Sfânta Tradiție și tinerii de azi – Silvian Man, p. Teologos

Cum se exprimă modul sfințirii, care este sfânta tradiție în viața de zi cu zi a tinerilor? Care este modul de gândire a studenților ortodocși de astăzi comparativ cu cei din trecut? Care sunt provocările unui student ortodox azi?

Răspunsurile la aceste întrebări precum și multe altele le veți afla într-un material foarte interesant și bine documentat realizat dimpreună cu Silvian Emanuel Man, președinte de onoare a Ligii Studenților Iași, doctorand în istorie.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin 

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Prezentare

Astăzi, sunt cu un invitat așa foarte drag inimii mele, ne cunoaștem de ceva timp. Unii dintre voi îl cunosc, alții nu. În orice caz este un student de foarte mult, bineînțeles că acum este doctorand dacă nu mă înșel, da. Doctorand în… istorie. În orice caz are studii în drept, în istorie și are studii și teologie, să zic așa și mai ales are studii în viața studențească, în viața tinerilor. 

Nu o să vorbim foarte mult… bineînțeles că o să-și folosească cunoștințele în drept, istorie și în teologie, dar o să vorbim în principal despre tineri, despre Biserică și despre viața civică, viața cetății.

Pentru cine nu-l cunoaște, se numește Silvian. Silvian Emanuel Man și cum spuneam este o persoană foarte activă. Câți ani ai fost în liga studenților?

Silvian Emanuel Man: De la înființare până în 2019, președinte, de șase ani de zile și din 2019 încoace, președinte de onoare – încă activez, de fapt. 

Sfânta Tradiție în viziunea unui mirean

Părintele Teologos: Da, da, exact. Deci pe baza experienței tale, am dori să vorbim puțin despre tinerii în Biserică și ceea ce trebuie să facă azi un tânăr pentru a fi creștin în cotidian. 

Un prim lucru care pe mine mă preocupă foarte mult este vorba de Sfânta Tradiție care în general este asociată cu monahismul și este de așteptat să fie așa. Dar Sfânta Tradiție ca și modul sfințirii trebuie să fie aplicată și în lume și când spun în lume, trebuie să fie aplicată și din punct de vedere ascetic – rugăciune și toate celelalte, dar și din punct de vedere, cum spuneam, al activității creștine în cotidian. 

Pentru că Silvian este mirean, deci este creștin în cotidian, îl rog pe el să vorbească. Cum vezi tu Sfânta Tradiție, cum vezi tu modul sfințirii în cotidian pentru un tânăr de astăzi?

Silvian Emanuel Man: Da. Avantajul este cumva că am avut oportunitatea încă din liceu să intru în contact direct cu niște păstrători ai sfintei tradiții, anume cu foști deținuți politici. 

Sfânta Tradiție, să explicăm pentru cei care nu știu, este de fapt învățătura Bisericii transmisă prin viu grai.

Părintele Teologos: Exact.

Silvian Emanuel Man: Care la un moment dat ajunge să fie trecută și în scris, de altfel. Și cumva, ei în momentul de față să spun așa, reprezintă pentru Biserica noastră, oamenii prin care de fapt se transmite în forma cea mai pură învățătura Bisericii în special pentru vremurile în care trăim în momentul de față. 

Părintele Teologos: Așa este. Se spune că sunt deținuți politici, dar ei de fapt sunt niște persoane duhovnicești. Deci ei nu se mai ocupă astăzi de sfera politicului în sensul de partid, de parte, ci în sensul de global, în sensul de Hristos, în sens duhovnicesc. Și din cauza asta foarte bine a spus Silvian că este vorba de Sfânta Tradiție și nu despre politică. Iartă-mă!

Sfinții închisorilor și Sfânta Tradiție

Silvian Emanuel Man: Este vorba de fapt despre tineri care în perioada…- că asta e o chestiune foarte importantă – unii cred că sfinții aceștia ai închisorilor, cum sunt numiți, sunt niște persoane care nimerind în contextul respectiv al închisorilor comuniste, neavând ce să facă în închisoare, au început la un moment dat să descopere rugăciunea, să aibă o oarecare trăire creștină și așa mai departe. 

Este total fals. Pentru că ei au avut tocmai această înțelegere a credinței încă dinainte de a intra în detenție și lucrul acesta a fost asumat în primul rând în activitatea lor, în organizațiile studențești. Acesta e un lucru mai puțin cunoscut că de fapt există, să spunem, o linie de continuitate a studențimii române pe o linie creștină. Adică fie că plecăm, de exemplu, pe această linie de la un mare și important lider al tinerilor în perioada modernă – e vorba despre Avram Iancu.

Părintele Teologos: Oh

Tineri de vază din trecut

Silvian Emanuel Man: Care el a fost liderul studențimii la momentul respectiv, juridice…

Părintele Teologos: Exact. Nu se cunoaște.

Silvian Emanuel Man: Nu se cunoaște și chiar și-a lăsat averea și testamentul în ideea în care tinerii să fie educați mai departe să ajungă profesori, preoți, dar în special, juriști pentru a apăra drepturile națiunii române. Linie care a fost continuată după aia cu mare succes și anul trecut s-au făcut 150 de ani de la Congresul de la Putna din 1871, de Mihai Eminescu…

Părintele Teologos: Da… Chiar ai avut un…

Silvian Emanuel Man: Ioan Slavici și A.D. Xenopol. Și Chiar A. D. Xenopol în discursul pe care l-a ținut atunci la Putna și pentru care a fost premiat a insistat tocmai pe această chestiune: atenția metanoiei. Deci insistă pe chestiunea de schimbare de gândire, pe schimbarea de atitudine și el ca lider studențesc la momentul respectiv, proaspăt doctor în istorie, cel întors de la Berlin, ridică chestiunea luptei cu sinele. Care pare o chestiune așa pură…

Părintele Teologos: Ce legătură are cu…, da.

Silvian Emanuel Man: Ce legătură are cu viața studențească. Adică chestiuni pe care astăzi le descoperi în general în cărți scrise de monahi sau care vin din mediul acesta monastic. De fapt, ele fuseseră asumate dinainte în rândurile elitei studențești. Adică un lider al studenților spune că Biserica Ortodoxă este maica poporului român. Adică Eminescu. 

Părintele Teologos: Eminescu, da.

Silvian Emanuel Man: Și de fapt, se intră pe o linie foarte interesantă de asumare să spunem, a unei mărturisiri creștine, dar și a luptei naționale. Foarte puțini cunosc că acest episod de la începutul carierei lui Nicolae Iorga, când i-a îndemnat pe studenți să protesteze față de faptul că teatrul era aproape numai în limba franceză. Deci este un punct la începutul secolului XX când aproape că nu exista teatru îl limba română. Și i-a pus să protesteze și i-a îndemnat și i-a îndrumat în direcția în care să avem totuși și o cultură artistică românească. 

Părintele Teologos: Evident

Silvian Emanuel Man: Această linie a fost continuată în perioada interbelică, iar atunci studenții și-au asumat o chestiune mult mai pragmatică. De exemplu, începând cu anii 20 exista program clar de rugăciune însemnând săptămânal, Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Acoperământului. Deci existau rugăciuni pe care ei le practicau.

Bătrânii din Munții Apuseni

Și aici e o chestiune foarte interesantă pentru că liderii studenților de atunci s-au dus să descopere ceea ce trebuiau ei să facă, au mers ca să zic așa pe urmele Sfintei Tradiții la bătrânii pe care îi aveau ei disponibili la momentul respectiv, adică bătrânii din Munții Apuseni, care la vârsta de 14, 15, 16 ani fuseseră înrolați în legiunile lui Avram Iancu.

Și aici, pe cei care nu au fost până acum în Munții Apuseni, îi îndemn: fraților, mergeți în Munții Apuseni! 

Părintele Teologos: Sunt de acord.

Silvian Emanuel Man: Eu am ajuns spre rușinea mea, abia astă-toamnă…

Părintele Teologos: Da? Rușine, da…

Silvian Emanuel Man: Și mi-am făcut cruce și am spus că dacă toți românii ar fi moți, Doamne, s-ar schimba lumea.

Părintele Teologos: Da, cunosc, am fost. 

Silvian Emanuel Man: Deci fața lumii s-ar schimba pentru că oamenii aceia au dârzenie și o credință și culmea, sunt foarte multe sate acum în Apuseni unde Sfânta Liturghie din păcate se face la 2 -3 săptămâni pentru că nu sunt preoți.

Părintele Teologos: Da…

Silvian Emanuel Man: Dar oamenii aceia au o dârzenie și o manifestare a credinței extraordinară. Și tinerii acești au găsit această manifestare a credinței la acești bătrâni.

Părintele Teologos: Concretă!

Experiența de viață a celor din închisori

Silvian Emanuel Man: Concretă. După-aia au translat-o în mediul lor de organizații studențești. Acum, vorbind despre cei care au pătimit în închisori. Mulți spun închisorile comuniste, dar avem și o pătimire  anterioară.

Părintele Teologos: Exact, da.

Silvian Emanuel Man: Deci practic studenții au început să fie închiși începând cu anii 20. Adică până în 48 când avem marea generație de la 15 mai 1948, adică acea cumplită noapte în care au fost arestați mii de tineri de către autorități, noi aveam deja în mișcarea studențească 20 și ceva de ani de experiență carcerală. Timp în care studenții aceștia au învățat ce trebuie să facă în închisoare, care sunt strategiile de supraviețuire.

Părintele Teologos: Duhovnicești.

Silvian Emanuel Man: Duhovnicești. Inclusiv cele practice: comunicarea prin Morse, relația cu oamenii din sistemul penitenciar și așa mai departe. Dar ei deja practicau de 20 și ceva de ani rugăciunea în închisoare. Deci nu le era un lucru străin, nu a fost să spun așa generația celor care au intrat în închisorile comuniste, să spun așa, un fapt spontaneu. Deci ei de 20 și ceva de ani, la fel ca asumarea rezistenței armate anti-comuniste a fost un fapt asumat.

Adică Ion Gavrilă Goreanu nu s-a trezit peste noapte – mă duc în munți cu arma în mână să lupt împotriva sovieticilor. Deja, de exemplu, în 31, la nivel de centre universitare studențești, eu și-au asumat cooptarea de studenți ca strategie care făcuseră deja stagiul militar, să li se ofere funcții de conducere întâietatea celor care aveau deja grade și erau în rezervă și organizarea de antrenamente militare. Atenție că astăzi  e un fapt foarte important, nu ca să de lovitură de stat…

Părintele Teologos: Deci nu pe plan politic…

Silvian Emanuel Man: Nu pe plan politic, așa, ci strict ca să apere țara în caz de orice situație – fie că aveam probleme cu Germania, fie cu Ungaria că erau două puteri revizioniste, fie mai ales cu Uniunea Sovietică.

Deci exista această conștiință la momentul respectiv atât a rugăciunii comune și personale în cadrul organizațiilor studențești, cât și la nivel de apărare  țării din această perspectivă.

Duhovnicie și patriotism

Părintele Teologos: Da și e foarte important că studenții niciodată nu se gândeau să facă cum se spune, lovitură de stat sau partidul lor. Nu. Ci ei doreau să apere ființa neamului și duhovnicia acestuia care este strâns legată de ființa neamului. Pentru că românul s-a născut ortodox, cum se spune. Deci nu avem conștiința unei istorii păgâne în spate chiar dacă vin unii cu zeii dacilor și așa mai departe. Noi nu avem conștiința asta și la noi este indisolubil legată de Dumnezeu, istoria noastră.

Legături valoroase de prietenie

Silvian Emanuel Man: ȘI aici vine cumva și chestia tulburătoare: noi am cunoscut niște oameni de o putere duhovnicească extraordinară. Factorul că vezi o înregistrare. Înregistrarea te mișcă, afli ceva, e adevărat, dar experiența personală a cunoașterii unui fost deținut politic, interacțiunea cu el, intrarea într-o relație de prietenie – că asta i-am încurajat mult pe colegi, să își dezvolte relații personale cu ei.

Părintele Teologos: Da, da. Să aibă curaj!

Silvian Emanuel Man: Să aibă curaj și aici au fost situații în care unii ne-au expus niște fapte personale de viață absolut cutremurătoare. Adică aveam cu toții o impresie să spunem personală despre ei, imaculată până când unii spre finalul vieții au avut momente în care ne-au mărturisit niște mari păcate ale tinereții lor pentru care ei consideră că au intrat în închisoare.

Mărturisiri

Ei din perspectiva asta n-au spus că „am intrat în închisoare…”. Adică cumva inițial asta a fost partea declarativă. Unii au intrat în închisoare și ăsta a fost contextul vremii pentru că erau membrii în frățiile de cruce ale mișcării legionare și pentru că aveau activitate anti-comunistă, creștinești care nu convenea… Nu a convenit nici lui Carol al II-lea…

Părintele Teologos: Exact, că nu era anti-comunist

Silvian Emanuel Man: Și corupției pe care a generat-o de fapt și a sistemului totalitar pe care l-a instaurat în România…

Părintele Teologos: L-a impus, a fost dictatură…

Silvian Emanuel Man: Nu i-a convenit nici lui Antonescu, nu a convenit nici comuniștilor. Dar unii ne-au mărturisit chestia asta spre finalul vieții și am să dau aici două exemple. E vorba de Gelu, adică Gheorghe Gheorghiu, student la Politehnică. Și ce chestiune: el a murit în ziua de 22 iulie. Unii chiar au murit în aceeași zi, foarte interesant de-a lungul timpului, fiind prieteni și cunoscuți în închisori. El a murit în aceeași zi cu părintele Ilie Lăcătușu.

Gheorghe Gheorghiu – pocăința

La final ne-a spus asta plângând. Ajunsese într-o stare foarte complicată de sănătate și plângând a spus că: „Măi, eu oricât m-am rugat, oricât m-am spovedit, eu cred că Dumnezeu nu m-a iertat. Uite de ce am intrat eu în închisoare. În 47 când eram student, am trăit cu prietena mea la momentul respectiv, am lăsat-o însărcinată, n-am vrut copilul și am determinat-o să facă avort.”

Ei nu au mai avut copii după. Să înțelegem că în general cei care au fost în închisori comuniste, fiind supuși unui regim foarte dur, biologic nu au mai putut.

Părintele Teologos: Da, da…

Silvian Emanuel Man: Și plângea chestia asta și spunea că și acum se roagă. „Rugați-vă pentru mine pentru că eu cred că pentru acest păcat al meu. Chiar dacă ma făcut 16 ani de detenție, Dumnezeu nu m-a iertat.”

Părintele Teologos: Deci e vorba efectiv de o viață de sfânt, să zic așa, de adâncă pocăință.

Silvian Emanuel Man: De adâncă pocăință…

Părintele Teologos: Deci nici vorbă de comunism, că suntem împotriva și așa mai departe, dar și în cazul în care erau împotriva camarilelor lui Carol al II-lea, ferească bunul Dumnezeu. Era numai și numai din motive duhovnicești.

Istorie

Silvian Emanuel Man: Păi, asta era că ei nu îl criticau pe Carol al II-lea – că studențimea în perioada respectivă a avut niște critici puternice l a adresa lui Carol al II-lea, în special pentru relația lui cu Elena Lupescu…

Părintele Teologos: Da… Celebra, da…

Silvian Emanuel Man: Așa și pentru toată corupția care începea să mișune în țară și pentru stilul să de conducere. Până la urmă el a destabilizat România. Asta a și făcut. El a tot schimbat miniștri ca să poată să ajungă la această formulă totalitară pe care a impus-o. Din rațiuni creștine, adică nu-l criticau pe Carol al II-lea sau nu criticau o decizie politică ca să obțină un avantaj.

Părintele Teologos: Exact…

Silvian Emanuel Man: Cum la fel, critica lui Antonescu pentru abuzurile pe care le-a făcut, tot din rațiuni creștine. Deci n-a fost un scop.

Părintele Teologos: Da și ceea ce este fenomenal aici este faptul că Dumnezeu i-a validat până și în închisoare. Adică ei au reușit și au învins până și închisoarea ca să arate Dumnezeu că asta este calea. Asta este calea.

Silvian Emanuel Man: Și la fel, un alt exemplu foarte bun, tot un Gheorghe, e vorba de Gheorghe Șufaru care a fost printre ultimii… s-a stins anul trecut din păcate. Ultimul cred reprezentant aproape al studențimii anti-comuniste de la Teologie care a fost refugiată la Suceava, la finalul anilor 40. 

El pentru asta crede că a făcut pușcărie pentru că a trăit necununat cu soția.

Deci… și plângea, adică îi vedeai pe unii dintre ei dacă veneai poate cu o jumătate de oră mai devreme sau veneai neanunțat în vizită, sunt unii care ieșeau din camera lor plini de lacrimi. Îmi aduc aminte tot timpul și știu că l-ați cunoscut pe Marin Răducă. 

Părintele Teologos: Da…

Marin Răducă și darul lacrimilor

Silvian Emanuel Man:  Deci seara era o oră, avea programul lui de rugăciune, îl prindeai tot timpul, deci oricum seara dacă ajungeai la el înainte se iasă la plimbarea se seară, îl găseai cu lacrimi în ochi. Ochii roșii de lacrimi. Deci gândiți-vă duhovnicește era darul lacrimilor.

Părintele Teologos: Evident și nu plângeau pentru nedreptatea pe care comuniștii au făcut-o și așa mai departe. Nu. Plângeau pentru păcatele lor.

Silvian Emanuel Man: Ei ca generație – aici, vorbește părintele Calciu, are acea vorbă la un moment dat într-un interviu spune că: „Cine ne credeam noi, că mântuim neamul românesc? Dumnezeu ne-a arătat cine suntem.” Dar ei de fapt prin această jertfă au preluat din păcatele celorlalți.

Tineri și … tineri contemporani

Educația

Părintele Teologos: Evident, evident, evident. Și acum o întrebare cruntă, dură și rea și… Compară cu tinerimea de astăzi!

Silvian Emanuel Man: E foarte greu pentru că pe de o parte, este o chestiune aici într-adevăr de fundal, de background, cum s-ar spune în engleză. Pentru că de bine de rău, sistemul de învățământ pe care l-au prins ei era cu totul altceva. Chiar am făcut la un moment dat un experiment la ligă împreună cu o organizație de elevi – Liga elevilor din Iași – colegi de-ai noștri. Le-am pus în față manuale de istorie, geografie și limba română. Manuale din perioada interbelică. Cu manualele de astăzi. Faceți comparație!

Și comparația grosso modo cam la asta a ajuns: în afară faptului că astea noi au grafice și poze și sunt color, alea interbelice sub aspectul modului în care se prezintă informația, structura, faptul că ne te tratează de parcă ai avea un pic de retard mintal, adică se comportă cu tine ca un om matur.

Părintele Teologos: Exact.

Silvian Emanuel Man: Care să înțeleagă niște aspecte profunde din aceste discipline, alea sunt mult mai bune! Deci oamenii ăștia totuși au prins o școală care i-a educat într-un spirit, au avut un context, era un context al societății…

Părintele Teologos: I-a maturizat…

Silvian Emanuel Man: De maturizare. Nouă ne lipsește contextul ăsta. Asta este o problemă. Deci să te nevoiești din perspectiva asta, să ajungi la înălțimea celor din trecut, astăzi este mult mai greu. 

Sub celălalt aspect, este faptul că ei aveau această asumare a răspunderii. Deci înainte, când spuneai ceva și asta am văzut-o în special la ei, chiar dac aveau 80 și ceva, 90 de ani, (aveau) o punctualitate extraordinară. Dacă dădeai o oră cu ei, se supărau pe tine și-ți făceau morală că ai întârziat și două minute. Dar era o chestiune de cuvânt dat.

Părintele Teologos: Da, așa este.

Silvian Emanuel Man: Adică ți-a dat cuvântul și în respecți…

Părintele Teologos: De încredere!

Frățiile de cruce

Silvian Emanuel Man: De exemplu, ei făceau aceste și asta se întâmpla în frățiile de cruce, erau probele înainte de a intra… Să ne înțelegem, aceste frății de cruce nu erau niște organizații politice; erau de fapt un fel de școli de caracter în care ei se cizelau reciproc și în primul rând pentru băieți era avantajul că de fapt se masculinizau, ei învățau să devină bărbați în aceste frății de cruce. Existau și organizațiile omoloage pentru fete – cetățuile. Mă rog, au fost preluate după (aceea) de Carol al II-lea, transformate în străjerie, preluată în șoimii patriei și așa mai departe. Dar era o organziație liberă. Deci nu era o organizație instituționalizată de stat care avea niște scopuri. 

Și ei acolo, în cercul lor de prieteni, pentru că ce înseamnă a fi frate de cruce? Această instituție a fost creată tot pe baza experienței în Munții Apuseni pentru că cei care au luptat în legiunile lui Avram Iancu și cei… Moții cu s-au putut grupa?

În Transilvania avem această instituție juridică veche, medievală, a frățiilor de cruce. Practic erau copiii botezați în aceeași apă la botez pentru că înainte nu puteai să-ți botezi copilul oricând. Ei ajungeau să crească împreună, aveau o legătură sufletească puternică. Tu nu puteai, ca frate de cruce, de exemplu, din această perspectivă, să o iei ca soție pe sora fratelui tău de cruce. Erai obligat să mergi în alt sat.

Mergând în alt sat, asta a generat mișcarea de populație, pentru că dinamica populației în Transilvania tot timpul a fost diferită față de cea din Moldova, Țara Românească și istoric, de fapt, a fost un izvor demografic pentru țările române pentru că foarte mulți ardeleni au trecut în Țara Românească și Moldova.

Revenind, în aceste frății de cruce ei deja erau grupați, adică ei creșteau împreună, aveau o conștiință proprie. Ei când se duceau la luptă sau la muncă, mergeau împreună, păstrau legătura. Când Avram Iancu a trebuit să trezească Țara Moților nu s-a dus să bată din poartă în poartă. Deci oamenii s-au dis țintit, adică s-au duc la șefii frățiilor de cruce de atunci.

Părintele Teologos: Am înțeles, da, da, da…

Silvian Emanuel Man: Ei, aceeași organizare de fapt a fost preluată și în perioada interbelică și s-a văzut succesul ei și în anii 40, mai ales.

Părintele Teologos: Deci a fost extinsă din Transilvania în toată țara.

Test de curaj

Silvian Emanuel Man: În toată țara. Ei aici, de exemplu, își puneau aceste încercări. Trebuia să dai un test de curaj. La 3 noaptea, nu contează că ninge, că plouă, că tună, că bate vântul cât o bate la oră că se culcă copacii, tu va trebui să te duci din punctul A în punctul B și să duci o scrisoare, să spun sau să duci un obiect. 

Dacă nu treceai testul, din acest punct de vedere nu intrai, adică era clar. Și te punea practic în fața unor frici. Adică oamenii ăștia nu aveau frică de întuneric, frică de autorități…

Părintele Teologos: Da, erau niște asumări care astăzi, din păcate, civilizația actuală ne învață exact pe dos: ai grijă să nu ți se întâmple ceva, ai grijă să nu așa, să nu pățești și așa mai departe…

Silvian Emanuel Man: Copiii ăștia când au intrat în închisori ei deja erau căliți inclusiv fizic. Deci erau căliți mental. Adică, ce mi-e mie că dorm în frig? Ho, câte nopți n-am dormit eu noaptea în pădure, în frig, adică mare lucru, dorm în frig! 

Părintele Teologos: Da, da. Dar e vorba întâi de toate de o așezare mintală  a acestui lucru…

Silvian Emanuel Man: Asta este! Ei aveau această așezare și mai ales că ce lipsește în special generației de astăzi: o chestiune pe care nu o aveau cei din trecut. Una este precauția, dreapta socotință, altceva este frica. 

Părintele Teologos: Da!

Frica

Silvian Emanuel Man: Generația de astăzi și nu doar… Cred că în primul rând, generația părinților noștri mai ales, din păcate, că nu e cazul meu personal, dar părinții generației noastre ne-au cam învățat frica. Ai grijă că cutare profesor, să nu-l superi, să nu-l deranjezi, nu te băga în seamă, nu stresa…

Părintele Teologos: E o teroare și această frică este o frică instituționalizată nu numai la nivelul României, ci în general. 

Silvian Emanuel Man: La nivel global. Deci peste tot este cumva această atitudine de frică.

Părintele Teologos: Psihoză.

Silvian Emanuel Man: Mai există puseu de libertate. Am văzut în Canada proteste, vedem acum în Olanda, vedem în alte țări. Dar vedem această obsesie de fapt a autorităților tocmai în țări care de fapt au avut la bază regimuri liberale și care au creat noțiunea de libertate, să existe tocmai această răbufnire a statului: „măi, mai ușor cu libertatea pe scări că nu-i bine!” 

Părintele Teologos: Da, pentru că toate aceste extreme vin din cauza asta faptului că omului nu-i mai este frică de Dumnezeu. În clipa în care omului îi este frică de Dumnezeu, în clipa respectivă toate se așează și omului nu-i mai e frică de nimic în afară.

Printre studenți

Silvian Emanuel Man: Asta este… Eu văd chestia asta și asta am încercat, că noi avem o abordare duhovnicească în activitatea la ligă. Întâlnim studenți care… și ăsta-i paradoxul și chiar la început. Când am început liga, n-am prea avut studenți, n-am prea avut oameni din Biserică. „Că mi-e frică, e greu, e complicat,  dar ce o să zică cutare, dar ce o să spună x și așa mai departe.”

În general, am avut băieți care mă rog, mai cu o berică, mai ceva, mai fumăm un cui așa mai departe, pentru că ăștia aveau cumva o energie totuși a lor. Adică erau în stare să se ducă să bată cu pumnul în masă pentru o nedreptate la un decan, la un rector, ei puteau să facă asta. Studenții noștri creștini nu spuneau nimic. 

Am văzut acum toată povestea asta când mai apelează la noi pe diverse chestiuni și sunt situații concrete în care spun: fraților, una este să vorbim noi și să vă luăm apărarea, dar trebuie să vă mai și asumați pe persoană fizică niște chestiuni, cum ar fi de exemplu să intri într-un proces împotriva unei universități.

Părintele Teologos: Și asta duhovnicește pentru că altfel se ajunge la extreme și nu…

Silvian Emanuel Man: Da, dar „mi-e frică”. Ți-e frică să ce? „Păi, ce-o să spună decanul? Ce o să zică profesorii? O să mă ardă la note.” Așa și? Adică tu vrei să se facă dreptate, vrei să fie bine? Adică ei ajung de foarte multe ori să fie puși în fața unui compromis pentru că frica aceasta, în primul rând este o chestie esențială, o să sune dur – dar oamenii care au frică nu sunt creștini adevărați pentru că înseamnă că ei nu-și pun încrederea în Dumnezeu.

Autoritate

Părintele Teologos: Da, nu le e frică de Dumnezeu! Le e frică…

Silvian Emanuel Man: Da, nu le e frică de Dumnezeu. Adică în momentul în care…

Părintele Teologos: Au pe altcineva dumnezeu sau altceva dumnezeu.

Silvian Emanuel Man: Și vedem chestia asta la oameni. Adică cu cât autoritatea este mai sus, de atâtea ori până la urmă Îl batjocorim pe Dumnezeu și nu-L respectăm. „Eh, m-a uitat Dumnezeu, e acolo în ceruri nu știu ce”. Putem să spunem lucruri urâte de președinte de prim-ministru, de miniștri. Ei nu ne aud, nu ne văd, dar Doamne ferește să spui ceva de șeful imediat direct. Pentru că ăla are autoritatea să te ardă. Așa Dumnezeu… vezi că ai făcut o prostie, eh…mai scapi o zi. 

Și asta este marea problemă: dacă nouă ne-ar fi cu adevărat frică de Dumnezeu, ai spune frumos… Am avut experiență de genul acesta cu unii colegi -„măi, spui rectorului în față și nu… cine sunteți dumneavoastră să vă luați… că dacă legea-i lege, e frumos ce ați făcut? Haideți să respectăm…”. Prima chestie, nu neapărat apelul la lege că legea poate să se strâmbe peste noapte.

Privind apelul la respect, marea problemă în învățământul superior este că se cultivă de fapt o lipsă de respect față de ființa umană intrinsecă. Dacă înainte exista această morală, să nu zic morală creștină că ea exista cumva, universitățile au apărut în mănăstiri, dar măcar morala kantiană, în ideea că omul are un sens în sine…

Părintele Teologos: Are o valoare ca persoană…

Valori

Silvian Emanuel Man: Are o valoare intrinsecă. Chestia asta nu mai există în universitate. Deci e total ruptă și atunci oamenii cresc… Și de la asta am plecat ca motivație să spun morala – nu aspectul creștin, aspectul etic. Când studenții ajung de fapt să crească cu ideea că este normal ca cineva să-i bată joc de ei, că este normal ca ei să se supună față de o autoritate lumească care are doar o putere politică asupra lor, asupra căreia ei n-au consimțit, atenție, pentru că în general studenții nu se bagă în chestiunile astea de politică universitară, de alegeri și așa mai departe, există doar câteva organizații și grupuri de interese și atât și atunci li se pare normal.

Ei pleacă din universitate astfel formați și din școală în general. Pleacă în viață și așa li se pare corect ca statul să facă abuzuri, să facă chestiuni și de acolo mai există un pas până să se ajungă la compromisuri de credință. Și se întâmplă chestia asta în universitate pentru că la modul foarte serios nu există grup mai discriminat, mai batjocorit ca studenții creștini. Să te duci să spui că ești creștin, că ții post, să-ți faci cruce când treci pe lângă biserică… „dar tu crezi în Dumnezeu?” 

Părintele Teologos: Asta socotesc că nu de profesorii de la Teologie, nu? 

Silvian Emanuel Man: Nu de profesorii de la Teologie. evident. De profesori universitari sau de către colegi. „Tu nu crezi în știință?” 

Părintele Teologos: A, colegi, colegi…

Silvian Emanuel Man: Deci există o presiune puternică de grup din această perspectivă și…

Atitudini

Părintele Teologos: Deci e vorba întâi de toate de colegii care fac treaba asta?

Silvian Emanuel Man: Am avut foarte multe situații în care a trebuit să facem o poziție la profesori. Adică au fost cazuri de cadre didactice, unul cel puțin mai șugubăț așa, care a zis invocându-l pe necuratul că tocmai în numele lui o să ne pună parțialul duminica, două grupe de la 8 la 10, două grupe de la 10 la 12 ca niciunii, nici alții să nu putem să asistăm la Liturghie. 

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu! 

Silvian Emanuel Man: Adică au spus-o direct. Sau profesori care după Paști, mă rog, mai ales în anii în care Paștele catolic cu Paștele ortodox au date diferite: „aa, dar ce, a mai înviat încă o dată?” Adică… mai lăsați-mă în pace. Deci există cumva acest duh anti-clerical din păcate în sistemul de învățământ și el este cultivat și dus mai departe. Și atunci, mai e câteodată câte unul dintre colegi care vine la tine: „știi, da, și eu sunt creștin, și eu mă duc la biserică”. Dar le este frică să se manifeste.

Și chestia asta cred că unde se vede cel mai bine, din păcate, și acolo mi se pare că creștinii sunt cei mai timorați: la Medicină. Deci nu cred că există facultăți unde mediul să fie mai ateizat din perspectiva asta, mai anti-creștin ca atitudine ca la Medicină pentru că există această falsă concepție că Biserica este împotriva medicinei…

Părintele Teologos: Împotriva științei, împotriva trupului…

Silvian Emanuel Man: Împotriva științei, împotriva trupului, că Biserica n-are absolut nicio contribuție științifică generală și așa mai departe. Și ei sunt crescuți în forma asta și aici este ground zero. Măi, oameni buni, voi sunteți creștini. Da. Dacă chiar sunteți creștini, atunci trebuie să faceți ceva, adică trebuie să existe un act de mărturisire cât de mic pentru că în momentul în care tu te duci cu o cerere la secretariat sau cu o problemă studențească și tu îl înfrunți pe decan, chiar dacă e o chestiune lumească, e un act de curaj, îți mai crește inima un pic. Adică îți dai seama că Dumnezeu e acolo sus, te protejează, că dracul nu-i așa negru cum pare, prin puterea lui Dumnezeu. Dar asta nu fac foarte mulți și aici pierd.

Să nu pierdem legătura dragostei!

Părintele Teologos: Da, da, pentru că ce se întâmplă? Să ne înțelegem: deci eu cred că totuși trebuie avută mare grijă să nu se piardă legătura dragostei cu Dumnezeu și cu corpul profesoral. Adică avem cele două extreme. O extremă este: pierdem legătura dragostei cu Dumnezeu de dragostea lumii sau în ultimă instanță de dragostea mea personală, de iubirea de sineși și pe de altă parte, pierdem dragostea cu profesorii sau cu altcineva și prin asta tot pierdem dragostea cu Dumnezeu, ajungând în cealaltă extremă, adică mă duc să fac scandal, să fac frondă și așa mai departe. 

Trebuie un foarte mare discernământ și asta o dă tot duhul ascetic, ascultarea de către un duhovnic experimentat care să spună – fraților, până aici aveți grijă să păstrați un echilibru, să fiți creștini totuși!

Silvian Emanuel Man: Da, pentru că sunt situații care se rezolvă cum s-ar zice românește, la mica înțelegere. Se rezolvă cu o discuție civilizată, frumos, cu dragoste. Sunt situații unde este nevoie de proteste, greve și alte mijloace coercitive – comunicate de presă în care îl acuzi pe cutare că a făcut nu știu ce și așa mai departe. Este și partea asta a luptei.

Părintele Teologos: Oh…

Silvian Emanuel Man: Trebuie o cumpănire aici, care e foarte importantă.

Părintele Teologos: Da, da. Să nu se pălmuiască dragostea niciodată!

Silvian Emanuel Man: Da, asta este esențial. 

Părintele Teologos: Și față de Dumnezeu și față de oameni.

Silvian Emanuel Man: Au fost chestiuni… depinde foarte mult și de… adică tu ca emițător e una, dar contează și receptorul.

Părintele Teologos: Exact.

Silvian Emanuel Man: Pentru că au fost foarte multe situații care au fost rezolvate numai prin dialog. Atât.

Părintele Teologos: Da, da, evident.

Silvian Emanuel Man: Deci numai prin dialog și de de multe ori, evident, asta nu apare. În presă se văd scandalurile, evident.

Părintele Teologos: Da, da, presa asta dorește.

Silvian Emanuel Man: Dar lucrarea dragostei nu apare public de multe ori, e nevăzută.

Părintele Teologos: Exact. Asat e o mare problemă cu presa și nu cu presa în sine, ci cu duhul care animează presa. Pentru că presa și oamenii care sunt păcătoși doresc scandal. Nu doresc fapte bune din păcate. E un mare păcat. Cred că ar trebui să promovăm mai mult faptele bune, se impune foarte tare promovarea unui duh autentic.

Extreme

Silvian Emanuel Man: În mediul studențesc să spun așa sunt două extreme generale. Pe de o parte, ai extrema să punem a organizațiilor generale studențești că se numesc – liga, asociația studenților de la facultatea de ce o fi sau de nu știu unde. Ce au astea în program? E toamnă – balul bobocilor. Ceva serbare, eveniment caritabil de Crăciun. Vine după-aia primăvara, facem un concurs sportiv pentru studenți. Mai facem ceva caritabil de Paști, eventual ceva cu iepurași că Paștele este despre iepurași…

Părintele Teologos: Foarte bine… Ca și dezvoltare duhovnicească, ce este?

Silvian Emanuel Man: Nimic, pentru că asta a fost una din primele chestiuni pe care le-am pus eu ca problemă în ligă pentru că eu trecusem prin alte organizații, structuri studențești, am văzut ce se întâmplă acolo, mai bine pentru urechile celor care ne urmăresc, n-am să spun ce am văzut acolo. Dar asta este una din chestiunile pentru care am plecat la drum, că în primul rând, trebuie creat un mediu studențesc care să fie cel puțin unul de neîmpătimire.

Părintele Teologos: Exact.

Silvian Emanuel Man: Așa, cei peste „Doamne ajută!” Dar în primul rând, neîmpătimire. Adică fără tutun, fără alcool, fără umblat de la unul la altul și alte chestiuni de genul acesta. Pentru că marea problemă în mediul studențesc este că…

Părintele Teologos: Și mai ales fără ură pătimașă față de profesori! 

Silvian Emanuel Man: Așa… Depinde și asta de atitudine pentru că asta e dureros: e preferabilă atitudinea în care totuși îi spui profesorului verde în față și chiar dacă ajungi și la ceartă cu el, dar e mai bine în opinia mea așa, decât bârfa pe care o fac – „eh, proful ăla e nu știu ce, nu știu cum” , pe care o fac cei care practică, mă rog, lucrurile spuse mai devreme, dar care n-are niciun rezultat.

Da, normal, diavolul se bucură. Adică unul îl bârfește e altul, proful îi batjocorește, dar nu se ajunge la interacțiunea minimală care să producă un rezultat de îmbunătățire a situației generale.

Comunicare

Părintele Teologos: S-au produs rezultate astfel?

Silvian Emanuel Man: S-au produs rezultate prin interacțiunea asta chiar și cu scandal. Faci scandal… e foarte important, scandalul să fie pe bună dreptate, adică nu scandal de dragul scandalului. 

Părintele Teologos: Da, pentru interesul tău.

Silvian Emanuel Man: Pentru interes. Pentru că și noi când apare o situație vedem, luăm în pași: Putem discuta cu omul? Există vreo soluție să rezolvăm amabil? Da. Nu. Ce poziție are? Și din păcate sunt situații în care se rezolvă numai prin scandal, dar scandalul este țintit pe chestiunea respectivă, izolat, atât. Adică nu… A, dacă scandalul e dintr-un ansamblu, să spun, de probleme, prezinți și ansamblul, evident. Dar au fost situații în care, de exemplu, unii reprezentanți mass-media au spus: „da, nu vreți să spuneți și cutare chestiune?” Pentru că cutare informație pe care noi n-am verificat-o prin sursele noastre putea să folosească cuiva dintr-o rațiune politică, de putere și așa mai departe. N-am făcut chestia asta. 

Părintele Teologos: Da, da.

Silvian Emanuel Man: Deci tot timpul am menținut respectul. 

Părintele Teologos: Deci nu dușmăniți persoana, ci încercați să rezolvați doar…

Silvian Emanuel Man: Nu dușmănim persoana. Chiar avem chestia asta, adică… Bine, noi n-am dușmănit pe nimeni, mă rog. Eu o să zic că am ajuns foarte cunoscuți la un moment dat și noi din cauza asta conflictului pe care l-am avut cu fostul și actualul rector al universității, dar n-a fost o chestiune personală, să spun așa. Adică, na, Dumnezeu să-l miluiască, să-i dea înțelepciune, a făcut niște greșeli, l-am taxat… asta este… din opinia noastră…

Dar până la urmă pe toți profesorii, rectorii să-i lumineze Dumnezeu, adică cum se roagă Biserica pentru mai-marii orașelor și ai satelor așa ar trebui și studenții să se roage pentru luminarea decanilor, profesorilor, rectorilor…

Părintele Teologos: Exact. Și a lor înșiși.

Silvian Emanuel Man: Și a lor înșiși. Așa, că unii trebuie pomeniți la Psaltire prin faptele pe care le fac este altă chestiune.

Părintele Teologos: Da, să avem grijă însă! Să avem grijă, cum spuneam! 

Tendințe

Silvian Emanuel Man: Pentru că asta spun, una din extreme. Pentru că în momentul de față în România, deja de cel puțin 15 ani de zile, se prefigurează contextul apariției unei… și ea în mare parte deja există. Deci în România avem trei federații studențești care în mare parte ele cântă pe trompeta de stânga, da. De foarte multe ori noi ne-am ciocnit cu interesele așa-zișilor noștri colegi care ei susțineau una, noi susțineam alta. În momentul de față avem contextul, să spunem, de a exista, de a se crea un curent exact cum a fost în America în 1968, adică să avem o stângă care să acapareze universitățile și prin forma aceasta avem o generație vrăjită de aceste idealuri ale stângii marxiste.

Părintele Teologos: Problema este că este marxistă stânga, acolo e problema. 

Silvian Emanuel Man: Asumată total. 

Părintele Teologos: Atee și…

Silvian Emanuel Man: Avem colegi, adică din discuții, care su spus că România ar fi altfel dacă n-ar mai exista deloc Biserica, adică ar zbura farfurii peste tot, taxiuri, elicoptere și alte minuni…

Părintele Teologos: Da, evident…Că Biserica este retrogradă și…

Silvian Emanuel Man: Retrogradă, medievală, așa tot capitolul.

Părintele Teologos: Cunoaștem.

Silvian Emanuel Man: Pe extrema cealaltă, există un curent să spun cumva creștin, dar este asumat creștin numai la modul de rugăciuni în comun, fapte de milostenie, excursii la mănăstire, dansuri populare și așa mai departe. Dar în momente cheie, să spun, nu a existat o asumare concretă sau i-am văzut, pentru că ei apelează pentru rezolvarea unor probleme, să spun, de ordine civic-politică în zona de învățământ tot la noi. Adică ne împing pe noi în față. Mergeți voi, faceți voi! 

Părintele Teologos: Da, da, vorbiți voi!…

Silvian Emanuel Man: Măi, noi n-avem nicio plăcere morbidă din a ne pune, să spun, capul în ghilotină, că să ieși în față din punctul ăsta de vedere înseamnă… Eu recunosc, în termeni lumești, să-ți compromiți viitorul academic. Pentru că în momentul în care ești gură mare, superi, deranjezi, nu vrea nimeni de fapt să te aibă aproape. Dar e o chestie bună, de fapt, asta. Pentru că din păcate, asta e. Misiunea care trebuie asumată este o misiune, să spun așa, de regenerare a vechiului spirit al studențimii române și prin forma aceasta de fapt de regenerare a universității și prin aceasta a sistemului de învățământ. Pentru că sistemul de învățământ e stricat în primul rând din universitate, că acolo s-au format profesorii care au ajuns în învățământul preuniversitar și care dau naștere la generațiile actuale.

Deci dacă reușim și o spun explicit. Dacă reușim să ținem un front de apărare a unor valori și a unei conduite în universități, vom reuși să mai salvăm ceva din ce se mai poate salva. 

Fără patimă

Părintele Teologos: Da și asta trebuie făcut foarte clar că trebuie făcut dimpreună cu toți și împotriva a tot ceea ce înseamnă patimă indiferent că se află în rândul studenților sau chiar în profesori.

Silvian Emanuel Man: Oricum, cea mai mare patimă care covârșește și, din păcate, și în Biserică mai rupe bucăți, e patima puterii. Deci oameni care vor să aibă funcții de dragul funcției. Nu știu, să le scrie în CV pe piatra de mormânt că au fost cutare. Nu are nicio valoare și asta e o chestiune pe care le-am spus-o colegilor. Măi, oameni, buni, politica, puterea este un mijloc. Fiecare trebuie să crească cu o atitudine de dreaptă socotință să vadă dacă mijlocul acesta este folositor scopului sau nu. Pentru că dacă jocul puterii sau politicii ajunge să compromită scopul, mai bine las-o deoparte.

Semnificația universității și a conducătorului ei

Părintele Teologos: Exact Și scopul întotdeauna este mântuirea, este desăvârșirea personală a fiecăruia dintre…

Silvian Emanuel Man: Asta este. Universitatea în momentul de față, dacă ne raportăm la universitatea medievală, rectorul, pater universitas, el era cumva duhovnicul, să spunem, studenților.

Părintele Teologos: Da, da, da, era modelul spiritual, să zic așa.

Silvian Emanuel Man: Exact. Noi astăzi nu mai avem în universitatea noastră un ideal spiritual. Adică, până la urmă pentru ce faci facultate? Îi întreb așa pe studenți pe stradă. Pentru diplomă, ca să mă angajez, să lucrez undeva. Adică există ideea asta, vine sfânta diplomă, am obținut patalamaua și după aceea succesul în viață este garantat. Dar nu este așa. Pentru că în primul rând, eu zic ca persoană care am lucrat în mediul privat, adică un angajator serios, nu în bătaie de joc, vrea să vadă în tine totuși suflet, inimă, că tu acolo pui umărul la treabă, că vrei, că ai dorințe….

Părintele Teologos: Ce caracter ai…

Silvian Emanuel Man: Că ai caracter. Poți să ai o mie și una de competențe. Ele nu valorează cât un caracter adevărat. Deci ideea asta că competențele…. Toată lumea astăzi învață competențe, să dobândim competențe… Dar nu mai e nimeni astăzi care să te învețe caracter, din punctul acesta de vedere. 

Or părinții fondatori ai Universității din Cluj, de exemplu, Vasile Pârvan, el a insistat pe chestia asta, are o broșurică mică esențială. Căutați-o pe net pentru că e pdf, digitizată. Și culmea, parcă e o lectură duhovnicească din perspectiva asta. „Datoria vieții noastre” se numește. Adică vorbește tocmai despre această necesitate de fapt. Bun, studiez, dar și studiul, cursurile universitare sunt un mijloc de desăvârșire pentru a-mi crește capacitatea mea personală ca să fac ceva bun în lume, să fac pentru alții…

Părintele Teologos: Da, să fiu duhovnicesc.

Silvian Emanuel Man: Să mă dăruiesc.

Skill vs. caracter

Părintele Teologos: Exact. Să-ți spun ceva de asta mai ales pentru tinerii care au mirajul acesta al aptitudinilor, cum se spune, skill este în engleză, aptitudine. Deci fraților, nu cunosc multe din lume, dar cunosc foarte bine cel puțin din industria de software de top din Statele Unite. Deci una din legile de bază, dacă cineva dorește să se angajeze la marile firme din Statele Unite, este faptul că ei nu caută aptitudini. Ei nu caută skill. Ei caută întotdeauna character, caratere. Pentru că ei spun și asta este lege de aur, puteți să căutați unde vreți, că skill, adică aptitudinea se dobândește, caracterul mult mai greu se șlefuiește, mult, mult mai greu.

Și din cauza asta fraților, desigur, trebuie să învățați, să vă faceți lecțiile, cum să nu. Fiți atenți însă la caracter, fiți atenți la patimi, fiți atenți la desăvârșirea voastră duhovnicească și asta se face prin Ortodoxie. Adică prin lupta voastră cu patimile, prin acest program terapeutic, prin această rețetă terapeutică ce este Ortodoxia care ne scapă de patimi.

Deci nu cumva să aveți… astea sunt toate miraje care sunt de la diavol și sunt de la cel rău. Că vreți voi să mergeți în Vest fără caracter, fără nimic și cu diploma în mână să fiți angajați undeva. Nu o să fiți. Nu o să fiți la o firmă serioasă. Și dacă o să fiți, o să fiți dați afară după o lună și așa mai departe și o să aveți un mediu foarte toxic și nu o să reușiți nimic în viață. Și o să fiți atât de săraci că nu o să aveți nimic altceva în afară de bani, dacă o să-i aveți și pe ăia și cu viața distrusă. 

Să te întreb ceva, o ultimă întrebare.

Silvian Emanuel Man: Da.

O întrebare

Părintele Teologos: Vrei să te faci profesor? 

Silvian Emanuel Man: M-am gândit la chestia asta. Da. La modul foarte serios da, pentru că…

Părintele Teologos: Pentru că tocmai am discutat despre asta…

Silvian Emanuel Man: Pentru că pe de o parte, aici aș putea să fiu puțin rău, când vezi unii profesori îți pui mâna în ca pe de o parte.

Părintele Teologos: Nu… Lasă-i în pace!

Silvian Emanuel Man: Dar pe cealaltă parte, de ce? Pentru că e o chemare.

Părintele Teologos: Da.

Silvian Emanuel Man: Tu simți chemarea aceea…

Părintele Teologos: Adică tu spui că trebuie să se întâmple ceva. Fă-o! Poți să o faci?

Silvian Emanuel Man: E chemarea până la urmă de a povesti oamenilor niște lucruri, de a explica și chemarea asta trebuie să îți dea bucurie, adică să fie cu dragoste. 

Părintele Teologos: Da, da. Nu poți să fii student toată viața. 

Silvian Emanuel Man: Nu pentru bani. Da.

Părintele Teologos: Da, da

Silvian Emanuel Man: Dar nu pentru bani, adică din bucuria de a împărtăși altora cunoaștere și mai ales că asta este marea problemă astăzi: majoritatea tinerilor, mai ales, au ajuns analfabeți funcțional.

Părintele Teologos: Evident.

Silvian Emanuel Man: Adică le pui o carte în mână și n-au răbdare 5 minute să citească. Dacă s-ar putea YouTube să fie sursa principală de informație ar fi perfect.

Părintele Teologos: Da… să dai examene din YouTube. 

Silvian Emanuel Man: Mai rău, TikTok.

Părintele Teologos: Da, da, mai rău.

Silvian Emanuel Man: Mi-am dat seama de ce. Pentru că tu ca să poți determina un om să citească trebuie să-i creezi acea motivație. Toată motivația. Că degeaba acum se investesc milioane de euro, de fapt se face spălare de bani, în programe de prevenire a abandonului universitar, tot felul de chestiuni de-asta așa în limbaj de lemn. Cea mai bună soluție pentru a combate toate tarele de fapt sistemului de învățământ superior pleacă de la esență. 

Esența pleacă de la om, din sufletul lui, adică dacă oamenii ar  face ceea ce fac din dragoste, da, pentru alții…

Părintele Teologos: Din virtute.

Silvian Emanuel Man: Ar fi extraordinar. Adică sunt unii profesori care sunt niște cercetători extraordinari, dar nu au talent pedagogic, da. Ar fi mult mai bine dacă ar rămâne în cercetare, dar dacă ar renunța la partea de predare pentru că îi îndepărtează pe studenți, îi sperie.

Părintele Teologos: Da, nu e harisma lor. 

Silvian Emanuel Man: Nu e harisma lor. Adică repet, ei cercetători extraordinari, fundamentali în domeniul lor, dar nu au puterea să se transmită. Deci ar fi mai bine să facă un pas în spate, să vadă pe mai departe pentru că…

Concluzii

Părintele Teologos: Bun, te bagi tu? Să te ajute bunul Dumnezeu! 

Silvian Emanuel Man: Amin. Suntem mai mulți și tocmai asta a fost și una dintre chestiunile și cu liga că avem colegi pe care i-am ajutat la licențe și cei care au deschiderea să-i ajutăm. Lucrurile pe care le facem, că e o licență, că e o disertație, un doctorat, toate temele acestea. Că așa mergi la un profesor, hai, dați-mi și mie o temă. Și omul după aia ajunge să nu aibă o bucurie că simte că nu a făcut ceva folositor. 

Părintele Teologos:  Da, da

Silvian Emanuel Man: Ei, noi încercăm să-i lămurim pe oameni și să facă, să cerceteze ceva de folos pentru suflețelul lor, dar nu doar pentru ei din perspectiva asta. Să fie ceva de importanță, să spun, istorică, națională, adică să fie funcțională lucrarea.

Părintele Teologos: Duhovnicesc, acționabil pentru ei și pentru cei din jur.

Silvian Emanuel Man: Asta e ideea pentru că noi dacă facem lucruri doar pentru noi nu ajungem nicăieri. Cea mai importantă chestiune și aici dacă s-ar înțelege chestia asta, s-ar schimba cu totul, până la urmă, noi trebuie să ne dăruim altora. Asta este esența creștinismului. 

Părintele Teologos: Exact. Iubirea.

Silvian Emanuel Man: Atâta timp cât noi nu ne dăruim altora, nu suntem creștini. Deci dacă ne-am dărui altora cu toată inima, cu toate riscurile aferente și nu ne-ar mai fi frică, am putea într-adevăr să vedem că țara aceasta se schimbă și că lucrurile merg diferit în această lume.

Părintele Teologos: Amin! Mulțumim tare mult!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin 

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați