Înălțarea: raiul, iadul și universul – părintele Teologos

Care este, de fapt, relația dintre rai, iad, universul și civilizația în care trăim? Înălțarea Domnului ne ridică toate aceste întrebări precum și altele la care încercăm să răspundem în materialul care urmează.

Vizionare plăcută! (după videoclipul adnotat aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Înălțarea Domnului

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin 

Pentru Rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin 

Hristos a înviat!

Astăzi o să vorbim puțin despre Înălțarea Domnului. Este cuvântul pentru Înălțarea Domnului. Este o sărbătoare foarte mare și foarte duhovnicească ce ascunde foarte multe lucruri nebănuite pentru noi care nu credem sau mai bine zis, nu simțim că lucrurile acestea se pot întâmpla cu toate că ele s-au întâmplat. Și mai ales, este o sărbătoare în care primează experiența. 

Citate din  Sfânta Scriptură

Acuma, am în fața mea… întotdeauna, am Scriptura în clipa în care vorbesc despre o sărbătoare mare, după cum bine știți. Și acum am Scriptura, bineînțeles, nu citez din memorie, ci mă uit pe un ecran din fața mea. Citesc de pe acest ecran. De ce? Pentru că fraților, mi-e frică să citez din memorie din Sfânta Scriptură – dacă este vorba de ceva foarte sfânt cum este Scriptura. 

Din cauza asta prefer să mă smeresc, să am în fața mea un ecran și să văd textul. Acuma, de ce am ecran și nu am o foaie? Pentru că o dată, foaia se aruncă după aceea și doi, e vorba de mai multe citate. Deci am ales mai multe citate din Sfânta Scriptură pentru că Înălțarea Domnului este amintită în Sfânta Scriptură în mai multe locuri. 

În două locuri la Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, în speță – la sfârșitul Evangheliei sale și după care la Faptele Apostolilor. Și o dată la Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu. Și din cauza asta, le-am adunat pe toate în calculator pentru că este mai bine, este mai convenabil. Pe foaie s-ar fi putut tipări, dar păcat de foaia respectivă pentru că după aceea bineînțeles că aș fi aruncat-o. De asta, e mai bine pe ecran.

Faptele Apostolilor

Acuma, să luăm puțin ce spune Sfânta Scriptură. Biserica dă cea mai mare importanță nu Evangheliilor în cazul Înălțării Domnului, ci Faptelor Apostolilor. De ce? Pentru că este primul capitol din Faptele Apostolilor și nu numai că este primul capitol – asta nu contează chiar așa de mult – ci este vorba de faptul că în Faptele Apostolilor se descrie cel mai bine contextul în care a avut loc Înălțarea Domnului și mai ales, ni se dovedește faptul că Înălțarea Domnului este trecerea de la viața lui Hristos, de la perioada petrecerii Domnului nostru Iisus Hristos aici pe pământ, de la perioada întrupării lui Dumnezeu Cuvântul la perioada harului Duhului Sfânt. 

Scopul Înălțării

Spune la un moment dat Mântuitorul că dacă nu S-ar fi înălțat, Duhul Sfânt nu ar fi venit, Mângâietorul n-ar fi venit. De ce? O să vedem imediat de ce, dar pentru asta trebuie să citim puțin din Scriptură. 

Faptele Apostolilor încep astfel: 

1. Cuvântul cel dintâi l-am făcut o, Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face şi a învăţa, 

Cuvântul cel dintâi – e vorba de Evanghelia Sfântului Apostol și Evanghelist Luca. Teofil, nu știu dacă știți, era un patrician foarte bogat, pe care Sfântul Apostol Luca îl convertește la creștinism și căruia îi dedică și prima carte a sa, adică în speță Sfânta Evanghelie și cea de-a doua carte a sa, Faptele Apostolilor. Pentru că Teofil fusese atât de impresionat de expose-ul, monumentul duhovnicesc și literar, da… Trebuie să știți că Sfântul Apostol Luca este un geniu și în literatură și în erudiție. Deci Teofil, fiind atât de impresionat de Evanghelie, i-a spus Sfântului Luca să-și continue Evanghelia. Și astfel, Sfântul Apostol Luca scrie Faptele Apostolilor. 

Și la asta se referă Sfântul Apostol Luca atunci când spune „Cuvântul cel dintâi l-am făcut o, Teofile,despre toate cele ce a început Iisus a face şi a învăţa,”.

Și în acest întâi cuvânt al său, la un moment dat, Sfântul Apostol Luca, la sfârșit amintește – o să vă citez doar partea de la sfârșitul Evangheliei în care se referă strict la Înălțarea Domnului.

Harul Duhului Sfânt

Deci după ce Mântuitorul Se arată înviat apostolilor și le-a spus:

46. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi.  

47. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.  

48. Voi sunteţi martorii acestora.  

49. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu;

Adică Harul Duhului Sfânt. E vorba de versetul 49 din ultimul capitol.

…voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus.  

Adică fraților, omul fără Duhul Sfânt este un om neputincios, nu este în stare de nimic, este un sub-om, cum spune Sfântul Iosif Isihastul. Nu te socoti pe tine om dacă nu ai harul Duhului Sfânt. 

Și din cauza asta Mântuitorul le dă poruncă – stați în cetate fraților că nu sunteți în stare de nimic fără Dumnezeu, fără Mine, fără Harul Duhului Sfânt pe care vi-l trimit Eu.

Motivul plecării

De ce trebuia să plece Hristos? După care spune: 

50. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.  

51. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer.

De ce trebuia să plece Hristos ca să vină harul Duhului Sfânt? De ce? Pentru că Hristos a plecat, fraților, din multe motive,  dar unul dintre acestea este delicatețea Sa. 

Trebuie să știți că prezența lui Hristos pe pământ, pentru cei care credeau în El, era atât de frumoasă, de extraordinară, de minunată, însă pentru ceilalți, pentru oamenii căzuți, era iadul pe pământ. Motiv pentru care L-au și răstignit de fapt, fraților, nu? 

Deci prezența perfecțiunii în fața mea care sunt un ticălos, în fața mea care sunt de iad, este de nesuportat și ăsta este de fapt, fraților, chinul iadului. Chinul iadului este prezența lui Dumnezeu fără să fiu eu pregătit pentru aceasta. 

Și de fapt, unul dintre motivele principale pentru care s-a dus la cer, a fost faptul că Mântuitorul este atât de delicat încât nu presează pe nimeni cu prezența Sa. Și zice măi, fraților, voi dacă nu doriți, Eu mă duc, Eu mă retrag! Ca să nu fiți presați atât de perfecțiunea iubirii Mele. 

Presiunea perfecțiunii

Atunci când se retrage Mântuitorul, această presiune într-un mod paradoxal dispare. Îi ținem minte pe arhierei cât erau de presați de această prezență a virtuții, de acest iad pe pământ și din cauza asta, în clipa în care se retrage Mântuitorul, ca să nu-i lase orfani, după cum El Însuși le-a promis ucenicilor le-a zis: uite, care-i treaba, fraților, vă trimit pe Duhul Sfânt. Duhul Sfânt însă nu se va întrupa și o să vină așa în inimile celor care Îl primesc. Bine, dar despre Duhul Sfânt o să vorbim la, sper să mai trăiesc până atunci, la Pogorârea Sfântului Duh.

În orice caz, cum spuneam, Mântuitorul Își retrage prezența, Dumnezeu Își retrage presiunea asupra oamenilor pentru că oamenii nu sunt în stare să sufere acest iad, cum spuneam, pentru că iadul este prezența prin excelență a lui Dumnezeu fără însă a fi pregătit pentru aceasta. 

Starea ucenicilor

Ucenicii Lui care erau relativ pregătiți, nu erau total pregătiți, da, pentru că ucenicii săracii erau, mă rog, o să vedem mai încolo la ce nivel erau ucenicii, ne spune Evanghelia despre ei: 

52. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.  

Adică erau foarte bucuroși de acest lucru. De ce? Pentru că în clipa în care Mântuitorul S-a ridicat, S-a Înălțat la cer, le-a dat Harul Său, le-a dat totuși Harul Său, bineînțeles, nu în deplinătatea Harului Duhului Sfânt, dar pentru ucenici, această delicatețe a Domnului era de fapt văzută ca și o victorie.

Dreptatea lui Dumnezeu 

Și într-adevăr Mântuitorul a învins. De ce? Pentru că a arătat că poate să iubească orice s-ar întâmpla. Și iubirea Lui a învins toată ura civilizației, de fapt, toată ura noastră. A învins pentru că ne-a arătat că ne iubește dincolo de orice dreptate, mai presus de orice dreptate. Și a zis – măi, fraților, dacă voi Mă urâți, Eu vă iubesc. 

Înțelegeți? Aceasta nu este dreptate. Spune Sfântul Isaac Sirul: cum puteți voi să Îl numiți pe Hristos drept, când El a murit pentru noi, păcătoși fiind? 

Înțelegeți? Dumnezeu nu este drept, ci este nedrept, dar nu în favoarea Sa; nedrept în favoarea noastră. Asta este marea iubire a lui Dumnezeu și lucrul extraordinar care ne cucerește pe toți. 

Și din cauza asta ucenicii, cum se termină chiar Evanghelia lui Luca, în ultimul verset: 

53. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.  

Harul și deschiderea omului

Să ne întoarcem la Faptele Apostolilor. Spune aici Sfântul Apostol și Evanghelist Luca:

2. Până în ziua în care S-a înălțat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales,  

Deci apostolii aveau Duhul Sfânt. Bineînțeles, într-o anumită măsură pentru că lucrarea Duhului Sfânt depinde și de deschiderea noastră, a fiecăruia dintre noi. Deci noi Îl avem pe Duhul Sfânt, fraților, toți, dar bineînțeles, nu este în lucrare. De ce? Pentru că noi suntem închiși în fața Lui. Noi nu Îl dorim, din păcate, pe Duhul Sfânt. Este un lucru groaznic pe care îl spunem, dar prin păcatele noastre, dovedim că nu Îl dorim pe Dumnezeu, nu dorim Duhul Sfânt. Înțelegeți? 

O experiență

Și asta, trebuie să știți, este drama omenirii! Că oamenii nu Îl doresc pe Duhul Sfânt. Și țin minte la un moment dat pe cineva care a avut o experiență duhovnicească. A fost inundat pentru prima dată în viața lui de Harul Duhului Sfânt și simțind această bucurie imensă, această iubirea imensă, fără margini, a Preasfintei Treimi care i se arătase, oarecum ca și în tabloul lui Andrei Rubliov. Bineînțeles că nu poate fi descris, dar e vorba de acea iubirea tripersonală a lui Dumnezeu mai presus de orice închipuire, i-a spus Harului Duhului Sfânt – Doamne, dacă tu ești Duhul Sfânt, du-Te la toți oamenii! Du-Te la toți oamenii! Și atunci Harul Duhului Sfânt i-a răspuns: Nu vor!… Oamenii nu vor, nu vor.

Aceasta este marea noastră dramă, fraților, că noi nu dorim Harul Duhului Sfânt. 

Unde S-a înălțat Domnul?

Să ne întoarcem totuși… Deci până în ziua în care S-a înălțat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor… Unde S-a înălțat la cer, fraților? 

Adică la ce distanță, nu? La cât?… Fraților, trebuie să știm că cerul la care se referă, Împărăția Cerurilor nu este la nu știu câți mii de km în sus. Cerul este tot acest univers de 93 de miliarde de ani lumină – contează mai puțin – e vorba de o dimensiune ciclopică și asta este doar dimensiunea observabilă pe care o știu. Foarte probabil că oamenii de știință au înaintat destul de mult, socotesc, Dumnezeu știe. În orice caz, mintea umană nu poate să conceapă cât de imens este acest Univers. Ei, acolo S-a înălțat Hristos Dumnezeu, să știți!

Raiul

Trebuie să știți că Raiul este tot acest univers, toată această imensitate. Raiul nu este o grădină de câțiva km pătrați, de câteva sute sau mii de km pătrați la intersecție pe dreapta, da… cu niște mielușei care zburdă așa zglobiu și niște pomișori… Da, ok o să fie și astea. E vorba de de ceva cu mult mai mult, fraților, și mai ales că o să fie transfigurat pentru că o să dispară distorsiunea, o să dispară decadență, o să dispară moartea, descompunerea. Înțelegeți? O să dispară stricăciunea cum spune Sfântul Apostol Pavel. 

Pentru că după cum foarte bine notează Sfântul Apostol Pavel, toată această zidire suspină și așteaptă izbăvirea din stricăciune. De ce? Pentru că Dumnezeu a supus toată această zidire care este extraordinar de frumoasă… Și acum într-adevăr sunt… în jur, nu știu dacă auziți aici apa cum curge, păsărelele cum ciripesc, e ceva extraordinar de frumos și mai ales că sunt și nori… Din păcate, nu se văd, poate că se vede în spatele meu albul… suntem chiar în nori, da, la înălțimea la acre suntem, suntem în nori. Deci  e vorba de ceva foarte frumos în jurul meu. Poate că ar fi trebuit să pun un obiectiv mai white, mai super-angulat… mă rog, revenind…

Deci toată această lume este totuși supusă stricăciunii. Toată lumea aceasta trebuie să intre în nestricăciune și ăsta va fi Raiul. Deci Raiul va fi ceva imens, ceva nemărginit unde o să fim noi de față, fraților. Deci Dumnezeu a creat aceste 93 de miliarde de ani lumină sau câte or fi ele, le-a creat ca să le explorăm, să ne ducem acolo în galaxii, în supernove, în găuri negre, în quasari și să ne bucurăm. De exemplu, în clipa în care apare o supernovă și… noi toți o să zicem slavă lui Dumnezeu, ce frumos este!

Iadul

Pe când iadul o să fie – apropos de găuri negre – ca o gaură neagră, acolo în străfundurile materiei, omul o să fie în materie, înghețat în gândurile sale materiale, în patimile sale. Asta o să fie iadul. Singurătatea, monotonia și înghețarea în materie. 

Pe când Raiul, am spus că va fi comuniunea cu toți în tot acest Univers de 93 de miliarde de ani lumină. Acolo S-a ridicat Mântuitorul cu trupul, trebuie să știți, fraților. 

Depășirea limitelor materiei și științei

Și trebuie să știți că prin această ridicare la cer, după cum vedeți, Mântuitorul arată că a depășit toate granițele materiei, toate granițele științei. A depășit toate legile fizicii, inclusiv legea gravitației și legea faptului că nu poate să treacă printr-un corp solid, de exemplu. E vorba de niște bariere energetice acolo, dar să nu intrăm în detalii din punct de vedere științific pentru că vedeți, Mântuitorul a intrat prin ușile încuiate în Duminica Tomii și acum s-a înălțat la cer. Înțelegeți? 

Materia și iubirea…

Deci a fost depășită total materia pentru că a depășit total imposibilitatea de a iubi. Pentru că materia și iadul nu sunt capabile de iubire. Și materia înseamnă separare, înseamnă cel mai puțin propice mediu în care să se manifeste Dumnezeu, să se manifeste energia lui Dumnezeu, adică să se manifeste iubirea după cum spuneam. 

Materia nu este rea în sine. Materia este făcută ca să fie îndumnezeită, să se aducă la înduhovnicire pe atât cât este cu putință materiei și după cum vedeți, noi folosim materia, în principal trupurile noastre și bineînțeles și obiectele. Ar trebui să le folosim ca să potențăm iubirea. Adică fraților, ca să-i ajutăm pe ceilalți. Ca să dăm daruri. Astfel se folosește materia. Materia este făcută să fie folosită, nu să fie iubită ea în sine. Persoanele sunt făcute ca să fie iubite. Înțelegeți? Nu materia. Materia e făcută să fie folosită.

Vedeți că drama noastră este după cum spuneam de atâtea ori, că noi iubim materia, iubim lucrurile și ne folosim de persoane – asta este marea noastră problemă.

Așteptarea Duhului Sfânt

Dar acum  să ne întoarcem puțin la textul scripturistic.

S-a înălțat la cer și spune Sfântul Apostol Luca: 

4. Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui,

Adică pe Duhul Sfânt. De ce? Pentru că apostolii fără Duhul Sfânt erau foarte limitați, după cum fiecare dintre noi. Suntem foarte limitați, am discutat și înainte pe tema asta. 

9. Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor.

Adică iarăși binecuvântarea de care am vorbit. 

8. Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim

Adică aici, în cel mai mare oraș pe care îl știau ei, să zic așa. 

şi în toată Iudeea şi în Samaria 

Deci și mai încolo, da, la neamuri, că deja pentru apostoli era wow. De ce? Pentru că fraților, ei nu știau, nu aveau televizoare, nu aveau internet. Pentru ei, toată lumea se reducea acolo. Bineînțeles, mai era cetatea mare a Damascului care era la 25 de Km de Ierusalim, să știți, distanțele sunt foarte scurte. După care mai amintește Mântuitorul: 

şi până la marginea pământului.  

Deci le spusese apostolilor, dar bineînțeles că apostolii, înainte de Harul Duhului Sfânt, nu își dădeau seama ce înseamnă până la marginea pământului, cum ne dăm noi seama astăzi. 

9. Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor.  
10. Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe, 

Adică niște îngeri care străluceau, emiteau lumină, lumină duhovnicească pentru că trebuie să știți, componenta principală a luminii necreate este duhovnicească. Bineînțeles, dacă materia se spiritualizează emite lumină.

Despre energie

Astăzi, fizica demonstrează faptul că materia este o formă de energie și avem chiar formula, nu? E= mc^2. Deci „m” adică masa, materia este egal cu „E” supra „c” pătrat. adică masa este egal cu energia supra viteza luminii la pătrat, adică masa este o formă de energie. 

Și forma de energie pe care o cunoaștem noi astăzi cel mai bine, cea mai comună formă de energie cu care interacționăm este lumina. Și foarte probabil, îngerii apăreau și ca lumină. 

Acuma, bineînțeles că este o taină. Trebuie să știți că energia dumnezeiască este cu mult mai mult, nu se limitează doar la componenta trupească a acestui lucru. Și energia dumnezeiască este importantă întâi de toate pentru transformarea sufletului care este cu totul și cu totul altceva decât materia. Dar cum spuneam, energia dumnezeiască acționează și asupra trupurilor și le face luminoase. Le transformă pe toate în energie. Este din acest repaus, din această moarte. 

Pentru că după cum spunea și Einstein, masa este energia în repaus, masa este energia care stă moartă. 

Profeție

Continuând, cei doi bărbați  – îngerii îmbrăcați în haine albe, strălucitoare 

11. Care au şi zis: Bărbaţi galileieni,

Adică măi, apostolilor

de ce staţi privind la cer?

Adică erau, vă dați seama, wow, erau cu gura căscată săracii, vă dați seama. 

Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.

Înțelegeți? Deci e vorba și de o profeție legată de sfârșitul veacurilor pentru că Mântuitorul se va întoarce la sfârșitul veacurilor, dar este vorba și de faptul că Mântuitorul este stăpânul materiei, al Universului, a tot ceea ce înseamnă creație și îi dă puterea asta și omului.

Atotprezența sfinților

Adică în clipa în care El se înalță la cer, nu se înalță numai El cu firea Sa dumnezeiască, ci înalță și firea omenească. Adică, Îl face pe Dumnezeu să fie primitor al firii umane într-un mod tainic chiar în sânurile Sfintei Treimi. Adică vorbim de îndumnezeirea omului. Adică omul ajunge stăpânul continuumului spațiu-timp și din cauza asta vedeți că sfinții apar aici, dispar dincolo, știu viitorul știu trecutul, au experiența acestor fapte. Deci oamenii devin dumnezei după har. Devin exact ceea ce este Dumnezeu în afară de faptul de a fi bineînțeles, necreați pentru că oamenii sunt creați. 

Dumnezeu după har

Și ceea ce este Dumnezeu după fire, omul devine după har. Aceasta ne învață Înălțarea Domnului, această mare mare sărbătoare și din cauza asta notează aici, Sfântul Marcu: 

19. Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu.  

Cum adică la dreapta lui Dumnezeu? Pentru că Dumnezeu fiind total nematerial, incorporal, nu are dreapta. E vorba de slavă, de cinste. Adică Dumnezeu l-a pus pe omul care L-a omorât, l-a făcut viu și l-a făcut asemenea cu El. Adică noi I-am oferit moartea, I-am oferit distrugerea, I-am oferit neființa lui Dumnezeu și El ne-a oferit ființa perfectă, ne-a oferit împlinirea acesteia, ne-a oferit iubirea desăvârșită nouă care I-am oferit ura desăvârșită.

Și cu toate astea, pe noi nu ne interesează. Pe noi ne interesează afacerile, banii, materia… și asta este marea noastră dramă: refuzul iubirii lui Dumnezeu și cantonarea noastră în gaura neagră  a materiei. Gaura neagră care este întâi de toate spirituală și după iad, bunul Dumnezeu știe, va fi dusă la absolut. 

Încheiere

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu! Să ne ajute bunul Dumnezeu să ne înălțăm și noi la El și să ne dăm seama de ce ne așteaptă și unde putem să ajungem dacă dorim. ȘI este nevoie doar de puțină rugăciune, doar de puțin program duhovnicesc. 

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!