Tipurile de rugăciune
15 iunie 2021
Ce este ortodoxia?
17 iunie 2021
Într-un interviu amplu realizat de Cristi Bumbenici, părintele Pimen Vlad analizează problema stringentă cu care ne confruntăm astăzi: problema pandemiei și, legată de ea, problema vaccinurilor. De ce nimic nu merge în pandemie?
Părintele accentuează asupra cauzei care este la baza situației create, cauză care este trecută cu vederea de cei mai mulți dintre noi, pentru că este o cauză foarte deranjantă.
Vizionați și veți afla într-un interviu plin de bucurie și discernământ, de ce nimic nu mai marge în pandemie și care este motivul din cauza căruia nimic nu merge și cum trebuie remediată situația.
Powered by RedCircle
Cuvânt de la peștera sfântului Atanasie
Cristian Bumbenici: Dragi mei, suntem din nou alături de părintele Pimen Vlad, starețul chiliei Intrarea în Biserică a Maicii Domnului din Schitu Lacu, prietenul nostru, omul care aduce vești bune. Așa a fost cumva denumit de cei mai mulți dintre telespectatorii noștri, lucru care evident, ne onorează. Ne aflăm din nou într-un decor absolut minunat, un decor în care în urmă cu câțiva ani de zile am realizat o filmare foarte frumoasă. Suntem la Peștera Sfântului Atanasie. Se observă și din cadru că natura a fost mai mult decât darnică. O să vă descriu prin imagini acest loc și pe parcursul discuției noastre cu părintele Pimen. Însă tema și temele de astăzi în continuare sunt unele nu doar de actualitate, sunt unele care ne dor.
Însă, dacă vom avea înțelepciunea și răbdarea necesare și vom urma lucrurile corecte, lucrurile bune, avem și aveți toată siguranța că în final viața noastră va reveni nu la normal, ci va reveni la firesc.
– Acum, părinte, vă mulțumesc că ați acceptat să coborâm!
Părintele Pimen: Să-i mulțumim Maicii Domnului și sfântului Atanasie, care putem spune că ne-a primit în casa lui, că aici e peștera unde s-a nevoit el!
Cristian Bumbenici: Am coborât ceva! Este un drum, un drum de parcurs, dar merită tot efortul pentru că dincolo de cadrul natural deosebit, așa cum spuneam, este și un loc foarte potrivit pentru a discuta la modul serios tocmai despre aceste probleme care ne frământă. Suntem în continuarea unui subiect care este departe de a fi încheiat. În toată Europa sau în majoritatea țărilor din Europa și în mod special în România, măsurile generate de această situație epidemiologică au fost relaxate la momentul la care vorbim. Suntem exact în ziua de 1 iunie și cu această ocazie adresăm și noi un „La mulți ani!” tuturor copiilor, indiferent de vârstă și de sex. Ne așteptam cumva ca această relaxare a măsurilor să aducă și un soi de modificare la nivel de comportament.
„Normalul” a generat anormalul
Ne referim aici la planul duhovnicesc, mai puțin la cel social, însă, din păcate, realitățile ultimelor zile arată că asistăm la o descătușare de energii, la un efluviu de bucurie doar în ceea ce privește divertismentul. Am urmărit cu destul de multă mirare momente și scene filmate de colegii de la televiziunile naționale, în care destul de mulți oameni atât tineri, cât și cei de peste 40-50 de ani se manifestau exact ca niște copii scăpați de sub control. Asta nu e o critică, noi nu criticăm, încercăm doar să ajutăm ca oamenii să aibă un echilibru. N-am văzut același entuziasm în alte locuri și întrebarea de la care v-aș ruga să pornim acest dialog este una aparent simplă: nu ne-a usturat suficient de mult ca să ne dăm seama că normalul de dinainte de fapt, a generat anormalul pe care noi l-am criticat și încă îl criticăm?
Părintele Pimen: Ce să spunem aici? În primul rând, Doamne ajută și Maica Domnului să ne aibă mereu în pază. Și aici e o temă destul de largă ce cuprinde mult și multe lucruri. Aici ne aflăm la peștera unde cu peste o mie de ani în urmă s-a nevoit sfântul Atanasie Athonitul, pe care o vom filma mai târziu ca să vedeți cam cum arată. Venea și se ruga aici chiar și după ce s-a construit Mănăstirea Lavra (piatra de temelie fiind pusă în anul 963). Aici a dus lupta sa duhovnicească în plan mai mult nevăzut, cu diavolii și cu toate duhurile care luptă permanent împotriva oamenilor și a omenirii.
Dumnezeu a pus piciorul pe frână!
Vedem că și la ora actuală este o luptă la nivel mondial împotriva oamenilor, lupta dintre bine și rău, adică lupta diavolului împotriva oamenilor, încercând de fapt să-i întoarcă pe oameni împotriva lui Dumnezeu. Aceasta este lupta diavolului! Nu poți sluji la doi domni și atunci ori ești cu Dumnezeu ori cu mamona, cum se spune. Diavolul încearcă să-i câștige pe oameni și să-i întoarcă împotriva lui Dumnezeu, căruia să-i ceară socoteală, de exemplu: „De ce Dumnezeu a îngăduit boala asta?…”. Adică tu mănânci necumpănit de-ți plesnește burta și ți-e rău și după aia întrebi de ce a îngăduit Dumnezeu asta! Deja asta-i prostie! Sau mergi cu mașina cu 300 km/h și faci accident, iar după aia spui „De ce nu m-a păzit Dumnezeu?”.
Cineva spunea în glumă, că îngerul păzitor te păzește cam până pe la 150 km/h, după aia ești pe cont propriu… La fel și în viața de zi cu zi, în momentul în care depășim anumite limite, vor exista niște consecințe. Înainte de pandemie oamenii o luaseră pe o pantă ce ducea direct în prăpastie din cauza traiului bun. E ca și cum mergeai cu 300 la oră, apăsând doar pe accelerație și la un moment dat a intervenit Dumnezeu și a pus piciorul pe frână, iar din cauza asta te-ai dat peste cap, că tu erai obișnuit cu viteza asta. După aia începi să mergi numai cu 100 la ora și începi să vezi și imaginile din jur pentru că la 300 la oră nu le puteai vedea. Cam asta s-a întâmplat acum, oamenii au început să vadă în jurul lor și sunt nemulțumiți de ceea ce văd!
Nu lăsați educația copilului pe seama televizorului!
Toate astea sunt consecințele faptelor noastre și asta ne nemulțumește! Exact ca un om care are doi copii, muncește, ajunge seara acasă, mănâncă, se pune la televizor și se culcă. Lasă că soția și copii se descurcă… Copii cresc în fața televizorului și cu telefonul în mână… intră pe ce vor, la școală acum online Dumnezeu știe ce mai fac… și te trezești că pe la 16 ani copilul te înjură pe tine ca părinte. Îi spui ceva și zice „Lasă-mă-n pace! Fă tu!”. Sau afli că se ocupă cu drogurile! Și te trezești atunci și te întrebi cum se poate lucrul ăsta. Sunt consecințele a ceea ce ai făcut tu până atunci! Tu spui că ai muncit pentru copil!
Nu ai muncit pentru copil, ai muncit pentru tine! Pe copil l-ai făcut, ești dator să-l crești, nu muncești pentru el! E o datorie ca părintele să-și crească copilul! Pe lângă acestea este și lipsa de responsabilitate! Lucrezi cât mai mult ca să nu fii acasă, te mai duceai cu prietenii, veneai acasă și te puneai în fața televizorului și pe copil l-a crescut practic televizorul și Internetul… Iar ce vede la tine ca părinte și la anturaj, aceea va face și el. Și după aia începi să țipi că e de vină societatea! Ce treabă are societatea cu modul în care îți crești tu copilul în casă? Copilul trebuie crescut prin exemplul pe care i-l dai tu. Ce vede la tata și la mama, ăsta este exemplul principal!
Copiii vor face ceea ce văd la părinți
Nu poți spune copilului să nu mintă și în același timp el să te vadă pe tine cum îți vinzi nevasta, că se dărâmă toate învățăturile pe care i le-ai dat! Sau să zicem că vine un sărac și îți cere ajutorul, iar tu nu-l ajuți, atunci asta va face și el, indiferent ce îl vei povățui tu! Tot ce faci tu se reflectă asupra copilului! Iar copilul este generația care se ridică! Și vedem spre ce direcție se ridică această generație, din cauza exemplului negativ dat până în pandemie de părinți. Ori s-au dus în străinătate, au lăsat copiii acasă și au trimis numai banii, iar copiii au fost crescuți cum s-a putut… și atunci sunt urmările astea! Dacă educi copilul, dacă la tine vede lucruri frumoase, dacă vede că mulțumești soției că îți pune o masă caldă și îi spui că o iubești…
Atunci poți spune și copilului să spună sărut-mâna mamei pentru mâncare, iar copilul se va obișnui așa. Sau atunci când vii acasă îi aduci copilului o înghețată și îl înveți să spună mulțumesc. Dar și tu să faci la fel, să mulțumești pentru orice lucru soției și soția soțului. Lucrurile astea se transmit fără să le vorbești prin ceea ce faci tu, iar copilul acela va crește frumos. În societate, dacă cineva îl va ajuta, va spune mulțumesc pentru că așa s-a obișnuit de acasă, așa a văzut la tata și la mama. La școală chiar dacă e ocărât că nu a învățat, va spune mulțumesc pentru că dojana i-a făcut bine. Va vedea totul prin prisma purtării frumoase, cuviincioase și așa va crește o generație frumoasă.
Școala se adaugă la cei șapte ani de acasă
De unde pornește asta? În primul rând de la cei șapte ani de acasă! Toți dau vina pe școli, dar dacă tu acasă nu-l educi și nu îi dai exemplul personal, ce să-i mai facă școala? Copilul tău merge cu unul două sau mai multe obiceiuri proaste, altul vine cu alte obiceiuri proaste, iar când se adună la școală toate astea și le iau unul de la altul… acolo iese un infern! Ce să facă profesorii, învățătorii sau educatorii? Profesorul îi spune ceva și elevul îl înjură pe profesor… „Ce îmi spui tu mie lucrul ăsta?”. Toate acestea converg spre o degenerare a societății. Și pornește din familie! Degeaba dăm vine pe toți și pe toate…
Învață copilul să facă milostenie
Un prim ministru este copilul cuiva. Ce a văzut acasă aia a învățat să facă! Ăla a ajuns ministru, ăla primar, parlamentar, doctor, în afara acestei meserii aceștia au formarea de acasă, bunele purtări pe care nu le iei din societate, le iei de acasă. Respectul față de celălalt, ajutorul acordat celorlalți… când mergi la plimbare să ai niște bani mărunți în buzunar, niște ciocolate sau bomboane… Când vezi un sărac îi dai copilului în mână și îi spui: „Du-te, dă-i la ăla!”, să simtă el bucuria că săracul îi mulțumește. Vezi alți copii săraci care poate nu au de nici unele, dă-le două-trei bomboane. Sau ai mai multe jucării acasă, ia una în sacoșă, o păpușă… spune-i copilului „Du-te și dă-i, că nu are!”.
Și nu numai atât! Ia-ți copii de câte ori poți și mergeți la orfelinate, la școli pentru copii cu dizabilități, să vadă copilul tău ce are el acasă și ce nu au ceilalți. În momentul acela va face deosebirea… nu deosebirea de la școală când colegul apare cu nu știu ce telefon și vine acasă și dă din picioare că vrea și el! Ideea e să vadă ce are el acasă și ce nu au atâtea mii de copii. Abia atunci va aprecia ce are el acasă… zece păpuși, zece mașinuțe, iar ăia nu au nimic… Atunci va zice „Tati, mami, hai să le ducem și lor!”. De aici începe creșterea copilului și formarea generației care ajunge în conducere și peste tot.
Oamenii nepregătiți sunt cauza problemelor
Nu s-ar ajunge la problemele care sunt acum, să nu știi să controlezi o situație, pentru că nu se controlează prin prisma binelui, ci prin prisma interesului. Sau este consecința necalificării în domeniu. Dacă tu ești cizmar și te-a pus să faci avioane, ce avioane ai să faci? Ai să prinzi tablele cu cuie că atât știi, nu ești profesionist în domeniu. La fel și acum, se pun oameni în diferite funcții, diferite de domeniul și pregătirea lor. De exemplu, cine este directorul cel mare al OMS-ului (Organizația Mondială a Sănătății)? Un om care nu are studii de medicină! Cum poți pune în această funcție un om care nu are studii de medicină? Și care își pune semnătura în toată lumea pe legile prin care se introduc medicamente sau se iau hotărâri pentru întreaga planetă!
Un om care nu are nicio treabă cu medicina! Pune-mă pe mine să-mi dau cu părerea în domeniu medical! păi, eu sunt în aer! Îți pot spune lucruri duhovnicești din puțina experiență pe care o am, ce am auzit de la unii sau de la alții ori din întâmplările pe care le-am trăit, dar eu nu pot să-mi dau cu părerea în termeni medicali să recomand, de exemplu, vreun medicament! Poate din ceea ce aud de la alții sau discutând cu doctori, dar nu din experiența și pregătire profesională sau personală. Experiența profesională să zicem de 20 de ani de medicină, îți permite să spui, de exemplu, să tai un picior pentru că nu mai poate fi salvat. Astfel mergi la sigur cu acest verdict, cu toate că „sigur” nu există în medicină.
De ce zic asta? Doctorii spun „Omul ăsta moare, nu are nicio șansă!”, iar acel om nu mai moare și chiar se vindecă… Nu există siguranța 100%, experiența în medicină funcționează până la un punct. Facem tot ce este omenește posibil, dar noi uităm mereu că există Dumnezeu deasupra! Fapta noastră este întotdeauna depășită de intervenția lui Dumnezeu!
Despre pandemie și alterarea relației cu Dumnezeu
Cristian Bumbenici: Tocmai din acest motiv noi am purtat și purtăm acest dialog și în jurul subiectului zilei, să spunem, pandemia, pentru că la modul unei înțelegeri complete, dacă nu trecem prin acest filtru duhovnicesc, nu doar că nu vom pricepe ce să întâmplă, ci pur și simplu vom trăi cu o falsă și periculoasă idee că totul este rezultatul ori a unui accident într-un laborator, ori dacă mergem într-o zonă a teoriei conspirației, cineva vrea să câștige niște bani sau să obțină alte avantaje de natură socială, economică și așa mai departe. Ori duhovnicește, exact cum foarte bine ați descris dumneavoastră, lucrurile nu sunt altceva decât o consecință a alterării în primul rând a relației noastre cu Dumnezeu și a relațiilor dintre noi și noi.
Dacă nu-l ai pe Dumnezeu, te „ajută” diavolul
Părintele Pimen: Numai un pic intervin aici și după aia continuați! Ce spuneam? Deci nu poți sluji la doi domni! Pe unul îl vei urî și pe unul îl vei iubi! Dacă noi întrerupem legătura cu Dumnezeu…, deci nu există a treia cale… nu există să nu crezi în nimic! Există Dumnezeu și diavolul mamona! Deci în momentul în care ai întrerupt legătura cu Dumnezeu, cine te ia în primire? Te ia diavolul! Chiar de ești geniu, dacă nu ai legătura cu Dumnezeu, te ajută diavolul să inventezi! La capacitatea și geniul tău adaugă și el partea lui pentru ca ceea ce inventezi să facă rău. Să zicem că tu inventezi un laser bun pentru operații chirurgicale, iar diavolul vine cu partea lui și spune că e bun și pentru război, să dărâmi, să arunci în aer.
La momentul invenției e folosit 10% și în medicină, dar 90% e folosit în război… diavolul vine pentru că nu e Dumnezeu acolo! Aceasta este consecința atunci când îl dăm deoparte pe Dumnezeu, atunci suntem în mâna diavolului și suntem influențați de acesta în tot ceea ce facem. Diavolul nu are puterea de a ne lua de mână, dar lucrează la nivelul minții. Lucrează prin alți oameni care fiind tot fără Dumnezeu, vin cu idei sau chiar cu ordine de la nivel superior, care te afectează în deciziile pe care le iei. Dumnezeu are milă, are dragoste, are bunătate! Diavolului nu îi pasă de oameni, nu are milă, vrea distrugerea omului în primul rând sufletește! Și atunci îl lovește unde-l doare, cu panică, cu frică… îl degradează și atrage către anumite patimi – băutură, tot felul de lucruri care-l distrug pe om.
Ăsta e scopul diavolului, să îl distrugă pe om și lucrează astfel încât să-l lovească din toate părțile încât să nu mai aibă nici timp să se gândească la Dumnezeu! Nu vedem acum, în toată nebunia asta a lumii, că omul a fost ținut tot timpul în șuturi? Prin mass media ce a fost? Au murit atâția, s-au îmbolnăvit atâția, dacă ai ieșit din casă pățești nu știu ce, dacă nu ai pus mască pățești nu știu ce… deci să nu apuce omul nici măcar să respire! Și acum nu e ca înainte când erau numai două canale TV, sunt mii de canale TV care te bombardează! Și atunci diavolul își face treaba și îl aduce pe om la o stare de anihilare! Bagă starea de panică și frică, imunitatea devine zero, că asta se întâmplă la panică, imunitatea omului de blochează! După care omul nu se mai roagă!
Ajunge legumă, stă toată ziua și tremură! Ajunge ca în Ion Creangă, așteaptă să le cadă în cap drobul de sare. Oameni capabili, despre care poți avea pretenții, îi vezi apoi în starea aceea… Spunea cineva de un ditai mai generalul care zicea că se aruncă pe geam că înnebunește, că nu mai rezistă! Oameni cu școli, cu pregătire!… Au ajuns la starea aia fără Dumnezeu încât aceștia zic „Prefer să scap, mă duc și mă arunc de la etaj!”. Cu ce ne alegem din toate astea? E o luptă la nivel mondial dusă împotriva omului prin oameni, care sunt manipulați de diavol, asta e realitatea!
Pandemia!… Continuăm subiectul
Cristian Bumbenici: Nu o să încheiem acest subiect pentru că din păcate este unul care va continua și n-o spunem noi așa că o prorocire, ci pur și simplu o analiză socio-comportamentală arată faptul că suntem foarte departe de a înțelege niște lucruri. Să mai spunem un aspect extrem de important, acum majoritatea, nu doar românii, majoritatea oamenilor trăiesc și se bazează pe această idee absolut copilărească, infantilă chiar, că după ce se vor fi vaccinat toate problemele sau se vor încheia. Ori este repet, foarte ușor de anticipat că nu doar că nu se vor rezolva, ci vor fi mult amplificate, fiindcă așa spuneați mai devreme, cauzele sau cauza ce a generat și generează destabilizarea este departe de a fi măcar gândită.
Părintele Pimen: Mi-am amintit de ceva de demult, din timpurile vechi! Apăruseră adidașii Torsion, iar reclama spunea că cine îi poartă va fi fericit! Ce treabă avea încălțămintea cu fericirea ta? Poate că dacă îi cumpărai și te rodeau îi mai și înjurai că ți spuseseră că vei fi fericit, iar pe tine te rod! E o nebunie! Se face reclamă la un lucru cu mesajul că vei fi fericit, că îți va merge bine în familie… ce treabă are lucrul ăla cu familia ta?
Vaccinarea nu imunizează, vaccinul nu este vaccin
Vă zic ce spunea un doctor… întreba de ce se spune că cei care s-au vaccinat sau imunizat? E total greșit! Nu trebuie folosit acest cuvânt! Imunizat înseamnă vindecat complet, nu mai ia boala și nu o dă mai departe. Ce face vaccinul? Te îmbolnăvești în continuare și dai și virusul la ceilalți! Deci nu se vindecă! Medicii spun că iei virusul, te îmbolnăvești, dar tu te-ai imunizat… cum te-ai imunizat dacă tu te îmbolnăvești în continuare și poți da virusul și mai departe? Acel doctor spunea că imunizarea presupune rezistență 100%, te-ai imunizat și nu mai ai treabă! Cum au fost vaccinurile contra leprei, poliomielitei care vindecau, eradicau boala. Pe când aici nu se întâmplă lucrul ăsta!
Mai zicea că e greșit să se numească vaccin pentru că vaccinul vindecă boala. Dacă nu o vindecă, de ce să-l numești vaccin? Poate fi numit platformă de tratament în cercetare!…
Cristian Bumbenici: Sau o terapie…
Părintele Pimen: O terapie în probe! Ce scrie în prospect?
Cristian Bumbenici: Este ser experimental!
Biserica lasă vaccinarea la liberul arbitru al fiecăruia
Părintele Pimen: Experimental! Deci este ceva în legătură cu care se încearcă! Cum poți spune că s-a descoperit vaccinul în momentul în care el nu vindecă? Vaccinul vindecă, ăsta este ceva experimental, în teste, să vedem ce rezultate vor fi în câțiva ani! Tot ce am spus este bazat pe discuția cu un doctor. Nu sunt ideile mele că eu nu sunt cadru medical! Și întotdeauna am zis că biserica nu poate să dea verdictul să se vaccineze toți sau să nu se vaccineze lumea pentru că nu este domeniul ei. Noi folosim ceea ce spun medicii!
Cristian Bumbenici: Să facem o scurtă paranteză pentru a sublinia din nou un aspect, pentru a ne-ați adus aminte. Încă mai sunt destul de mulți credincioși, vorbim aici, hai să spunem așa, un pic particular, care nu știu din ce motive încă n-au înțeles de ce biserica și oamenii din biserică nu spun foarte clar, vaccinați-vă sau nu vă vaccinați! Pe jumătate ați răspuns! Preotul nu este un specialist în medicină și din punct de vedere moral nu poate să spună așa sau nu așa! Dar intervine până la urmă și responsabilitatea fiecăruia și discernământul.
Părintele Pimen: Păi asta e! Cum poate să spună biserica vaccinați-vă sau nu vă vaccinați? Nu e cadru medical, nu e instituție medicală! Biserică are scopul vindecării sufletești, ăsta e scopul bisericii! Te ajută duhovnicește, sufletește, prin tainele bisericii, te ajută și material cât poate biserica, prin milostenie, prin azile, dar nu poate spune: “băi, vaccinați-vă, că asta vă face bine!” Plus că e un lucru experimental! Dacă era un vaccin de-ăla vechi, probat, atunci poate spune și Biserica: “bă, ăla-i bun pentru că s-a demonstrat în timp că și-a făcut efectul bine.” Dar acum este experimental! Biserica nu are laboratoare de cercetare! Și în plus, ăsta are și efecte care nu se cunosc, cum ar putea biserică să spună că e bine și după aia să moară cineva?
Cristian Bumbenici: Cine răspunde?
Există constrângeri deși vaccinul nu e obligatoriu
Părintele Pimen: Biserica trebuie să-și urmeze calea ei: spovedanie, vindecare sufletească prin împărtășanie, faceri de bine, apropierea omului de Dumnezeu prin toate tainele bisericii…, dar aici nu e dreptul bisericii de a da sfaturi, e libertatea omului! Omul își asumă! Ce se întâmplă dacă nu te vaccinezi? Deja au început constrângerile! Îmi spunea cineva că au început să se ceară la locul de muncă cine e vaccinat și cine nu! Se spune că nu se face discriminare! De ce se cer astfel de statistici? Deja undeva se bifează lucrul ăsta! De exemplu, s-a spus că n-o să aibă dreptul la cinema decât cei vaccinați, deja s-a văzut clar! Au început să se certe cei vaccinați cu cei nevaccinați! Păi, nu am înțeles! Odată ce tu te-ai vaccinat și spui că ai încredere, cum ți-e frică de cel nevaccinat? Ăluia ar trebui să-i fie frică, că nu are protecție!
Au început și ofertele, un fel de tombolă pentru cei care se vaccinează: poți să câștigi un aragaz, un frigider, o Dacie! Așa s-a ajuns? Nu știi cu ce să mai oferi gratuit ca să legi lumea la ochi. Înainte nu erau cozi la farmacii pentru tratamente care făceau bine oamenilor? Te durea capul? Mergeai repede la farmacie și luai aspirină că știai că aia ajuta! Dar în cazul ăsta, tu îi dai omului pâine și circ ca în timpurile vechi, doar ca să atragi oamenii să le faci vaccin? Deci aici e cusută cu ață albă!
Părintele Iulian nu a binecuvântat vaccinul
Înainte de a veni aici am trecut pe la schitul Prodromu, pe la părintele Iulian, duhovnicul meu de 28 de ani. El are 95 de ani și îmi spunea ca și starețul de la sfântul Pavel, că nu are încredere în acest vaccin! Și nu sfătuiesc pe nimeni să-l facă și nici pe părinții de sub ocrotirea mea și a mănăstirii, nu am încredere în așa ceva! Și chiar te rog să spui și tu mai departe lucrul ăsta! Este ceva impus forțat, obligatoriu și înseamnă că ni se ascunde ceva! Așa mi-a spus bătrânul, oamenii să fie foarte atenți pentru că vaccinul nu e în regulă. Bătrânul zicea că vaccinul e o pregătire pentru alte trepte, dacă-l faci de mai multe ori la 6 luni, deja îți distruge sistemul imunitar, nu mai lasă corpul să producă anticorpi pentru că ți-i produce vaccinul!
Iar organismul va ajunge dependent de așa ceva. În momentul în care nu mai ai anticorpi ai nevoie de vaccin… după ce te-au obișnuit, ca la droguri, știi? Și mai târziu te duci și te rogi să-ți facă vaccinul, că tu nu mai ai imunitate! Atunci vor veni cu altceva, vor condiționa vaccinul de altceva… și atunci se va ajunge la pecetluire pentru că sănătatea ta va depinde de ei… spre asta se merge! Astea sunt cuvintele bătrânului, acum am discutat!
Propaganda nedreaptă a adus distrugere!
Am citit recent cartea „Genocidul din Ruanda”. Mi-a plăcut să citesc câte o carte despre fiecare țară. Ce s-a întâmpla acolo? Țara asta s-a format din două triburi, cu mulți ani în urmă. Un trib era format din oameni mai capabili, unul din oameni… mai puțin înțelepți. Acum se contopiseră că nu se mai știa care din ce trib era. Numai bătrânii mai știau de unde se trăgeau. Și la un moment dat au venit la conducere cei din tribul mai puțin înțelept. Și ce au făcut? Ca să păstreze puterea au hotărât să îi anihileze pe ceilalți, exact cum a făcut la noi sistemul comunist, când au fost băgați la închisoare cei care erau mai inteligenți, din cauza cărora nu s-ar fi putut instala acest sistem.
Astfel, subtil au început o propagandă prin mass media, că ceilalți le doreau răul, au început să facă filme cu mesajul ăsta… luni de zile a durat această propagandă, ca să se facă deosebirea, să înceapă oamenii să se întrebe din ce trib se trăgeau. Chiar și în clase, copii erau întrebați de ce viță se trăgeau. Copii întrebau pe acasă, că ei nu auziseră, nici nu știau ce era aia! Și au început să fie bifați, exact cum este acum cu cei vaccinați față de cei nevaccinați, practic creând o stare de ură a unora împotriva celorlalți. Luni de zile s-a făcut continuu această propagandă, iar din cauza urii create, pe stradă erau luați la bătaie cei din celălalt trib. Lucru care înainte nu se întâmpla! Și așa, încet, încet, au hotărât distrugerea celorlalți! Au stabilit și o noapte în care să-i ucidă și așa a început genocidul.
S-au trezit ăia că intra vecinul peste ei în casă și le tăia gâtul cu toporul. Cartea e scrisă de o fată care a reușit să scape când vecinul a intrat peste ei în casă și i-a omorât pe toți. Fata fugise la pastorul satului să o salveze, care era din vița cealaltă. Pastorul a adăpostit-o într-o baie unde mai erau ascunse alte cinci femei. Era o baie mică de un metru pe doi, abia încăpeau să stea în picioare. Și le-a ținut omul ăsta luni de zile ascunse acolo. Pusese un dulap în ușă și nici familia lui nu știa de asta. Seara după ce se culcau toți, le ducea de mâncare ce rămânea de la masă. Și casa pastorului fusese controlată. Scria fata că atât s-au rugat în lunile alea, că numai rugăciunea continuă le-a salvat. Nu au fost găsite iar lucrurile s-au liniștit după intervenția armatei.
Au fost ucise vreo două milioane de oameni în câteva luni! Vă dați seama din ce cauză?
Cristian Bumbenici: De la dezbinare!
Atenție să nu pățim la fel!
Părintele Pimen: De la dezbinare! Deviza romană dezbină și stăpânește! De asta am făcut această paranteză! Se încearcă foarte mult același lucru la nivel de mass media și de guvern, că ăia nevaccinați sunt un pericol! exact cum s-a întâmplat acolo! Ca să se ajungă într-o zi să se bată oamenii între ei și ăștia să se distreze la o cafea. Lipsa lui Dumnezeu din viața omului duce la dezbinare, haos, dezastru, genocid, asta se întâmplă!
Cristian Bumbenici: Din păcate, Doamne ferește, poate fi un scenariu plauzibil și pentru noi, fiindcă suntem dezbinați, fiindcă nu luăm în serios relația cu Dumnezeu, iar ca și cuvânt de încheiere v-aș ruga să mai subliniați încă o dată că fără o legătură cu Dumnezeu de acum încolo noi nu vom merge spre bine, cu toate vaccinurile și terapiile medicale.
Părintele Pimen: Am mai spus asta! Nu există vindecare prin vaccin! Că dacă Dumnezeu vrea să lase boala asta, poți face și o sută de vaccinuri, că tot nu scapi! V-am zis, în momentul ăsta Dumnezeu a pus piciorul pe frână și nu-l ia până nu vede că ne reglăm noi și acceptăm viteza aia la care trebuie să mergem. Abia atunci va lua Dumnezeu piciorul de pe frână! Singura scăpare este întoarcerea la Dumnezeu! Fără Dumnezeu nu este scăpare, orice ar fi, mai ales la nebunia asta.
Soluția e simplă, întoarcerea la Dumnezeu
Mi-a plăcut ce a spui Dan Puric, că e un teatru ieftin ce se întâmplă la noi în țară. Deci pur și simplu se încearcă amețirea omului cu tot felul de lucruri! Deci să ne fie clar, trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu ! Și nu numai prin rugăciune! Știți ce înseamnă Dumnezeu? Dumnezeu înseamnă dragoste, dragoste față de toți cei din jur. Deci nu ură, nu că ăla mă infectează, că nu știu ce, nu! Dragoste, bunătate, milă! Să te duci să-i fii alături lui unul în spital, la altul cu o vorbă bună, la altul să-i dai o pâine, asta vrea Dumnezeu de la noi! Milă voiesc, iar nu jertfă! Să avem milă față de cei din jur. Dacă noi nu ne transformăm viața în milă, dragoste și bunătate, nu se rezolvă nimic!
Să nu ne gândim că dacă s-a dat un pic de libertate acum gata… exact ca la câinele pe care-l ții în lanț și îi dai drumul în curte și aleargă bucuros zicând că e liber… El nu e conștient că libertatea este dincolo de gardul curții, nu! Se crede liber și își iubește stăpânul pentru asta, dar e tot închis! I s-a lungit numai lanțul, nimic altceva, asta se face acum!
Apreciem ce am avut numai după ce pierdem
Revin la pilda aceea, zice că se duce unul la duhovnic și îi zice:
– Părinte, nu mai rezist!
– Ce e?
– Am șapte copii, am nevasta bună de gură, copii… unul țipă, unul urlă, nu mai rezist! Când vin de la muncă eu nu mă pot odihni! Plec de acasă! Dacă nu găsesc o salvare…
… duhovnicul l-a ascultat, la mai întrebat una, alta și zice:
– Măi, vreau să încerci ceva! Ce animale ai pe lângă casă?
– Păi, am găini, am porci, am câine, am vacă…
– Bun! Te duci, iei trei găini și le bagi în casă! Ăsta e canonul pe care ți-l dau și te aștept să vii peste două săptămâni!
– Bagă ăsta trei găini în casă…
… vă dați seama, se trezeau alea dimineața cotcodăcind, mizerie prin casă… Trecu două săptămâni și merge iar la duhovnic:
– Părinte, înnebunesc, nu mai rezist! Părinte, ce era până acuma, dar ce e acuma!… Copii dimineața când se trezesc fug după găini, e dezastru în casă, nu mai rezist!
– Bun! Acum te duci și bagi și câinele în casă!… Și peste două săptămâni te aștept din nou!
… ce să facă ăsta? I-a dat duhovnicul canon, s-a dus acasă și a băgat și câinele! Îți dai seama, lătra ăla, fugea după găini, după copii…dezastru! Vine ăsta după două săptămâni:
– Părinte, e haos! Nu mai pot!
– Bun! Acum te duci și bagi porcul în casă!
… se duce ăsta acasă disperat, bagă porcul… îți dai seama ce era acolo! Răsturnau toate, nici mâncarea nu le mai tihnea. Trec două săptămâni, bine ăsta terminat:
– Părinte, nu mai rezist!
– Nu-i nimic, te duci și bagi și vaca în casă!
… s-a dus ăsta! Zice: „Bă, duhovnicul ăsta e nebun! Nu rezist! Ce-i spun eu și ce-mi face el?!”. A băgat și vaca… vă dați seama ce era cu toate animalele în casă. Trec două săptămâni, vine ăsta:
– Părinte, cred că m-am îmbolnăvit psihic!
– De ce? Nu mai reziști?
– Nu mai rezist! Fă ceva, părinte că nu mai rezist!
-Du-te și scoate vaca afară și vino după două săptămâni!
Scoate ăsta vaca, iar părintele îl întreabă:
– Cum e?
– Părinte, e un pic mai bine!
– Bine, acum scoate și porcul!
Scoate ăsta și porcul, trec două săptămâni și vine iar:
– Părinte, e mai bine!
– Bun! Scoate și câinele!
Scoate ăsta câinele, vine după două săptămâni:
– Părinte, e și mai bine!
– Bun! Du-te și scoate și găinile!
Scoate ăsta și găinile și vine după două săptămâni:
– Cum e?
– Părinte, e Raiul la mine în casă! E atât de bine, atât de bine ne înțelegem, îmi iubesc copii și familia atât de mult, e atât de bine!
– Da? Toate astea le-ai avut și înainte, dar nu le vedeai!
Apreciem libertatea numai după ce am pierdut-o
Făcând o paralelă, la fel se întâmplă și acum! Ni s-au pus restricții! N-ai voie să ieși din casă! După aia, poartă masca, nu te du la magazin, școala on line… Oamenii erau tot mai disperați: „Băi, nu mai pot, băi, se închide afacerea, băi, copiii sunt distruși, sunt pe capul meu în casă!”. Și acum vin eu și spun:
– Uite acum ce o să facem! O să vă dăm drumul să ieșiți liberi pe afară, dar cu mască!
– Ce bine! Ce conducere avem!…
…că ne-a lăsat să ieșim afară, ăsta fiind un drept al nostru. După aia ni s-a spus:
– Uite, vă dăm voie să nu mai purtați masca, dar numai în aer liber!
– Vai, uite ce bine ni s-a făcut!…
… iar un lucru care era normal. După aia s-a spus:
– Uite, copii pot merge iar la școală!… Sub condiții, cu purtatul măștii…
– Uite ce oameni buni!
Acum s-a spus:
– Aveți voie și la plajă!
– Vai, deja e Raiul!
S-au mai deschis și cinematografele:
– Poți să te închini la conducerea aceasta, cât e de bună!
Dar bineînțeles, îți ia libertatea pe altă parte, îți pune condiția vaccinului. Îți dau cu o mână…
Cristian Bumbenici: Și îți ia cu trei!
Părintele Pimen: Au puși vreo doi prin spate care te leagă de picioare și ție îți dau și tu mănânci și te bucuri acolo și când dai să mergi, vezi că ești legat de picioare! Dai să mai zici ceva, te-au legat și de o mână. Și ți-au lăsat o mână… Dacă mai zici ceva, te leagă și de mâna aia… ai dreptul atunci numai să vorbești, că nu te mai poți mișca de pe loc. Deci, în termeni lumești, se lucrează cu diplomație! Dar în termeni duhovnicești, asta se cheamă viclenie! Am mai spus-o și repet, diavolul este în spatele acestor lucruri. Lucrează prin oameni care nu au habar că sunt manipulați, că sunt jucăria diavolului, pasează de la unul la altul pe omul ăla și fac ce vor cu el.
Astfel, iau hotărâri, distrug o țară, asta se întâmplă! Și toate astea pentru că nu e Dumnezeu în viața noastră și diavolul ne ia în primire! Păi când îi spun lui Dumnezeu să meargă la poartă că nu avem nevoie de El, iar la diavol îi deschid geamurile și ușile… Păi, nu joacă ăla fotbal cu mine în casă? Și mă întreb de ce merg toate rău! păi, dacă l-am pus șeful casei! Astea sunt consecințele!
Cristian Bumbenici: Suportă!
Părintele Pimen: Da! Asta e consecința depărtării de Dumnezeu! Deci, nu dau vina pe nimeni! Ăla așa a fost crescut, atât a învățat și dacă cineva i-a mai dat și niște bani și la îndemnat sau amenințat să facă ceva, indiferent ce funcție are, aia face că el nu îl are pe Dumnezeu și atunci face și el ce poate și ce-i mai suflă și ăla brunet!
Acest interviu are înțeles numai nefragmentat
Cristian Bumbenici: Da, cam atât despre acest subiect acum! Cu siguranță o să-l mai continuăm, vedem când va reveni vremea lui. O să mai spun un un cuvânt, așa ca un mesaj pentru unii dintre prietenii noștri care mai preiau din aceste materiale. Vă rog în mod deosebit ca acest interviu să nu îl copiați sau dacă îl preluați, preluați-l integral, să nu extrageți din context pe ideea că părintele Pimen îndeamnă să se facă sau să nu se facă anumite lucruri pentru că o să raportez și o să șterg absolut tot cu toate aceste lucruri, fiindcă această discuție are rost, sens și mesaj complet dacă este văzută integral! Noi nu facem o discuție pentru a instiga, ci pur și simplu pentru a lămuri ca fiecare în dreptul lui să aleagă după cum îi dictează conștiința.
Am vrut să spun pentru că dumneavoastră ați adus în atenție niște lucruri sensibile și s-a mai întâmplat ca ele să fie scoase din context și folosite cumva propagandistic, n-am înțeles de ce!
Părintele Pimen: Materialul trebuie văzut complet din cauză că nu vreau să stârnesc pe cineva, să acuz pe cineva, ci numai să trag un un semnal de alarmă ca oamenii să fie cu mintea limpede în ceea ce fac și nu piardă legătura cu Dumnezeu, că asta e salvarea noastră! Dintotdeauna Dumnezeu a fost salvarea noastră și de asta am atenționat un pic mai pe larg, poate chiar puțin mai dur, fără să am ceva cu cineva. Doresc binele la toți de sus până jos, celor din conducere să-i lumineze Dumnezeu, să fie oameni buni, să-și facă datoria acolo unde sunt. Deci nu am nimic cu nimeni, cu toată dragostea îi pomenim pe toți, dar să nu piardă legătura cu Dumnezeu, că atunci eu iau hotărâri greșite, fără intenție! Dar iau hotărâri greșite pentru că mintea lor nu-i limpede!
Filtrați totul prin rugăciune și spovedanie
Exact ca atunci când vrei să iei mierea de la albine, te duci, dai cu fum, deci le năucești de cap, cam așa ceva. La fel e și cu omul, nu are mintea limpede atunci când nu are legătura cu Dumnezeu. Toate trebuie să treacă prin prisma rugăciunii! Duceți-vă, căutați-vă un duhovnic, nu contează ce funcție aveți! Du-te și te spovedește, să vezi că te ajută lucrul ăsta! Că ești președinte, că ești ministru, parlamentar, orice ai fi, spovedește-te! Să vezi după aia cum vezi lucrurile cu alți ochi, prin altă prismă! Se luminează mintea, iei hotărâri bune, care sunt în folosul tuturor și în folosul tău! Vedem acum, cum vin la conducere, îi închid pe ceilalți. Deci dai niște legi poate acum, pe care următoarea conducere le întoarce împotriva ta!
Și să te văd atunci ce faci pentru că Dumnezeu nu doarme! Ai făcut rău pentru lege?… Se întoarce legea ta împotriva ta! Să vedem, ce faci? Dar în momentul în care te-ai spovedit, te-ai rugat și ai luat un sfat duhovnicesc, atunci judeci limpede, iei o hotărâre care nu-i afectează pe ceilalți și nici pe tine! Din cauza asta trebuie ca toate să fie cu Dumnezeu!
„Bucurii din Sfântul Munte” va fi site-ul nostru
Și un alt lucru voiam să mai spun și terminăm acum cu subiectul ăsta! Deși nu prea îmi place, trebuia spus pentru ca oamenii să știe! Exista un site făcut de cineva din țară cu ani în urmă. El a venit pe la noi de multe ori și odată m-a întrebat dacă îi permit ca în numele Chiliei să facă un site. Se chema Chilia Intrarea în Biserica Maicii Domnului! Și a făcut el multe fotografii la noi, a mai postat interviuri pe site-ul ăsta! Dar de vreo cinci ani, omul fiind ocupat l-a c-am lăsat de o parte, nu s-a mai ocupat de el. Și acum, având un părinte la chilia noastră, venit mai recent, care e pregătit în domeniul ăsta, cunoaște foarte bine partea asta de Internet. E foarte bine pregătit teologic, a citit mult și a venit cu ideea de a prelua noi site-ul ăsta.
Am vorbit cu cel care a creat site-ul ca să se ocupe de el părintele de la chiria mea, să posteze nu zilnic, doar când poate el un cuvânt de folos, o fotografie poate din zona noastră, a chiliei, să fie o legătură duhovnicească cu lumea. Eu am venit cu ideea de a-i pune denumirea de „Bucurii din Sfântul Munte”. Deci, dacă intrați pe Google și scrieți Bucurii din Sfântul Munte, aveți acces la site-ul ăsta de care se ocupă acum părintele. Încet, încet va fi accesibil și o să aveți de toate acolo. Multă lume îmi cerea adresa sau un număr de cont… pe acest site veți găsi toate datele, fără să mai fie nevoie să mă căutați pe mine.
De asemenea, mai găsiți și ce mai postează părintele, două-trei minute dintr-o slujbă din biserica noastră, de la hram, o fotografie, un cuvânt sau citat de la sfinții părinți, ceva despre ziua respectivă… sau dacă vreodată voi avea și eu ceva de spus, două-trei cuvinte, filmăm și postăm. Ceea ce facem cu domnul Cristi (Cristian Bumbenici) veți găsi în continuare pe canalul său de Youtube. Vom încerca și noi să distribuim pe platforma noastră ceea ce postează dl. Cristi, pentru ca oamenii care ne accesează site-ul să aibă acces direct la ele. Eu nu mă pricep și nu mă voi ocupa de site, se va ocupa numai părintele, dar voi avea și eu o idee despre ce se va întâmpla acolo. Eu sunt om mai simplu, mă ocup de lucruri simple pe care le trăim zi de zi, îngrijesc florile, asta e bucuria mea.
Prin flori îl slăvesc pe Dumnezeu! Sunt atâtea flori cu atâtea miresme și mă minunez cât de frumoase au fost create de Dumnezeu. În orice țară sunt alte flori, alți copaci, alte animale, Dumnezeu a făcut atâtea frumuseți încât să nu ne plictisim niciodată de ceea ce avem în jurul nostru.
Un al lucru care mi-a plăcut: de ce Dumnezeu nu ne-a îngăduit să ne știm viitorul? Pentru ca totul să fie o surpriză! Oamenilor le plac surprizele! Ne place un cadou, un dar, vizita unor prieteni pe care nu i-am văzut de mult… cam așa se întâmplă cu viața noastră, e un fel de aventură continuă, descoperim lucruri noi. Acum suntem aici și vorbim și nu știm ce vom întâlni după ce plecăm de aici.
Pilda sfântului Efrem Sirul
Revin la sfântul Efrem Sirul. El a plecat din pustiu în cetate și tot drumul care a durat vreo cinci ora s-a rugat: „Doamne, te rog, ajută-mă! Primul om pe care îl voi întâlni în cetate să fie un om duhovnicesc, să-mi spună ceva duhovnicesc de care să mă folosesc!”. Tot drumul s-a rugat! În poarta cetății pe cine putea să întâlnească? O femeie desfrânată, pe jumătate dezbrăcată, care se uita la el râzând! Ăsta, vă dați seama, după cinci ore de rugăciune a rămas blocat! se uita fix la ea și se întreba „Doamne, pe asta mi-ai scos-o în cale? Ce ți-am cerut eu cinci ore pe drum?”. Și femeia aceea râdea și mai tare! Ăsta își revine puțin și o întreabă:
– Băi, femeie, nu te rușinezi să te uiți la mine? Uită-te în altă parte!
– Nu mă rușinez, pentru că eu sunt luată din tine și se cade să mă uit la tine! Femeia se cade să se uite la bărbat pentru că e luată din bărbat! Dar bărbatul să nu uite să e luat din pământ și se cade să se uite întotdeauna în pământ!
A rămas ăsta blocat când a văzut ce pildă i-a dat! Și atunci a zis „Mulțumesc, Doamne!” și nici nu s-a mai dus în cetate la episcop. S-a întors în pustie pentru că primise folos suficient de la acea femeie.
Să fim atenți la tot ce ne înconjoară, să facem bine!
Iată cum ne face Dumnezeu surprize! În feluri în care nu ne așteptăm! Mulți spuneau că „Băi, se distrează Dumnezeu cu mine!”. Adică cum? Dumnezeu ne vrea în permanență bucuroși și ne face surprize. La început unele pot părea rele, dar la sfârșit când tragi linie, vezi că au un rezultat minunat. Dumnezeu vrea să fim activi ca la un antrenament pentru că nu știm de unde vin surprizele. Vrea să avem mintea ocupată cu rugăciunea, să fim atenți la ce se întâmplă în jurul nostru, să nu rămânem blocați pe o singură direcție. Vedem o floare, o pasăre, un om amărât, nu trec pe lângă el fără să-l observ. Îl întreb ce-i cu el, cu ce pot să-l ajut. Nu te costă nimic să vadă acel om că îi pasă cuiva și de el… sunt copii amărâți…
Tot timpul trebuie să avem predispoziția de a face bine, de a ajuta, de a încuraja și asta ne va uni cu Dumnezeu care înseamnă dragoste! Și cum am mai spus, milă voiesc, iar nu jertfă! Dacă avem dragoste atunci ne-am unit cu Dumnezeu și lucrăm totul prin prisma dragostei. Asta am vrut să vă spun, să fie ca un cuvânt de încurajare. Și în legătură cu celelalte lucruri discutate azi, am vrut numai să atenționez oamenii ca să se trezească un pic. Fără Dumnezeu nu putem depăși nimic, nici ce se întâmplă acum în lume, provocări de la o țară la alta, război, nebunii… Dumnezeu le poate șterge cu buretele, poate șterge toate greutățile și necazurile din lume!
Lucrurile bune cer osteneală
Dar ține de noi! Dacă ne cuplăm la Dumnezeu atunci avem parte de El și de lucruri frumoase în viața noastră! Dar frumos nu înseamnă ușor! Admiri o floare cât e de frumoasă, dar floarea aceea trebuie înainte îngrijită, udată, pus îngrășământ, un copac la fel. La fel și cu un copil. Vezi un copil de zece ani și zici „Ce copil frumos!”. Și nu numai aspectul, ci și starea lui sufletească. Să fie îngrijit, respectuos… dar cât s-au ostenit părinții lui ca să ajungă copilul așa! Treaba asta cere osteneală! Sau vezi un adolescent, un tânăr, un student la 18-20 de ani… respectuos, frumos, ești mândru ca părinte! Iar părinții care nu se străduie la fel nu știu și nu înțeleg ce efort presupune să crești un copil așa! Au stat prin cârciumi sau acasă înjură, iar copilul lui face la fel…
Orice lucru frumos care vine prin mila lui Dumnezeu, cere osteneală, să ne fie clar! Vrei să crești frumos un copil? Atunci te ostenești, nu mai intru în amănunte! La fel cu o floare, un copac… Vrei o casă frumoasă? Te ostenești! Toate cer osteneală! Dar să nu uităm că osteneala nu merge fără Dumnezeu! Întotdeauna să zicem „Doamne, ajută-mă!”. Nu ieși din casă fără să săruți icoana Maicii Domnului și să spui „Maica Domnului, ajută-mă! Fii cu mine la drum!” și Maica Domnului o să te ajute și va fi cu tine la drum. Seara să zicem „Mulțumesc, Maica Domnului că m-ai ajutat! Ai grijă de noi și aici, acasă!”. Permanent pleci de acasă cu Maica Domnului, cu Maica Domnului te întorci, pe Maica Domnului să o ai în casă! Și atunci vei vedea harul lui Dumnezeu în familia ta, vei trăi într-o bucurie! Asta-i viața!
Cristian Bumbenici: Doamne ajută!
Părintele Pimen: Doamne ajută! Să ne ajute Maica Domnului să fim mai buni, mai îngăduitori unii cu alții, mai aproape de Dumnezeu! Și să nu uităm să cerem ajutorul Maicii Domnului în fiecare zi, să fie alături de noi!
Locul unde s-a nevoit sfântul Atanasie
Cristian Bumbenici: O să încheiem discuția noastră cu câteva imagini din acest loc binecuvântat de Maica Domnului, loc în care așa cum spuneam părintele s-a nevoit și Sfântul Atanasie. Încă 2-3 minute ca să vă bucurați și dumneavoastră de ceea ce Dumnezeu a oferit cu foarte mare generozitate acestor locuri.
Părintele Pimen: Aici s-a nevoit sfântul Atanasie! Acum vedem o casă cu o bisericuță în stâncă, peștera unde s-a nevoit sfântul. Nu e deschisă, dar înăuntru are vreo 10 metri în stâncă, e bisericuța unde se face Sfânta Liturghie. E o icoană făcătoare de minuni de pe timpul sfântului Atanasie. La început a dus icoana la mănăstirea Lavra. Și icoana dispărea de acolo și apărea aici, venea Maica Domnului înapoi. Și atunci li s-a arătat Maica Domnului și le-a spus că vrea ca icoana să rămână în peștera unde s-a nevoit sfântul Atanasie. Acum s-a amenajat tot locul ăsta și din când în când se face Liturghie atunci când hotărăște mănăstirea Lavra. Nu stă tot timpul cineva aici. E amenajat frumos, vedeți florile de care se ocupă cineva, marea este în jos. În sus stânca este dreaptă și are vreo 50 de metri.
Ne și minunăm cum rezistă toate astea. Pentru că e stânca are și pământ prin ea, oricând se poate desprinde vreo piatră de acolo. Am vorbit cu un părinte care acum a plecat la Domnul. Era bătrân, în vârstă de vreo 90 de ani. L-am cunoscut acum vreo 20 de ani. A stat aici și s-a nevoit vreo șapte ani. Nu era amenajat ca acum, era o căsuță veche. Venise și episcopul Sfântului Munte, care era tot un nevoitor retras pe aici. Eram câteva persoane, câțiva călugări și ne-a povestit acel părinte ce lupte directe a avut cu diavolul în cei șapte ani!
Luptele nevoinței
Și pe timp de noapte și bătăi și de toate! Zice că odată făcuse Liturghia împreună cu un preot și un al părinte și după Liturghie se așezaseră la masă. Deodată a simțit că s-a cutremurat pământul și o stâncă mare de sus căzut și a trecut prin acoperiș și a sfărâmat masa dintre ei, dar pe ei nu i-a atins. Zice că nu a răbdat diavolul Liturghia făcută și a aruncat stânca să le facă rău, dar Maica Domnului și sfântul Atanasie i-a acoperit! A fărâmat acoperișul și masa, dar ei au scăpat. Erau ispite din astea directe. Zicea că a rezistat 7 ani și a plecat că nu mai făcea față la ce ispite erau acolo. Spunea că nu mai avea odihnă. Era luptă directă! Nu erau toți la așa nivel ca să reziste.
Deci e un loc sfânt și în orice loc sfânt așa e lupta directă cu diavolul. Cine încearcă să se nevoiască trebuie să reziste. Noi ca închinători venim frumos, îl rugăm pe sfântul Atanasie „Sfinte Atanasie, Maica Domnului, roagă-te pentru noi!”, ne închinăm și plecăm, diavolii stau cuminți, nu ne deranjează ăștia. Na! Când cineva vine să se nevoiască aici, trece prin astfel de încercări. Locul acesta aparține de Lavra, se nevoia Sfântul Atanasie în timpul vieții lui. Vedeți și peisajul, marea e o frumusețe, dar în jos aici prăpastie de 300 de metri până la apă. Cărarea pe care o vom urca are vreo 300 de trepte, e un loc de nevoință aici! Dar e și un loc frumos, foarte odihnitor! Vii și te odihnești aici jumătate de oră, te rogi, e un loc în care îți găsești pacea sufletească pe care nu-l găsești în lume.
În astfel de locuri simțim harul lui Hristos
Exact cum zicea Mântuitorul: „Pacea Mea o dau vouă!”. Asta este pacea lui Dumnezeu, nu e pace omenească stabilită prin tratate de oameni care după aia își iau gâtul unul la altul. Nu! E pacea aia sufletească, ce-ți aduce bucurie, te face să plutești, e harul lui Dumnezeu! În locuri din astea duhovnicești în care s-au nevoit sfinți, ne încărcăm cu harul și cu pacea lui Hristos. Și atunci luăm curaj și mergem mai departe. Sunt multe locuri frumoase și în Sfântul Munte și în România.
În perioada asta în care e mai greu să ieși din țară, îi sfătuiesc pe toți, să meargă în Bucovina, sunt atâtea mănăstiri pe acolo! Du-te în Neamț, în Vâlcea, sunt mănăstiri peste tot. Dar sunt și alte locuri frumoase, sunt și alte obiective frumoase! Ia-ți familia și mergi! Pune toate telefoanele într-o poșetă și lasă-le încuiate în portbagaj și plimbă-te! Nu intra în mănăstire butonând la telefon! Lasă telefonul și ia un aparat de fotografiat sau un singur telefon la unul dintre membrii familiei ca să faci fotografii.
Astfel ai contact cu ce a creat Dumnezeu și cu aceste locașuri unde se face sfânta liturghie și e permanent harul lui Dumnezeu, simți că plutește în aer. Nu auziți ce spun cei care vin în Athos? Spun că parcă respiră alt aer, ceva se schimbă înăuntru lor când ies din Athos, chiar dacă nu au participat ei la cine știe ce slujbe! Este harul lui Dumnezeu pentru că se fac atâtea Liturghii. Asta schimbă, transformă înăuntru fiecăruia, omul simte că plutește, că se liniștește, parcă îi dispar greutățile. Asta aduce Dumnezeu în viața noastră.
Cristian Bumbenici: Mulțumim încă o dată!
Părintele Pimen: Să ne ajute Maica Domnului, să ne aibă întotdeauna în pază pe toți, pe toată lumea asta, indiferent de ce neam, de ce credință, să-i lumineze Dumnezeu, să-i aducă la calea cea bună și să trăiască în Dumnezeu! Că numai așa putem să fim fericiți pe pământ! Chiar și când nu avem greutăți, să trăim în Dumnezeu! Aceasta este fericirea adevărată și atunci ne ducem și la fericirea cealaltă!
Da, dragii mei, vă îmbrățișez! Curaj și tot înainte cu nădejdea la Dumnezeu și la Maica Domnului! Să ne ajute Maica Domnului!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
