apleacă cum se spune în popor, de prea multe ecrane. De ce, pentru că persoana respectivă lucrează pe social media, pentru o instituție și trebuie să fac asta că asta e munca ei și ea simte săraca, e o femeie, simte că într-adevăr deci nu mai poate efectiv din cauza cum îi spune presiunii duhovnicești negative ale social media asupra ei. Eu am marele marele avantaj aici, cum spuneam adică intru și plec oarecum și dincolo de asta că în clipa în care văd că chiar în cazul meu care citesc cum spuneam, pot să mă opresc și să ies afară. Ies afară mă plimb mă rog și așa mai departe, îmi fac canonul.
Este foarte important și asta recomand la toată lumea, că inclusiv la lucru să aibă sprinturi. Adică bun acum eu trebuie să postez nu știu ce că așa mi se spune la lucru la instituția unde lucrez. Ok am postat am făcut am dres, după care lasă-l, roagă-te trei minute, să te deconectezi puțin, pentru că dacă ești încontinuu acolo sau orice, nu numai pe ecran orice muncă dacă faci încontinuu încontinuu încontinuu atunci randamentul scade așa. Da, dar dacă te rogi după fiecare sprint, atunci randamentul va fi așa, ca niște dinți de fierăstrău, adică scade mult mai puțin pentru că mintea se resetează, se împrospătează se luminează de rugăciunea de trei minute, adică 2 minute, nu-i nevoie de mai mult.
Foarte important lucrul ăsta și asta mai ales cum spuneam dacă e vorba de ecrane care sunt, nu ecranele în sine ci cum să spun și mass media evident și social media sunt proiectate în mod special să fie formă de drog. Cred că asta asta trebuie făcut pentru că altfel, cum îi spune și asta spun din experiența mea. Și sfinția voastră chiar acum vă rog să spuneți din expediția dumneavoastră ce nu trebuie să facă oamenii astfel încât, sau mă rog ce trebuie și ce nu trebuie să facă oamenii astfel încât să rămână cu mintea întreagă de fapt. Pentru că la ora asta vedeți că tinerii, oamenii sunt foarte foarte brutali foarte așa iuți tocmai din cauza drogului ăstuia.
Părintele Claudiu Melean: Din ce văd eu… văd că e o slăbire a credinței în primul rând și slăbind credința nu mai suntem curioși de Dumnezeu. Nefiind curioși nu mai citim, adică dacă am citi un pic în Scriptură și la sfinți și ne-am interesa puțin eu cred că s-ar mișca ceva. Cu durere spun, întâlnesc foarte mulți tineri care nu știu lucruri elementare și vorbesc acuma de… chiar am avut și eu la spovedit un tânăr care nu știa care-i diferența între Spovedanie și Împărtășanie. Și mă gândesc de multe ori, nu e vina lor, e vina noastră ca și preoți, e vina părinților. Nu să căutăm vină. Hai să căutăm niște soluții.
Părintele Teologos: Evident.
Părintele Claudiu Melean: Deci eu mă frământ acuma de o vreme, cum să găsim soluții de catizare a celor care nu merg la Biserică. Avem câțiva… câți? Dacă luăm procentual ar trebui să ne îngrozim de câți tineri sunt în Biserică. Și totuși sunt de-ai noștri. Sunt copiii noștri, copiii credincioșilor noștri, nu știu cum să găsim. Pe internet? Catehizarea?
Părintele Teologos: Eu asta fac, eu aș dori să scriu anonim, adică să am un blog sau mai bine zis o carte să o scriu cu numele de eu știu… Părintele Avachir sau nu știu cum. E, și problema cea mare este că nimeni nu mai citește, foarte puțini.
Părintele Claudiu Melean: Dar nu e și problemă de autoritate dacă scriem anonim?
Părintele Teologos: Da, dar cine e Părintele Teologos, adică nimeni în drum și plin de praf. Bine acuma eu sunt calul breaz că sunt cunoscut din cauza internetului. Dar altfel, nimeni nu mă cunoaște. Adică odată lumea nu mai citește și dincolo de asta, dacă pun un nume anonim n-o să mai citească și mai și, nici atât.
Părintele Claudiu Melean: Și în același timp vedeți că e, cum să zic reacția astalaltă adversă când se scrie anonim, dar tot felul de prostii.
Părintele Teologos: Da da da da.
Părintele Claudiu Melean: Eu azi eu văd o altă problemă. Niște confuzii care se creează, toată lumea își dă cu părerea despre Scriptură, despre Dumnezeu. Discutam cu o seară înainte cu canoanele. Eu am zis de multe ori. Eu amărât și păcătos mă cred deștept, am un IQ, nu-i cazul la mine, dar vorbesc în general cum gândesc oamenii, au un IQ foarte mare, iau citesc câteva cărți câteva canoane pfoai așa trebuie, tăiem și spânzurăm. N-ar trebui să vedem totuși, în primul rând Sfinții care și-o curățit viața cu totul, nu cumva văd mai bine.
Părintele Teologos: Da și nu numai atât, e vorba cred de ascultare, de smerenie, de ascultare ați văzut cazul respectiv cu tânărul. Mă iertați puțin să spun pe cameră. A fost un caz foarte trist deci mă rog eram la o sinaxă adică mă rog țin cuvânt de folos seara după cum știți și a venit un tânăr foarte dotat, era foarte dotat și pregătit și așa mai departe și era foarte încrâncenat pe tema Sfintei Împărtășanii, avea dreptate din punct de vedere logic să zic așa, canoanele Sfinților Părinți.
Părintele Claudiu Melean: Juridic.
Părintele Teologos: Juridic. Da. Din punct de vedere canonic cred că ăsta este cuvântul, avea dreptate, dar era atâta de încrâncenat că efectiv mă durea inima și pe mine și pe părintele Claudiu și pe alți părinți care erau acolo, pe alți preoți că săracul era prea, adică uitase esența care esența este nu atât dreptul canonic că da sigur, ci faptul că trebuie să ne smerim, faptul că trebuie să fim o unitate o iubire între noi. El era traumatizat de un lucru să nu spunem asta n-are importanță ce s-a întâmplat. În orice caz, datorită acestei traume… că da canonul respectiv spune să ne împărtășim în fiecare zi, că trebuie așa, că trebuie aia că. Da ok și i-am spus la un moment dat că ești în crâncenat. Vai părinte sunteți împotriva canoanelor? I-am spus, nu fiule problema cu canoanele, problema e cu tine.
Cred că asta e o mare problemă că tinerii nu mai știu că de fapt trebuie să învățăm să iubim.
Acrivie și pogorământ
Părintele Claudiu Melean: Acuma recunosc că uneori am și eu înclinația asta și chiar mi se spune. Eu îs mai aspru de multe ori la predică în general, că cei care se spovedesc văd că la Spovedania nu-s așa. Ziceți-ne care, cum găsim echilibrul între ceea ce spun părinții Bisericii, ceea ce spune Scriptura care ni se pare de multe ori foarte dur cu lumea în care trăim cu experiențele pe care le avem noi de zi cu zi, unde e limita de echilibru între a aplica ce spune Scriptura și a îngădui între pogorământ și…
Părintele Teologos: Da. Sigur, din cauza asta există Biserica. Pe mine m-a impresionat un lucru acuma. Deci am avut mai multe, cum îi spune mai multe discuții online să spun așa, adică cu protestanții cu neoprotestanții. De fapt ce s-a întâmplat, Părintele Stareț știți foarte bine că are evlavie enormă la Maica Domnului și foarte bine că are, așa… Și să dea bunul Dumnezeu să avem și noi la fel, ei și din cauza asta anumiți neoprotestanți s-au activat pe tema asta și bineînțeles că eu n-am putut să las ca Părintele Stareț să fie atacat și bineînțeles am făcut niște clipuri pe tema asta și deci m-am ocupat de… cât de cât de protestanți.
Ei și am descoperit un lucru fenomenal în asta… că Hristos era mult mai simplu între ghilimele bineînțeles și mai logic dacă doriți, pentru Hristos, cum a făcut înmulțirea pâinilor să facă înmulțirea cărții. Adică să fi scris El o Scriptură sau să binecuvânteze o piatră să se transforme într-o Scriptură într-o Biblie să înmulțească, asta este Legea, faceți dregeți s-o terminat. Vă dați seama ce autoritate dacă El ar fi scris. Sau El Dumnezeu fiind, că era și este Dumnezeu, să fi apărut în epoca modernă nu? Adică să facă niște podcast-uri, așa mai departe: băi băieți, Eu sunt Dumnezeu faceți ce vă zic Eu. Punctul s-o terminat. Nu, Mântuitorul n-a întemeiat Biblia care știți foarte bine, canonul Sfintei Scripturi s-a stabilizat la 366 adică Sfântul Atanasie cel Mare, vorbim de 300 de ani peste 300 de ani de la Mântuitorul.
Mântuitorul a întemeiat Biserica ca și stâlp și temelie a adevărului și din cauza asta noi trebuie să întrebăm Biserica ca și consensul Sfinților Părinți, consensul oamenilor duhovnicești, a sfinților. M-a impresionat foarte mult un caz pe care mi l-a povestit cineva care l-a cunoscut pe Sfântul Porfirie, cred că e și scris treaba asta, nu știu, eu spun de la direct, de la mărturie directă. Știți foarte bine că Sfântul Porfirie avea darul clar vederii. Adică zicea „cum te cheamă dragă?” Cutare povestește. Și sfântul scana. Bun și la sfârșit ai făcut aia aia aia aia dintre care pe unele le-ai spus pe unele nu le-ai spus. Și trebuie să iei canonul cutare și așa mai departe. Se dăduse vestea că este la Mănăstirea cutare, pentru că Sfântul ieșise deja din Sfântul Munte la Mănăstirea cu hramul Sfântul Haralambie este un părinte văzător cu duhul foarte tânăr și vânzător cu duhul. Și se îmbulzea lumea la el.
Ei și la un moment dat s-o întâmplat c-a venit un om la el și i-a spus Sfântul Porfirie: când te-ai spovedit ultima dată? Păi anul trecut, acuma doi ani… Așa de rar? La cine? La sfinția voastră! La mine? Și ce canon ți-am dat? Și ăsta spune că mi ați dat… Bun, l-ai făcut? Nu! Dar de ce nu l-ai făcut? Părinte, păi am soție, am copii, am de lucru, am… unde să… Asta s-a întâmplat o dată, de două ori, de trei ori, după care Sfântul și-a dat seama: stai puțin, adică Dumnezeu mi-a dat mie harisma clar vederii că o avea cu căruța să spun așa. Da, dar trebuie să mă duc și eu să mă smeresc să întreb. Trebuie să mă duc să văd ceilalți duhovnici care sunt respectați în comunități și așa mai departe, ei ce fac, cum fac, până unde se dă canonul și așa mai departe, că astăzi omul nu mai are…
Spune Sfântul Ioan Gură de Aur că pe vremea lui omul avea patru ore pe zi pe care le putea să le dedice lui Dumnezeu lejer. Astăzi nu mai este așa ceva. Bine ar fi, dar nu mai există. Și dincolo de asta pe vremea respectivă oamenii erau mult mai solizi, mult mai tari, vedeți armurile și toate alea, săbiile nu? La Zografu este una dintre săbiile Sfântului Ștefan cel Mare și erau niște studenți acolo care, nu știu trei sau patru studenți o țineau în mână. Da? Adică era foarte grea. Pe când Sfântul Ștefan cel Mare știm foarte bine că era scund și el ținea sabia de unul singur și mergea prin mlaștini, prin păduri, pe nu știu unde și dădea încontinuu ore în șir cu aia și depindea viața lui de treaba asta.
Deci oamenii erau foarte tari pe vremea respectivă, foarte rezistenți. Și foarte rezistent cu patru ore libere pe zi cel puțin să dedici lui Dumnezeu evident că putea să facă alte alte canoane și alt lucru pe care le vedem de fapt la Sfinții Părinți. Deci din cauza asta Singurul lucru care pot să recomand este întrebarea. Întreabă. Și de asta Sfântul Munte este esențial pentru că aici fiind Republica monahală există tradiția și poți să întrebi și știi: tu cum ce ai făcut în situația cutare? Așa. A bun, să fac și eu. Și atunci se vede.
Părintele Claudiu Melean: Aici aș vrea să subliniem ideea asta a Bisericii și a comuniunii între părinți nu subminează autoritatea Scripturii, și pur și simplu arată explicația și interpretarea corectă a ei.
Părintele Teologos: Așa este.
Părintele Claudiu Melean: Scriptura rămâne la aceeași autoritate, ceea ce e foarte important să înțelegem.
Părintele Teologos: Sigur, esențial esențial esențial esențial.
Părintele Claudiu Melean: Iar aș dori să subliniem aici ce am discutat într-una dintre seri legat de același subiect. Sunt anumite aspecte pe care duhovnicul și în general duhovnicii le pot îngădui le pot face pogărâmite cu păcatele oamenilor, dar în ce privește învățătura, ce pogorăminte poate să facă un duhovnic, învățătura Bisericii dogmatică?
Părintele Teologos: Da. Acolo e marea problemă. Problema este că sunt canoane ascetice, de care am vorbit cu pogorăminte cu ușa mai departe, sunt canoane dogmatice. În cazul canoanelor dogmatice nu se poate face pogărmânt pentru că este dogmă, adică mi-e și rușine oarecum că trebuie să explic ce înseamnă cuvântul dogmă. Da? Dogma este un adevăr imutabil să spun așa, un adevăr care nu se poate schimba și care a fost hotărât de către Biserică adică de către consensul Sfinților Părinți. Dogma se hotărăște, bun e puțin mai complicat, dar dogma se hotărăște totdeauna în adunare adică în Sinod. Deci nu vine cineva și spune un anumit lucru și ăla devine imediat dogmă. Ci dogma trebuie acceptată de către pliroma se numește în termeni teologici adică de către marea masă de către toți părinții, de către acordul părinților.
Problema cea mare astăzi este, în anumite cazuri care din păcate nu sunt foarte puține este că se încalcă canoanele dogmatice adică nu contează așa mai departe. Da, dar atunci nu mai avem terapia, adică nu mai avem vindecarea sufletului nostru, terapia ortodoxă, nu mai avem rezultatele cum îi spune, depășirea morții, harul lui Dumnezeu, luminarea minții și așa mai departe. Deci trebuie să fim foarte atenți la acrivia dogmelor. Asta nu înseamnă că vom fi urâtori, că vom urî pe cei care sunt în afara dogmelor.
Părintele Claudiu Melean: Asta ni se reproșează tot timpul. Când pun în față învățătura Bisericii: măi de aici nu se mai poate face rabat, a nu ai dragoste, asta nu îngădui…
Părintele Teologos: Păi nu, păi tocmai am dragoste, de ce pentru că chiar dragostea mea față de eretic sau chiar față de schismatic mă mă silește oarecum, mă împinge să-i spun vezi că ești pe o cale greșită, eres în limba greacă înseamnă a ieși afară, o greșeală, o cale greșită, avem cuvântul și în limba română. Eroare. În limba greacă este eresi. Așa adică faptul că eu îl iubesc pe respectivul, îi spun: vezi că ești pe o cale greșită, asta e o dovadă de iubirea a mea pentru el, bineînțeles nu fac atac la persoană, adică nu îi pun tot felul de apelative și așa mai departe, dar îi spun că este pe o cale greșită, îi spun o dată și de două ori și după care îl las, că dacă spun de mai multe ori, evident că se poate produce repulsie și atunci obținem efectul advers.
Părintele Claudiu Melean: Acuma fac pe Gică-contra. Dacă are… deci vin eu amărâtul de popă Claudiu și îi zic: măi ești pe o cale greșită. Și vine alt preot, poate și mai în vârstă, poate și mai inteligent, și zice: lasă mă că ăla exagerează. De unde știe omul de rând cum să discearnă?
Părintele Teologos: Da. Oameni buni chiar trebuie să citiți, chiar trebuie să citească, trebuie să studieze. Și totuși dincolo de asta, deci dincolo ce spuneți sfinția voastră sau celălalt, este totuși este Biserica, și asta se vede cum spuneam prin citire prin documentare chiar și podcasturi, chiar și filmări astăzi. Ca să vezi unde înclină unde înclină balanța.
Acuma nu știu de ce mi-a venit în minte cazul pandemiei, adică în cazul pandemie sigur la început a fost tulburare și așa mai departe: ce facem? Dar evident că poziția corectă era: ne oprim puțin să vedem unde, așa mai departe, și la un moment dat, s-a văzut unde merge Biserica unde merg oamenii duhovnicești. Adică nici în extrema cu eu știu cu 666 și pierderea harului și așa mai departe, dar pe de altă parte nici în narativa oficială adică ne vaccinăm de cum se spune, de… presat și oricum ar fi. Ci o rezervă pe tema asta, noi nu ne băgăm, mai vedem și așa mai departe. Adică în timp se sedimentează.
Părintele Claudiu Melean: Astea erau cazurile când asta nu era o învățătură dogmatică.
Părintele Teologos: Bun. Dacă dacă e vorba de învățătură dogmatică atunci la fel se face, adică se vede în timp, apropo chiar când a fost… duminică, deci mă rog când facem noi filmarea, în duminica anterioară chiar fusese un clip despre un Sinod Ecumenic. Adică s-a văzut că turma bisericii spunea ceva, cei de la putere spuneau altceva inclusiv puterea politică, pentru că în bizant știți foarte bine că puterea politică se implica în așa mai departe… E, și atunci în clipa în care nu se liniștesc lucrurile se face sinod. Dar dacă se liniștesc lucrurile, vedeți și problema calendarului. Problema calendarului deja e clar, adică da, calendarul este o problemă astronomică, nu este problemă dogmatică, da? Și deci din cauza asta, nu ne rupem de Biserică pe temă de calendar.
Ei și cum spuneam dacă nu se liniștesc lucrurile se face Sinod. Dacă lucrurile se liniștesc și vedem că marea masă este într-o anumită direcție, atunci cei din partea… cei care au altă părere, trebuie să facă ascultare de Biserică, adică de turma Bisericii, nu? Cum am dat exemplul apropo de tânărul respectiv cu Sfânta Împărtășanie, spunea Sfântul Simeon Noul Teolog să nu ne apropiem de împărtășanie fără lacrimi. Clar, bun, toată lumea înțelege de ce Sfântul Simeon a spus treaba asta, dar Biserica n-a acceptat acest lucru și Sfântul Simeon s-o smerit, adică, da sigur ok, cum spune Biserica.
Foarte important acest lucru și din cauza asta în clipa în care apare o problemă teologică care se poate transforma într-o problemă dogmatică bineînțeles socotesc că trebuie să stăm puțin și să spunem, odată dacă n-avem conștiința, adică nu ne presează conștiința sau chiar descoperire de la Dumnezeu să vorbim, nu ne băgăm. Dacă vorbim, dacă spunem, spunem: eu socotesc că așa, adică moale, eu socotesc că așa este. Și după care, vedem dacă ceilalți mă ascultă și întreabă mai mult, sigur că escaladez adică fac ascultare de nevoile turmei. Dar dacă văd că nimeni nu mă ascultă, pac, mă liniștesc, mă smeresc, nu mă bag eu așa…
Credincioșii cei mai apropiați de Biserică, nu și de oameni
Părintele Claudiu Melean: O altă problemă de pastorație, văd de multe ori… cred că fiecare parohie are un grup de credincioși sau mai ales de credincioase care sunt mai frecvent prezenți în biserică. Ei, când încep aceștia se ia în serios credința se depărtează, așa am impresia, prea mult de ceilalți. Cum facem echilibru ca să-i ținem și pe aceia să-i ducem înainte pe calea sfințeniei, dar ceilalți să nu rămână, cum să zic la nivelul de începători, de copii. Aici văd, sunt foarte puțini oameni care iau în serios credința, adică să aibă un moment, o clipă în care să zică: băi, da…
Părintele Teologos: Totdeauna, vedeți inclusiv în cazul Sfinților Apostoli… Deci erau marea masă de ucenici, erau apoi vreo 70 care sunt amintiți cred că de vreo două ori, după care erau cei 12 așa, după care erau cei trei, așa și hai să zic într-o ultimă instanță era și cel unu, adică Sfântul Petru. Ei, trebuie gestionate toate aceste grupuri separat și această separare nu înseamnă o elitizare a, adică eu pe voi vă las la o parte, ci socotesc… adică țin minte niște cazuri monahale în care… ca și… apropo dacă tot veni vorba, eu așa fac, vedeți seara eu spun la oameni: oameni buni, care dorește, nu presăm, care dorește vine, și după care spun foarte clar la toată lumea: puneți întrebări care doriți. Și atunci se disting cei care doresc mai mult și atunci bineînțeles mă ocup cu aceștia și bineînțeles că ceilalți nu pot să, să aibă plângere față de mine pentru că eu le-am oferit și lor cuvântul, dar dacă ei nu vor…
E adevărat că uneori dacă mai este cineva care monopolizează și așa mai departe că sunt astfel de caractere, spun, poate că ați văzut că spun către ceilalți, fac și o glumă: pregătiți întrebări că monopolizăm discuția aici, astfel încât dacă cineva dorește să întrebe, să întrebe. Dar eu mă ocup de respectivul, pentru că el vrea mai mult, dorește mai mult, și atunci astfel cred că apare într-un mod oarecum natural această stratificare.
Părintele Claudiu Melean: Dacă sunt împreună să zic duminica, nu-i trag în jos pe ceilalți?
Părintele Teologos: Este o problemă asta. Mai ales… și din cauza asta trebuie să fiți foarte atenți și eu chiar și cu frații, și cu părinții, în clipa în care deranjează le spun: acum e slujbă tăcem. Deci acuma nu. De ce, pentru că se trag în jos celelalte noduri care sunt mai sus, ca și plasa de pescuit ca și năvodul care… dacă nodul care merge în jos, trage și pe ălalalt în jos. Din cauza asta, în clipa în care vedem că cei de jos îi trag în jos pe cei de sus, atunci ar fi bine să intervii, să spui: nană, acuma tăcem că e slujbă, discutăm după. Foarte important asta.
Adică trebuie să ne impunem puțin și autoritatea pentru că se strică… E adevărat că uneori sunt oameni mai în vârstă, sunt oameni care au o stimă de sine care n-ar trebui să o aibă să zic așa, e dificil puțin, atunci ar fi foarte bine, nu în public, pentru că în public rușinea e mai mare, în particular și când găsești un moment de dragoste, socotesc eu, adică știi: Nea Gigi-contra dacă ați putea puțin mai încet, adică îmi fac plângeri și ceilalți, și așa mai departe, și nu se cade… socotesc eu… și în ultimă instanță în public, dar întâi de toate între patru ochi.
Omul care merge la biserică din obișnuință și nu se schimbă
Părintele Claudiu Melean: Așa. Am întrebat și ieri despre voință și paralizarea voinței. Cum să-i motivăm pe oameni să-și dorească mai mult, să ia în serios pe Dumnezeu, că eu aici văd problema cea mai dificilă, când omul începe să-L ia în serios pe Dumnezeu începe să se schimbe, dar dacă nu-L ia în serios și merge din inerție, din obișnuință, așa a mers bunica și mă duc și eu la biserică și nu vrea să schimbe nimic, atunci e foarte delicat, foarte greu.
Părintele Teologos: Da, sigur. Dar de ce să se schimbe? Eu cred că trebuie explicat omului foarte clar de ce. Adică… și din cauza asta avem sfinți în Biserică. Sfinții sunt farurile călăuzitoare, exemplele personale, din cauza asta îi cinstim pe sfinți, sfinții n-au nevoie de cinstea noastră, adică să fim serioși, ei sunt dumnezeu după har. Dar slujbele de cinstire a sfinților sunt foarte foarte importante că ne cresc zelul: uite c-o putut! Și aici un caz foarte special sunt sfinții români contemporani, pentru că omul ajutat de diavol bineînțeles spune: a sfântul cutare a fost el mare dar o fost în urmă cu 2000 de ani, o mai fost și eu știu… grec, bizantin, ce mai… arab… Dar în clipa în care vorbesc: uite că acuma în urmă cu nici 100 de ani a murit, eu l-am cunoscut.
Chiar eu l-am cunoscut pe Sfântul Dionisie de la Colciu și alți oameni duhovnicești din Sfântul Munte care încă trăiesc, nu pot să dau nume acuma, dar cunosc: a uite că se poate! Și ce se poate? Se poate depășirea morții, se poate fericirea veșnică, fericirea adevărată, se poate perfecțiunea și sigur ca și efecte secundare o mulțime de minuni. Ieri seară am povestit de teleportări, am povestit de cunoașterea numelui celuilalt și așa mai departe și alte lucruri de clarvedere, de lucruri de genul ăsta. Se poate? Da, se poate, chiar se poate, curaj! Că dacă așa, pentru că într-adevăr cum spuneți sfinția voastră că… dacă și bunica… da e bine că așa a spus bunica și eu o iubesc pe bunica și bunica mă iubește pe mine.
Dar în clipa în care omul vede că iese din cenușiul acestei lumi și este o fereastră deschisă către un cer nemărginit azuriu frumos către Împărăția cerurilor, din cauza asta se numește Împărăția cerurilor, nu neapărat că este cum să spun… știți e o trapă așa la 10000 de metrii, deschizi și intri acolo. Nu, ci pentru că este nemărginirea duhovnicească, nemărginirea imaterială și mai ales cunoștința totală. Pentru că vedeți în cer, când cineva este în cer, adică în avion hai să spun așa, în cer vede tot, dacă este într-o vale adâncă, este băgat undeva, nu vede nimic, adică vede o gaură să zic așa, vede doar pereții care sunt foarte apropiați de el, adică este foarte îngust la minte, are o viziune foarte îngustă, dar dacă este în cer are o viziune globală.
Ei și toate astea sunt împlinirea personalității umane și atunci omul sare de bucurie, adică toți sfinții spun că… Sfânta Eufimia de exemplu spunea: dacă știa ce o așteaptă după moarte pentru chinurile respective s-ar fi întors înapoi să sufere de 10 ori mai mari chinuri numai ca să crească fericirea veșnică după moarte.
Părintele Claudiu Melean: Eu văd cu două tăișuri asta. Adică eu văd unii care sunt motivați de… citind din Pateric sau din Viețile Sfinților. Dar sunt și care se deprimă. Zic: a, păi dacă asta trebuie să fac, eu nu o să fiu în stare niciodată. Cum îi încurajăm?
Părintele Teologos: Da. Lucrurile sunt foarte simple. Omul nu trebuie să facă ce a făcut sfântul, ci trebuie să aibă duhul Sfântului respectiv. Fă ce poți, și o să facă și Dumnezeu ce poate. Adică era un om care s-a mântuit… am mai povestit asta, dar nu contează o mai spun. Era un om în Careia capitala Sfântului Munte pentru cine nu știe, care nici măcar nu mai știa lumea ce este: este muncitor, este monah, este mirean, este cleric… în orice caz, ăsta bea de stingea, tot timpul era beat, tot timpul era pe trei cărări și așa mai departe, și Sfântul Paisie i-a spus: vii la mine, cât vrei tu îți dau să bei, nu bei de altundeva, vii la mine, eu te servesc și vii și muncești.
Și l-a pus Sfântul Paisie să facă osteneală, să crape lemnele, se taie lemne: și când vrei tu, vii te servesc cu băutură. Bineînțeles că s-a născut o întreagă… așa, comentarii și nu știu ce la adresa… Cum Părintele Paisie să încurcă cu nu știu ce, cu bețivii și nu știu ce… bun și când a murit omul ăsta, la înmormântarea lui erau niște părinți văzători cu duhul din Sfântul Munte care au văzut îngeri, au venit îngeri, sfinții, har și așa mai departe… Oo! S-au dus la Sfântul Paisie și zic: Părinte Paisie, noi am crezut că ești în înșelare, adică, știți, nu vă supărați, am văzut îngeri… Da bineînțeles! Dar puteți să ne explicați?
Și zice Sfântul Paisie: Da, ăsta era din Asia Mică adică din din clavele grecești din Turcia și pentru că erau săraci lipiți n-aveau nimic să-i dea și când era copil mic, evident n-aveau să-i dea lapte și atunci ca să-l facă să tacă să nu mai urle după lapte săracul bebeluș, trebuia să-i dea țipuro, să-i dea să bea rachiu, și astfel tot metabolismul lui s-a schimbat și era dependent din născare de rachiu și nu putea altfel. Și atunci Sfântul Paisie a zis de fapt: fă ce poți și face și Dumnezeu ce poate! Și astfel omul s-o mântuit într-un mod și foarte cuvios.
Asta e foarte important pentru fiecare dintre noi și chiar Sfântul Paisie totdeauna întreba când omul spunea: părinte am o problemă nu știu ce să fac! Și el zicea totdeauna: Tu ce poți să faci pentru Dumnezeu?
Părintele Claudiu Melean: Deci esențial e ca omul să facă el ceva, să pună pocăința lui, să pună osteneala lui. Asta nu înseamnă că noi încurajăm beția și că stăm…
Părintele Teologos: Sigur, nici vorbă. Să ne înțelegem. Și totdeauna o să vedeți în Sfântul Munte, deci când se spovedește cineva în Sfântul Munte, adică vorbim de părinți așa mai duhovnicești zice: Poți să faci cinci metanii sau să te rogi 10 minute? Care bineînțeles e rușinos. Da, pot. Bun, fă! Și după care vii peste o lună la mine discutăm. Și după o lună vede duhovnicul. Ce zici? A părinte, e puțin, adică pentru Dumnezeu… Bun, fă 10, fă nu știu cât, și așa mai departe, și atunci crește.
Și din cauza asta este esențial duhovnicul. Pentru că duhovnicul îi vede evoluția în timp și știe că nivelul lui este de 10 metanii, de 100 de metanii, de 300 de metanii, de fiecare cât poate sau „Doamne Iisuse” 10 minute, 50 de minute sau cât o fi. Sau 300 de „Doamne Iisuse” că de obicei sunt nu pe timp ci pe bobițe, pe număr. Și din cauza asta este esențial duhovnicul pentru că vede după cum navighează celălalt, cade în lene sau îi zboară mintea, că mintea se băltește sau pe de altă parte cade în deznădejde și nu mai face, așa mai departe… și îi zice bine, nu contează cam mult pentru tine, reducem.
Și asta este foarte diferit de la om la om, adică omul trebuie să fie știți ca și… ca să ajungă la, țintă să ajungă la sfârșitul maratonului, trebuie să alerge, dar nu prea tare că la urmă nu mai poate, nici prea lent că la urmă nu mai… cum să spun, rămâne locului. Deci trebuie așa, un jogging din ăla așa…
Părintele Claudiu Melean: Deci esențial să știe că nici sfinții sau cu foarte puține excepții, nu au ajuns la măsura sfințeniei într-un timp foarte scurt.
Părintele Teologos: Evident.
Părintele Claudiu Melean: Sunt niște pași.
Părintele Teologos: Evident. Încet-încet și mai ales, astea sunt diferite de la om la om și mai ales trebuie să știe… el trebuie să aibă o statornicie, să nu se descurajeze că da, că o să ajung la sfințenie peste nu știu câți ani. Nu-i așa, adică sfințenia nu este că ești așa în întuneric și în dintr-odată se aprinde becul. Nu-i așa. Este vorba de o creștere graduală în timp și omul vede în timp că într-adevăr îi crește măsura duhovnicească și vede că această măsură duhovnicească nu-i de la el ci de la Dumnezeu. Și dacă la început face binele, adică are viață duhovnicească de frica iadului, adică de frica anxietății, de frica singurătății, de frica neliniștilor, a războiului de gând, toate astea, a bolilor de nervi…
La un moment dat, omul iese din starea asta de fricos, de rob… băi, funcționează, merge șandramaua! Și atunci deja dintr-odată intră în starea de salariat, adică pentru folos, adică vede că chiar e bine și fac ca să cresc. Și după care, dacă iarăși continuă din starea asta de salariat care deja îi crește foarte mult zelul, la un moment dat ajunge în starea de fiu. Adică nu mai face atâta pentru câștig să spun așa ci de bucuria de a fi împreună cu Tatăl cel ceresc. E ceva foarte frumos. Și chiar se vede că e singurul lucru care se merită în viața asta.
Pandemia singurătății
Părintele Claudiu Melean: Fiindcă ați pomenit de bolile psihice și de depresia care îi chinuie mai ales pe tineri acuma după pandemie, foarte mult întâlnim. Dați-ne câteva gânduri de ridicare sau… deci e depresia, e frica, e presiunea socială a anturajului și foarte mulți din cauza asta cedează la un moment dat. Cum putem să-i ajutăm, să-i sprijnim și noi ca preoți sau ca părinți ca frați ca și comunitate pe tineri, în special pe tineri, dar pe oamenii singuri că ziceați că e o altă pandemie de singurătate.
Părintele Teologos: Sigur, pandemia singurătății, noi am pus pe site de la Casa albă.
Părintele Claudiu Melean: Deci noi trăim la 20 de cm că atâta sunt zidurile în bloc unii de alții și plâng oamenii că sunt singuri.
Părintele Teologos: Așa este. Mare tristețe. Toate astea provin din necredință. Pentru că oamenii astăzi au înaintat foarte mult în logică și tehnologie, evident că într-o direcție greșită. Din cauza asta oamenii au ajuns să se însingureze de Dumnezeu, că mă descurc eu… Da, dar asta le provoacă toate bolile astea de nervi și le provoacă distrugerea sufletului lor. Pentru că omul e format din trup și suflet, amândouă sunt create. Ei, de vreme ce sunt create, amândouă au nevoie de combustibil sau hrană cum spunem noi. Ei în cazul trupului, noi am avansat foarte mult în procurarea hranei.
Pe de altă parte însă, noi nu mai știm astăzi cum să ne hrănim sufletul. Hrana sufletului este energia necreată a lui Dumnezeu, harul lui Dumnezeu cum se numește. Se numește har de ce pentru că cuvântul har din română provine de la grecul haris care provine de la hara care înseamnă bucurie. Adică primul efect al hranei sufletului, primul efect al harului este bucuria. N-ai har, nu ești bucuros. Poți să fii excitat, poți să ai o supraexcitare a simțurilor, o exaltare, dar nu ești bucuros.
Părintele Claudiu Melean: Sau distrat și hlizit, dar tot nu-i bucuria lăuntrică.
Părintele Teologos: Bun. Deci omul trebuie să găsească această mâncare. Și asta se face prin două metode. Unul, direct de la Dumnezeu pentru că Dumnezeu este sursa energiei sale. Adică, oameni buni trebuie să vă rugați mai pe românește. Nu puneți pe primul plan strategii de afaceri sau cum să spun carieră sau lucruri trupești. Nu le absolutizăm pe astea pentru că o să devenim singuri, o să devenim cu boli de nervi, o să devenim depresivi și așa mai departe. Deci pe primul plan trebuie să fie rugăciunea bineînțeles limitat, hai să începem de la 10 minute în fiecare zi, 20 de minute, cum se poate.
Părintele Claudiu Melean: Asta voiam să zic, că vin foarte mulți… eu am rămas uimit, că întrebam: Te rogi? Și zicea: da. Și n-am mai întrebat. Și după două trei spovedanii, întreb: cum te rogi? Păi Tatăl nostru și îngerașul.
Părintele Teologos: Ei, și acuma să nu-i strâng eu de gât? La un meci de fotbal te uiți. La sală mergi o oră, la știri te uiți cu nemiluita, dar să te rogi 10 minute, care e rușinos de puțin. Nu se poate. Da și după care se plâng că sunt depresivi, că se ceartă încontinuu și așa mai departe. Cum să nu te cerți când sufletul tău este hămesit, sufletul tău urlă după mâncare duhovnicească? Și atunci evident această agresivitate, acest strigăt să spun așa se revarsă asupra celor dragi, celor apropiați. Deci prima sursă de de hrană este rugăciunea, direct de la Dumnezeu.
A doua sursă de hrană, pentru a descoperi a doua sursă de hrană, trebuie să știm că fiecare dintre noi are un diamant foarte frumos în inima sa. Dacă este curățat acest diamant de noroiul patimilor, de noroiul adicțiilor, atunci intră în lăuntrul nostru lumina iubirii lui Dumnezeu și omul o redirecționează foarte frumos în afară. Deci noi trebuie să găsim persoane care au capacitate mare de iubire și pe care le putem iubi și atunci ne hrănim și noi. De ce, pentru că expresia principală a harului lui Dumnezeu este iubirea și iubirea este o stare și întruparea iubirii este ascultarea. Adică trebuie să facem ascultare. Cum fac eu ascultare acuma de dumneavoastră și chiar îmi place foarte mult așa, nu? Adică trebuia să vă întreb eu și mă întrebați sfinția voastră. Dar cu tot dragul mă duc pe tema asta că într-adevăr se hrănește sufletul pe treaba asta, înțelegeți?
Deci trebuie să facem ascultare, să nu jucăm ping pong, cum să spun adică contre, că eu trebuie să-mi fac voia în familie, voia eu știu în obște și așa mai departe, că știu eu mai bine că, bine acuma vorbesc din punctul de vedere al unui bărbat, că soția e o proastă că… și așa mai departe. Toate astea sunt forme de agresivitate care întâi de toate îl distrug pe ăla care le gândește. Și unde mai pui și dacă le pune în practică. El este primul afectat de ură pentru că ura este toxică. Și de unde provine ura asta? Din lăuntrul meu. Deci înăuntrul meu evident că este mult mai mare toxicitatea decât în expresia ei, în afară pe care bineînțeles poate să o rănească pe doamna.
Părintele Claudiu Melean: Ați pomenit acuma de familie, fac legătura și cu ce am început cu copiii, că legătura asta a iubirii, a părinților e într-o criză în lume la ora actuală, muncim foarte mult, plecați foarte mult lăsând copiii așa la ecrane, asta ar fi prima soluție. Să-i luăm să-i îmbrățișăm să-i pupăm să râdem cu ei.
Părintele Teologos: Evident. Așa este, și cu soția. Și forme de dragoste mici, adică o floare, un mulțumesc. Mulțumesc iubito că mi-ai făcut de mâncare, ce bună-i mâncarea și așa mai departe, nu fi morocănos. Adică, sunt mulțumit pentru orice. Mulțumesc că i-ai dus la școală, și așa mai departe. Pentru că asta crește foarte mult. Sau dacă vezi iarăși vorbesc din perspectiva unui bărbat, dacă vezi că doamna este mai tristă, că de obicei doamnele sunt mai delicate și cad mai ușor în tristețe. Întreab-o să-ți vorbească despre un subiect care-i place. Să înflorească puțin, vorbește despre ce vrei tu, întreabă și atunci ea se deschide și discutați pe tema respectivă și crește iarăși dragostea și amândoi vă bucurați.
Când dreptatea e mai mare decât dragostea…
Părintele Claudiu Melean: Aici eu văd foarte multe situații în care bărbații nu reușesc să asculte soțiile lor și încep să vină cu soluții. Facem așa, totul rațional, totul logic și chiar cu intenția bună și aici apare conflictul.
Părintele Teologos: Da, pentru că… Evident este distructiv treaba asta. Asta este un mod de gândire trupesc, performanță în trup. Nu, noi trebuie să fim pe primul plan, pe primul plan este duhul, este sufletul. Deci pentru unitate las de la mine. Acuma toată lumea știe că am fost în informatică, în Sfântul Munte nu știu câți programatori am găsit, cred că pot număra pe… așa cred că 2 3. Bun. Ei n-aș fi putut eu să zic: bă că tu nu știi informatică, ascultă-mă pe mine că știu eu! Total greșit! Lasă de la tine pentru unitate pentru această hrană a harului lui Dumnezeu. Pentru această iubire foarte mare. Ei și în clipa în care ne concentrăm pe suflet atunci rămâne unitatea în familie și atunci o să vedem că dacă noi nu presăm pe soție, nici ea nu o să ne preseze pe noi, și dacă ne presează, atunci spunem: draga mea, iartă-mă!
Și totdeauna trebuie să știm că bărbatul este complementar cu femeia. Asta nu se știe. Bărbatul el crede că sau femeia este egală cu el, da în sens absolut sau că femeia este sclava lui. Uneori se întâmplă și invers, femeia crede că bărbatul este sclav. Nu. Este vorba de complementaritate, adică cei doi au talente pe care celălalt nu le are, talente native. Adică vedem în cazul femeii că ea e mai grijulie, mai delicată, mai așa… emoție mai multă, foarte mult frumos înăuntrul ei și așa mai departe. Deci să lăsăm ei problemele astea de ce mâncăm, cu ce ne îmbrăcăm, frumosul, decorațiuni prin casă, lucruri de genul ăsta.
Părintele Claudiu Melean: Deci sistemul de gândire masculin e diferit de cel al femeii. Mi-a luat 10 ani să înțeleg asta, cu soția. Dar după aceea vine armonia.
Părintele Teologos: Asta este!
Părintele Claudiu Melean: Noi nu suntem în concurență în care să ne impunem ideile noastre, ci să ne sprijinim unul pe altul.
Părintele Teologos: Și bineînțeles că e foarte greșit în clipa în care vezi că soția nu gândește ca tine să spui că e proastă, vă rog să mă iertați de expresie. Îi total demonic treaba asta. Nu, este altfel. De fapt, din cauza asta ne căsătorim, pentru complementaritate, adică pentru ceva care tu nu-l ai și e foarte frumos și trebuie să faci ascultare de complementaritate, că așa te împlinești.
Părintele Claudiu Melean: La urma urmei aici e asemănarea între călugărie și căsătorie, că oriunde ai fi, trebuie să îți tai voia.
Părintele Teologos: Evident, trebuie să-ți tai voia și din cauza asta Biserica nu recomandă burlăcia și nu recomandă nici viața de pustie, exact din aceleași motive. Cele două sunt tolerate și totdeauna sfatul este că trebuie să ai o relație strânsă cu un conducător duhovnicesc, adică de cineva care să-ți taie voia. Pentru că orice om deviază. Punct. Nu există! Orice om deviază! Da, dar în clipa în care ești cu o persoană, soție, stareț și așa mai departe sau obște, în clipa în care deviezi, vezi că intri în mantinelă, adică te lovești de celălalt, și celălalt îți spune ceva și vezi reacția lui. Stai puțin c-am deviat puțin. A, uite că eu am crezut că fac bine, dar ceilalți s-au rănit. Atuncea dau înapoi. Dar dacă ești singur, te poți duce pe gândurile tale și eu am cunoscut cazuri de genul ăsta că venea cu ochii sticliți și se uita ceva de genul ăsta așa… și să-l aduci pe respectivul din deviația în care a intrat până la gât să spun așa.
Deci e foarte important și din cauza asta chiar îi rog pe oameni să nu spună că e grea căsătoria. Evident, sigur, simțim că este grea pentru că e nevoie de transformare. Singurătate este și mai grea și mai grea și în cazul oamenilor singuri, pentru că știu că la ora asta sunt foarte mulți oameni singuri, neapărat să aveți o relație bună cu Dumnezeu și cu conducătorul duhovnicesc, adică cu duhovnicul.
Părintele Claudiu Melean: Și dacă se poate și o comuniune cu oamenii credincioși.
Părintele Teologos: Sigur, da, la biserică, bine că ați amintit, vă rog să mă iertați. Neapărat comuniune, vă deschideți și mai ales nu aveți gânduri că toți sunt răi în afară de mine însumi. Să avem comuniune să avem dispoziție de ascultare în comuniune, foarte important asta.
Părintele Claudiu Melean: Eu am avut mare avantaj că în Oastea Domnului oamenii sunt foarte apropiați și am mai văzut în comunitățile, în special în diaspora, sunt parcă mai apropiați. Cum am putea să facem parohiile noastre obișnuite, să-i apropiem pe oameni să se simtă frați, dacă ne împărtășim din Același Hristos, să ne simțim uniți unu cu celălalt?
Părintele Teologos: Ca să nu uit, să le spuneți despre diaspora. Deci, în diaspora de ce sunt mai uniți? Pentru că oamenii văd mult mai concret ce înseamnă iadul de fapt adică singurătatea și depărtarea de Dumnezeu și atuncea evident că se adunăcăutând lumina Raiului, pe când în România ne-am născut ortodocși și asta evident că este o mare binecuvântare. Dar, apare și un fenomen foarte periculos acela că nu prețuim darul pe care îl avem. Deci odată se poate vorbi pe tema asta, dar mai ales să se facă activități, adică organizați o agapă după slujbă duminica și în care să vorbească oamenii sau să spuneți sfinția voastră un cuvânt, nu foarte înalt…
Părintele Claudiu Melean: Pentru mine asta-i durerea, când se termină Sfânta Liturghie, toată lumea taio acasă că mi foame.
Părintele Teologos: Da, dar de ce să nu mănânce puțin acolo? Oameni buni facem o pizza cinci minuțele sau hai să vă spun cum a fost în Sfântul Munte. Și ați putea să faceți în felul următor, la predică, predica pe teme așa… și la sfârșitul predicii spuneți: știți ce, după asta am o surpriză, o masă unde să putem să vorbim și să vă povestesc cum spuneam ce s-a întâmplat în Sfântul Munte sau ceva o întâmplare din Pteric de nu știu unde și așa mai departe ca să facem pe oameni să se cunoască între ei.
Părintele Claudiu Melean: Asta e important.
Părintele Teologos: Foarte important! Și să vorbiți, în clipa în care vedeți că se nasc grupuri și discută oamenii între ei, să-i încurajați cumva, chiar s-apăreți sfinția voastră acolo să spuneți: da măi, bravo! Astfel încât să simtă că sunt prețuiți să simtă că e bine treaba asta.
Părintele Claudiu Melean: Acum iar zic că noi avem mare avantaj că eu am crescut în Oastea Domnului și atunci am început să facem și în parohie școală biblică și cu copiii și cu tinerii și acolo văd că se mai adună, cu adulții mi se pare mai greu. Mult mai greu se adună. Tinerii au nevoia asta și simt.
Părintele Teologos: Da, dar au și o oarecare curiozitate care dacă este gestionată corect, adică nu pe ecrane, ajută foarte mult. Dar, de ce să citească Biblia? Pentru că este cartea numărul 1 a umanității din toate punctele de vedere. Dacă nu primim Noul Testament nu din punct de vedere teologic, din punct de vedere științific, istoric, filologic dacă doriți, nu primim nimic din antichitate. Adică nimic din antichitate nu se compară, nicio scriere din antichitate nu se compară, calitatea științifică, istorică, filologică dacă doriți cu corpulul Noului Testament și asta e dovedit științific pe numere. Pot să dovedesc acuma, dar ne lungim. E, și tu chiar nu te interesează o carte care este eminamente duhovnicească, Scriptura nu este o carte istorică, chiar dacă are date istorice în ea. Pe tine chiar nu te interesează să vezi despre ce se vorbește în treaba asta?
Părintele Claudiu Melean: Mi- a plăcut tare mult că ați zis că e o ramură a medicinei.
Părintele Teologos: Scriptura este rețeta de vindecare, Biserica, Scriptura are un rolul principal, rețeta de vindecare a personalității umane.
Folosul postului
Părintele Claudiu Melean: Am zis rugăciunea, iubirea, Scriptura, aș mai merge mai un pic mai departe. Postul luat un pic serios. Eu văd și aici o delăsare a oamenilor, nu mai iau în serios postul decât puțini și aș merge și pe Sfânta Împărtășanie, parcă nu mai avem credința că Hristos însuși e acolo…
Părintele Teologos: Toate astea…. știu că spun un lucru grav aici și cu tristețe spun. Trebuie explicat de ce. De ce post? Pentru că dacă trupul este puternic, este ca și un cal foarte puternic care duce călărețul unde nu trebuie. Adică îți distruge mintea, îți întunecă mintea, gândurile și așa mai departe. Din cauza asta trebuie să ții post. Și iarăși un lucru și mai trist și mai grav, dacă tot nu cred, uitați-vă la studii de neuroștiințe, la studii de nutriție, ca să vedeți foarte clar că se regenerează neuronii în clipa în care organismul intră în autofagie și așa mai departe. Adică inclusiv din punct de vedere științific este dovedit că postul este cum trebuie, adică ceea ce au vorbit Sfinții Părinți în urmă cu mii de ani.
Oamenii din păcate astăzi nu mai știu să facă ascultare și au nevoie de un „de ce?” Trist, dar adevărat. Clar, cu Sfânta Împărtășanie este cea mai mare concentrare de har să spun așa care vine, este pâinea cea cerească, vedeți că Mântuitorul știe că harul este hrana sufletului nostru, este pâinea cea cerească și evident trebuie să ne împărtășim ca să prindem viață. Că dacă nu… ca și organismul, dacă n-are mâncare, dacă eu postesc 3 4 zile sunt marea morsă mofturoasă, adică mă târâi pe jos. E, dar dacă sunt bine hrănit sunt foarte viu. La fel și sufletul. Ne împărtășim și atunci sufletul devine foarte puternic, foarte viu, foarte activ. Acuma, de ce nu ne împărtășim? Pentru că avem păcate mari.
Păcatul este o deviație, o distorsiune existențială, Sfânta Împărtășanie dă o foarte mare putere la mașina noastră, omul circulă cu o viteză mare, mult mai mare, dar dacă cum să spun…
Părintele Claudiu Melean: O ia pe arături mai rău!
Părintele Teologos: Exact! Deci dacă eu dintr-o trotinetă mă transform într-un Porsche și eu sunt deviat, păi mă duc direct în prăpastie, intru în parapet, dacă sunt deviat puțin cu cinci grade, nu-i bine, dar nu contează, dar dacă sunt deviat … și am o plăcere mare… Slavă lui Dumnezeu!
Despre tinerii care nu pot să-și întemeieze o familie
Părintele Claudiu Melean: Mai am un gând. Trăim acum o vreme în care demografic vorbind, prima dată, sunt mult mai multe fete decât băieți și în biserică la fel. Am foarte mulți care au suferința asta, ce le-ați recomanda fetelor în special care nu-și găsesc băieți credincioși? Și după aceea văd că și foarte mulți dintre băieți nu mai sunt bărbați.
Părintele Teologos: Acolo e marea problemă!
Părintele Claudiu Melean: Sunt leșinați, amețiți…
Părintele Teologos: Mare problemă. Nu există bărbăție. Evident în Sfântul Munte nu intră femei, de multe ori fac cursuri de bărbăție cu… adică bă, tu nu ești… tu trebuia să fii la ora asta pe front, ferească Dumnezeu! Trebuia să fii apt de armată, trebuia să fii la casa ta, cu familie, cu copii și așa mai departe. El e efeminizat, adică este papă lapte.
Părintele Claudiu Melean: Cred că cine vine în Sfântul Munte un an de zile sigur iasă bărbat de aici.
Părintele Teologos: Revenind. În cazul fetelor, clar că trebuie să caute bărbați în Biserică care pot să le protejeze, pot să le ofere dragoste, pot să fie eroici, pot să fie integrii, să nu mintă și să caute întâi de toate latura sufletească, pentru că nebunia trupului dispare foarte, știți foarte bine, dispare foarte repede de la căsătorie. Trebuie să căutăm caractere care iubesc sufletește, care sunt eroici, care sunt nobili, care sunt protectivi, care oferă siguranță, oferă echilibru pentru că femeile datorită emoțiilor sunt puțin mai instabile…
Părintele Claudiu Melean: Și au nevoie de protecția asta.
Părintele Teologos: Și dacă într-adevăr se întâmplă să nu găsească, de multe ori sigur și din cauza lor, dar de multe ori și din cauza bărbaților, trebuie să se concentreze pe mirele Hristos, adică trebuie să aibă o relație duhovnicească cu Hristos ca și Mire. Și iarăși cu duhovnicul, dar să nu se atașeze duhovnic pentru că există o mare problemă că în loc de mirele Hristos apare mirele duhovnic, nu mă refer aici sigur Doamne ferește la ceva trupesc neapărat, nu, ferească Dumnezeu!
Părintele Claudiu Melean: La un atașament exagerat care nu-i sănătos deloc.
Părintele Teologos: Nu-i sănătos absolut deloc. Duhovnicul e duhovnic este un consilier în probleme de păcat, adică spune unde deraiezi și trebuie să faci ascultare de duhovnic adică nu faci tu biserica ta, pentru că de multe ori doamnele mai ales dacă înaintează puțin în duhovnicie spun: lasă că știu eu mai bine. Atunci merg la duhovnic doar să facă duhovnicul ascultare de ele
Părintele Claudiu Melean: Să le confirme.
Părintele Teologos: Da. Exact! Nu. Dragele mele vă rog eu cu toată smerenia și cu toată intensitatea: Hai să facem puțintică ascultare! Vă rog să mă iertați. Și relația lor principală este cu mirele Hristos, acolo trebuie să se atașeze. Și aici vorbim de femeile care sunt singure, de maici, de măicuțe și așa mai departe. Asta cred că trebuie făcut. Și bineînțeles iarăși foarte important pentru că femeile întotdeauna doresc să se căsătorească, să nu absolutizeze lucrul ăsta. Sigur, le înțeleg și este normal, dar să nu absolutizeze acest lucru pentru că asta le produce o mare anxietate, depresie, tulburări, deznădejde pentru că nu se împlinește visul ăla… Și unde mai pui că diavolul știe foarte bine treaba asta și le bagă într-o morișcă și atunci evident în clipa în care crește anxietate într-o femeie evident că scad posibilitățile de a se căsători pentru că eu ca bărbat doresc o femeie mângâietoare ca să-mi aducă liniște nu care să…
Părintele Claudiu Melean: Te agite.
Părintele Teologos: …mă agite. Cred că asta trebuie făcut și să nu absolutizeze absolut nimic, să nu creadă gândurilor și să crească duhovnicește, să-și cizeleze caracterul pentru că în ultimă instanță sau o să se căsătorească la o anumită vârstă sau să fie în mănăstire sau o să rămână singură în viață, sigur are nevoie de un caracter cizelat, are nevoie de un caracter cât mai duhovnicesc și atunci n-o să rămână singură, pentru că este Hristos cu ea.
A fost Maica… Sfânta Sofia dacă nu mă înșel, din Clisura care a rămas singură toată viața… și, mă rog, o întreagă poveste acolo, că arhiereul respectiv n-o lăsa să se călugărească, nu intrăm în detalii, dar pentru că ea era cu Hristos ea nu se simțea singură niciodată. Sau Sfânta Xenia de exemplu, altă… și mai cunoscută din Rusia, Sankt Petersburg.
Părintele Claudiu Melean: Am pomenit mai devreme că Biserica recomandă fie calea călugăriei, fie a căsătoriei. Să nu cădem în extreme, că mi-a venit cineva odată și mi-a zis: Părinte, mi-a zis cineva că dacă nu-s căsătorită, era o doamnă destul de în vârstă, dacă nu-s căsătorită, zice nu am împlinit nicio cale. Dar ea trăia o viață duhovnicească serioasă, cuminte. Și: A, dacă n-am făcut copii sau nu m-am călugărit înseamnă că sunt catastrofă în fața lui Dumnezeu!
Părintele Teologos: Nu, sau că-s nereușită că n-am făcut nimic în viață, nu-i adevărat. Astea sunt căile care se recomandă, dar nu vorbim de lege. Nu este lege și din cauza asta spuneam, Biserica e mai presus de orice. Biserica, a cărui cap e Hristos. Omul este viu și nu poate fi încorsetat în legi. Evident că există recomandări statistice, nu știu cum să zic, adică ăsta e drumul. Și apropo și din cauza asta există și duhovnic, adică sunt canoanele care sunt și trebuie asta… dar evident că duhovnicul judecă în rugăciune, în harul lui Dumnezeu, de la caz la caz, pentru că fiecare om este diferit. Doamnele se duc la extreme adică sau n-am făcut nimic sau trebuie sigur asta. Niciodată nu absolutizăm nimic pentru că este o formă de idolatrie.
Tristețea tinerilor credincioși
Părintele Claudiu Melean: M-ai îngăduiți încă una… Cum încurajăm un tânăr care a crescut în familie credincioasă, ajunge la o tristețe, la o depresie chiar constatând că are o boală incurabilă.
Părintele Teologos: Da. Din păcate există fenomenul ăsta, cu atât mai mult dacă nu este într-o familie credincioasă. E grav, dezastru. Dar și într-o familie…
Părintele Claudiu Melean: Deși eu văd dezastrul dincoace, că dincolo te aștepți…
Părintele Teologos: Tânărul respectiv, vorbim de credința de astăzi, are o credință din auzite, n- are o credință trăitoare, adică el știe, deci dacă eu vorbesc cu el sau oricine vorbește cu el: crezi că există viață după moarte? Da! Dar n-are experiența, adică nu trăiește treaba asta. Și atunci el absolutizează mai mult sau mai puțin, viața de aici. Adică, eu nu trăiesc viața, nu mă duc cu colegii, sunt inferior, complexe și așa mai departe… Nu. Omul trebuie să știe că este veșnic trebuie să avem conștiința veșniciei noastre. În clipa în care omul se roagă, în clipa în care omul intră în acest program duhovnicesc de transformare din sclav de frica de iad în salariat, adică de … fac binele pentru că într-adevăr văd folosul și ajung chiar la fiu, adică de dragul Tatălui ceresc, dacă intrăm așa, atunci crește înăuntrul nostru Împărăția cerurilor și atunci toate celelalte se estompează, adică se estompează boala.
Deci dacă omul face asceză așa cum este el și așa cât poate el, atunci o să vadă că nu contează atât lumea exterioară, evident că noi ca și formă a iubirii evident că o să facem cele medicale, cele care sunt necesare ca să fim, să avem o viață normală, dar el trebuie să se concentreze mai mult pe viața duhovnicească, pentru că boala pe care o are este semn de la Dumnezeu, descoperire de la Dumnezeu, că el se poate concentra mai mult pe cele cerești. Și iarăși trebuie să știe că este o binecuvântare de la Dumnezeu, chiar dacă noi nu dorim treaba asta. Este o binecuvântare de la Dumnezeu pentru că dacă omul ar fi ca și noi ceilalți, atunci patimile ne-ar atrage, adică o mulțime de patimi trupești ne-ar atrage.
Dar dacă el are o boală, o formă de durere asta îl taie de la plăcerea patimilor și se poate concentra mult mai mult pe zborul înalt către Dumnezeu. Am spus că noi nu dorim treaba asta pentru că este legea dragostei, nu ne dorim ca omul să fie bolnav și pe de altă parte e vorba și de faptul că noi nu știm care om poate să ducă o boală, dar dacă Dumnezeu a îngăduit în cazul lui, înseamnă că el poate s-o ducă și deci trebuie să se pregătească să-își ducă această mare cruce care duce la o mare înviere. Deci trebuie să fie foarte atent la gânduri, care diavolul pe baza logicii îl împinge în deznădejde ca să nu se mai lupte să nu poată să crească duhovnicește.
Limitele științei
Părintele Claudiu Melean: Am și prieteni atei, ziceți un scurt cuvânt pentru cei care zic că numai științific acceptă ceva.
Părintele Teologos: Da, sigur, două lucruri. Deci numărul unu: să zică Doamne dacă exiști descoperă-mi-te. Numărul 2. Știința este limitată și nu poate să răspundă la cele mai mari întrebări ale omului. Întâi de toate, asta s-a dovedit științific că știința este limitată, că este incompletă, chiar îi recomand să caute Kurt Gödel, este un mare logician, unul dintre cei mai mari logicieni și matematicieni ai secolului XX care a demonstrat științific, prin două teoreme, se numesc chiar așa: teoremele de incompletitudine a lui Gödel, care a demonstrat din punct de vedere științific că știința este incompletă.
Caz concret: cele mai mari întrebări ale omului, cele mai mari lucruri: problema frumosului, eu o să vă arăt o floare: e frumoasă? O să spuneți că da. Spun: demonstrați științific că este frumoasă. Evident că nu se poate demonstra treaba asta. Sau iubita mea este frumoasă. Demonstrează științific! Nu se poate demonstra științific. Sau cine este omul? Nu se poate demonstra științific. Ideea de bine nu se poate demonstra științific. Sensul omului adică perfecțiunea personală veșnică, nu se poate demonstra științific. Și iarăși din punct de vedere științific, anumite lucruri sunt chiar grozăvii. Dacă de exemplu eu cred că iubita mea, soția mea sau copilul meu sunt doar o grămadă de celule, din punct de vedere științific sunt un sac de enzime, dacă eu cred treaba asta clar mi-am ratat toată ”cariera”.
Și din cauza asta săracii atei sunt foarte agresivi, foarte presați pentru că n-au tema iubirii, ce e iubirea din punct de vedere științific. Poți să spui că iubirea este este un hormon sau un neurotransmițător, oxitocină sau serotonină, ce o fi acolo… Nici vorbă. Sau zâmbetul copilului meu, zâmbetul fetiței mele sunt 27 de mușchi care se mișcă pe față. Dacă spui treaba asta i-ai terminat.
Din cauza asta… și eu am cunoscut atei care au ajuns la niște lucruri groaznice, niște tensiuni foarte mari pentru că nu pot să rezolve anumite lucruri care sunt mult mai importante decât lucrurile pe care le rezolvă știința. Pentru că știința sigur se ocupă de trup și are folosința ei, are utilitatea ei, dar problema cea mare e problema iubirii. Eu de ce o iubesc pe iubita mea? Nu pot să o dovedesc științific. Că are aceeași înălțime cu mine, că cei care au ochii albaștri…
Părintele Claudiu Melean: Mulțumim tare mult și iertați!
Părintele Teologos: Pentru puțin! Nicio problemă! Mie mi-a făcut o mare plăcere că am făcut ascultare de Părintele Claudiu. Data viitoare o să încerc să-l pun să facă ascultare el de mine.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Sărut mâna părinte, de ce se numește Oastea Domnului biserica părintelui invitat?Va mulțumim pentru aceasta filmare,de un mare folos duhovnicesc este.Multe adevăruri s au spus.Maica Domnului sa va răsplătească și sa aveți răbdare și cu noi nestiutorii și păcătoșii!