Ortodoxia și ideile false despre creștinism – Rod Dreher

Vizionați pe Rod Dreher, un foarte cunoscut autor creștin ortodox, care demontează o mulțime de idei false care apar în societatea vestică relativ la creștinism.

Vizionare plăcută! (după videoclip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Rod Dreher este scriitor, editor și critic cultural, scrie pe blog și este editor senior la “The American Conservative” și a scris și o serie de cărți, inclusiv cea mai recentă carte a sa, “Opțiunea Benedict”. M-am bucurat mult pentru oportunitatea de a-l întâlni pe Rod recent și el a acceptat cu bunăvoință un interviu, așa că, fără alte prelungiri, sper că vă veți bucura de acest episod din interviul meu cu Rod Dreher.

Știți că e greu în zilele noastre să-i faceți pe oameni să ia creștinismul în serios, deoarece mulți oameni din America au o idee falsă despre ce este creștinismul. Văd asta pe blogul meu tot timpul. Scriu un blog la “The American Conservative” care atrage cititori foarte diferiți și găsesc oameni care sunt liberali seculari care citesc blogul. Deseori creștinismul pe care l-au respins e un fel de caricatură fundamentalistă / versiune evanghelică a creștinismului și trebuie să le spun că știi că nu credem cu toții la fel!

Trebuie să fim atenți la audiență, compromisuri

A trebuit să fiu atent la asta, pentru că nu vreau să-mi supăr prietenii evangheliști, pentru că în mare parte din același motiv pentru care oamenii moderni seculari îi urăsc pe evangheliști e același motiv pentru care au urât creștini ortodocși. În primul rând pentru că nu putem renunța la moralitatea sexuală și, în acest caz, pur și simplu nu vei face ca ortodoxia sau credincioșii evanghelici sau catolicismul credincios să coopereze cu modernitatea.

Cred că ar fi o greșeală ca creștinii ortodocși să încerce să se reambaleze pentru a se potrivi vremurilor. Asta vedem că fac atâtea biserici protestante liberale și unele biserici catolice liberale care se străduiesc atât de mult să atragă atenția unei modernități sceptice care nu are răbdare, care nu caută cu adevărat adevărul și ajungi să renunți la tot ce ai de valoare sau lucrurile pe care le ai care sunt cele mai valoroase.

Cred că cel mai bun lucru pe care îl putem face este să fim pe deplin ortodocși fără compromis. Asta nu înseamnă a fi rigid și sever și a respinge tot. Suntem chemați să trăim în lume, dar înseamnă, de asemenea, să nu facem compromisuri cu ceea ce știm că este adevărat de dragul de a face lumea să ne placă. E greu să respecți bisericile care fac asta.

În cazul meu, așa cum am menționat înainte, am venit la Hristos ca adult, la 20 de ani, dintr-un mediu protestant nominal. Nu am fost niciodată cu adevărat la biserică. Lucrul pe care a trebuit să-l înving pentru a mă preda lui Hristos a fost propria dorință pentru libertatea sexuală. Nu a fost faptul că am folosit-o foarte mult tot timpul, că, în calitate de tânăr american, acestea erau drepturile mele și aveam de gând să o păzesc cu gelozie. Am încercat să fac o înțelegere cu Dumnezeu când eram la facultate și am vrut cu adevărat să cred, dar am vrut să-L las pe Domnul să fie Domnul vieții mele pentru toate, cu excepția acelei părți a vieții mele. Asta este o afacere frauduloasă și nu a funcționat niciodată.

Experiența distrugerii

În sfârșit, Domnul m-a lăsat să merg cât de departe am putut, în termeni de distrugere a propriei vieți, cu dezordinea mea, comportamentul sexual și mi-am dat seama că îl vreau pe El mai mult decât mă doream pe mine. A fost în acel moment când am avut o adevărată convertire și faptul că aceasta a fost în anii 90, începutul anilor 90, faptul că Papa Ioan Paul al II-lea a vorbit despre învățătura creștină tradițională, despre sexualitate, despre castitate, despre ordinea sexuală corectă.

M-a atras prin faptul că atât de mulți dintre prietenii mei de la facultate nu l-au suportat, nici nu am vrut să-l placă, dar știam că există ceva autentic despre acel om și mărturia pe care o dădea și a fost lucrul care m-a atins și m-a scos din Egiptul meu particular și am descoperit că încercam să trăiesc ca un catolic credincios și să fiu cast și să-mi dau seama că asta va fi viața mea până când Dumnezeu m-a găsit, mi-a adus pe cineva cu care să mă căsătoresc. Dacă Dumnezeu mi-a adus pe cineva cu care să mă căsătoresc.

Am petrecut 3 ani trăind în acel deșert luptându-mă la mărturisire, pocăindu-mă, și, în cele din urmă, am întâlnit femeia care avea să devină soția mea și am putut să văd ce a făcut Domnul pentru mine prin trăirea în castitate creștină pe care a permis-o sau prin viața mea de asceză. A fost involuntar. Nu voiam să fiu așa, dar știam că dacă Îl vreau pe Domnul, trebuie să fiu ascultător. În felul acesta, El m-a reconstruit, El m-a reconstruit spiritual și emoțional și m-a pregătit pentru căsătorie.

Nevoia de integritate

Sunt căsătorit de 21 de ani și aduc în discuție asta, deși este înainte de vremea mea ca creștin ortodox, ca să spun că ortodoxia creștină (ortodoxia cu “o” mic) în problemele sexuale, același lucru pe care îl credem și că Biserica noastră învață, această contradicție cu epoca modernă era ceea ce trebuia să aud, deși nu voiam să ascult. Faptul că Papa Ioan Paul al II-lea s-a ridicat cu integritate într-o lume care îl considera lipsit de realism și poate chiar odios pentru învăța ceea ce ne învață Scriptura despre sexualitate, asta a fost lucrul pe care trebuia să-l aud. Și nu e doar tulburarea sexuală, ci pentru că trăim într-o cultură foarte lacomă, o cultură foarte materialistă, avem nevoie să auzim adevărul întreg, întregul adevăr și nimic altceva decât adevărul de la pastorii noștri, preoții noștri și episcopii noștri – ca creștini ortodocși.

Cred că acesta este lucrul care-i va chema pe oameni, mulți oameni sunt ca tânărul bogat din Evanghelie, ei doresc toate beneficiile psihologice ale creștinismului și de a crede că Dumnezeu este acolo, nu vor să ofere nimic, văd că creștinismul este ceva care este doar terapeutic. În cartea mea “Opțiunea Benedict”, scriu despre opera lui Christian Smith, este unul dintre cei mai cunoscuți sociologi ai religiei, care predă la Universitatea Notre Dame. Christian Smith, în studiile sale despre creștinismul american, în special în rândul tinerilor, a identificat că creștinismul american standard este pseudo-religie, o numește “deism moralist-terapeutic”. Și el zice că acesta ocupă limbajul instituțiilor din creștinism, dar nu este creștinism. Este acest tip de religie “dulcegăroasă” care spune că Dumnezeu există, vrea să fim fericiți și drăguți cu ceilalți oameni și cam asta e.

Ortodoxia e vie

Ei bine, Dumnezeu ne ascultă, El vrea să fim fericiți și drăguți cu alți oameni, dar în adâncime, nu asta este creștinismul. Dar acesta este genul de creștinism pe care atât de multe biserici, tot felul de biserici îl oferă din dorința disperată de a atrage lumea modernă, este contrafăcut, va dispărea și nu e de mirare că atât de mulți tineri se îndepărtează de religie dacă acest tip de falsă religie este ceea ce este prezentat ca creștinism.

Ortodoxia este adevărată! Ortodoxia este vie. Când intri într-o biserică ortodoxă – aceasta a fost experiența mea, când am fost acolo – am fost pus în fața a ceva care mă depășește atât de mult și m-am îndrăgostit de ea. Am vrut… am știut că sunt în prezența lui Dumnezeu Atotputernic. Prima dată când ceva de genul ăsta s-a întâmplat, când aveam 17 ani, într-o călătorie în Europa, mama mea câștigase o călătorie cu autobuzul în Europa la o tombolă la biserică și nu a vrut să meargă, m-a trimis pentru că, deși nu eram în niciun fel creștin, voiam să merg la Paris și să văd muzeele de artă.

Eram singurul tânăr din acest autobuz plin de bătrâni și abia așteptam să ajung la Paris, dar în drum spre Paris autobuzul a oprit la o oră în afara orașului și în acest oraș regional pentru a merge la o biserică veche – “Altă biserică veche…”, dar nu am vrut să stau în autobuz, i-am urmat pe bătrâni în biserică. Aceasta era Catedrala din Chartres – cel mai mare exemplu de catedrale gotice din Evul Mediu Am intrat în acea biserică cu coloanele și labirintul din boltă, îmi amintesc că nu știam ce să zic, nimic din experiența mea de tânăr care a crescut într-un mic oraș din Louisiana la sf. sec. al XX-lea nu m-ar fi pregătit pentru gloria măreției lui Dumnezeu redată în acea piatră și vitralii.

Nu am devenit creștin chiar atunci acolo înăuntru dar știam sigur că Dumnezeu există, pentru că cumva în măreția sa, a acestei creații a mâinilor oamenilor, știam că Domnul este prezent și El mă dorea. Nu am părăsit biserica creștinilor, dar am părăsit acea biserică în căutarea lui Dumnezeu.

Prima Sfântă Liturghie

Mi s-a întâmplat din nou când am intrat prima oară la Sfânta Liturghie, am știut că Dumnezeu este aici și Dumnezeu este acolo, pentru că frumusețea acestei biserici, a Liturghiei, a cântării și această închinare, iconografia făcută de mâinile oamenilor care au văzut dincolo de lumea de aici și care au creat aceste lucruri pe baza viziunii lor despre Dumnezeu – au ajuns la mine, dar sub nivelul inteligenței, mi-a prins inima. Papa Benedict al 16-lea a spus că în lumea modernă oamenii nu vor să audă adevărul…

Însă cele mai bune argumente pe care le are creștinismul pentru sine, sunt frumusețea pe care o produce Biserica, și sfinții pe care-i produce. Acest lucru e adevărat în Biserica Ortodoxă, absolut. Așa că nu putem câștiga oameni prin argumente apologetice. Aduceți-i înăuntru, să vadă liturghiile noastre, să le spunem istoriile sfinților și să încercăm să fim sfinți pentru ei. Să vadă ce diferență a mijlocit Iisus Hristos prin Biserica Ortodoxă, prin închinarea ortodoxă, ce a făcut în viața noastră. Asta este ceea ce va cuceri oameni în lumea asta. Nu e o formulă absolută, dar cred că este cel mai bun lucru pe care îl avem!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!