Cunoașterea lui Dumnezeu – Schimbarea la Față – părintele Teologos

Care sunt semnificațiile și scopul sărbătorii Schimbării la Față? De ce a dorit Dumnezeu să se întâmple? Vizionați acest material pentru a afla.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Ce înseamnă Schimbarea la Față

Astăzi o să vorbim puțin depre Schimbarea la Față, dar nu numai despre sărbătoarea în sine, ci și despre importanța acestei mari sărbători duhovnicești, împărătești pentru că Schimbarea la Față ne arată cine o să fim noi de fapt sau, mai bine zis, cine ar trebui să fim noi de fapt.

Pentru că o să citesc din Scriptură am în față textul Sfintei Scripturi pe tabletă și o să-l comentez puțin. 

Trebuie să știți că Schimbarea la Față apare la trei dintre sfinții evangheliști, dar eu o să mă bazez pe textul de la Luca.

Ceea ce e foarte important aici, întâi de toate, este faptul că Luca și ceilalți evangheliști, dar în principal Sfântul Apostol și Evanghelist Luca vorbește despre contextul în care a avut loc Schimbarea la Față. 

Minunea înmulțirii pâinilor și peștilor

Întâi de toate, Luca face o descriere a unei mari minuni, aceea a înmulțirii a cinci pâini și doi pești, prin care tot poporul este minunat, era impresionat, era… slavă lui Dumnezeu că Mântuitorul le-a dat de mâncare, a săturat 5 000, dacă nu mă înșel, de bărbați și au mâncat și s-au săturat toți și au luat ceea ce le-a rămas – 12 coșuri de fărmituri. 

Deci vă dați seama, fraților, că Mântuitorul a săturat o mulțime foarte mare și nu numai atât că le-a dat și o mâncare de hram, adică pește, că pe vremea respectivă era cea mai bună mâncare. Și dincolo de asta a mai rămas și nu știu câtă mâncare, adică oamenii s-au săturat până la ghiftuire, da. 

După care oamenii impresionați fiind au vrut să-L pună împărat, Mântuitorul a plecat de acolo și spuneau oamenii că Ăsta este Dumnezeu.

Oamenii nu Îl cunoșteau pe Hristos

Și atunci când Se ruga singur, era El cu ucenicii în continuare și zice:

Cine zic mulțimile că sunt Eu? Iar ei, răspunzând, au zis: Ioan Botezătorul, iar alţii Ilie, iar alţii că a înviat un prooroc din cei vechi. Şi El le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Iar Petru, răspunzând, a zis: Hristosul lui Dumnezeu. Iar El, certându-i, le-a poruncit să nu spună nimănui aceasta, Zicând că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de către bătrâni şi de către arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învieze.

Bun, problema cea mare aici este faptul că oamenii, da, credeau că este un mare profet de la Dumnezeu, dar n-aveau imaginea corectă a ceea ce înseamnă Dumnezeu și inclusiv Sfântul Apostol Petru. Pentru că Petru după ce spune că El este Dumnezeu, în clipa respectivă face neascultare și zice: Doamne, să nu-ți fie Ție una ca asta! Adică să nu te duci la Ierusalim astfel încât să fii omorât.

Deci nu știau cine este Dumnezeu de fapt și aveau drept imagine un dumnezeu trupesc, un dumnezeu atotputernic în sensul mușchilor, în sensul puterii unui super-erou din filmele de astăzi care este de fapt o imagine nedemnă de Dumnezeu, o imagine mai degrabă anti-dumnezeiască, anti-hristică. 

Ei, ca Domnul nostru Iisus Hristos să corecteze această imagine nedemnă de El, această imagine distorsionată care provine din căderea oamenilor, o să le arate că Hristosul lui Dumnezeu pe care L-a mărturisit Sfântul Apostol Petru fără să știe ce spune, este altcineva.

Cum Îl cunoaștem pe Dumnezeu

Și după asta, zice Mântuitorul, ca să ajungeți fraților, să vă dați seama cine este Dumnezeul ăsta pe care tu, Petre și voi, apostolii Îl propovăduiți trebuie „dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să ia crucea în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie!”

Deci să aflăm cine este Dumnezeu nu este nevoie numai de citit. Sau cititul nu ajunge astfel încât să-L cunoaștem pe Dumnezeu. Biserica Ortodoxă nu oferă întâi de toate învățătura lui Hristos, ci Biserica Ortodoxă oferă pe Hristos, oferă comuniunea cu Hristos. Deci scopul nostru este unirea cu Hristos, nu cunoașterea intelectuală a Sa.

Și din cauza asta spune aici Mântuitorul – să ia crucea în fiecare zi și să-mi urmeze Mie, adică trebuie fraților, asceză! Trebuie trăire, trebuie jertfă. 

Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, continuă Mântuitorul. Adică da, într-adevăr, dacă te bazezi pe logică o să dai în bară, o să-ți pierzi sufletul. Dar cine își va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui. Înțelegeți? 

Deci trebuie să ieșim din logica asta și să ne jertfim total lui Hristos, să intrăm pe tărâmul credinței, să intrăm pe tărâmul supra-logicului.

Că ce foloseşte omului dacă va câştiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi?

Evident pentru că cel mai important este sufletul nostru și sufletul nostru se câștigă prin negarea logicii noastre căzute. 

Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

Evident. Ok. Și atunci continuă Mântuitorul și zice: 

Cu adevărat însă spun vouă: Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu.

Adică fraților, spune Mântuitorul, voi să ajungeți la destinație. Bineînțeles, nu din vrednicia voastră, ci pentru că vă dau Eu harul acesta încă înainte să muriți. 

Pe Muntele Tabor

Iar după cuvintele acestea, ca la opt zile, luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage.

De ce Petru, Ioan și Iacov pentru că erau primii dintre apostoli adică erau oamenii cei mai curățiți, vasele cele mai mari, cele mai capabile să cuprindă această experiență. 

Petru datorită credinței sale nestrămutate și a zelului său, Ioan datorită curăției sale, datorită fecioriei sale și Iacov datorită curajului său, caracterului să direct, foarte foarte jertfitor. 

Nu știu dacă știți, Sfântul Apostol Iacob a fost primul dintre apostoli care a mucenicit pentru Domnul. 

Simbolistica muntelui. Rugăciunea

Și după cum vedeți s-au suit pe munte ca să se roage. Deci fraților, ca să ajungem la ținta vieții noastre duhovnicești, la unirea cu Hristos trebuie să ne suim pe munte. Și asta nu mă refer întâi de toate fraților, că trebuie să urcăm Athonul de exemplu, pe care îl am în spatele meu sau, eu știu…, un munte fizic, ci un munte duhovnicesc adică să ne separăm de lume. Asta este în principal ceea ce trebuie să facem. Trebuie să ne suim la înălțimi, să ne ocupăm de lucrurile dumnezeiești, de lucrurile duhovnicești și asta nu intelectual, ci cum spune aici – „ca să se roage”. 

Adică cunoștința lui Dumnezeu vine prin rugăciune, prin fapte bune. Înțelegeți? Pentru că rugăciunea este vorbirea minții cu Dumnezeu pe când cunoașterea intelectuală este vorbirea despre Dumnezeu. 

Noi nu trebuie atât fraților, să vorbim despre Dumnezeu, cât să vorbim cu Dumnezeu! 

Și din cauza asta slujbele sunt capitale. Fraților, trebuie să mergeți să mergem la biserică și în biserică trebuie să ne rugăm, nu să ne uităm pe celular sau să ne zboare mintea, ci trebuie să vorbim cu Dumnezeu astfel încât să avem experiența lui Dumnezeu, astfel încât să ajungem la scopul nostru.

Schimbarea la Față – semnificații

Şi pe când se ruga El (– adică Hristos – ) chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind.

Deci vedeți în timpul rugăciunii s-a întâmplat treaba asta, nu în clipa unei discuții chiar și teologice. Înțelegeți? 

Deci nu contează asta. Contează foarte mult fapta bună, rugăciunea, comuniunea cu Dumnezeu. 

Și atunci îmbrăcămintea Lui s-a făcut albă și chipul feței Sale s-a făcut altul. Îmbrăcămintea albă ce înseamnă? Adică se curăță omul de patimi. În rugăciune, omul se curăță de patimi, se curăță de toate cele care îi întunecă vederea.

În altă parte spune că haina Lui s-a făcut ca zăpada, iar fața Lui s-a făcut ca soarele strălucind. Adică ce s-a întâmplat, fraților? 

În clipa în care se ruga, deci în clipa în care S-a unit cu Dumnezeu, El tot a devenit o lumină și tot trupul Său era ca și un reflector de un milion de wați fraților și lumina asta era atât de puternică astfel încât trecea prin hainele Sale. Și hainele Sale de la culoarea normală a hainelor care era pe vremea respectivă – eu știu…, gri sau așa mai departe – deveniseră și hainele albe, datorită sursei foarte puternice de lumină care era în spatele acestora, care era trupul Mântuitorului. 

Deci trupul Mântuitorului se spiritualizase adică devenise tot lumină, pentru că, după cum știm, lumina este în creație cel mai spiritual lucru, cel mai imaterial, cel mai nematerialnic. Da, este radiație electromagnetică.

Moise și Ilie

Şi iată doi bărbaţi vorbeau cu El, care erau Moise şi Ilie

De ce Moise și Ilie? Pentru că aceștia erau bărbații din Vechiul Testament care doreau cel mai mult să-L vadă pe Dumnezeu, cel mai mult. Dacă în Vechiul (Testament), Dumnezeu le spunea că nu puteți să Mă vedeți și din cauza asta o să mă arăt Eu cu spatele, adică cu partea cea mai de jos a mea, ca să mă vedeți și nu puteți să mă vedeți cu fața pentru că dacă dacă mă vedeți cu fața o să muriți. Adică nu o să aveți capacitatea corespunzătoare a unei astfel de experiențe a feței lui Dumnezeu.

Și dincolo de asta, cum spune Sfântul Grigorie Teologul, în clipa în care omul este cu fața la Dumnezeu, deci Îl vede pe Dumnezeu venind din față, în clipa respectivă omul este contra lui Dumnezeu, este pe un drum contrar lui Dumnezeu și bineînțeles că omul moare.

Ca omul să trăiască trebuie să fie în spatele lui Dumnezeu adică să Îl urmeze pe Dumnezeu. Înțelegeți?

Deci din cauza asta în Vechiul Testament, Moise și Ilie și datorită incapacității lor și datorită faptului că Dumnezeu le-a arătat că este nevoie să-L urmeze, din cauza asta Moise și Ilie au văzut doar spatele lui Dumnezeu. 

Și acum Dumnezeu le arată fața Sa și le împlinește după atâtea mii de ani – când au ajuns la plinirea vremii adică la capacitatea de a-L experia pe Dumnezeu, față către față. Atunci Îl experiază pe Dumnezeu cu adevărat față către față pentru că pentru prima dată Dumnezeu Se arată întrupat. 

Un alt motiv pentru care Dumnezeu îi aduce pe Sfântul Munte Tabor pe Moise și pe Ilie este faptul că vrea să le arate ucenicilor Săi, vrea să le arate apostolilor că este Dumnezeul Vechiului Testament. Adică el este Yahve. Nu este în general cum se credea pe vremea respectivă, un proroc mare și așa mai departe și că a înviat Sfântul Ioan Botezătorul și așa mai departe. Înțelegeți? 

Lumina necreată

Eh, deci din cauza asta erau Moise și Ilie. Și care arătându-se întru slavă, adică erau și ei în lumină, ajunseseră și ei la aceeași capacitate bineînțeles, nu datorită lor, ci datorită slavei, adică slavei, luminii, harului lui Dumnezeu, energiei necreate a lui Dumnezeu. Pentru că această lumină trebuie să știți fraților că era necreată pentru că niciun om nu poate să strălucească așa și deci această lumină era un atribut al dumnezeirii, deci Mântuitorul din Sineși a scos asta. 

Și de vreme ce este un atribut al dumnezeirii, toate atributele dumnezeirii sunt necreate și deci această lumină este lumina necreată, este energia harului dumnezeiesc, energia harului necreat.

Şi care, arătându-se întru slavă

Ca să poată să vorbească cu El, deci în același nivel duhovnicesc prin har.

Şi care, arătându-se întru slavă vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim.

Sfârșitul lui, adică crucea. Deci Moise și Ilie vorbeau cu Mântuitorul despre răstignirea Sa pentru că asta este slava, asta este lumina ce adevărată, jertfa, fraților, iubirea totală față de ceilalți, deschiderea față de ceilalți. Înțelegeți? 

Datarea praznicului

Și din cauza asta spun Sfinții Părinți că acest eveniment, Schimbarea la Față a avut loc înainte de răstignirea Sa, cu aproximativ cu 40 de zile înainte de răstignirea Sa și din cauza asta sărbătoarea Schimbarea la Față era pusă 40 de zile înainte de Paște. Și s-a mutat în timp, de ce? Pentru că sărbătoarea Schimbării la Față este o sărbătoare extraordinar de mare, un moment imens de bucurie și din cauza asta a fost mutată de la 40 zile înainte de Paști, deci la începutul Postului Mare când este o perioadă foarte jelitoare s-a mutat acum, la 40 de zile înainte de Înălțarea Sfintei Cruci. 

Planuri existențiale diferite

Iar Petru și cei ce erau cu El erau îngreunați de somn. Da, adică erau pe un cu totul și cu totul alt plan existențial, erau sub carne, erau în trup, erau în chingile, în nevoile trupului, erau jos și din cauza asta dacă vă uitați în icoana Schimbării la Față, acolo o să-i vedeți pe Petru, Ioan și Iacob că sunt la pământ, sunt cu roatele în sus, sunt terminați. Pe când Moise și Ilie sunt în picioare. Aveau puterea duhovnicească a unei astfel de experiențe. Înțelegeți?

şi deşteptându-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi bărbaţi stând cu El.

Adică erau total depășiți de evenimente și asta se vede în clipa în care, cum spune aici:

Şi când s-au despărţit ei de El, Petru a zis către Iisus: Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce spune.

Sfântul Apostol Petru

Adică Sfântul Apostol Petru a vrut să spună ceva deștept și a scos o gogoriță… Înțelegeți? Pentru că habar nu avea ce se întâmplă. Nu putea să-și imagineze că da, bine ne este nouă să fim aici, adică suntem în deplinătate, la măsura plinirii vasului nostru duhovnicesc, dar vasul lor este atât de mic încât nu putea să conceapă că da, ok, ca să se permanentizeze această stare de plinătate, Cel care a generat această stare de plinătate trebuie să oprească această stare și să fie răstignit astfel încât să se permanentizeze această stare după aceea.  

Adică trebuie să se jertfească astfel încât această stare să fie în veșnicie. Înțelegeți? 

Sfântul Apostol Petru nu putea să conceapă asta și din cauza asta zice: Doamne, îți facem ce vrei Tu, numai să stăm aici, pentru mine asta e deplinătatea. Să facem trei colibe. Și vedeți, Petru – atât de plin, de împlinit că nu a spus să facem trei colibe – Ție una, lui Moise una și lui Ilie una și mie una. Ci a spus Doamne, totul pentru Tine!

El era deplin fericit, el nu mai avea nevoie de absolut nimic și nici măcar nu știa ce să ofere, ce dar să ofere Mântuitorului, Celui care le dăduse această deplinătate, această fericire desăvârșită pe Muntele Tabor, această împlinire a personalității umane, care este sfințenia, după cum spunea Nichifor Crainic.

Din cauza asta zice facem trei colibe pentru voi, numai pentru voi, altceva nu am ce să vă ofer. Înțelegeți? 

Este desăvârșirea jertfei, desăvârșirea dăruirii, nevoia de dar. Ortodoxia este civilizația darurilor. Înțelegeți? 

Și vedeți desăvârșirea Sfântului Apostol Petru se vedea și în alte locuri, că spune aici – să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie.

Descoperirea prin har

Fraților, de unde știa că sunt Moise și Ilie că ei nu aveau tăblițe pe ei să scrie Moise și Ilie, n-aveau săgeți. Și oamenii ăștia dispăruseră cu sute de ani înainte. Înțelegeți? Nu avea cum să știe Sfântul Apostol Petru cum arată Moise și Ilie.

Cum spuneam: era în această desăvârșire a cunoștinței sale, această desăvârșire a personalității umane pe cât era cu putință la mărimea vasului său. Harul l-a informat: ăsta este Moise, ăsta este Ilie.

Asta este descoperirea. Adică este cunoștința simplă, imediată și totală. Dintr-o dată știi, dintr-o dată cunoști toate. Asta este descoperirea și atunci mintea într-adevăr vede și se află în această lumină dumnezeiască care este nu numai fizică, pe care o vede cu ochiul, ci este și lumină inteligibilă întâi de toate. Înțelegeți?

Cunoașterea duhovnicească vs. cunoașterea științifică 

O lumină duhovnicească, este o cunoștință iubitoare desăvârșită și nu o bâjbâială cum avem noi prin cunoștințele acestea raționale – că să văd, că poate e așa, poate că nu e așa. 

Da, noi îi cinstim foarte mult pe oamenii de știință, fraților, dar totul este o bâjbâială. Știți foarte bine că cu cât înaintăm în știință cu atât ne dăm seama că cunoaștem din ce în ce mai puțin. Pe când cunoștința adevărată (înseamnă că) știi dintr-o dată tot. Bineînțeles, pe măsura vasului tău, cât poți să duci. Înțelegeți?

Norul 

Şi, pe când vorbea el acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit;

Norul acesta era un nor luminos și acest nor luminos este Duhul Sfânt, spun Sfinții Părinți și este cunoștința Duhului Sfânt care este mai presus de îmbucățirea cunoștinței raționale, fraților. 

Deci trebuie să știți că omul în clipa în care iese din cunoașterea asta a noțiunilor ajunge la contemplație și ajunge să contemple totul într-o lumină desăvârșită căreia nu-i este ascuns nimic. Îi iubește pe toți, totul este ca un nor, dar norul acesta nu este un nor întunecat în sensul că nu mai știi nimic, ci din contră depășești toate și cunoști toate și mai ales înțelegi toate și înțelegi după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul toate sensurile lucrurilor, sensurile pe care Dumnezeu le-a făcut. Este o cunoștință mai presus decât îmbucățirea logicii, o cunoștință iubitoare, cum spuneam. Înțelegeți? 

Această cunoștință nu este presantă, rea, iute, ci este vorba de ceva care umbrește foarte ușor și care-l odihnește pe om. Înțelegeți? 

Odihna Raiului

Aceasta este odihna raiului și această odihnă a raiului, după cum vedeți chiar la Schimbarea la Față este o stare foarte activă. Deci nu puteți să spuneți că această odihnă pe care o aveau apostolii acolo era ca o legumă. Din contră, era o stare foarte activă, deci era vorba de o experiență în Duhul Sfânt. Cum spuneam, i-a întors cu roatele în sus pe toți apostolii. Ceva extraordinar.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că este vorba de odihna mai presus de orice mișcare și mișcarea mai presus de orice odihnă. Înțelegeți? Este un lucru care nu poate fi explicat logic, dar care poate fi trăit.

Și în acest nor al cunoștinței intrăm noi în clipa în care ajungem la desăvârșire. Și încet – încet, prin rugăciune putem să ajungem acolo. Înțelegeți? 

O nouă experiență

Și ei s-au spăimântat când au intrat în nor

Bineînțeles. Pentru că Sfinții Apostoli pe vremea respectivă încă erau neam în trup, încă erau căzuți, adică erau nedesăvârșiți. Și atunci: Doamne, dar ce-i cu cunoștința asta? Ce este cu experiența asta? 

Atunci:

Şi glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi!

Adică este vorba de glasul Tatălui în Duhul Sfânt, în nor pentru că acolo Dumnezeu-Tatăl se exprimă și acolo aflăm că într-adevăr, numitul Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și om adevărat. Și de Acesta trebuie să ascultăm cu o cunoștință, cum spuneam, mai mare decât orice demonstrație logică, mai mare decât orice demonstrație rațională. Și din cauza asta trebuie să ajungem acolo prin jertfă, prin ascultare, prin toate virtuțile. Înțelegeți? 

Nu poți povesti…, ci doar trăi

Concluzii

Şi când a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur. Şi ei au tăcut şi nimănui n-au spus nimic, în zilele acelea, din cele ce văzuseră.

Evident, pentru că n-ai cum să spui așa ceva, n-ai cum să povestești astfel de trăiri care până astăzi, fraților, trebuie să știți că oamenii lui Dumnezeu le au. Nu pot fi povestite, pot fi însă trăite. Și de fapt acesta este scopul Ortodoxiei: să ne vindecăm sufletele astfel încât să putem să trăim aceste mari experiențe în Duhul Sfânt, a iubirii totale, a unirii totale între noi mai presus de orice închipuire.

Și asta ne învață Schimbarea la Față – că trebuie și noi să ne schimbăm la față ți trebuie să ne unim cu Hristos, să ajungem ca El.

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!