Îi cinstim pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel ca întâii stătători între apostoli. Sărbătoarea lor este mai mare în biserică decât sărbătoarea tuturor celor 12 apostoli luați la un loc – soborul celor 12 apostoli ce se sărbătorește în ziua imediat următoare. De aici, apare (și) în ortodoxie idea că Sfântul Petru este primul.

Desigur că se naște întrebarea: De ce Sfântul Petru este primul? De cei doi apostoli sunt cinstiți mai mult decât toți ceilați 12 apostoli la un loc? Faptul că Sf. Petru este decanul de vârstă al apostolilor nu poate fi un răspuns acoperitor. De asemenea, faptul că Sf. Petru L-a mărturisit pe Domnul ca Fiu al lui Dumnezeu, iarăși nu ajunge pentru că Domnul i-a spus că această mărturisire nu s-a bazat pe vrednicia apostolului ci pe descoperirea Tatălui din ceruri.

Greșelile cele multe

Această întrebare este cu atât mai îndreptățită cu cât Sfânta Scriptură ne prezintă o mulțime de greșeli ale celor doi apostoli, culminând cu negarea de către Sf. Ap. Petru a Domnului nostru Iisus Hristos. Păcatul Sf. Petru este mai mare decât păcatul lui Iuda, căci Iuda a dorit doar să facă bani, pe când Sf. Petru s-a lepădat de binefăcătorul, învățătorul și Dumnezeul său. Și asta, după ce a mărturisit că Hristos este fiul lui Dumnezeu cel viu.

Pe de altă parte, însă, această greșeală a Sf. Petru nu a fost singura: o greșeală premergătoare a sa a fost mândria sa și faptul că s-a pus pe sine mai presus de ceilalți apostoli: în clipa în care Mântuitorul le-a spus că toți se vor lepăda de El în seara aceea, Sf. Petru I-a răspuns împotrivă, spunând că dacă toți ceilalți se vor sminti de Domnul, el nu se va sminti (Mt 26:33). Din cauza aceasta, Mântuitorul l-a și lăsat să cadă mai greu decât ceilalți apostoli astfel încă să se restabilească dreptatea. Sf. Petru s-a lepădat de trei ori de Mântuitorul, chiar dacă cocoșul îi cânta în ureche în rafale ca un ceas deșteptător.

Și cu toate acestea Iuda este în fundul iadului în timp ce Sf. Petru este primul dintre apostoli. Cum s-a petrecut aceasta?

Credința și nădejdea cu orice preț

Totul provine din faptul că Iuda s-a deznădăjduit de ajutorul lui Dumnezeu. Iuda a spus că „pentru mine totul s-a terminat, nu mai este scăpare”. Iuda nu a voit să-și repare greșeala cu ajutorul lui Dumnezeu, ci a rămas însingurat în nepocăința sa și din cauza asta s-a dus să se spânzure.

Sf. Petru pe de altă parte, a plâns cu amar, după lepădarea sa. Nu a avut puterea să se întoarcă să-L mărturisească pe cel care L-a negat, însă a făcut tot ceea ce a putut atunci. Omul căzut, fiul lui Adam, nu poate mai mult decât să plângă. E nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a putea să facă ceva. Însuși Domnul a spus: „Fără de Mine nu puteți face nimic” (In 15:5)

Însă Petru nu și-a pierdut nici credința și nici nădejdea. Nu numai că credea că Dumnezeu poate să-l ajute ci și avea această nădejde.

O nădejde cu orice preț. Nădăjduia, orice s-a întâmplat, orice s-ar întâmpla.

Pentru a înțelege magnitudinea și raritatea acestei virtuți să ne amintim că unii dintre noi credem că statul ne poate ajuta, însă nu nădăjduim că o să ne ajute. Sf. Petru, însă, din groapa existențială în care se afla, nu numai că credea ci și nădăjduia că, totuși, Dumnezeu o să-l ajute și din cauza aceasta plângea după ajutor.

Pocăința

Da, însă pentru a veni ajutorul este nevoie de o pocăință concretă: după cum negarea a fost concretă și s-a repetat de trei ori, la fel și mărturisirea iubirii trebuia să fie concretă și tot de trei ori.

Domnul slavei i-a oferit această șansă (In 21:15) Sfântului Petru, întrebându-l prima dată: „Simone, fiu al lui Iona, Mă iubeşti (αγαπάς με) tu mai mult decât aceştia?” El I-a zis: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc (φιλώ σε”. Zisu-i-a lui: „Paşte mieluşeii Mei!”. Ceea ce se pierde prin traducere este diferența dintre cele două verbe: Domnul îl întreabă pe petru dacă Îl iubește cu iubirea desăvârșită, iubirea duhovnicească, iubirea înaltă („agapi” – αγαπή – în greacă) „mai mult decât ceilalți” pentru că Petru se pusese mai presus decât ceilalți în clipa în care spusese că dacă toți se vor lepăda, el însuși nu se va lepăda.

Acum, însă, pocăindu-se, Sf. Petru rămâne în smerenie și nu îndrăznește nici să spună că este mai presus decât ceilalți și nici că-L iubește pe Domnul cu iubirea duhovnicească ci, mărturisindu-și incapacitatea iubirii, Îi răspunde „φιλώ σε” adică doar o iubire prietenească – „te simpatizez”.

Atunci Mântuitorul se coboară mai jos la Petru, zicând a doua oară: „Simone, fiu al lui Iona, Mă iubeşti (αγαπάς με)?” – fără să mai repete „mai mult decât aceștia”. El i-a zis, rămânând întru smerenia neputinței sale de a iubi cu adevărat: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc (φιλώ σε)” – …adică „te simpatizez”.

La final, Domnul, se coboară pe planul uman, acceptând smerenia lui Petru, întrebându-l a treia oară: „Simone, fiu al lui Iona, Mă iubeşti? (φιλείς με)”. Adică „Petre, măcar mă simpatizezi câtuși de puțin?”. Petru s-a întristat că i-a zis a treia oară: „Mă iubeşti? (φιλείς με)”, însă n-a îndrăznit să iasă din conștiința smereniei sale şi I-a zis: „Doamne, Tu pe toate le ştii, Tu ştii că Te iubesc (φιλώ σε – te simpatizez, în textul original)”. Adică „nu sunt în stare de nimic, nu sunt în stare de iubire fără harul Tău”.

Sfântul Petru este primul

Deci Sfântul Petru este primul, este mai cinstit decât ceilalți 12 apostoli la un loc pentru smerenia sa, pentru pocăința sa. A ajuns primul pentru că a cunoscut că este ultimul.

Nu este un primat administrativ – Sfântul Petru nu a avut niciodată în Biserică această poziție. Acest lucru îl vedem la Sinodul Apostolic unde Sfântul Petru s-a explicat în fața sinodului prezidat de Sfântul Ap. Iacob, fratele (ruda) Domnului (FA 15:13) și a fost mustrat și îndreptat public de Sfântul Apostol Pavel (Gal. 2:14).

Sfântul Petru nu este conducătorul Bisericii, pentru că Mântuitorul a spus că pe mărturisirea lui Petru și-a întemeiat Biserica Sa, a Mântuitorului, și nu Biserica Sfântului Apostol Petru.

Bazat pe Sfântul Ioan Hrisostom

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!