Sărbătorile sfârşitului de an: pace, bucurie și tradiții ortodoxe – p. Pimen Vlad

Sărbătorile sfârşitului de an ne oferă ocazia să reflectăm la darul suprem al Nașterii Domnului, la pacea sufletească și bucuria aduse de Hristos. În context athonit, cu ghiocei înfloriți iarna, articolul explorează posturile care ne pregătesc trupește și sufletește, cadouri cumpătate ce învață generozitatea față de cei nevoiași, gesturi de milă precum cel al maicii Serafima, Soborul Maicii Domnului ca mijlocitoare, Sf. Ștefan ca întâi mucenic, pericolele migrației și exceselor, încercările țării ortodoxe și unitatea prin Biserică. Descoperim tradiții autentice, colinde și chemarea la dragoste și răbdare.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Sărbătorile sfârşitului de an: de Nașterea Domnului avem ghiocei

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! Am revenit în livadă, la locul de liniște. Chiar e liniște și frumos! S-aude valea, așa. În pare că asta e vârful Athon-ului, e o frumusețe. Mi-am zis că am mai făcut filmări spre Athon și am zis că acum se prind așa, în sensul invers al livezii, în partea de sus, pădurea. A fost azi o zi senină, o trecut soarele după deal și acum e frumos, așa, vârful Atonului scăldat, așa, în lumină. Da, dragilor! Vedeți? E o zi, am putea spune, firească de toamnă, chiar dacă suntem în iarnă. Aici iarna începe undeva în ianuarie, cam așa e la noi. Până atunci e o toamnă lungă, puteam spune chiar dacă e mai rece, mai o ploaie, mai așa… Am văzut când urcam acum în livadă, ghiocei, cărarea pe care am urcat în livadă, plină cu ghiocei.

La noi întotdeauna, în fiecare an, la Nașterea Domnului avem ghiocei. E plină pădurea de ghiocei. Așa e aici, la noi. Îs mult mai harnici ghiocei decât în România, unde ies mai târziu, că e vremea mai rece. Și avem mulți, ne-o binecuvântat Maica Domnului cu floarea asta minunată și smerită. Vedem, e cu capul plecat, e smerită, dar în același timp are o frumusețe și o curăție, o puritate deosebită. Da, de asta o ieșit și multe legende pe seama ghioceilor.

Pentru înțeles duhovnicesc, consultați Nașterea Domnului: înțeles duhovnicesc și pregătirea sufletului – p. Teologos și analiza din Nașterea lui Iisus Hristos.

Prin Naștere, Iisus ne-a adus pacea

Da, ce să vă spun? O trecut Postul Nașterii Domnului. Fiecare s-o ostenit cum o vrut el, că Dumnezeu ne-o lăsa liberi. Ne-o spus ce-i bine, ce-i rău, dar ne-o lăsa liberi. Sfinții Părinți, așa, ne-or rânduit posturile cele patru de peste an, între care și Postul Nașterii Domnului. Dar nimeni nu ne-o obligat să-l ținem. Totul depinde de noi. Ni s-o spus, uite, postul îți face bine și trupește, și sufletește. Sufletește, îți limpezește mintea, te așază, te liniștește, nu mai ești îmbuibat de mâncăruri grele. Trupește, îți face bine, se mai relaxează organismul, mai tai mâncărurile grase. E un restart, așa, un pic de resetare a organismului, își revine un pic, se subțiază sângele, e pregătit pentru iarnă. Deci, postul ne face numai bine, dragii mei! Dar pentru că a trecut postul, ne bucurăm de sărbătorile pe care le avem, de Nașterea Domnului.

Ce sărbătoare minunată! De asta vedem că la Nașterea Domnului, am vorbit în atâția ani de asta, dar doar așa, ca o idee, la Nașterea Domnului, ce lucru minunat, s-or arătat îngerii! Ce frumos cântau! Gândiți-vă, păstorii, oamenii aceia smeriți, primii la care li s-o vestit, Nașterea Domnului! I-au auzit pe îngeri cântând: „Slavă întru Cei de Sus, lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună-voire!” Ați înțeles, dragilor? Era împăcarea lui Dumnezeu cu oamenii, adică ne primea iară Dumnezeu în brațele Lui. Nu că ne-ar fi lepădat vreodată, dar noi i-am întors, cum se zice, spatele, noi am fugit de la El. Și era împăcarea asta! Și vedem, slavă întru Cei de Sus, lui Dumnezeu și pe pământ pace între oameni, bună-voire, adică dragoste între oameni, pace! Asta ne-a adus Mântuitorul! Ne-a adus liniștea asta sufletească, pacea!

Reflecții despre minuni găsiți în Nașterea Domnului: Minuni, istorioare – părintele Pimen și istoria teologică din Istoria Naşterii Domnului.

Nașterea Lui Hristos e cel mai mare cadou făcut de Dumnezeu oamenilor!

Să nu mai fim în război înăuntru nostru, prin Harul lui Dumnezeu să câștigăm pacea, să trăim frumos cu noi înșine și cu cei din jur și cu mulțumire față de Dumnezeu! Ați înțeles, dragilor, ce lucru minunat! Dumnezeu Cel Atotputernic să-și ia firea asta omenească, căzută a noastră, doar ca să ne ridice pe noi la îndumnezeire, prin Har! Ce lucru minunat! Nouă ni se pare așa, ei, Sărbătoarea Nașterii! Ce lucru minunat! Ce-o făcut Dumnezeu pentru noi! Câtă profunzime, dacă suntem atenți! La sărbătoarea asta nu-i doar vorba din mâncăruri, de daruri, de nu știu ce! E Nașterea Lui Hristos, dragilor! Asta în primul rând! Ar trebui să nu fie creștin care nu se ducă de Nașterea Domnului la biserică să se bucure, să sărbătorească acolo Nașterea Lui Hristos, să-L vadă pe Hristos născut, să se bucure, să se împărtășească.

Să trăiască Sărbătoarea asta care, de fapt, vedem că este în toată lumea! Până și păgânii, și alte neamuri care se închină la bolovani, la ce vrei, și ei o sărbătoresc sub altă formă, că nu-și dau seama de fapt de unde se trage ea! Toți își fac cadouri, o numesc cum vor, dar rădăcinile-s la Nașterea Lui Hristos, dragilor! Și se încearcă să o devieze, să o transforme, să facă un moș, să nu știu ce, care de fapt, se trăgea de la Sântul Nicolae, care era un bătrân, cum se zice așa, care făcea mult bine, ajuta toți săracii. De acolo o pornit așa, ca un bătrân care ajută, și mai departe aici s-o încercat să-l transforme în moș Crăciun, moș Gerilă, moș nu știu care, adică să nu mai existe Nașterea Lui Hristos! Nașterea Lui Hristos e cel mai mare cadou făcut de Dumnezeu oamenilor!

Despre călăuză spirituală, vedeți Nașterea Domnului: Călăuza – P. Teologos.

Să fim cumpătați la cadouri, mai ales cu proprii copii

Și oamenii ar trebui să se bucure! Da, să-și facă cadouri, dar nu să ajungă la beții, la destrăbălare, la din astea! Să fie ceva, un cadou care să-i bucure și să le amintească de Nașterea Lui Hristos! Nu știm cum să mai facem schimb de cadouri, de nu știu ce, care n-au nicio treabă cu Nașterea Lui Hristos! Da, nu zice nimeni! Și un cadou frumos, dar cu dreapta socoteală, să nu ducem la extreme! Sau părinții copiilor, să-i ieie nu știu ce lucruri exagerate, care nu au nicio treabă cu Nașterea Lui Hristos! Încercați să fiți cu atenție aici! Sau dacă copiii au prea multe cadouri și aveți posibilități, ia încercați, a doua zi de la Nașterea Domnului, a treia zi, când puteți, luați din jucăriile acelea pe care le aveți pentru copii și care-s plictisiți de ele, nu vor să le mai bage în seamă.

Pentru că au fost obișnuiți la fiecare zi, nu numai de naștere, de nume, de sărbători, tot cadouri noi și-s plictisiți de ele, nu le mai bagă în seamă! Ia luați-le împreună cu copiii și spune-i: Uite, și așa nu-ți mai plac, te-ai plictisit, hai să le strângem împreună, să le împachetăm frumos, să le ducem la o familie cu copiii mulți, care nu au, care nu-și permit. Și ia-l și pe copilul tău sau pe copiii tăi dacă ai doi, trei, să mergeți împreună la familie aceea cu copiii mulți, să vadă și ei cât se bucură copiii aceia de cadourile astea pe care ei nu le mai bagă în seamă, nu le mai apreciază. Și mai puteți pune două, trei ciocolate, pentru că la copil întotdeauna, orice-i dai, dar dacă îi dai și o ciocolată, se bucură.

Îi dăm deoparte pe cei care nu mai știu cum să se mai răsfețe. Că din multe ori trebuie să fie atenți și părinții, să nu exagerezi, să ia orice la copil, că după aia o să creadă că îi se cuvin și o să facă urât: ”Cum adică? Nu îmi iei? Doar ai bani!”. Adică, să înțeleagă că sensul banilor e doar ca să fie răsfățat pe el. De asta au bani tata și mama, ca să îl răsfețe pe el. Nu! Trebuie să înțeleagă că banii aceia o fost munciți, că banii aceia au valoare când îți folosiți cum trebuie. Da, nu zici nimeni, îți ia și ție ceva, dar din banii aceia trebuie să mai ajuți și pe alții care n-au, să mai bucuri și pe alții care n-au, și pe alți copii care n-au. 

Gestul maicii Serafima de la Mănăstirea Mărcuș

Și uite, acum mi-am amintit un lucru când povesteam astea. Am văzut o filmare, că mai văd și eu anumite situații așa, despre Maica Serafima de la Mănăstirea Mărcuș. Prima dată, n-am știut, întâmplător am văzut-o, care o înfiat 12 fetițe. O maică, da, de la o mănăstire de maici, care o întâlnit fetițe abandonate și i-o fost milă de ele. La început o luat două, și-o mai luat, și-o mai luat până la 12 fetițe. Gândiți-vă! Micuțe la câteva luni, la câțiva anișori. Povestea că atunci când le-au dus în mănăstire, toate maicile:

– Maică, da’, ce faci? Ce facem cu ele? Suntem în mănăstire, cutare!…

– Măi, uite, sunt abandonate, nu putem să le lăsăm!

– Dar noi nu ne pricepem! Noi am venit de tinere în mănăstire, ce să facem?

– Faceți ce fac eu! Uite, eu am luat una, îi dau cu biberonul, luați-o și voi pe cealaltă și dați-i cu biberonul. O schimb eu pe asta, o schimbați voi pe aceea. Hai să încercăm!

Și încet, încet li s-a deschis simțul ăla matern. Că orice femeie, chiar în mănăstire dacă se duce, are simțul matern lăsat de Dumnezeu în firea ei. Și o început să le îngrijească cu atâta drag, să le crească și-s de vreo 15 ani acolo, nu știu, deja-s mărișoare și-o făcut un lucru minunat. Și toate fetițele alea îi spun mami. O iubesc foarte mult și ea și-o dăruit viața crescându-le frumos și în dragoste una față de alta, le-o învățat să cânte la biserică…. Și ea o spus: ”Nu le-am crescut ca să le fac maici, ci doar ca să le cresc frumos, să le pregătesc pentru viață, să-și întemeieze o familie frumoasă, ca să poată și ele la rândul lor să-și crească copiii și așa mai departe”. Doar ca să le ajute și-o luat misiunea asta. Vedeți că se pot face o grămadă lucruri frumoase?

Da, dragilor! Orișiunde puteți face lucruri frumoase! Indiferent undeva în lumea asta, nu v-o dat Dumnezeu copii, nu-i nimic! Duceți-vă și ajutați unde sunt copiii mai mulți! Căutați căi să faceți bine! Dumnezeu, dacă ne-o dat mâini, ne-o da putere, ne-o dat picioare, ne-o dat cum se zice, niște posibilități ca să ne putem mișca, să putem ajuta. O să răspundem dacă nu facem binele pe care îl putem face. Da, dragilor? Să încercăm să fim buni, să fim buni, că nu ne costă nimic! Și numai că nu ne costă nimic,  dar câștigăm Raiul, câștigăm veșnicia, care nu e o zi, e veșnică! Ați înțeles, dragilor?

Sărbătorile sfârşitului de an: Soborul Maicii Domnului!

Și uitați-vă, că a doua zi după nașterea Domnului, e Soborul Maicii Domnului! Vedeți? Pentru că Mântuitorul a fost născut din Maica Domnului. Și imediat Biserica i-o pus sărbătoarea Soborul Maicii Domnului. Înseamnă că Maica Domnului e într-un sobor cu toți sfinții și mijlocește pentru noi, dragilor. E Împărăteasa, cum se spune, a Cerului și a Pământului, e Mama Noastră! E Mamă! Exact cum spunea Cuviosul Paisie Aghioritul: ”Să o strigați, că e Mama noastră!”, cu toată inima, la necazuri, la orice. Cum se ține de fusta mamei, copilul ăla micuț de doi ani, care abia stă în picioare, care abia se mișcă, așa să ne ținem și noi de Maica Domnului! Să strigăm la Ea permanent: ”Mami, mi-e foame! Mi-e sete! Mă doare! Am nevoie, ajută-mă! Îți mulțumesc, Mami! Îți mulțumesc că ai grijă de mine!”.

Să cerem, dar să și mulțumim! Să o avem așa cu drag la inima noastră, ca pe o mamă adevărată și Maica Domnului nu ne lasă niciodată. Să ne trezim și să înțelegem cine e Maica Domnului! Noi nu ne dăm seama câtă putere are Maica Domnului prin mijlocirile Ei la Mântuitorul, la Hristos. Poate orice prin mijlocirile Ei. De asta, la orice problemă, că e o problemă în familie, o problemă de sănătate, un necaz, orice ar fi, să strigăm la Maica Domnului! Ați înțeles, dragilor?

Pentru mai multe despre această sărbătoare, citiți De la Crăciun la Anul Nou – părintele Pimen Vlad și detaliile din Soborul Maicii Domnului; Sfantul Nicodim de la Tismana.

Schimbul de populație

Și dacă tot vorbeam de boli, am văzut recent că și în țară la noi, pe la Cluj, o apărut cazuri de lepră. Și mă gândeam, vedeți ce înseamnă cu schimbul ăsta de populații? De la turnul Babel când o amestecat limbile, Dumnezeu a lăsat ca fiecare popor să se strângă, cei care vorbesc o limbă să se adune într-un colț, ceilalți în altul, fiecare să aibă pământul lui, bucățica lui. Și vorbesc aceiași limbă, au aceleași obiceiuri și rădăcini pe care de mii de ani le-au moștenit unii de la alții, o imunitate a trupului, care în general mănâncă aceleași lucruri, s-au obișnuit cu roadele pământului care se află acolo. Ei, când lucrurile astea se dau peste cap, se amestecă, îți vin din celălalt capăt al lumii, cu alte obiceiuri, altă imunitate, cu boli care poate în zona noastră nu-s, se dă totul peste cap și iese haos.

De asta ați văzut că s-o ajuns la cazuri de lepră, să se înmulțească și așa, de ce? Pentru că au venit persoane din celălalt capăt de lume, da? La ei în zona aia, fiind mai săracă, bolile astea încă sunt destul de mult răspândite. Și atunci, normal, când aduci oameni de acolo, aduci istoricul lor, aduci problemele lor, bolile lor cu care te confrunți aici și nu le faci față.

Ia și te bucură în țara ta!

Sau de multe ori, ne dorim concedii de alea. Dacă la noi e iarnă, în loc să te duci, să te bucuri, du-te la ski, du-te… E iarnă, o dat Dumnezeu iarnă să te bucuri de ea, tu nu! Vrei concediu în celălalt capăt de lume, prin Africa, pe nu știu unde, că e cald, vrei căldura verii. Dumnezeu o dat iarna pentru că, pentru tine ca român să zicem așa, pentru poporul nostru, ne întărește imunitatea. Vine frigul, treci prin asta și te faci mai rezistent. Dar tu fugi pentru că vrei căldura aia de vară! Și te duci poate iei boli, iei diferite probleme, îți distrugi sănătatea pentru că vrei să te distrezi. Vrei tu de Crăciun, să faci plajă și baie, nu știu unde, vrei cutare… Și poți de acolo iei niște viruși, niște probleme din astea și să ai urmări toată viața.

Ia și te bucură în țara ta! Avem atâtea locuri minunate! Munți, ape, tot ce vrei! Să ne bucurăm de ele! Ne-a dat Dumnezeu să fie și cald și frig! Avem cele patru anotimpuri! Sunt țări care nu le au, noi le avem! Să ne bucurăm de trecerea de la unul la altul. Să ne putem bucuram! Să nu fie om care să zică: Măi, eu nu am un moment de care să mă bucur, nu! La altul îi place vara, la altul toamna, la altul iarna, la altul primăvara, fiecare are ceva pentru el. Să ne bucurăm de ele frumos! Nu să le distrugem, să le lăsăm așa cum ni le-au lăsat Dumnezeu! Vedem în timp cât de mult se încearcă la noi să fie țara distrusă într-un fel sau în altul. Dintotdeauna o fost pentru că noi am fost un popor care ne-am văzut de țara noastră.

Țara este mereu încercată

Și atunci, dintotdeauna s-o încercat, vecini dintr-o parte în alta, fiecare cum se zice, să-i dea sub coaste, să o jefuiască cu ceva, să-i ia ceva dacă o văzut că s-o ridicat un pic. Că țara noastră s-o ridicat cu toate că s-o furat. Eu, stând aici, văd diferența, că pe fiecare an țară s-o ridicat, oamenii o muncit. În afară că o muncit cei din țară, majoritatea din cei care s-au dus în străinătate, o adus bani în țară. Fiecare au trimis bani sau și-o făcut ceva în țară, fiecare o adus. Deci, românii o fost învățați să strângă, să aibă. Țara s-a menținut așa cum este. Dar vedem că se încearcă permanent. Mă uitam acum și la barajele care se distrug. Atât s-o muncit la ele, atâta cutare…

Deci, se vede că nu e cineva care-și dorește binele țării atât timp cât atentează la anumite lucruri de astea, astfel ca omul nu cumva să se bucure de ce are, nu! Permanent s-aibă o grijă în plus! Deci, e și o luptă a diavolului ca omul să nu se poată bucura, să-I mulțumească lui Dumnezeu, să se roage, să stea liniștit, nu! Tot timpul să aibă o frică: ”Văleu! Ce mă fac? Rămân fără apă! Văleu, ce mă fac? Nu pot să-mi plătesc impozitele care cresc în fiecare lună! Nu pot să fac cutare!”, să stea permanent cu grija zilei de mâine, că nu face față să-și mențină mica lui afacere, să-și plătească cele pe care le are. E o luptă permanentă! Și de ce e lupta asta atât de mare asupra României? E țară ortodoxă, dragilor!

E Sfânta Liturghie în fiecare zi în mii de biserici! Ați înțeles, dragilor? În mii de biserici! Ei, la diavol nu-i convine lucrul ăsta. Și atunci încearcă sub o formă sau alta să distrugă ce poate. Scoate o cărămidă de aici, o piatră de acolo, că poate o dărâmă, poate o distruge. E o țară minunată, dragilor, să știți! Eu iubesc foarte mult țara mea, România, pentru că ne-o pus Dumnezeu acolo!  Dar nu numai că ne-o pus, dar noi n-am fost un popor migrator, noi avem mii de ani acolo! Ne-o pus într-o țară atât de frumoasă, ca un Rai, cu tot ce vrei! Vrei mare? Ai mare! Vrei câmpie, vrei munte, vrei râuri, vrei orice? Are de toate! Deci, se vede că Dumnezeu, cum se zice, o avut drag de noi, că am fost un popor pașnic.

Indiferent prin ce ispite am trecut ca oricine, că sunt și la noi oameni cu influență, din exterior sau de nu știu unde, care s-au obișnuit cu comoditatea și cu mai puțină muncă dacă se poate, dar încă avem oameni buni, oameni credincioși, oameni care doresc să se mântuiască și oameni care muncesc. Iar țara noastră e minunată și în câțiva ani se poate ridica dacă sunt oamenii potriviți la locul potrivit. Ați înțeles, dragilor? Am intrat un pic și în asta pentru că ne lovim de ele. Vin oameni aici, fiecare îmi spune una sau alta, mai văd, mai aud și eu. Și atunci sunt problemele de care se lovesc oamenii zi de zi.

Sărbătorile sfârşitului de an: Sfântul Arhidiacon Ștefan, întâiul mucenic

Și vedem că a treia zi după Nașterea Domnului e Sfântul Arhidiacon Ștefan, întâiul mucenic, dragilor! Vedeți că Biserica imediat după învierea Domnului, în momentele acelea, la scurt timp, o dat un întâi mucenic, pe care nu puteau să-l rabde. Bun! Ce-au zis? Că am scăpat de Mântuitorul, L-am răstignit, L-am îngropat, încercau să ascundă Învierea, dar voiau ca nimeni să nu vorbească. Și iese Arhidiaconul Ștefan, plin din Duhul Sfânt, cu o putere de nu-i putea sta nimeni împotrivă, toți care erau atunci, farisei, cărturari… Deci, atâta Har avea un tânăr de 20 și ceva de ani! Atâta Har încât nu l-au putut suporta, l-au ucis cu pietre. Ați înțeles, dragilor? A fost deschiderea, cum se zice așa, a mucenicilor, care după aia au urmat continuu. Apoi o început prigoana.

Diavolul, când l-o văzut pe Sfântul  Arhidiacon Ștefan, a încercat să-l șteargă, cum se zice, de pe fața pământului, dar Cerul o câștigat încă un Sfânt și cei de pe pământ, un mijlocitor, a început o luptă pe toate planurile, pe toate căile. Apoi s-a umplut, cum se spune, Biserica de sfinți, au început să apară mucenici mai mulți și uite așa, Biserica prigonită o înflorit. Și-o mers, și-o mers în continuare, și-o vedem și la ora actuală. Cât or reușit Sfinții Apostoli, prin propovăduirea lor, să ajungă în toată lumea asta, aproape, peste tot, în toate părțile, așa, ajutați de Harul Duhului Sfânt. Oameni simpli și ce lucruri minunate au făcut! Și vedem și acum că Biserica e aceeași. Se face Sfânta Liturghie, bisericile-s pline, oamenii se duc, se roagă, se luptă fiecare cum poate, după tentațiile de acum.

Despre exemplul iubirii, vedeți Sf. Ștefan: exemplul iubirii – fotoreportaj.

Biserica îi ține uniți pe românii de pretutindeni

Vedem câtă nebunie e în lumea asta, câtă tehnologie și câtă informație din care multă e falsă. Se încearcă ca omul să nu mai știe ce cu el, adică, să fie, dacă se poate, dezbinat, să nu mai fie în dragoste, cum ne-a spus Mântuitorul, nu! Să se urască unii pe alții, să n-aibă încredere unul în altul. Uite, mă uitam în exterior și discutam cu mulți. Cine-i ține pe românii uniți în diaspora? Biserica! Fiecare muncește la locul lui, pe unde poate fiecare. Mai sunt câte o familie, două, țin legătura între ei, dar cam atât. Dar duminica se întâlnesc la biserică. Acolo se cunosc mulți, acolo se întâlnesc mulți. O sută, două, trei sute se întâlnesc la biserică. Acolo păstrează legătura, se ajută. Deci, Biserica îi țin uniți.

Vedem Italia are câteva sute de biserici, Anglia, Franța, deci peste tot Biserica i-a ținut pe oamenii uniți. I-a ținut aproape, e ca o cloșcă ce ține puii așa, aproape. Așa a făcut Biserica permanent! Și i-a ajutat, cum a putut ea, în limita cât a putut, pe credincioșii care au venit. Vedeți? Să știți, noi, ca și popor, noi nu putem trăi fără Biserică, pentru că Biserica o crescut odată cu noi. De două mii de ani, ca popor, Biserica a fost alăturea de oameni și oamenii alături de Biserică. Împreună o mers, s-au sprijinit, oamenii au sprijinit Biserica ca să funcționeze ca Biserică și Biserica i-a oferit ce-a putut: spovedanii, împărtășanii, o mângâiere, un sfat, o îmbrățișare. Deci, suntem ca și popor, numai în felul ăsta. Dacă n-am mai avea Biserica, noi ne pierdem ca și popor, și rădăcini, și tradiții, și tot.

Avem tradiții frumoase și minunate, care se mențin

Mă uitam cât de minunate sunt colindele! Niciun popor în lumea asta, nu are atâtea colinde ca noi. Ce minunat! Și toate-s despre Nașterea lui Hristos. De asta spun că avem tradiții frumoase și minunate, care se mențin. Și sunt sigur că Dumnezeu nu o să ne lase, dragilor! Asta am vrut să vă spun așa, în câteva cuvinte, despre minunatele sărbători, despre Nașterea Domnului, Maica Domnului și toate celelalte. Și să știți un lucru, dragostea nu cade niciodată. Asta să ne fie temelia noastră, arma cea mai puternică a noastră, a creștinilor. De asta se spune la Sânta Scriptură, că: ”Și acum rămân acestea trei, credința, nădejdea și dragostea, iar mai mare decât toate, e dragostea”. Dragostea! Să încercăm să fim buni și îngăduitori cu toți din jurul nostru! Să fim cu răbdare, cu dragoste, pentru că în felul ăsta avem numai de câștigat, dragilor! Ați înțeles?

O să închei aici.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți Sfinții, amin!

Și dacă tot v-am vorbit despre Vârful Athon-ului, cum se vede de aici, uite, o să plimb un pic așa, roată, ca să vedeți cât e de frumos Vârful Athon-ului care se pierde în nori. Vedeți, dragilor? Iar aici e livada, roată frumos așa, cum e acum la timpul ăsta.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!