A murit Vangelis: interviu, traduceri, piese

Oameni buni, a murit Vangelis. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Mulți dintre voi sunteți oameni buni – poate fără să vă dați seama – și din cauza lui Vangelis. Unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului XX și oameni de cultură ortodocși, Evángelos Odysséas Papathanassíou, s-a dus la Domnul și Dumnezeul nostru, a Cărui delicatețe s-a străduit atât de mult – și mulți zic că a și reușit – să o descrie prin culorile sunetului.

Vangelis a fost ortodox și foarte smerit. Foarte puține se cunosc despre viața lui – cu toate că, paradoxal, el nu a lăsat nimic pentru sine, dăruind totul oamenilor. A avut o viață foarte cumpătată, foarte accesibil, hâtru – un adevărat creștin. Îi plăcea să picteze.

De fapt, însuși numele profesional al său – Vangelis – arată smerenia sa: Vangelis vine de la Evaggelos (care înseamnă „Bine Vestitorul”) și este forma familiară a acestui nume, după cum… …Costică vine de la Constantin. Și totuși, bunul Dumnezeu, l-a înzestrat pe Vangelis cu acest minunat dar de a bine-vesti oamenilor pe Dumnezeu prin muzică.

A început să cânte de la vârsta de 12 ani, dezvoltându-și o tehnică proprie, socotindu-se un „ratat” relativ în studiul muzicii. Putea să cânte de unul singur – simultan – o întreagă orchestră, după cum veți vedea mai jos.

A murit la vârsta de 79 de ani pe 17/5/2022 la Paris.

Rugăm pomeniți! Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!

Mai jos aveți un interviu cu Vangelis, un tropar extraordinar de frumos din Săptămâna Mare, celebru în Ortodoxia de limbă elenă, bazat pe starea a 3-a a Prohodului Domnului cântat de d-na Irina Papas, mai apoi o improvizație pe loc în care Vangelis cântă cât o întreagă orchestră și câteva piese reprezentative.

Calitatea video lasă de dorit, însă geniul unui om smerit depășește timpul.

Dumnezeu să-l odihnească!

– Postat pentru odihna sufletului lui. –

Un mic interviu în care Vangelis discută despre cum „funcționează” el relativ la industria muzicii, prezentând discrepanțele dintre o mentalitate ortodoxă și industria de divertisment apuseană: (podcastul și transcriptul îl aveți după)

Powered by RedCircle

Felul în care am crescut, și felul în care, așa cum am spus înainte, am înțeles lumea și prima mea întâlnire cu muzica, primele amintiri despre muzică, au fost întotdeauna diferite. Imaginează-ți că nu am crescut niciodată cu ideea de a deveni celebru sau de a deveni muzician profesionist sau de a deveni compozitor, toate acele lucruri nu au avut importanță pentru mine, niciun sens pentru mine. Nici acum nu au!

Însă de-a lungul anilor a trebuit să fac anumite lucruri pentru a ajunge undeva și pentru a avea posibilitățile pentru a face mai mult, pentru că atunci când crești ca pianist concertist sau cântăreț sau un chitarist rock and roll sau așa ceva, nu ai nevoie de prea multe dar dacă treci prin… știi, direcția și modul în care fac lucrurile astăzi, ai nevoie de multă tehnologie, ai nevoie de propriul tău studio, ai nevoie de multe lucruri, așa că pentru a obține și pentru a face asta a trebuit să trec prin această industrie muzicală care nu a fost cel mai bun lucru pentru mine și a trebuit să joc jocul.

Succesul

Și ca să treci prin această industrie muzicală trebuie să ai succes, trebuie să ai succes. Trebuie să vinzi discuri, trebuie, pentru că acesta este singurul lucru pe care ei… vreau să spun că asta este ceea ce caută, caută vânzări.

Și caută să aibă oameni care să poată vinde și să aibă succes și să devină vedete, indiferent de care vedete sunt și asta a fost un lucru foarte dificil pentru mine toată viața pentru că nu joc niciodată jocul… Poate joc 10-20%, dar nu la 100%, lucru care nu este foarte bun pentru acest joc în sine.

Și poate din fericire sau din păcate poate am avut posibilitatea să scriu lucruri pe care le numim hituri. Și poate că aceste hituri mi-au dat ocazia pe de-o parte de-a obține tehnologia și materialele și studiourile de care aveam nevoie pentru a construi toate acele lucruri, dar pe de altă parte, ele au fost cel mai mare obstacol al meu, pentru că nu am putut crea și nu am putut să fac lucrurile pe care mi-am dorit să le fac încă din copilărie, nu am fost niciodată, nu am fost niciodată o vedetă pop bună, nu am fost niciodată, știi, tipul de Vangelis pe care au încercat să-l vândă companiile de discuri, asta a fost intotdeauna cea mai mare problema a mea.

Nu sunt eu cel promovat

Am fost promovat intr-un mod diferit de cel ce sunt cu adevărat, nu pentru că nu sunt și celălalt, pentru ca o făceam, dar o făceam nu pentru că asta a fost decizia mea principală, ci pentru că trebuia să o fac, altfel nu puteam, nu puteam. Cum, adică, în domeniul ăsta electronic, nu puteam să cumpăr toate sintetizatoarele și nu puteam să-mi echipez studioul cu cea mai recentă tehnologie, și continui să fac până acum asta, ceea ce e un lucru mare…

Așa că a trebuit să găsesc fondurile, finanțarea de care am avut nevoie mereu pentru a crea toate aceste lucruri și apoi asta m-a lipsit de un alt lucru foarte important care este acela… de a crea în afara acestora. Sau poate să fac alte lucruri.

Și apoi mai știți ceva, că atunci când lucrezi în acest domeniu și ai șansa sau ghinionul de a avea succes, atunci trebuie să te repeți, acesta este un alt lucru pe care încercam să nu-l fac și de aceea cei de la casele de discuri spuneau mereu că sunt foarte dificil, toate acele povești…

Nu sunt dificil, dar nu aș putea urmări niciodată, știi acest produs ca un destin de a mă repeta și de a fi o băutură răcoritoare sau o băutură tare sau un tort de ciocolată sau ceva de acest gen, fast-food sau orice – de a repeta făcând exact același lucru, dar a trebuit să o fac și știi că uneori încă o mai fac, dar vreau… nu pot spune că sunt foarte fericit, dar din nou, poate ceea ce i-a împins pe oameni să facă asta este pentru că din prima zi am creat hituri destul de mari, așa că a fost cu adevărat un lucru bun și un lucru rău.

În continuare ascultați un celebru tropar ce se cântă în Săptămâna Mare: „Dulcea mea primăvară” – tropar din Săptămâna Mare, Starea a 3-a a Prohodului Domnului în interpretarea lui Vangelis, d-nei Irene Papas și a Filarmonicii din Atena. (text adaptat după textul grec original)

Textul troparului în română (adaptat):

Ți-au stropit mormântul

Cu mir, mironosițele

Foarte-n zori, venind

Plângere pornit-a

Maica preacurată,

Când ai murit, Cuvinte.

A strigat Fecioara,

Mult înlăcrimata

Rărunchii pătrunzându-și:

“O, a mea primăvară,

Fiul meu preadulce,

Cum Ți-ai pus frumusețea-n groapă?”

Neamurile toate

Laudă-ngropării

Slăvindu-Te, Preabunule

„Primăvara mea preadulce,

Fiul meu preadulce

Unde Ți-ai pus frumusețea-n groapă?”

Textul original (în greacă):

Έρραναν τον τάφο

οι μυροφόροι μύρα

λίαν πρωί ελθούσαι.

Θρήνον συνεκίνειη

πάναγνός Σου μήτηρ,

Σου Λόγε νεκρωθέντος.

Ανέκραζεν η κόρη

θερμώς δακρυρροούσα,

τα σπλάχνα κεντουμένη.

Ω γλυκύ μου έαρ,

γλυκύτατόν μου τέκνον,

που έδυ Σου το κάλλος;

Mai jos îl vedeți pe Vangelis cum improvizează (compune pe loc) o piesă pentru o întreagă orchestră. Remarcați naturalețea cu care compune și harul lui Dumnezeu. Cred că orice comentarii sunt de prisos! Vă rog ascultați până la capăt.

Mai jos aveți o piesă caracteristică pentru Vangelis, mai ales în perioada lui de tinerețe, descriind spirala timpului și a spațiului în care se vede adâncimea și spiritualitatea geniului acestuia. Piesa se numește „Spiral” și este din 1977 – are, deci, 45 de ani! Socotim că este dincolo de spirala timpului.

Vangelis a luat un Oscar pentru piesa de mai jos – „Chariots of fire” (Căruțe de foc) – coloana sonoră a filmului cu același nume. El însă nu este marcat de acest lucru ci mai degrabă își amintește de plăcerea de a lucra cu echipa de filmare și mai ales că filmul era smerit „fără mulți bani” (low-budget):

Ne rugăm pentru Vangeli (cum este alintat în greacă) și avem încredințarea interioară că și-a găsit drumul către Casa sa cea cerească – în îmbrățișarea Tatălui cel ceresc.

Avem această încredințare, cu darul Maicii Domnului, pentru că demult Vangelis a avut o luminare de la Dumnezeu și l-a sunat pe prietenul său Jon Anderson să vină să asculte piesa pe care tocmai o compusese. Jon, care conducea, a întors mașina și, după prima audiție, Jon a început să fredoneze niște versuri. După a doua audiție, totul a fost gata cu darul lui Dumnezeu. Piesa se numește „Îmi voi găsi drumul spre casă” – socotim că și melodia și versurile au un har de la Dumnezeu:

Vangelis într-adevăr și-a găsit drumul spre casă. A fost și este unul dintre cei mai mari oameni de cultură ortodocși.

Dumnezeu să-l odihnească!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!