Părintele Pimen Vlad: Despre munca în sărbători și relațiile cu sfinții

Vizionați pe părintele Pimen Vlad cum răspunde întrebărilor lui Mihai Neșu și a altora relativ la cum să gestionăm nevoia de a lucra în sărbători și cum să relaționăm cu sfinții. La toate acestea părintele Pimen răspunde amintind și cazuri concrete, inclusiv minuni legate de această temă.

Vizionare plăcută!

Munca de sărbători

Mihai Neșu: Sunt multe meserii care nu se opresc de sărbători, sunt altele la care se spune că e păcat să lucrezi, cum sunt de exemplu muncitorii din construcții…

Părintele Pimen: Și la ce meserii vă referiți? 

Mihai Neșu: De exemplu, un  muncitorul de pe șantier, are voie să lucreze în praznic?  Cum a fost de exemplu Sfântul Ilie ieri. Sau un om care are un hotel, poate lucra sau să închidă în ziua respectivă?

Părintele Pimen: La hotel nu ai cum să închizi pentru că ai oameni care vin toată săptămâna, inclusiv duminica. Trebuie să le oferi mâncare și cele necesare.

Mihai Neșu: Și muncitorii sunt plătiți! Adică pierzi bani dacă nu lucrează…

Părintele Pimen: Da, dar știți ce se întâmplă? Duminica e zi de odihnă, deci sub nicio formă nu se lucrează!

Mihai Neșu: Aia-i clar!

Părintele Pimen:  După aceea sunt Praznicele Împărătești în cazul cărora nu se discută! Asta nu hotărăsc eu, așa a fost rânduit de biserică pentru toate cele 12 Praznice Împărătești. Iar la sfinți e pe pielea fiecăruia. Vrei să te pui rău cu un sfânt?… Lucrează!…

Prăznuirea sfinților te păzește de rele

Uite un caz în Athos acum vreo 15 ani. Undeva la Lavra, de Sântul Gheorghe era un șofer pe camion care tăia lemne la pădure. Pe el în chema chiar Gheorghe și era mirean. Și s-a dus el de Sfântul Gheorghe să încarce o mașină de lemne fără să țină cont că e sărbătoare. A încărcat mașina de lemne, iar într-o curbă s-a răsturnat și s-a dus 100 de metri peste cap. Praful s-a ales și de el și de mașină. Unii încercau să spună că l-a luat Sfântul Gheorghe, însă mie tare îmi e că l-a luat altcineva, dacă el nu și-ai prăznuit nici măcar propriul sfânt.

Să revin cu alt ceva: în fiecare an de sfântul Trifon care e ocrotitorul animalelor, la mănăstire la Sfântul Pavel parcă, le murea un animal. În fiecare an de ziua acelui sfânt le murea un catâr. Erau timpurile când nu erau mașini, erau numai catâri. Atunci a hotărât mănăstirea ca de ziua acelui sfânt să nu lucreze nimeni și să facă agheasmă  întotdeauna. De atunci nu le-a mai murit nici un catâr. Sfântul te ajută în funcție de cât îl cinstești. Dacă îl cinstești cu toată inima, atunci te ajută și sfântul!

Să nu lucrați la sărbătorile mari! 

Hai să vă mai zic un caz cu cineva care vine de mulți ani la noi. E un om credincios cu mulți copii și cu peste 100 de angajați. El le-a spus așa: „În timpul sărbătorilor, dacă vreți să nu lucrați în zi de sărbătoare, mergeți dimineață la liturghie, stați toată liturghia de la amin la amin și după-amiază sunteți liberi și eu vă plătesc ziua. Dar care nu vine la liturghie merge și lucrează toată ziua. Dar toată lumea merge la biserica unde mă duc și eu, ca să îi văd pe toți acolo!” Normal că le convenea tuturor să vină la biserică pentru că stăteau jumate de zi la liturghie și după aceea erau liberi. În felul ăsta, mulți care nu mergeau de obicei la biserică, acum veneau. Se pot face o grămadă de astfel de lucruri. E bine ca la sărbătorile mari să nu se lucreze! 

Vrei să te pui bine sau rău cu sfinții? Vrei să ți-i faci prieteni sau îi zici: „Sfinte, îmi pare rău, nu am timp de tine, nici la biserică nu ajung că trebuie să torn o mașină de beton!”. Și te trezești cu niște probleme după aceea încât iți ia o săptămână să le rezolvi.

Pe timpul comunismului te obligau  să lucrezi duminica și se întâmplau tot felul de lucruri… ori inundații ori altele. Dar atunci nu ținea nimeni cont de asta. Dumnezeu ne poate binecuvânta ca nelucrând într-o sărbătoare mare să ni se dubleze sporul muncii pe care o facem în zilele următoare.

Să nu lucrați nici în construcții la sărbătorile mari! 

Mihai Neșu: Atunci e indicat să nu se lucreze deloc în construcții!…

Părintele Pimen: Ar trebui să nu se lucreze Praznicele Împărătești și de Sfinții Mari. Dacă îi dai sfântului cinste atunci îți dă și sfântul cinste. Ar trebui să nu se lucreze deloc.

Mihai Neșu: Noi de exemplu acum nu lucrăm până la liturghie, iar după liturghie lucrăm întru ritm semi activ,  adică nici deloc, dar nici prea mult.

Persoană din public: Aceeași pățanie eu am pățit-o pe pielea mea. Lucrez la un un service auto de 9 ani. Sunt doi patroni. Unul e pocăit celălalt e ortodox. În fiecare an lucram în Vinerea Mare. Noi angajații spuneam: „Chiar și în Vinerea Mare să facem bani pentru voi?”. Într-un an s-a stricat turbina la o mașină în Vinerea Mare. I-a zis tatăl celui ortodox: „Nu mai lucrați în Vinerea Mare!”. „Nu, că noi lucrăm!”. În alt an a picat un motor la o mașină în Vinerea Mare. Din anul următor nu am mai lucrat în Vinerea Mare.

Părintele Pimen: Dacă e o sărbătoare mare și și lucrăm două ceasuri, să știți nu e un câștig . Dacă îi serbăm cu adevărat pe Sfinții Mari se poate ca a doua zi să ne ajute sfântul să facem de două ori mai multă treabă.

Să facem milostenie cu banii câștigați de sărbători!

Persoană din public: În calitate de angajat dacă ești chemat la muncă în zi de sărbătoare, ce poți să faci?

Părintele Pimen: Știți ce poți să faci în calitate de angajat? Banii pentru ziua respectivă când îi iei, te duci și faci milostenie cu ei. Să nu îl bagi în casă, că banul câștigat duminica sau în zile mari de sărbători îți aduce foc în casă, adică nu îți merge bine. Și dacă îi dai milostenie, tu ai conștiința împăcată.

Blestemul sfântului Calinic de la Cernica

Avem un caz asemănător cu Sfântul Calinic de la Cernica. Mergând cu trăsura cu diaconul lui undeva la o slujbă duminica, vede un țăran care ara pe câmp. Din râvnă l-a blestemat pe țăran. Atunci diaconul a văzut cum o pală de foc a ieșind din gura sfântului Calinic, l-a înconjurat pe țăran de trei ori după care pala de foc a intrat înapoi în gura sfântului. Diaconul nu a îndrăznit să spună nimic. Dar după un timp diaconul i-a spun Sfântului ce a văzut. Atunci sfântul Calinic s-a speriat pentru că și-a dat seama că de fapt blestemul s-a întors înapoi la el. Și atunci a mers la țăran să îl întrebe de ce lucrează duminica – ziua Domnului, la vremea Liturghiei.

Omul i-a spus că era slugă la boier și că lucra toată săptămâna, iar singura zi liberă era duminica. Și ca să își hrănească cei șapte copii, era nevoit să lucreze bucățica sa de pământ duminica. Atunci a înțeles Sfântul Calinic că asta nu era un păcat pentru că țăranul nu avea altă posibilitate. De atunci nu a mai blestemat pe nimeni niciodată pentru că și-a dat seama că a făcut o mare greșeală.

Deci dacă putem să evităm să lucrăm de sărbători, pentru că Dumnezeu poate din puțin să facă mult. Într-o zi poți lucra cât în 10 zile. Dumnezeu poate binecuvânta. Să nu uităm că din nimic el a făcut totul. A zis și s-a făcut, tot ce vedem noi, toate frumusețile astea. Dumnezeu nu poate să facă din nou toate? Sau să începi o lucrare și să vezi că până seara este gata parcă crescând singură. La Dumnezeu totul e posibil.

Să nu ne gândim că dacă nu lucrez 30 de zile pe lună atunci nu reușesc să termin. Poți să reușești de 10 ori mai mult în jumătate din timp, dar să respecți lucrurile acestea.

Milostenie din banii câștigați de sărbători!

Persoană din public: Eu activez de exemplu în domeniul turismului. Nu poți să ai un control asupra intrării și ieșirii turistului. Ce pot face este să nu lucrez în timpul liturghiei,  ci după ora 12…

Părintele Pimen: Exact ce am spus! Când nu există altă cale trebuie să îți calculezi câștigul și sa-l faci milostenie.

Cum erau în timpurile vechi fabricile astea mari care acum s-au închis, care nu puteau fi oprite. Dacă opreai turnătoriile alea cu cuptoare mari, aveai nevoie de mai multe zile să își poată relua activitatea. Deci nu se putea și atunci lucrau continuu. Tu îți calculezi o zi cât ai lucrat și banul ăla îl faci milostenie pentru că Dumnezeu nu e cu obloane ca noi!

Relația cu duhovnicul

Persoană din public: Aș avea o întrebare! În relația cu duhovnicul, fiind vorba de mireni, până unde trebuie să mergem cu întrebarea și cu binecuvântarea? Eu în 2014 când am fost aici în Sfântul Munte, îmi zicea un părinte că trebuie și un pic de asumare duhovnicească. Adică să nu mergi cu întrebarea exagerat și să transferi practic toată responsabilitatea asupra duhovnicului punându-te într-o zonă de adăpost cum că ești sub binecuvântare și de acolo încolo tu poți să… Până unde trebuie mers cu întrebarea? Există și o formă de asumare duhovnicească?

Părintele Pimen: Știți ce se întâmplă? La noi la călugări e cu totul altfel. Ești în mănăstire ești sub ascultare, sub duhovnic, sub stareț. Ai și o făgăduință făcută, printre cele 3 este și ascultarea. Deci aici, da! Dar în lume este o limită, ca om mergi până la un punct. Exact cum ai spus, ăsta e adevărul, trebuie să ne asumăm anumite lucruri.

Asumare și sinceritate față de duhovnic

Dacă vrei să iei o hotărâre să faci ceva în familie, discuți cu soția ta, nu poți ca la orice lucru să mergi la duhovnic pentru bine-cuvântare și dacă îți merge rău să dai vina pe el. Pentru că astfel, de fapt tu vrei să scapi de responsabilitatea acelui lucru și să o pui pe seama duhovnicului, dacă nu ți-a ieșit ție cum trebuie. Tu vrei acel lucru, mergi la duhovnic și expui așa cum îți convine, incomplet, ca să fii sigur că îți dă voie și pe urmă o faci. Astfel, tu te-ai spălat pe mâini și dacă nu iese bine, duhovnicul e devină. Iar tu de fapt ai pus problema în așa fel să iasă cum îți dorești.

Am mai spus-o și o mai spun: să nu creăm dependență de duhovnic, dependență bolnăvicioasă! Trebuie să îți asumi și tu în familie anumite responsabilități! Vrei să te duci să îți cumperi un pat, discută cu nevasta și mergi și cumpără-l, nu îl înnebuni pe duhovnic: „Părinte, îmi iau sau nu pat?”. Ce treabă are duhovnicul cu așa ceva? S-a ajuns la lucrurile astea. Vreau să îmi iau o bicicletă: „Părinte, ce marcă să iau?”. Te duci acasă și îți zice nevasta că ea nu vrea asta: „Păi, nu că a spus duhovnicul să fie asta!”. Asta e prosie, nu e binecuvântare. Să facem diferența!

La duhovnic ai spus păcatele, îți dă sfaturi duhovnicești în problemele pe care le ai și te sfătuiește în limita lui. Deci duhovnicul îți dă sfaturi, să facem o diferență că mulți o iau ca lege. Mi-a spus duhovnicul într-un fel, se duce acasă și dacă nu se potrivește, bagă buldozerul în perete și trece și distruge familia pentru că i-a spus duhovnicul. Deci duhovnicul te sfătuiește. Că îți dă un canon, de ce îți dă? Ai făcut păcatele astea și spune, uite pentru astea nu pot să te împărtășesc, mergi și fă un pic de pocăință. Dar ce ține de celelalte lucruri, el doar te sfătuiește…

– Părinte să îmi iau casă?

– Ar fi bine să îți iei, dar vezi să aibă cutare și cutare!…

El te sfătuiește, dar ultimul cuvânt este al tău. Nu te duci acasă și dărâmi totul pentru că duhovnicul care poate mai făcea ceva între timp, îți răspunde și ție, iar tu o iei de lege. Și să te întorci a doua zi și îi zici:

– Părinte, praf a ieșit!

– Dar ți-am zis eu asta?

El poate nici nu ține minte, că săracul era cu multe pe cap. Deci să avem discernământ.

Pentru mireni, duhovnic preot de mir

De asta este foarte bine ca oamenii care sunt în lume să aibă ca duhovnic un preot de mir. E bine și în mănăstire, dar de ce? Înțelege mai bine problemele tale din familie decât un călugăr care e dus de la 14 ani în mănăstire. Dacă ai o problemă cu nevasta, acesta o să își spună o părere, poate unele lucruri le aude și el pentru prima dată, de unde să aibă el experiență? Pe când preotul de mir are copii, are preoteasă și sunt probleme prin care poate a trecut și el. În felul ăsta îți poate găsi rezolvare la problemele tale. Pe lângă asta, are o experiență mai mare pentru că el are o parohie cu multe familii cu probleme asemănătoare. 

Am întâlnit mulți oameni care se plâng de canoanele grele date de duhovnicul de la mănăstire. Dar cine te-a trimis la mănăstire? Ai vrut duhovnicul mănăstirii, asumă-ți! Dacă ai dat de unul habotnic, stai toată noapte și te roagă! Pentru el 5 acatiste, 8 psaltire și 300 de metanii e un lucru normal la mănăstire…

Am întâlnit familie care s-a dus la un duhovnic undeva în munți. După 6 luni erau să se despartă încercând să urmeze sfaturile date de duhovnic. Până la urmă i-a luminat Dumnezeu să întâlnească un duhovnic de mir care să le deschidă ochii și să îi facă să înțeleagă că acele canoane nu erau pentru mireni.

Sunt mulți oameni care caută duhovnic cu renume, să fie de la o anumită mănăstire. Dar tu ai nevoie să te mântuiești, tu ai nevoie să îți spui păcatele, să scapi de greutatea lor. Poate fi ultimul amărât duhovnicul tău, cu 4 ani de școală. Tu să te rogi: „Doamne, pune tu în mintea lui cuvântul care îmi e de folos în această problemă!”. Te-ai dus, te-ai spovedit și îți pune Dumnezeu în minte exact ce trebuie. De asta spun că și noi ca oameni trebuie să avem discernământ.

Cu mintea la Dumnezeu nu putem greși!

Știți ce spune Sfântul Serafim de Sarov? „De câte ori dădeam sfat după Dumnezeu, era bun. Când îl dădeam de la mine, întotdeauna era greșit”. Adică, dacă era în momentele acelea cu multe griji și îl cerea cineva un sfat, nu era bun. Dar în momentul în care era cuplat la Dumnezeu și se ruga, când punea omul o întrebare, iar el nu era prins cu altele și se ruga: „Doamne ce să îi spun la omul ăsta?”, atunci sfatul era de la Dumnezeu. Toți sunt oameni, însă harul lui Dumnezeu lucrează… dar sunt stări și stări, sunt momente și momente. Toți preoții au har de la Dumnezeu, dar nu la fel. Dacă preotul acela are o viață smerită, Dumnezeu îi dă un har aparte, îți dezleagă păcatele, face liturghia, vii și îți pune mâinile pe cap și te vindeci… 

Altfel de minuni

Sau cum era cu sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, toți ziceau că era nebun. Umbla cu hainele rupte, jumătate dezbrăcat, țipa… și ce a făcut? Nu a mâncat tot Postul Mare! Gândiți-vă, 40 de zile! Și în vinerea Mare a luat un cârnat de un metru, un borcan de muștar și se prefăcea că mânca. Iar lumea striga: „Uite, nebunul! Nici în Vinerea Mare nu ține postul, uite ce face!”. Era însă o femeie simplă care nu vedea cu un ochi. Iar acea femeie îl bănuia că se preface și l-a rugat: „Sfinte al lui Dumnezeu, ajută-mă și pe mine!”. Și sfântul a muiat cârnatul în muștar și i-a tras una peste ochi femeii. Pe femeie a usturat-o rău când i-a intrat muștarul în ochi, a țipat și a fugit să se spele pe față. Iar după ce s-a spălat, a văzut cu ochiul bolnav!

Deci erau sfinți care făceau minuni sub forma asta, subtil, nu așa, în văzul tuturor. Ascundea harisma asta sub acoperământul unei nebunii. Deci sunt lucruri minunate în jurul nostru, oameni minunați, mulți preoți minunați. E de ajuns să-i înțelegem sau să-i vedem! Pentru că cei care pentru viața lor smerită au primit astfel de daruri de la Dumnezeu, aceia și le acoperă. Și te duci la ei și te ajută sub o formă pe care nici nu o pricepi sau o pricepi mai târziu. Sunt multe taine ale lui Dumnezeu în viața noastră, dar le putem înțelege și conștientiza numai dacă avem starea necesară pentru a le pricepe.

Deschidere față de duhovnic!

Și cum a fost și întrebarea cu duhovnicul, trebuie să ne asumăm și responsabilitatea, să ne fie clar! Deci trebuie să ținem cont de tot ce ne zice duhovnicul și trebuie să discutăm cu el, să știm să-i explicăm. Nu pot să merg să îi spun „Uite, asta, asta… Deci ce fac? E albă sau e neagră?”. El nu știe toate problemele noastre. Să nu ne așteptăm că părintele poate să citească dinainte sau că ne știe dinainte! Să nu avem așteptarea asta, că gata, părintele știe!… Că îi pot spune începutul frazei și sfârșitul și gata, părintele știe restul, pentru că îmi poate da un răspuns care poate nu e cel mai bun.

Explică-i părintelui ca să înțeleagă, că altfel se poate întâmpla ca acesta să spună că trebuie să citești două catisme la psaltire, două acatiste… iar tu să zici: „Măi, părinte, stai un pic! Eu am șapte copii acasă, am un soț mai nebun, nu pot să fac toate lucrurile astea!…”. Deci, trebuie să discuți cu duhovnicul toate astea, să-i spui cât poți să faci… „Părinte, eu atât pot! Uite, am un sfert de oră noaptea după ce se culcă toți ceilalți. Ce să citesc?”. Întotdeauna să discuți cu duhovnicul pentru că e om ca și tine. Îi ceri sfaturi, îi spui ce probleme ai, vezi ce poți face…

Întotdeauna să avem întotdeauna deschidere față de duhovnic! E sfătuitorul nostru. Ne dezleagă, că asta e datoria lui ca duhovnic, iar în rest trebuie să discutăm și să ne asumăm anumite lucruri. Pentru că, după cum am mai zis, de multe ori vrem să scăpăm de asumare. Și dacă ne iese rău, atunci dăm vina pe duhovnic pentru că nu ne-a sfătuit bine. Trebuie să ne asumăm și noi. De exemplu, dacă vrei să faci o schimbare acasă, ia și fă-o, asumă-ți lucrul ăsta. Dar dacă nu-ți ajung banii, atunci este treaba ta! Nu poți să dai vina pe duhovnic că nu ți-au ajuns ție banii. Sunt o grămadă de lucruri materiale pe care le punem pe seama duhovnicului și asta este greșit. Duhovnicul are limita lui cum și noi avem limita noastră! 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!