Întrebări și răspunsuri: despre relații sociale, rugăciune, boli, pocăință…
4 septembrie 2022
Cum depășim frica? – părintele Valerian Grecu
5 septembrie 2022
Vizionați un interviu dat la Radio Trinitas la emisiunea „Tineri către tineri” în care sunt abordate problemele tinerilor de azi, în special ale studenților care îl caută pe Dumnezeu.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Da, auzim.
George: Bună ziua, dragi ascultători și bine v-am regăsit la nouă ediție a emisiunii Tineri către tineri.
Părintele Teologos: Numai puțin: e noapte. Bună seara…
George: Da… Bună seara. Eu sunt George Savu Pascal, iar astăzi în această ediție ne aflăm în Muntele Athos, la Schitul Lacu, cu Părintele Theologos. Sărut-mâna, părinte.
Părintele Teologos: Doamne ajută!
Către Athos. Căsătoria
George: Doamne ajută! Aș vrea să încep cu o întrebare simplă. Cum ați ajuns în Athos?
Părintele Teologos: Cum am ajuns În Athos? M-a adus Maica Domnului, să știi și în general, monahii nu vorbesc despre lucrurile astea, dar întotdeauna e vorba de un har special al lui Dumnezeu care se dă doar anumitor oameni. Orice om trebuie să se căsătorească, să știți, sau ci o persoană de sex opus sau cu Dumnezeu. ÎN cazul unei persoane de sex opus, se căsătorește – se numește Taina Căsătoriei și în cazul în care omul se căsătorește cu Dumnezeu, asta este darul monahismului.
Și atunci Dumnezeu dă unui dar cum spuneam să meargă pe calea căsătoriei și altora dă acest dar să meargă pe calea monahismului și Dumnezeu deschide uși și închide uși. În principal, în cazul monahismului e vorba de un acut sentiment de deșertăciune a lumii ăsteia, o ură față de oameni. Dar mare atenție! Că dacă cineva urăște pe oameni e o mare problemă. Înseamnă că omul respectiv are o patimă foarte mare. Niciodată nu trebuie să urâm persoanele.
Întotdeauna se urăște lumea ca și ghem întunecat de patimi. Și atunci omul respectiv vine din iubire față de Dumnezeu la mănăstire. Deci trebuie să fie iubirea aceasta lui Dumnezeu, care e adevărat că la început e o iubire așa foarte confuză, cu toate că tânărul nu știe treaba asta, dar el vine cu foarte mare dor față de Dumnezeu. Și în timp această iubirea se curăță, ajunge la un nivel mult mult mai înalt și ajunge la stadiile celelalte – la luminare și la îndumnezeire, dacă dă bunul Dumnezeu. Ăsta este drumul. dar pentru asta trebuie să facă ascultare, nu trebuie să-și creadă gândurilor și toate celelalte.
Alegerea monahismului
George: Ce poate determina un tânăr să aleagă calea călugăriei?
Părintele Teologos: Am spus. E vorba de iubirea față de Dumnezeu și pentru asta trebuie să nu aibă foarte multe contacte inutile cu lumea. Asta este foarte important. Asta e valabil pentru oricine. Chiar pe site la noi, pe chilieathonita.ro, am făcut o întreagă serie despre înstrăinarea față de lume pe care și mireanul trebuie să o aibă.
Pentru că dacă noi nu ne înstrăinăm de lume, nu o să avem performanță. Nu o să facem nimic în lume, să știți! Adică în continuu o să ne pierdem vremea în lume, adică în tiktok, facebook, rețele sociale, în întâlniri nefolositoare cu diferiți oameni și nu o să mai facem nimic. Omul trebuie să se înstrăineze de lume fără însă a urî pe oameni – asta este foarte important
Această înstrăinare merge la absolut în cazul monahului care se înstrăinează la un cu totul și cu totul alt nivel, dar cum spuneam, nu înseamnă că nu trebuie facă și mirenii până la un anumit punct.
Separarea de lume
George: Și cum te poți separa de viața cotidiană, dar să și ții legătura cu prezentul?
Părintele Teologos: Da, trebuie să știi că legătura cu prezentul… Chiar mie îmi spun destui oameni – bineînțeles, nu este adevărat sau mai bine zis este adevărat, dar într-un alt sens – că sunt foarte bine informat. Deci în clipa în care cineva se depărtează de lume în clipa respectivă devine foarte bine informat. De ce? Pentru că așa-zisele știri, la ora asta, sunt zgomot informațional. Adică nu-ți oferă nimic. Și chiar vorbesc cu oamenii, îi întreb: „măi, oameni buni, v-ați uitat…? Da, părinte, în continuu ne-am uitat la pandemie la știri și așa mai departe și acum cu războiul din Ucraina. Bun și cu ce ați rămas? Cu nimic!” Înțelegeți? Nu rămâne omul cu ceva.
Și din cauza asta trebuie să ne înstrăinăm și desigur, trebuie să existe știri, dar știrile adevărate trebuie să știți că sunt știrile legate de Împărăția Cerurilor, adică de rai. Astea sunt știrile adevărate – cum să ne mântuim și bineînțeles, de acolo încolo, câte o știre că trebuie să fi la curent, adică să nu fii aerian, adică să nu fii pe altă planetă. Adică să știi, ok, există războiul din Ucraina, a fost marea problemă cu pandemia, dar până aici, fraților. Nu trebuie să fim noi specialiști în virusologie, nanotehnologie, în vaccinuri, în geostrategie, în Dumnezeu mai știe ce. Nu, pentru că pe noi nu ne-a validat Dumnezeu în direcția asta. Noi trebuie să fim specialiști în mântuire, în viața duhovnicească, în desăvârșirea noastră personală pentru viața veșnică.
Provocări și soluții pentru tineri
George: Ca tânăr cu o viață normală, cu un job sau poate școală…
Părintele Teologos: Tânăr cu viață normală, ce-i asta?
George: Bun, ok, tânăr cu viață normală…
George: Viață normală de oraș ca să spun în alt mod, cum putem face față provocărilor vieții cotidiene, dar să fim în contact și cu viața spirituală?
Părintele Teologos: Bun, da sigur, cam tot aia este. E vorba de separare, dar aici e nevoie de program. Trebuie să aveți program și trebuie să tăiați, tăiați, tăiați. Fraților, nu tot ce zboară se mănâncă. Înțelegeți? Avioanele nu se mănâncă. Și când spun asta glumesc, dar nu prea tare. Adică nu toate lucrurile astea care… wow, asta este bomba zile, este ocazia… de la Adam până astăzi nu s-a mai întâlnit ocazie mai mare. Nu așa! Înțelegeți?
Simplificarea vieții
Trebuie tăiate toate lucrurile astea! Cum se spune în dezvoltarea de software, de programe, se spune că un program desăvârșit este nu cel la care nu mai poți să adaugi o facilitate, ci cel de la care nu mai poți să scoți. Deci o viață cât de simplă! Și la fel, asta spun și Sfinții Părinți. Dar dau exemple din software nu pentru că îi validez pe ăștia, că nici măcar nu sunt creștini mulți dintre ei. Ci ca să spun că este o lege a firii care până și la oamenii ăștia au ajuns. Înțelegeți?
Foarte foarte important să ne simplificăm viața cum spun Sfinții Părinți și din cauza asta noi, monahii ieșim la pustie. E foarte importantă pustia nu pentru că ne plac vulpile pe care le avem – sigur, sunt foarte frumoase, sunt și aricii noștri… în fiecare seară vine câte un arici aici să știți după mâncare. Pentru că viața simplă îți luminează mintea, ți-o curăță, ți-o scoate afară din îmbucățirea pe care ți-o provoacă cotidianul și atunci poți să te vezi cine ești, de unde vii, încotro te îndrepți și poți să-L vezi și pe Dumnezeu.
Pelerin: Împrăștierea…
Părintele Teologos: Cum? Împrăștierea minții – marele parazit de care vorbesc toți Sfinții Părinți. Deci fraților, citiți Sfântul Isaac Sirul, unul dintre marii sfinți din Ortodoxie, desper asta vorbește. Sfântul Paisie Aghioritul – una din temele lui principale. Înțelegeți?
Deci tăiați grijile! Tăiați grijile! Fraților, avem nevoie de o farfurie de mâncare, de o zdreanță cu care să ne îmbrăcăm și avem nevoie de un pat în care să dormim. Asta este. De acolo încolo fraților, nu salvăm noi lumea sau salvăm lumea dacă ne simplificăm viața și ne rugăm. Atunci într-adevăr lumea se salvează.
Timpuri
George: Credeți că provocările noii generații sunt aceleași ca provocările generaților mai vechi sau a crescut gradul de dificultate?
Părintele Teologos: Tu acum îmi induci un anume răspuns. Dar e vorba de aceeași Mărie cu altă pălărie. Fraților, să vă spun ceva evident din punct de vedere teologic: Dumnezeu nu-i prost. Că de vreme ce a îngăduit Dumnezeu să ne naștem în timpurile astea înseamnă că ne-a și echipat pentru aceste timpuri. Adevărat că într-adevăr, dacă este să comparăm teoretic, deci pe hârtie, într-adevăr, timpurile de astăzi sunt… ferească bunul Dumnezeu! Și asta nu numai datorită faptului că păcatul este mai mult, cu toate că păcatul este mai mult acum decât alte dăți, ci datorită faptului că păcatul trece drept virtute. Deci toate lucrurile astea cu distorsiuni trupești – că mi-e și rușine să vorbesc! – cu Cancel Culture, cu woke nu știu dacă știți la ce mă refer.
Cancel Culture și tirania
Nu știți… Deci Cancel Culture și chiar o să fac, sper, o postare pe tema asta, e vorba de o tiranie culturală prin care oricine nu-i de acord cu ceea ce spui tu sau cu ceea ce spune comunitatea este distrus, este linșat pe net până când omul e terminat. Deci se viralizează un val de împotriviri continuu, milioane și milioane de postări. Ăsta poate să-și ceară și iertare, dar ceilalți, de obicei tineri care n-au experiență și n-au nici măsura respectivului linșat, ascunși în spatele ecranelor, în spatele anonimatului oferit de către internet, în continuu vorbesc într-un mod urât la maximum de respectivul.
Pelerin: Mori cu adevărul în brațe.
Părintele Teologos: Da, deci mori cu adevărul în brațe. Și chiar poate să greșească omul, dar ceilalți zile în șir îl termină. Și au fost oameni care s-au sinucis pe tema asta.
Pelerin: Bullying.
Părintele Teologos: Bullying, da, cyberbullYing se numește. Și toată asta este o cultură, se numește Cancel Culture. Deci cultura anulării.
Pelerin: Și din ce patimă provine chestia asta…? Ca la oi, cum se numea?
Patimi
Părintele Teologos: Da, efect de turmă. Este și efect de turmă. Este vorba de viralizare, dar este vorba de ura mea care nu mai este înfrânată de slava mea deșartă. Adică sunt două patimi: slava deșartă și ura față de celălalt și încrederea în sine – adică eu îmi cred gândului.
În clipa în care eu sunt de față cu tine, dacă eu te înjur acum, asta nu-i frumos și celălalt se uită la mine, băi, nu-ți e rușine! Dar în clipa în care suntem pe net, eu sunt anonim acolo și atunci pot să dau în tine… Și bineînțeles că îmi fac un cont – ionvasilepetre – și în continuu îmi revărs toată ura pe tine. Sau că am ceva cu tine în mod, cum să spun, prin spate, că tu ești mai frumos și eu te invidiez sau că mie mi se pare că tu nu ești în aceeași ideologie cu mine, te termin. Și în continuu dau în tine. Și bineînțeles că spun tot felul de lucruri, de invective care pot să nu fie adevărate, dar care apar ca și adevărate.
Adică, tu ești rasist. Și hai să îmi dovedești tu că nu ești elefant după aia. N-ai cum. Bun, tu poți să zici să încerci să faci un…, dar stai că nu sunt așa, că uite, al lucrările astea și am scris și acolo și așa mai departe. Bun, până tu scrii textul ăsta, un milion de alții sau 500 de mii de alții au postat…
Discriminarea și Ortodoxia
Pelerin: Și de fapt asta se întâmplă și în cazul de față Ortodoxiei, creștinismului, pentru că noi suntem discriminați… Asta am simțit eu…
Părintele Teologos: Evident… Este vorba despre o luptă acerbă, cruntă, împotriva Ortodoxiei, o ură datorită unei energii demonice, a unui strat de dezinformare foarte mare, a ereziilor și anumitor lucruri care s-au întâmplat în istorie nu cu Ortodoxia atât, ci cu catolicismul recte cruciați, toate lucrurile cu Papa, cu averi și așa mai departe, care se aplică tuturor creștinilor.
Pelerin: Da, etichete.
Părintele Teologos: Etichete. Deci inclusiv ortodocșilor și cum spuneam, hai, să dovedești că nu ești elefant. Bineînțeles că atunci toți care se uită la istoria Bisericii și o văd, devin ortodocși. Din cauza asta în SUA, Ortodoxia se numește într-adevăr ca și high class religion, adică religia oamenilor învățați, religia oamenilor culți. Pentru că ăștia citind și văzând istoria Bisericii, zic: măi, da, creștinismul este Ortodoxia. Recunosc că Ortodoxia nu este roz, că nici eu nu am ochelari roz și cam măresc ăștia. Deci nu am eu ideea că Ortodoxia din punct de vedere uman e pe roze la ora asta. Dar Ortodoxia din punct de vedere duhovnicesc este credința adevărată, clar este credința adevărată. Și asta o mărturisesc și eu să sunt ortodox, dar și din cauza asta experienței mele în care am văzut că această credință are rezultatele scontate.
Ortodoxia – credința cea adevărată
Pelerin: Mă iertați, tocmai ce vorbeam înainte, îmi spuneau prietenii mei că nu, domne, nu există, voi, ortodocșii, noi spunem că suntem cei mai tari, că asta este egoism și nu înțelegeau de ce. Și n-am știut să le explic de ce Ortodoxia este adevărul absolut.
Părintele Teologos: Bun, așa a spus Domnul nostru Iisus Hristos. Din cauza asta rezultatelor. Adică, fraților, Ortodoxia nu este religia cea mai bună. Este știința medicală corectă care are ca scop vindecarea sufletului – a spus asta de 5 milioane de ori și o repet de încă 5 milioane de ori. Deci dacă este știința medicală corectă care are ca scop vindecarea sufletului, trebuie să vezi treaba asta. Adică unde sunt rezultatele, nu? Ok. Și asta se vede. Ăștia sunt sfinții. Din cauza asta se cinstesc sfinții în Biserică, fraților.
În fiecare zi avem sfinți nu știu câți. Sfinții se cinstesc în Biserică nu pentru că au nevoie de cinstirea noastră. Fraților, sfinții sunt bine mersi, sunt dumnezei după har cum bine se știe. Sfinții se cinstesc pentru noi ca să nu uităm și să ne aducem în continuu aminte că această știință medicală este de succes. Că uite, sfântul cutare, Sfântul și Dreptul Evdochim pe care îl sărbătorim mâine are moaștele nestricate și a avut o avut o viață virtuoasă, deci acest tratament dă rezultate.
Asta este Ortodoxia și din cauza asta se cinstesc sfinții. Și bineînțeles întâi de toate pe Maica Domnului, draga de ea, pentru că este prima și prin excelență persoană care a ajuns să fie Dumnezeu după har, să fie perfectă. Bineînțeles, Domnul nostru Iisus Hristos este altceva, este Dumnezeu adevărat și om adevărat, dar Maica Domnului…
Păi, da. Deci numai un om să fi ajuns și da, ok, această cură, această terapie de vindecare a personalității umane este valabilă, funcționează șandramaua. Ei, dar avem milioane și milioane de sfinți până astăzi, cu nucleul Sfinții Români din închisori.
Da și mă repet de un milion de ori, nu-i cinstiți. fraților! Deci una din marile probleme ale neamului românesc este că nu se cinstesc acești Sfinți din închisori – marea mea durere, să știți. Bineînțeles, acum trebuie să spun că totuși se fac anumite demersuri inclusiv la nivel de Patriarhie și așa mai departe și Dumnezeu să-i binecuvânteze că bine fac. Că încet-încet se mișcă lucrurile și anumiți sunt propuși pentru canonizare și așa mai departe. Și asta e foarte bine.
Dar trebuie în popor ca oamenii să-i citească pe ăștia. Adică ne renegăm tezaurul de fapt. Ne renegăm rezultatele acestei terapeutici de vindecare a sufletului uman și de ajungere al fericirea veșnică.
Libertatea
Pelerin: Ceea ce spuneați mai devreme, mă iertați, m-am gândit eu la următorul fenomen: în spatele urii care stă la acest efect de turmă, cred că stă dumnezeul lor care este libertatea. Libertatea e pusă ca dumnezeul lor și atunci… Adică tu îmi îngrădești mie libertatea?! Adică noi suntem toți ăștia și noi credem asta și tu?
Părintele Teologos: E o întreagă poveste aici.
Pelerin: Libertatea e dumnezeul lor.
Părintele Teologos: Eh, crezământul în gândul propriu este pseudo-dumnezeul lor și dumnezeul lor este diavolul care este cineva inteligent. Libertatea nu este inteligentă. Diavolul este inteligent, este un tip de minte. Înțelegeți? Și deci e cineva care planifică lucrurile. De foarte multe ori spun că sunt aia mari care nu știu ce… Măi, fraților, în spate este cineva foarte inteligent și foarte experimentat care e diavolul.
Deci hai, să-l lăsăm pe fratele că el pune întrebări și, da…
Te rog!
Cyberbullying și combaterea sa
George: Mă întorc puțin în discuție, am vorbit despre cyberbullying. Cum putem face față ca victimă a cestui fenomen?
Părintele Teologos: Of, Doamne, așa este. Trebuie să ne pregătim. După cum în sportul departe de Dumnezeu, în box, te pregătești adică să dai înapoi, la fel și aici. Aici nu trebuie să dai înapoi, aici trebuie să încasezi. Și pregătirea aici este rugăciunea. Adică fraților, dacă nu-L aveți pe Dumnezeu înăuntrul vostru nu o să reușești, nu o să reziste.
Pelerin: Adică Împărtășania?
Părintele Teologos: Nu. Da, bun, e evident Împărtășania, sigur, dar nu mă refer la asta. Mă refer la toată această terapeutică ce se numesc poruncile lui Dumnezeu, nu găsesc alt cuvânt. Se numește viață duhovnicească… E vorba de tot acest ascetism care îl activează pe Dumnezeu înăuntrul omului. Adică eu trebuie să cred în Dumnezeu nu pentru că așa mi-a zis bunica. Clar și asta!
Eu trebuie să cred în Dumnezeu că Îl văd pe Dumnezeu înăuntrul meu. După cum femeia crede că este gravidă, că îl simte pe copil înăuntrul ei, la fel și eu cred în Dumnezeu, știu că există Dumnezeu – da, sigur și din cărți, cum spuneam – dar și că L-am văzut înăuntrul meu. Dacă nu-L văd pe Dumnezeu înăuntrul meu și nu am conștiința veșniciei mele, atunci într-adevăr, viața mea se termină la un atac de cyberbullying care este un val de ură fenomenal și dacă tu nu ai o energie – dar nu îmi place cuvântul ăsta că imediat se duce în Vest, te duce departe de iubire – o energie iubitoare, o energie necreată a lui Dumnezeu…
Deci dacă n-am această energie necreată a lui Dumnezeu, adică iubirea să mă susțină, valul ăla de energie demonică ce vine prin cyberbullying, prin acest canal, mă termină, mă distruge. Și cum spuneam, omul poate să facă cu nervii, poate să aibă nervous-break-down, cădere nervoasă, că poae să ajungă până la sinucidere.Cunosc cazuri de sinucideri.
Un exemplu
Uneori face Dumnezeu să-i… ferească Dumnezeu! A fost în Grecia de exemplu, un caz, chiar o persoană foarte sus pusă din guvernul elen, căreia i-au făcut un astfel de bullying – Cancel Culture – niște probleme politice dacă nu mă înșel, dar în orice caz că ăsta avea o amantă. Sigur, nu-i bine, adică ferească Dumnezeu! E un păcat mare. Dar atât l-au terminat pe omul ăsta că s-a aruncat de la etaj. Efectiv s-a aruncat de la etaj, dar datorită faptului că omul era gras a căzut pe burta lui și a scăpat.
Da, râdeți, fraților, dar știți ce se întâmplă? Problema este că o întreagă Grecie dacă la început l-au făcut terci, că omul este porc, curvar, toate astea că mi-e și rușine să spun, după asta au început iarăși să-și bată joc de el și i-au distrus efectiv sistemul nervos, deci l-au terminat.
Bun și acum cine dă răspuns pentru sufletul acestui om. Înțelegeți? Ferească Dumnezeu! Lucrurile sunt foarte grave. Nu e a așa că da, scrii pe…, stai că mie nu-mi place cum cânți. Nu. Eu vorbesc de lucruri grave de tot. Înțelegeți?
Și deci numai cu Dumnezeu înăuntrul tău, deci numai cu cantitatea de iubire necesară ca să contrabalanseze acest mare val de ură care vine dintr-o parte importantă a acestui Adam global pe care l-a făcut Dumnezeu și acum este foarte distorsionat.
A întoarce celălalt obraz
George: Noi trebuie să credem în zicala: întoarece și celălalt obraz?Mai ales în situațiile astea.
Părintele Teologos: Da. Numărul unu – nu e zicală, e o poruncă a lui Dumnezeu și evident că trebuie să credem în așa ceva, așa este. Dar pentru asta trebuie să ajungi la măsura aia să o faci. Și dincolo de asta, e foarte important aici că trebuie distins între planul personal și planul comunitar.
Pe plan personal, neapărat trebuie să întorci și celălalt obraz. Deci dacă eu acum îți dau o palmă, trebuie să întorci și celălalt obraz. Asta numai Domnul nostru Iisus Hristos poate să o facă în absolut. Nimeni dintre noi nu poate să o facă în absolut, da. Trebuie să o facem însă.
Planul comunitar
Pe plan comunitar, lucrurile se schimbă. Adică nu poate să vină peste noi un agresor armat străin sau să vină un agresor economic străin și să ne pună ordine în țară, că trebuie să întoarcem noi și celălalt obraz și să ne exploateze neamul și așa mai departe. Nu, fraților! Adică crucea pe care mi-o asum eu, prin întoarcerea celuilalt obraz, nu pot eu să i-o impun și lui. Da? Pentru mine da, dar pentru celălalt dacă vine sau s-a atins, de exemplu, de soția mea, de doamna mea sau de neamul meu, păi, l-am luat cu fulgi cu tot.
Pe când noi în neam suntem exact pe dos. Adică dacă vine străinul să ne pună ordine în țară: da, sigur, să nu deranjăm, să… Și cu soția mea mă cert până în pânzele albe pentru că ea a făcut mazăre și eu am vrut fasole sau tot felul de nimicuri.
Deci bineînțeles că se aplică, dar trebuie făcută o distincție cum spuneam. Și asta este una din principalele probleme ale managementului comporatmentului agresiv, care nu se cunoaște în România, dar trebuie să știm cum se aplică. Cum și când și bineînțeles până unde, că la un moment dat nu o să mai rezisști și de-asta sfinții sunt…
Viața duhovnicească la oraș
George: Sunt de puțin timp în Sfântul Munte și deja am observat bucuria de a trăi mai ales aici, la chilie, la dumneavoastră.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
George: Vă admir din punctul ăsta de vedere și aș vrea să vă întreb: noi ca tineri cum putem face același lucru în oraș? Cu greutățile vieții…
Părintele Teologos: Da, evident. Fraților, să știți că din cauza asta sunt mănăstirile, din cauza asta e Sfântul Munte. Pentru că în lume se poate face, dar mult mai greu. Mult mai greu! Pentru că mintea nu se poate liniști în lume din cauza asta multor griji. Am amintit puțin în seara asta despre griji.
Program zilnic, constanță în program, rugăciune zilnică, program duhovnicesc zilnic. Tăiați din toate lucrurile astea și fraților, ieșiți în natură! Mergeți! Luați-vă și vă duceți! Veniți în Sfântul Munte! Bine, noi avem un program mai isishast, mai duhovnicesc, e greu să veniți la noi, dar unde puteți voi în Sfântul Munte, veniți, efectiv. Sau în România, mergeți la mănăstiri unde vă odihniți. Trebuie să faceți treaba asta. Înțelegeți?
Nu stați în betoane, în cubicule, în arhitecturi fără deschideri către cer, fără ferestre în sus. Și mă refer întâi de toate, din punct de vedere duhovnicesc aici. Deci tăiați, fraților! Ieșiți afară! Și mai ales să vă formați comunități în jurul bisericii, adică comunități terapeutice, că la asta se referă.
Vesticii știți foarte bine că au așa ceva, rehab-uri se numesc, pesiuni tot felul, psihologice, terapie de grup și așa mai departe. Frecție la picior de lemn. Da, e ceva, dar 1%. Dar la noi este mult mai mult! Este harul Duhului Sfânt și este perspectiva veșniciei, perspectiva vindecării adevărate în Duhul Sfânt adică în Persoanele perfecte (Sfânta Treime) și perfect iubitoare ale lui Dumnezeu. Deci dincolo de o terapie de grup, adică ne ținem de mână și ne jucăm cu păpuși și toate astea.
Gând de final
George: Pe final aș vrea să vă întreb cu ce gând ați vrea să rămână ascultătorii noștri din partea dumneavoastră?
Părintele Teologos: Să îți spun sincer?
George: Da, sincer!
Părintele Teologos: Cu niciun gând! Tăiați gândurile! Starea în care mintea este bătută de gânduri, este umbrită de gânduri, este o stare căzută. Mintea omului trebuie să fie crystal clear, adică să fie ca și cristalul, să nu aibă gânduri, adică să nu se miște haotic. Și asta vine prin rugăciune – întâi de toate prin rugăciunea lui Iisus. Adică să nu ne credem gândurilor și în clipa în care ne vine orice gând, să-l alungăm. Asta. Și multă nădejde, multă nădejde! Credință în Hristos! Asta!
George: Vă mulțumesc mult pentru acest interviu. Din păcate, nu mai avem foarte mult timp la dispoziție.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
George: Dragi ascultători, vă mulțumesc pentru atenția acordată. Vă invit să rămâneți în continuare pe frecvențele Radio Trinitas pt/ a asculta și următoarele rubrici pregătite de către colegii mei. O zi frumoasă!
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Sa ma iertati Parinte Teologos, va felicitam pt raspunsurile date si pt tot ceace faceți, dar daca trinitasul trimite asa reporteri, fara a avea macar temele facute, cu intrebari repetative , dar pe care le-ati deslușit Sfintia Voastră, este lipsa de respect atat fata de Dumneavoastra, cat si fata de ascultatori! Poate vede si Preafericitul acest interviu! Blagosloviti si iertati!