Întrebări și răspunsuri despre rugăciune – părintele Teologos

Vizionați un compendiu pe cât posibil complet legat de rugăciune, bazat pe Sfinții Părinți, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe baza întrebărilor pelerinilor. Sperăm că am răspuns la cele mai acute și mai des întâlnite întrebări legate de rugăciune – în principal legate de rugăciunea lui Iisus.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pregătirea pentru rugăciune

Părintele Teologos: Suntem la Schitul Lacu dimpreună cu niște închinători foarte dragi nouă. Și noi în fiecare seară vorbim, acuma pentru că unul dintre ei mi-a pus o întrebare foarte importantă și e un subiect foarte drag mie – despre rugăciune, de fapt – am zis că o să filmez toată treaba asta și după ce încerc să spun câteva cuvinte pe tema rugăciunii, așa ce-mi amintesc de la Sfinții Părinți și din experiența personală care nu este prea mare, dar totuși, mă rog, pot să spun de ceva. Că după asta băieții o să pună tot felul de întrebări.

Pe scurt, referitor la rugăciune. Întâi de toate fraților, primul lucru care îmi vine în minte, îmi vine în minte ceea ce spunea Sfântul Dionisie la Colciu că pregătirea pentru rugăciune este desăvârșita tăiere a voii. Adică, rugăciunea fiind vorbirea minții cu Dumnezeu omul nu poate să vorbească cu Dumnezeu dacă vorbește cu interesele sale personale, adică are multe voi, multe planuri – trebuie să facă aia și aia și aia. Și atunci, mintea i se răspândește în toate părțile.

Deci pregătirea pentru rugăciunea de performanță este ascultarea. Adică trebuie să tăiem toate grijile, să tăiem toate voile noastre, toate planurile noastre – pe cât posibil. Bineînțeles că mai ales în lume este imposibil treaba asta, dar pe cât posibil să se facă treaba asta și să ascultăm pe cât posibil de soție, de șef, de duhovnic și așa mai departe, astfel încât minte să ne fie limpede să putem să vorbim cu Dumnezeu. Pentru că am spus că rugăciunea este vorbirea minții cu Dumnezeu. Asta – numărul unu.

Numărul doi – o altă sursă foarte puternică, foarte importantă a răspândirii minții sunt acești centrii de plăcere, centrii de interes care astăzi din păcate sunt foarte mulți, foarte puternici și chiar este o întreagă știință, fraților – cum pot să-i furi atenția omului, cum pot să-i furi mintea, cum să poți să faci să-l faci dependent. De obicei, am discutat foarte mult pe tema asta, de obicei – de ecrane, de tiktok de toate astea. Am spus de foarte multe ori.

Programul constant

Eh, și fraților ca să tăiați toate treburile astea aveți nevoie de program, aveți nevoie de bărbăție, aveți nevoie de curaj și mai ales de gândul la moarte. Adică niciodată să nu uităm cine suntem, de unde venim și mai ales încotro îndreptăm.

Cu programul – fraților, deci întâi de toate, cum spuneam, trebuie tăiați acești centrii de plăcere puternici. Unul dintre principalii centrii de plăcere sunt știrile, jocurile, internetul – toate astea. Dacă puteți să tăiați complet, tăiați-le, dar hai, să zic să nu să nu presăm foarte tare, da… Bun, la ora asta știrile și toate astea sunt pe net. Nu zic că e bine, dar sunt pe net, nu mai există televizor, adică gata s-a dus, toate sunt pe net.

Fraților, pe net sunt, deci întâi de toate vă rugați și după aia vă uitați la știri. Nu întâi vă uitați la știri și după aceea vă rugați adică la ora 12:00 noaptea, picați de somn și așa mai departe după ce v-ați uitat la toate știrile, la toate filmele, toate fotbalurile și așa mai departe, să vă puneți și voi să vă rugați. Nu!

Rugăciunea înainte de toate

Întâi vă rugați și după aia vă uitați la știri sau citiți. Știrile, fraților, pe net sunt, nu pleacă de acolo, nu pleacă de acolo. Înțelegeți? Nu sunteți voi, cum spun acuma de foarte multe ori în ultima vreme, nu sunteți voi în marele stat major al armatei Ucrainei ca să vedeți știrea imediat ce iese pe post și dacă nu sunteți voi marele stat major al armatei Ucrainei nu o să aflați voi știrile de pe YouTube. Se află din alte părți, spun și public. Înțelegeți?

Deci dacă vedeți știrea după o jumate de oră în care vă faceți canonul de rugăciune nu se întâmplă nimic. Dacă vedeți meciul de fotbal după juma de oră mai încolo nu se întâmplă nimic. Nu trebuie să îl vedeți live. Înțelegeți? 

Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar nu suntem noi… Asta este foarte important – deci pe primul plan este rugăciunea. Primul bastion de apărare să fie rugăciunea și nu ultimul după ce am epuizat toate celelalte resurse.

Vin aici foarte mulți, vin aici foarte mulți oameni, fraților, care ne spun că sunt ortodocși și așa mai departe și când trebuie să te rogi, zice: nu mă rog. Mergi la biserică? Nu mă duc. Postești? Nu postesc. Bun și atunci undei rugăciunea? Unde e Ortodoxia voastră? Înțelegeți?

Adică fraților, puțină concretețe. Am mai spus asta de foarte multe ori. Adică trebuie să acționăm ca și creștini în cotidian, în viața de zi cu zi. Adică în clipa în care lucrăm, în clipa în care facem ceva în cotidian, în clipa respectivă trebuie să ne rugăm. oare Dumnezeu vrea asta? 

Și fratele care m-a întrebat e psiholog, da, Radu, Dumnezeu să-l binecuvânteze! Adică să zică: Vrea Dumnezeu să fac asta? Doamne, luminează-mă? Ce sfat să-i dau respectivului, pacientului care vine la mine? Și asta asta ajută foarte mult pentru că asta îl luminează și îi dă un sistem de valori corect, îi dă un sistem de valori corect, pentru că altfel omul astăzi are o minte foarte haotică, foarte haotică și masiv paralelă.

Stabilizarea minții

Am mai vorbit pe tema asta. Cel mai mult timp omul nu și-l petrece în rezolvarea problemelor, cel mai mult timp omul și-l petrece în switch, în schimbarea, în saltul de la o problemă la alta – că acuma trebuie să facă aia, trebuie să fac aia, trec la alta și cealaltă și așa mai departe. Haotic. Înțelegeți? 

Deci trebuie să ne întoarcem și stabilizarea minții se face prin rugăciune, prin contemplație, nu prin haosul mental care există în societatea de astăzi, care este indus, fraților, de civilizația actuală, care bineînțeles, civilizația actuală să se promovează prin canalele de media care sunt foarte agresive. Sunt o formă de război. Tiktok e cred că cea mai distructiv armă la ora asta. Înțelegeți?

O situație nocivă

Unde mai pui că chiar discutam înainte cu și cu băieții și îmi spuneau că Steve Jobs… Nu, Ștefan, cum era? Că Steve Jobs nu-și lăsa copiii să…?

Pelerin: Nu aveau device-uri smart în casă.

Părintele Teologos: Da, da, da. Deci nu aveau voie să folosească și așa mai departe. Și la fel și în China fraților, trebuie să știți, chinezii au doi algoritmi de inteligență artificială tiktok. Un algoritm este pentru chinezi, în care sunt promovate – cum să faci să ai succes în afaceri, cum să vă construiești și așa mai departe. Și altul este pentru outside of China, tot ce e în afara Chinei și prăjește creierul tinerilor. Înțelegeți? Tot junk-ul, toate gunoaiele. Să mă ierte bunul Dumnezeu!  Bine, nu vreau să jignesc pe nimeni, dar sunt și algoritmi de recunoaștere facială în tiktok prin care se promovează în față fetele tinere și tinerii care sunt atrăgători și care pot să genereze dependență. Acum nu spun că acești tineri sunt sataniști, ferească bunul Dumnezeu! Că nu sunt. Dar sunt frumoși și bineînțeles că asta dacă nu ești atent pentru mintea noastră slabă generează dependență și atunci toată ziua bună ziua ești pe tiktok. Înțelegeți?

Groaznic și nu numai că ești pe tiktok și pierzi vremea, din contră, devii și depresiv pentru că tu de fapt te compari cu cei mai frumoși tineri de pe planeta asta pe care ți-i oferă tiktok și atunci tu te deznădăjduiești.

Este o armă, fraților, foarte puternică. Războiul informațional, fraților, este cea mai puternică formă de război, să știți. Mult mai puternică decât războiul armat. Nu știu dacă un tanc poate distruge astfel cum a făcut tiktok-ul. Și cred că Radu, cred că chiar cu tine discutam: că ce se întâmplă cu copiii…?

Pelerin: Cu copiii celor care fac acum tiktok?

Părintele Teologos: Da! Ce o fi de ei? Înțelegeți? Dacă acuma nu au…

Părintele Teologos: Și Răzvan, cât timp vedeau?

Pelerin: Primele trei secunde.

Părintele Teologos: Da, primele trei secunde. Deci Răzvan postează pe tiktok, dar eu i-am spus foarte clar lucrul ăsta – să nu se uite, își prăjește mintea! Da. Dar are analitice și vede. Se uită la primele trei secunde și după primele trei secunde câți se mai uită? 10 – 5% sau cât e? 

Pelerin: 30, da…Da, față de 100%.

Consecințe

Părintele Teologos: Da, scade vertiginos că nu… Bun și atunci, gândește-te, deci principala mea problemă, am spus-o de un milion de ori, este timpul. Adică tot timpul trebuie să fiu atent la timp că nu pot să fac un podcast mai lung ca să mă exprim pentru că e timpul. Adică nimeni nu vede, toată lumea are ricoșează, adică sare. Și Răzvan pe care îl am că filmează deci asta face el: el îmi arată cu degetele cât… deci după 10 minute, îmi artă un deget, după 20 de minute, îmi arată două degete. Deci știu că trebuie să aterizez, trebuie să termin cuvântarea, nu pentru că termin ce am de spus, ci pentru că se termină timpul. Înțelegi? Deci asta asta face Răzvan.

Și părintele Pimen și el știe că după 14 minute, 15 minute trebuie să termine, că omul nu mai…, tânărul nu mai poate să…

Pelerin: Poți să și decupezi.

Părintele Teologos: Da, decupezi, da. Deci Răzvan trebuie să decupeze și platformele îl împing în a decupa și nici măcar titlurile nu poți să le pui complete, nu?

Deci adică nici litere nu sunt… deci nu poate să fie un titlu lung pentru că ăla nu mai citește. Ei, și atunci gândește-te că cineva care are are o asemenea lipsă de răbdarea acută –  1. ce familie o să facă omul ăsta? Că ai vrut să vorbim despre familie. Că nu o să aibă răbdare cu soția, n-o să aibă răbdare cu cealaltă persoană. Așa și 2. Cum se poate să se roage omul ăsta? Că în continuu Doamne miluiește și pac îi zboară mintea în altă parte. Doamne ajută, bzzz…

Educarea atenției

Deci este total, super-distrugător. Și din cauza asta n-am început cu tehnici de rugăciune, cu Doamne Iisuse și așa mai departe, ci am început cu educarea atenției. Adică măi, fraților trebuie să vă educați atenția! Trebuie să ne educăm atenția! Celularul fraților, nu produce radiații. Că nu cred că celularul produce radiații. Nu produce radiații. Adică bine, are radiații, dar radiațiile normale, deci nu sunt dăunătoare sănătății, cum se crede.

Deci fusese prin anii 2000 și ceva, deci atunci în urmă cu aproximativ 20 de ani, că, eu știu, celularul ar produce niște radiații și din cauza asta radiațiile astea sunt  dăunătoare pentru sănătatea umană. Nu sunt dăunătoare pentru sănătatea umană și s-a dovedit până astăzi. 

Pe vremea respectivă se spunea că provoacă cancer. Ei, dacă aceste radiații ar provoca cancer, păi, fraților, la ora asta toată lumea  ar avea cancer că toată lumea folosește celularul.

Duhul Sfânt a îngăduit însă tevatura asta în biserică ca să-i țină pe oameni oarecum rezervați în problema celularului, pentru că celularele prăjesc creierul nu prin radiațiile la cât e la 2,4 GHz sau cât e sau 5, mă rog, contează mai puțin, ci prin prin acest pușeu de dopamină oferit de aplicațiile din celular. Acolo e problema. Deci la folosința greșită. La dependența care este creată de către aceste aplicații care sunt foarte, foarte adictive.

Și cum discutăm puțin înainte cu Ștefan,  Jobs știa foarte bine ce face și Jobs când a făcut sistemul de operare de la de la Apple, deci noul sistem de operare, a spus: o să fac un sistem de operare de o să vină să-l lingeți. Adică deci el știa clar că face ceva foarte lipicios, foarte adictiv și din cauza asta le-a spus copiilor lui – nu o să nu se atingeți de treaba asta.

Da. Ce să zic? Ferească Dumnezeu!

Deci primul lucru în cazul rugăciunii, Răzvan, este tăierea tuturor acestor centrii de plăcere, clar. Și aici trebuie program și cum spuneam întâi de toate ne rugăm și după aceea ne uităm la știri, fotbal și toate astea.

Bineînțeles că ar fi foarte bine să nu ne mai uităm, dar mai intră în sevraj oamenii, știi. da, că îi vezi că nu mai… adică, tremură toți dacă n-au net.

Tipuri de rugăciune

Partea a doua, referitor la rugăciune, ar fi foarte bine să vorbim despre tipurile de rugăciune. Pentru că mintea noastră este foarte, foarte bolnavă. Și aici avem hai, să zic așa o clasificare cu două tipuri de rugăciune. Avem rugăciunea de cerere – Doamne dă! Și rugăciunea de mulțumire – Doamne mulțam! Și Sfântul Tihon, starețul Sfântului Paisie Aghioritul spunea că „Doamne dă!” este o drahmă și „Doamne mulțam!” este 100 de drahme. Adică Dumnezeu apreciază mult mai mult iubirea omului față de El și trebuie să știți că deschiderea harismelor se face prin recunoștință.

Recunoștința și mulțumirea față de Dumnezeu

Adică fraților, să nu fim ca și câinele când îi arunci o bucată de cârnat și-l ia și se duce cu așa mai departe fără să mulțumească. În clipa în care omul mulțumește, în clipa respectivă zice Dumnezeu: aha, deci omul e cu obraz! Îi place, e recunoscător.  Dacă nu mulțumim, ne închidem în însingurarea noastră, ne închidem în cadrele foarte strâmte ale propriului egoism și atunci Dumnezeu nu ne mai dă. Dumnezeu nu ne mai dă pentru că noi suntem de fapt niște uzurpatori ai harului Său și asta ne distruge. Adică ne putem mândri cu harul Său.

După cum știți foarte bine că foarte mulți, din păcate, sper să nu fie, dar știți că așa este, foarte mulți oameni se mândresc cu niște harisme naturale de la Dumnezeu pe care Dumnezeu le-a dat din belșug: o voce foarte bună, un talent compozițional, actoricesc, politic, oratoric și așa mai departe. Deci oamenii respectivii în loc să zică „da, Doamne, mulțam!” și să-i ajute pe ceilalți, ei să mândresc cu astea și se auto-distrug.  Atunci Dumnezeu bineînțeles zice stop, nu dă mai departe.

Bineînțeles acuma, Dumnezeu știe în complexitatea înțelepciunii Sale cum gestionează lucrurile, dar toți Sfinții Părinți spun asta inclusiv Sfântul Iosif Isihastul – unul dintre ultimii mari sfinții părinți, așa – spune că cheia deschiderii porții harului, prin care vine harul, robinetul de la conductă este mulțumirea, recunoștința. Deci totdeauna fraților, să mulțumiți. Deci când Dumnezeu ne dă ceva să ziceți: Doamne mulțam! Slavă Ție, Doamne! Înțelegeți?

Bineînțeles și papa Tihon, Sfântul Tihon a spus lucrul ăsta într-un mod mult mult mai simplu. Acuma că am scăpat și am zis papa Tihon este foarte bine să știți fraților, o mică paranteză. Deci în Sfântul Munte, la ieromonahi, adică la preoții călugări li se spune papas. Să nu vă scandalizați! Trebuie să știți că mai demult erau foarte mulți papi. Astăzi au rămas doar doi papi – Papa de Alexandra și papa de Roma. Noi nu avem nimic cu titlul de papă în cazul papei de la Roma, ci avem cu ereziile cu, mă rog, lucrurile pe care le spune acest acest arhiepiscop de Roma. (Zgomot în depărtare) Nu e șacal, e altceva.  Închidem paranteza.

Revenim la rugăciune. Deci am spus că sunt cele două: de mulțumire și de cerere. Deci fraților, de multe ori e cel mai bine să fie rugăciunea de mulțumire.

Rugăciunea de cerere

Rugăciunea de cerere de obicei este folosită, dacă doriți, sau apare, cred că ăsta e cuvântul cel mai bun, apare în cazul rugăciunilor spoveditoare. Adică în clipa în care ne rugăm noi cu cuvintele noastre și atunci începem să ne rugăm și să spunem la Dumnezeu: Doamne, dă aia și aia și aia și aia și așa mai departe. Aceste rugăciuni bineînțeles că sunt ascultate de către Dumnezeu pentru că sunt produsul sincer al inimii noastre, însă aici avem două mari probleme.

Prima problemă este, după cum spuneam puțin înainte, este viziunea foarte strâmtă a propriului nostru egoism, cadrele foarte strâmte ale egoistului nostru. Pentru că noi tindem, încercăm să-L închidem pe Dumnezeu în cadrele acestei viziuni. Adică Dumnezeu să facă ce zic eu acuma și așa cum vreau eu – ce se vede pe pomelnice. Fraților, vă rog frumos, deci cu mult drag vă spun așa, pe pomelnice nu mai scrieți că pentru sănătate, pentru bunătate, pentru bac, pentru aia, pentru aia. Știe Dumnezeu! E mai deștept ca noi și știe foarte bine. Vă rog să mă iertați că spun așa.

Deci scrieți acolo doar numele și știe bunul Dumnezeu. Să nu dictăm noi lui Dumnezeu că nu suntem mai înțelepți decât Dumnezeu, după cum spune unul dintre cei mai mari sfinți ai Ortodoxiei – Sfântul Isaac Sirul, Avva Isaac, mare sfânt.

Deci asta este o mare problemă cu rugăciunile spoveditoare, adică încerc eu să-I comand lui Dumnezeu și dacă Dumnezeu nu face cad în deznădejde, mă tulbur și așa mai departe. Și unde mai pui că acest mod răspândește mintea, după cum vorbeam înainte. Adică mă gândesc acuma ce să mai spun lui Dumnezeu, ce să mai așa mai departe. Măi, fraților, nu e bine așa e bine așa!

Rugăciunea liniară și rugăciunea spoveditoare

Și din cauza asta există alte două alte două forme de rugăciune. Este vorba de rugăciunea liniară care este rugăciunea sfinților, deci rugăciunea spoveditoare a sfinților pe care o vedeți în cărțile de rugăciune, o vedeți la slujbă. E poveste. Tatăl nostru care ești în ceruri, acatist, un paraclis. Asta este mai curată decât rugăciunea…, mai bună oarecum decât rugăciunea spoveditoare – care trebuie făcută. Rugăciune spoveditoare, neapărat! Dar rugăciunea liniară este mai bună decât rugăciunea spoveditoare. De ce e mai bună? Pentru că este, cum spuneam, produsul inimii sfinților și nu produsul inimii haotice a noastră dar și aceasta datorită faptului că are foarte multe cereri și cuvinte și gânduri provoacă răspândirea minții. Nu?

Provoacă răspândirea minții și asta vedeți când citiți un acatist, un paraclis, citiți, citiți și la un moment dat la sfârșit mă trezesc pe la Tokyo pe undeva. L-am citit, nu l-am citit? L-ați citit. Dar mintea a zburat. Mintea e atenția ultimă. Înțelegeți?

Și aici se vede diferența dintre minte și logică pentru că citiți cu logica, dar mintea zboară – sunt două părți raționale diferite ale sufletului, dar să nu intrăm acuma detalii, să rămână la rugăciune că să deschid foarte multe…

Rugăciunea ciclică

Revenind, deci avem rugăciunea spoveditoare, avem rugăciunea liniară și deci cea mai puternică formă de rugăciune este rugăciunea ciclică, rugăciunea într-un gând: Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă! „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” este cea mai puternică formă de rugăciune pentru că lovești în acest mare parazit, mare parazit al societății actuale în principal care este răspândirea minții, haosul.

Datorită faptului că în această rugăciune „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” nu avem multe gânduri, de fapt, avem un singur gând, din cauza asta este o rugăciune care luptă foarte tare în răspândirea minții și este mult mai puternică.

Folosirea metanierului

Rugăciunea lui Iisus este mult mai puternică pentru că luptă răspândirea minții și pentru că are numele domnesc în ea. Și pentru ca să luptăm și mai eficace în răspândirea minții și să ne păzim mintea și mai bine, se folosește metanierul. Țin minte, Radu, când m-ai întrebat de metanier ce se face și așa mai departe.  Eu am aici două metaniere, mă rog. Ăsta, îl vedeți așa, este un metanier care este un metanier de 100. Eu recomand de obicei metanierul ăsta. Unii folosesc metanier de 33. Cel de 33 ar trebui să se învârtă de foarte multe ori. Metanierul de 100…,  noi folosim și metanier de 300 în Sfântul Munte – îl am la chilie, nu-l aduc acuma.

Metanierul ăsta are pe niște boabe, cred că se văd, sunt roșii. De ce? Astfel încât să putem să numărăm. Metanierul este foarte important. De ce? Pentru că: 1. apare problema numărului – Dumnezeu nu este comerciant adică nu dau atâta, îmi dai atâta – ci numărul asigură constanță, numărul asigură program, numărul asigură ascultare de program, asigură această bărbăție, acest control, autocontrol. Și din cauza asta, cum spuneam, la fiecare bobiță se face câte un Doamne Iisuse și mai ales, deci monahii fac și cruce ca să se păzească de atacuri demonice. Deci „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”….

Și asta se spune în picioare, cel mai bine ar fi în picioare, de ce? Pentru că poziția cea mai bună de rugăciune e poziția în picioare, cea în care se împlinește persoana. Și din cauza asta în icoane la slujbe îi vedeți pe toți sfinții în picioare la slujbă și mai ales trebuie să știți fraților că Liturghie să stă în picioare. Deci mai ales la momentele importante, la Evanghelie, de ce spune acolo preotul sau diaconul, mă rog, spune: „cu înțelepciune, drepți să ascultăm Sfânta Evanghelie” și toată lumea stă jos  sau îngenunchează. Fraților, nu se îngenunchează la Evanghelie, se stă în picioare, pentru că atunci mintea se adună pentru că este poziția în care ne-a creat Dumnezeu. Închidem multele paranteze și ne întoarcem iarăși la rugăciune.

Deci ăsta este cu numărul. Da? Și din cauza asta se dă canon de X Doamne Iisuse – câte o fi.

Semnificația numerelor

Pelerin: Au vreo semnificație 100 sau 33? De sunt de 100 și de 33? 

Părintele Teologos: 100 are semnificație și boabele astea roșii de aici nu sunt de decor, semnificația este că este un număr foarte foarte ușor divizibil adică tu poți să-ți faci canonul – bineînțeles că ar trebui să-ți faci sau cândva totul o dată, dar de multe ori nu se poate treaba asta și atunci clipa în care ești la lucru și ai un relaș, ții minte că ți-am spus când așa, fă o pauză și fă o parte din canon. Foarte important asta ca să se curețe mintea, știi.

Atunci faci 100 sau dacă nu poți 100 faci 50 din cauză asta mărgelele astea – că sunt la 25, 50, 75, 100. Și fiind astfel de numere care sunt foarte divizibile și foarte ușor de ținut minte, ții foarte bine minte numerele. Și astea se pot chiar nota și dacă vrei să fim advanced, cum se numește așa, mărgelele astea nu sunt nici de decor nici astea, însă sunt un contor – deci la fiecare sută tragem câte o mărgea, astfel încât să știm pe tema numărului.

După care iarăși un avantaj foarte foarte important al metanierului este faptul că folosim pipăitul. Probabil că știi ca și psiholog, pipăitul este cel mai puternic simț uman. Adică simțul care generează cele mai puternice emoții.

Deci în clipa în care pipăi, în clipa respectivă se adună mintea foarte bine. Poți să încerci să zici fără metanier și cu metanier – să vezi că e diferență de la cer la pământ și mai ales dacă faci și semnul crucii la fiecare boabă Doamne Iisuse se adună mintea foarte foarte tare.

Deci din cauza asta e foarte important metanierul. Și bineînțeles rugăciunea, cum spuneam, e foarte importantă și datorită faptului că pot s-o pornești oriunde și oricum – în tramvai, în autobuz, chiar și la volan, bine la volan nu folosești metanierul, ci conduci. Și deci mintea se curăță foarte bine, nu mai merge haotic și atunci ușor nu se înșală, ușor nu se înșală în clipa care se spune rugăciunea asta.

Rugăciunea minții

Și mă rog, dacă continuăm pe tema asta, dacă continuăm pe rugăciune o să vedeți că la un moment dat rugăciunea lui Iisus o să înceapă să se spună singură în părțile raționale ale sufletului, care se numesc împreună minte: e vorba de logică și minte, da, care astea la un loc tot minte se numesc. Mă rog, este un limbaj așa puțin mai eliptic, dar ce să zic? Cum Regatul Unit al Marii Britanii se numește Anglia, când în Anglia este doar o țară sau cum să zic, The Netherlands, Țările de Jos se numesc Olanda de la o provincie de acolo, la fel și părțile raționale ale sufletului se numesc minte.

Asta-i rugăciunea minții. Deci rugăciunea minții, fraților, este o stare specială a rugăciunii lui Iisus. După cum și rugăciunea inimii este o stare specială a rugăciunii lui Iisus în clipa în care rugăciunea coboară în inimă adică să rostește neîncetat în părțile iraționale ale sufletului care împreună se numesc inimă.

Și atunci omul își recapătă unitatea originară și originală și pentru asta au murit sfinții, fraților. Atunci apare în minte o luminare foarte mare, o stabilitate foarte mare și cum spuneam mintea ușor nu se înșală. Și asta este rugăciunea neîncetată.

Deci cam asta ar fi foarte pe scurt așa despre rugăciune. Nu știu, am lămurit?

Respirația în timpul rugăciunii

Pelerin: Părinte, despre respirație, nu ne spuneți nimic?

Părintele Teologos: Legat de rugăciune, vrei să spui?

Pelerin: Da.

Părintele Teologos: Da, bună întrebarea. E bine să o eviți. Sfinții Părinți într-adevăr au vorbit despre respirație în cazul rugăciunii, de ce? Pentru că e vorba de metanier, de fapt.

Pelerin: Mă iertați, mă refeream la Doamne Iisuse.

Părintele Teologos: Da, da, la Doamne Iisuse. La asta mă refer.

Pelerin: La acatist n-ai cum să-ți ții respirația.

Părintele Teologos: Da, da, da. De ce? Deci e vorba de cam ce înseamnă cu metanierul, adică părinții doreau să lege rugăciunea de respirație astfel încât s-o lege de un obicei sau nu știu cum să-i spun, de o funcție care se întâmplă în continuu. Și deci respirația să-ți aducă aminte de rugăciune. Asta era ideea.

Deci în clipa în care respiri și inspiri îți aduci aminte rugăciunea și atunci o spui neîncetat de fapt. Și bineînțeles că până astăzi, adică mă rog, ar trebui, da, se întâmplă.  Monahii din Sfântul Munte în clipa în care fac o lucrare cu mâinile, manuală, spun rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”

Dar mai ales pentru noi astăzi lucrul ăsta e foarte dificil și în loc ca mintea să stea închisă pe cuvintele rugăciunii, pentru că principalul mod, factor ca rugăciunea să fie cu roade, trebuie ca mintea să-ți fie închisă pe cuvintele rugăciunii. Adică nu trebuie să-ți zboare mintea nu știu unde, ci să fii atent la ce spui.

Eu acum când spun „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” – mă auzi? Ei, la fel eu trebuie să mă aud pe mine în clipa în care spun asta, deci nu să mă gândesc la eu știu, ce o să mănânc mâine.

Pelerin: Să și înțelegi.

Părintele Teologos: Să și înțelegi – păi, la asta mă refer aici. Atenția, mintea trebuie să fie centrată pe cuvintele rugăciunii, să nu fie gând. 

Pelerin: Contopești…

Părintele Teologos: Da, da, da. Exact, bun. Și respirația cu toate că are avantajul că e ceva constant și continuu dacă oamenii nu sunt atenți și n-au liniște desăvârșită, deci isihaști atunci în loc să se gândească la Hristos, o să se gândească – băi, cum să leg rugăciunea asta de respirație? Deci din cauza asta astăzi nu se mai recomandă treaba asta, pentru că e foarte dificil și mută atenția de la persoana lui Hristos, mută atenția la respirație.

Pelerin: Și noi, cei din lume… Ce ne recomandați?

Părintele Teologos: Am spus că nu. Să nu folosești respirația.

Lungimea rugăciunii

Pelerin: Părinte, are vreo importanță lungimea, forma rugăciunii – cea lungă sau cea scurtă?

Părintele Teologos: Așa este. Are, are importanță. De ce? Pentru că am spus că mintea noastră este vraiște și cu toate că… de fapt a fost un arc peste timp – la început, rugăciunea în forma ei originală era „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Sfântul Apostol Pavel așa zice: că doresc să spun cinci cuvinte cu mintea mea decât mii bisericești. Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Cinci sunt.

În timp, într-adevăr a apărut în anumite zone și așa mai departe, rugăciunea creștea -„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și a tuturor sfinților Tăi! Amin”. Din evlavie.

Da, ok, dar rugăciunea mai ales astăzi trebuie să fie cât mai scurtă astfel încât să nu se răspândească mintea. Astăzi mintea noastră este foarte slabă și din cauza asta tot Sfântul Munte, toată tradiția Sfântului Munte și noi recomandăm și spunem din experiența și noastră și a celor cu care suntem în contact, forma scurtă pentru că se ține mult mai ușor. Se ține mult mai ușor: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Atât. Că dacă o lungești se sparge. Înțelegeți?

Cum spuneam trebuie să fii isihast sau trebuie să fii… mă rog, nu intrăm în detalii acuma.

Pelerin: Să ai o viață liniștită.

Părintele Teologos: Da, da, da. Deci „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. Și tot Sfântul Munte care, bine, eu sunt un ratat, dar aici sunt părinți care sunt isihaști și spun „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. Sfântul Porfirie… Sfântul Paisie Aghioritul la fel, Sfântul Efrem Katunakiotul la fel, Sfântul Iosif Isihastul la fel. 

La început mai ales, trebuie să fie rapidă, relativ rapidă astfel încât să nu apară gânduri, să nu intre gânduri. Trebuie să fie ca și un cerc de foc, știi, în care să nu intre alte gânduri. Adică tu să fii cu rugăciunea acolo și să te desprinzi de acele lumești. „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”…. Mai ales la început.

Dar asta depinde și de caracter. Sunt anumite caractere care „Doamne…. Iisuse Hristoase…., miluiește-mă…!” Ca să o simți. Dar în principal pentru oameni și pentru tinerii de astăzi, dacă faci treaba asta, în 10 minute el se gândește la orice altceva în afară de rugăciune. Înțelegeți? 

Voiai să spui ceva.

Rugăciune cu binecuvântarea duhovnicului?

Pelerin: Voiam să vă întreb dacă acest tip de rugăciune poate fi practicat de oricine sau ar trebui binecuvântarea duhovnicului?

Părintele Teologos: Nu.

Pelerin: Este obligatorie sau?

Părintele Teologos: Nu. Asta este o filieră rusească apărută… o întreagă poveste cu treaba asta cu binecuvântarea duhovnicului. De ce? Pentru că rușii se dedicau acestei treburi, dar într-un mod oarecum habotnic.

Și mai ales că în clipa în care înaintezi pe rugăciunea asta, apar anumite efecte. Că de fapt pentru asta facem. Dar în efectele astea poate să să intre și vrăjmașul, știi, și atunci rusul – nu judecăm pe toți că mai ales rușii au niște sfinți enormi, gigantici, dar în principal sau, cum să zic, mojicul de obicei are tendința asta să nu întrebe. Și atunci acolo a apărut neapărat să întrebi. Să întrebi, dar să întrebi în clipa în care avansezi pe rugăciunea asta nu la început.

E adevărat că dacă e să e binecuvântare poți să iei binecuvântare pentru orice, dar nu se impune. Pentru că s-a ajuns acolo – „să nu faci treaba asta dacă nu iei binecuvântare”. Nu așa! Nu. Asta este cea mai bună formă de rugăciune și se poate face.

În Bizanț era în cotidian. Adică toți o făceau. E adevărat că în clipa în care ajungi la nivel mai înalt al rugăciunii la care se poate ajunge inclusiv de către mireni, în clipa respectivă întrebi. Nu crezi tu la tot ce se întâmplă, în toate luminile și toate astea.

Pelerin: Până la urmă calitatea rugăciunii e mai importantă decât cantitatea. 

Calitatea vs. cantitatea rugăciunii

Părintele Teologos: Exact. Calitatea rugăciunii e mai importantă decât cantitatea și calitatea contează, dar spune Sfântul Efrem Katuankiotul: ca să vină calitatea e nevoie de cantitate. Trebuie să ai cantitatea și trebuie să ai constanță. Cred că am vorbit într-un milion de ori în clipuri pe tema asta – constanța și programul. Asta Părintele Iosif Vatopedinul ne- spunea la fiecare 5 minute până când la un moment dat, noi, ăștia ne uitam oarecum chiorâș: ce vrea Bătrânul? Și acum eu zic: slavă lui Dumnezeu că știa Bătrânul ce vorbește.

Ritmul rugăciunii

Pelerin: Despre ritm să nu uitați să ne spuneți!

Părintele Teologos: Ritm. Am vorbit de ritm. Trebuie mai rapid, dar depinde de la caracter la caracter. Mai rapid și de ce? Ți-am spus ca să nu intre gânduri.

Pelerin: Și cât timp să ținem așa?

Părintele Teologos: Câți ani vrei tu.

Pelerin: Nu, rapid….

Părintele Teologos: Auzi ce îți zic eu – deci rugăciunea o să te învețe. Zii-o rapid și o să vezi! Dacă Sfântul Porfirie o spunea rapid, Sfântul  Efrem Katunakiotul o spunea rapid, Sfântul Iosif Isihastul o spunea rapid, Sfântul Paisie o spunea rapid, noi toți în Sfântul Munte o spunem rapid. Înțelegeți?

Deci nu e…, dar cum spuneam sunt anumite caractere care… Și atunci o să vezi că rugăciunea este o energhia – energie, dar energie… Eu mă feresc de cuvântul ăsta că din păcate este un cuvânt care este cu un sens distorsionat, provenit din Orient, știi, din yoga că și acolo sunt niște energii, dar sunt demonice, rău de tot fraților. Yoga nu este gimnastică. Yoga este demonism pur. Căutați pe site Klaus Kenneth să vedeți ce spune omul ăla care a avut o experiență.

O experiență

Omul a ajuns la nirvana, da. Eu nu-l validez pe Klaus ca și avva în Biserică. Îl validez pe Klaus ca și un om care a avut experiența lucrurilui astuia și deci are putere în cuvânt, că a trăit omul treaba asta. Atunci poate să vorbească din experiență.

Deci eu m-am întâlnit cu Klaus și mi-a spus prin ce a trecut omul ăsta, ferească Dumnezeu! Nu vă puteți imagina. Era de 27 de ori să moară. De 27 de ori să moară. Dar când zic să moară, nu să moară că îl apucă puțin leșinul. Deci omul se încurcase cu magie neagră și cu cartelul droguri din Mexic și era sus la 6000 m în Anzi, acolo și l-au dezbrăcat complet, în pielea goală, vă rog să mă iertați, și l-au pus să-și sape groapa ca să-l împuște.

Și ăștia erau cu armele să-l împuște. Și în clipa în care își săpa groapa zicea „Doamne, dacă exiști scapă-mă de aicea!” Și ce s-a întâmplat?

Deci în clipa în care săpase, cât să zic, jumate de metru sau ceva de genul asta, în clipa respectivă vine din pădure un alt cartel rival de droguri și încep ăștia să se împuște, să se omoare între ei și ăsta era în groapă, fraților, vă dați seama, ceva de genul ăsta. Deci la jumate de metru în pământ și era acolo ăia se mitraliau deasupra lui. S-au împușcat toți, au murit toți și a scăpat numai el. Da și a zis: „clar există Dumnezeu!” Vă dați seama.

Și după toate experiențele astea, bineînțeles că s-a și demonizat Klaus înainte de a veni la Ortodoxie. Și nu știu dacă știți cine l-a adus la Ortodoxie. Sfântul Sofronie de la Essex, el l-a adus. Și l-a și scăpat de demoni.

Și l-am întrebat pe Klaus și am zis: Klaus care a fost cel mai dificil moment din viața ta? După 27 de întâlniri cu moartea, deci nu joacă, inclusiv demonizări… Și a zis că: cel mai dificil moment din viața mea este clipa în care – și acum vreau să mă iertați – este clipa în care îl aduc pe cineva Ortodoxie și omul respectiv se scandalizează din cauza unui ortodox cu rasă sau fără rasă care nu este la măsura așteptărilor.

Deci fraților, ferească Dumnezeu de scandaluri! Și bine a zis Mântuitorul că vai, vai de cel prin care scandalul vine. Vă rog să mă iertați dacă am scandalizat pe cineva, nu vreau să scandalizez pe nimeni! Deci ferească Dumnezeu!

Cu toate că bineînțeles că sunt un păcătos și este o mare răspundere asta și fac tot posibilul să dau cuvântul Sfinților Părinți cât se poate și să fiu în voia lui Dumnezeu. Deci asta a fost cu Klaus.

Nu știu, am venit așa pornit de nu știu unde și am ajuns iarăși nu știu unde. Mă rog, alte întrebări!

Poziția ortodoxului

Pelerin: Părinte, pentru noi ca ortodocși, referitor la comportamentul nostru – dacă ne simțim, nu știu, provocați de către un musulman, un protestant, un ateu – este mai înțelept să răspundem din cunoștințele noastre? Sau să nu intrăm în conversație care poate să aducă patimi, să ne supărăm…?

Părintele Teologos: Da, da, da, pentru că la voi acolo în Elveția într-adevăr…

Pelerin: Nu, în general…

Părintele Teologos: În general. Dar vreau să spun diaspora.

Pelerin: În diaspora e mai greu…

Părintele Teologos: Știu, știu. Da, spune Sfântul Apostol Pavel – după prima și a doua sfătuire lasă-l, lasă-l. Deci tu asta o să vezi pe el, o să vezi dacă întreabă bine intenționat. Eu asta văd pe comentarii. Deci dacă cineva este bine intenționat și întreabă, păi, chiar mă lupt să răspund, știi? Pentru că bineînțeles, eu am și viața mea duhovnicească și nu sunt toată ziua pe net cum cred unii. da, că unii – părinte, sunteți în continuu… Nu sunt în continuu pe net și acuma nu sunt pe net, deci filmarea asta nu e pe net. O să fie pe net când o să fie, dar eu acuma sunt cu voi în Sfântul Munte, slavă lui Dumnezeu!

Și atunci, într-adevăr încep să răspund la cât se poate, dar intru  foarte puțin și am conștiința și chiar vreau să-mi cer iertare față de oameni că foarte mulți îmi pun întrebări pe toată canalele și reușesc să răspund. Dar dacă vezi pe cineva că e agresiv și așa mai departe și înțepenit, îl las, că nu vrea Dumnezeu prin tine atunci să-l convertească pentru că nu e pregătit, nu e pregătit.

A fi pregătit pentru adevăr

Și știu, fraților, pe cineva în România – să nu spun pe post că încă trăiește – deci fraților, ăsta este… nu știu dacă e cea mai mare capacitate teologică din România că, mă rog, fiecare are preferințele lui, dar ăsta este tobă de carte, adică nu vă puteți imagina, enciclopedie ambulantă e omul.

Și ăsta mergea cu trenul cred că, nu mai țin minte de la București la Sibiu sau ceva de genul ăsta, și era singur în compartiment și la un moment dat, intră un protestant în compartiment și neștiind pe cine are față începe să-și debiteze, să spună. Și începe omul ăsta geniu, că într-adevăr e geniu, dincolo de erudiția sa și de capacitatea sa, și fraților, l-a făcut praf. L-a tocat mărunt. De la Sfinții Părinți, din istoria Bisericii, din dovezi arheologice deci ăla nici aer nu mai lua, era ca și peștele pe uscat. Ore, ore, ore, ore, ore în continuu, în continuu, în continuu și după nu știu câte ore în care ăla mic, cum să spun, era lipit de perete, de banchetă, să se dea jos și când se dă jos se întoarcere către el  și-i zice: să știi că tot eu am dreptate! Și pleacă.

Na! Înțelegi? Nu a vrut Dumnezeu. Sau putea să doarmă, să zică rugăciunea lui Iisus, să facă ceva… nu a vrut Dumnezeu. Deci poți să dai cu tunul. Mai bine te rogi pentru el! Exemplul personal. Te rogi, exemplul personal și pe ultimul plan să fie cuvântul.

Că dacă tu te rogi pentru el atunci atragi harul lui Dumnezeu, îl luminezi pe el și exemplul personal îl vede și zice ok, vreau și eu, mă interesează. Înțelegeți? 

Da și pot să dau multe exemple pe tema asta.

Rugăciunea pentru ceilalți

Pelerin: Cât de importantă este rugăciunea pentru celălalt și ce efecte poate avea în ambele sensuri?

Părintele Teologos: Da. Este foarte importantă pentru că îl reface pe acel Adam originar și original de care am vorbit în atâtea clipuri. Este canalul care reface unitatea, canalul iubirii. În clipa în care te unești cu celălalt – în clipa respectivă respectivă te unești cu celălalt existențial – dacă celălalt are energie harică o simți și tu. Adică unii chiar se rugau pentru sfinți – adică nu pentru sfinții care sunt canonizați că deja e oficial – dar se rugau pentru sfinți sau se rugau pentru oameni duhovnicești, simțeau har, în clipa în care se rugau pentru cineva. Că vine înapoi. Tu vrei să-l ajuți pe respectivul și primești.

Dincolo de faptul că oricum primești har în clipa care te rogi pentru cineva pentru că este un gest de dragoste, un gest de refacere acestuia Adam global de care vorbește foarte bine Sfântul Sofronie de la Essex, primești har pentru că ești ești în în naturalețea iubirii lui Dumnezeu, dar primești har și de la el ca și sursă de har.

Probleme

Pe de altă parte, într-adevăr deci dacă celălalt este o groapă de har, adică are multă energie demonică, atunci sunt probleme. De vreme ce te unești cu el, pot să vină asupra ta aceste energii și din cauza asta Sfântul Ioan Evanghelistul, în epistola lui sobornicească spune că oamenii să se roage pentru ceilalți – ideea este asta – dar nu pentru cei care au păcate de moarte. Sunt și păcate de moarte, dar nu zice să se roage pentru cei care au păcate de moarte.

Pelerin: Și de unde să știm dacă au păcate de moarte?

Părintele Teologos: O să spun și asta. De ce? Pentru că Sfântul Ioan se adresează turmei Bisericii și zice: băi, fraților, nu vă băgați acolo unde sunt sunt energii demonice mari că o să pățiți. Bineînțeles că biserica din punct de vedere instituțional se roagă pentru toată turma Bisericii și vedeți că ecteniile pe care le rostește la Liturghie pentru toți așa mai departe. Dar dacă cineva nu are har mult de la Dumnezeu, nu are o iubire mare de la Dumnezeu și așa mai departe, dacă se roagă pentru cineva vine asupra lui. ȘI asta se întâmplă fraților, să știți mai ales cu instituțiile. Adică de exemplu în clipa în care starețul se roagă pentru ucenicii lui și ucenicii lui nu sunt cam cum ar trebui să fie, starețul primește ispitele ucenicilor. Înțelegeți? 

Se întâmplă asta.

Sau părinții când se roagă pentru copii. Și trebuie să vă rugați pentru copii. Și atunci copiii și ucenicii simt acoperământul părinților lor și asta este atâta de tare că se folosește să spunem la toate slujbele. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri.  Și eu acum cu asta am început: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri… Să avem umbrelă. Să avem umbrelă de har așa, un scut. Foarte important și foarte tare, este esențial treaba asta. E foarte puternic. Și dimineață când ne trezim, fraților, Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Când trebuie să facem ceva – Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri.  Neapărat și neapărat.

Puterea instituției

Pelerin: Atunci, în mod particular să presupunem o situație clasică în care într-o familie există cineva care a luat lucrurile în serios, dar tot în cadrul familiei sunt niște persoane care au aceste păcate grave. Cum îl ajuți? Prin rugăciune sau îl poți ajuta prin rugăciune?

Părintele Teologos: Bineînțeles că îl poți ajuta prin rugăciune, pentru că acolo este voia lui Dumnezeu. Deci dacă găsești citatul, Răzvan,  și nu ne depărtăm de subiect poți să îl spui.

Deci în cazul familiei, e vorba de instituție, cum spuneam. În afară dacă te rogi, te bagi, e o problemă, știi, că o capeți. Dar în familie, de vreme ce e voia lui Dumnezeu ca tu să fii tatăl și  așa mai departe, atunci Dumnezeu te întărește. Bineînțeles că simți că mergi pe arătură, știi, se simte treaba asta. Dar Dumnezeu zice ok, sunt cu tine pentru că eu te validez pe tine ca și părinte.

Și din cauza asta rugăciunea părinților față de copii este foarte foarte puternică, pentru că este o instituție validată de Dumnezeu. Foarte puternică. Dincolo bineînțeles de măsura duhovnicească a ta care e sau nu e.

Pelerin: Pentru soț și pentru soție? Pentru prieteni apropiați?

Părintele Teologos: Da ca și pentru soț și soție, bineînțeles, e foarte puternică. Pentru prietenii apropiați depinde cât de apropiați sunt. Adică depinde cât de legați sunt de tine.

Pelerin: Sufletește!

Părintele Teologos: Sufletește, da, la asta mă refer.

Pelerin: În cadrul familiei, considerăm și familia duhovnicească sau doar trupească?

Părintele Teologos: În principal familia duhovnicească. Deci rugăciunea pentru duhovnic neapărat trebuie să fie și duhovnicul neapărat trebuie să se roage pentru… 

Preoții, neapărat, părinți, vă rog, știu că sunt foarte mulți preoți care se uită – neapărat să vă rugați pentru membrii enoriei, pentru enoriași! Deci Doamne ajută pe Ion, pe Vasile, pe Gheorghe, pe cutare, cutare, cutare, cutare! Neapărat, neapărat, pentru că rugăciunea voastră e foarte puternică. Și la fel este și patronul firmei pentru angajații lui, pentru că și acolo este tot o formă de instituție, bineînțeles, o instituție de un nivel inferior, să zic așa, dar tot Dumnezeu i-a dat în mână omului respectiv să aibă grijă de salariații lui.

Pelerin: E un fel de turmă.

Părintele Teologos: Da, da, da, este. Doamne ajut-ne! Mi i-ai dat pe ăștia în grijă. Doamne binecuvântează-i! Foarte important. Pentru că după cum spuneam la un moment dat noi acționăm ca niște atei, știi. Adică Dumnezeu e undeva departe, sus, El cu ale lui, noi cu ale noastre. Nu! Trebuie rugăciune.

Rugăciunea către Maica Domnului

Pelerin: Dar rugăciunea Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne vizavi de Doamne, Iisuse Hristoase miluiește-mă?

Părintele Teologos: Da, e adevărat… Da, foarte mulți întreabă treaba asta. Tradiția este cu Doamne Iisuse, dar unii folosesc și Mămica Domnului și Maica Domnului ajută.

Pelerin: E mai milostivă…

Părintele Teologos: Da, draga de ea, sigur că se îndură. Mântuitorul e mai așa, dar Mămica rezolvă.  Știi de ce se spune la Maica Domnului Grabnic Ajutătoare?

Pelerin: Pentru că  Grabnic ajutătoare.

Părintele Teologos: Da, exact, pentru că așa e! Înțelegeți? Deci Maica Domnului ajută. 

Pelerin: Mai iertătoare…

Părintele Teologos: Da, sigur. Și uneori putem să folosim și Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuiește-ne. Maica Domnului într-adevăr nu mântuiește din punct de vedere ființial, adică ea nu e Dumnezeu. Ea mântuiește cu rugăciunea ei, da, pune o vorbă bună, e regina mamă, fraților. Spune: fă! Și atunci bineînțeles că Fiul face. 

Îndemnuri și greșeli de evitat

Pelerin: Vreau să vă întreb și eu ceva. Sunt anumite rugăciuni cum sunt psalmii de exemplu. Este bine să vorbesc la plural în momentul în care mă rog?

Părintele Teologos: Când citești psalmii?

Pelerin: Mai sunt și alte rugăciuni care…

Părintele Teologos: Nu schimba rugăciunile! Pentru că e o formă de răspândire a minții, e formă de răspândire a minții.

Pelerin: Încercam să cuprind și familia…

Părintele Teologos: Da, da, știu, însă tu nu te-ai uitat, se pare că nu urmărești clipurile. Deci eu vorbesc de un Adam global de foarte multe ori și nu ideea mea: Cum spuneam, Sfântul Sofronie vorbește foarte pe larg și Sfântul Grigore Palama vorbește, toți Sfinții Părinți vorbesc pe tema asta. Deci în clipa în care spui „miluiește-mă”, ceilalți sunt uniți cu tine. 

Pelerin: Tocmai asta voiam să spun că poate avem în familie și pe cineva care nu se roagă și încercam cumva să mă rog și pentru respectivul…

Părintele Teologos: N-ai înțeles! Adică toți sunt uniți cu tine și când spun „mă”, cum să spun, curentul ăsta al iubirii, vântul ăsta al iubirii, duhul ăsta al iubirii trece din tine și în celălalt. Adică Dumnezeu, fraților, Dumnezeu nu-i prost, nu e așa, adică tu nu l-ai pus pe Gigi și pe Maricica și pe Tanța și pe Costel, Dumnezeu zice „gata nu-i miluiesc pe ăștia”. Nu, fraților!

Pelerin: Eu m-am simțit puțin egoist, hai, cumva să îi ajut mai mult de atât!

Părintele Teologos: Nu! Fă cum spune Biserica….

Problema oamenilor din lume.

A fi vs. a avea și a face

Pelerin: Părinte, ce ne-ați putea spune despre noi, laicii, fugim de dimineață până seara după vânt și seara când ajungem acasă suntem osteniți și tragem o concluzie că nu mai putem face un canon…

Părintele Teologos: Da. Fugiți mai puțin! Deci opriți-vă fraților! Mirajul banilor – taiați-o, fraților, nu muriți de foame! Tăiați, tăiați, tăiați!

Aveți nevoie de o farfurie de mâncare, aveți nevoie de o haină să vă acoperiți și aveți nevoie de un pat – de-astea aveți nevoie. Nu în continuu să vă dezvoltați, să faceți, să dregeți și așa mai departe. Lăsați-o, fraților! Adică redescoperiți verbul „a fi”, nu verbul „a avea” sau „a face”.

Pelerin: E și un proverb: grăbește-te încet!

Părintele Teologos: Da, da, dar eu vorbesc de altceva mult mai concret acuma. Vorbesc de „a fi”. Păi, cei din vechime știau asta. Până de curând să știa asta. Ce spunea Shakespeare, chiar zilele astea am vorbit pe tema asta. Ce spunea Shakespeare prin gura lui Hamlet? A fi sau a nu fi? Asta e întrebarea. To be or not to be. This is the question. Înțelegi? 

Adică nu a avea sau a nu avea. Nu asta e întrebarea. Sau a face sau a nu face. Nu asta e întrebarea. Păi și eu dacă te întreb pe tine ce ai, adică câtă avere ai, e o palmă. Dacă te întreb cum ești, e un semn de dragoste. Înțelegi? 

Deci e foarte foarte important să mai stați puțin să mai și fiți. Învățați să vă comportați, să învățați să redescoperiți frumusețea soției, a persoanei, a familiei. Ce frumoasă e soția mea! Ce frumoși sunt copiii mei! Opriți-vă puțin! Înțelegeți? Grăbește-te încet – apropos. E foarte important. Și trebuie tăiat. 

Rugăciunea „minune” – un fals

Pelerin: Poate spre finalul discuției, asta depinde de dvs. dacă doriți să mai continuați, lămuriți un lucru, părinte, apropos de rugăciunea minune, cea pe care o întâlnim în mod special în spațiul virtual, scrisă de tot soiul de oameni entuziaști care începe cu dacă rostești și rugăciunea asta de 3, 5, 10, 15000 de ori o să-ți… Sau dacă o distribui la… o să ți se împlinească toate, dar absolut toate dorințele, fără rezerve.

Părintele Teologos: Maica lui Dumnezeu!

Pelerin: Și dacă nu o trimiți e jale.

Părintele Teologos: Oh, Cristi, Cristi!

Pelerin: Mulți le iau în serios, de-asta vă întreb foarte serios.

Părintele Teologos: Da, așa este. Cristi Bumbenici pe care o să mă „răzbun” mâine și o să-i fac eu lui podcast așa…

Dar într-adevăr, din păcate, din păcate Cristi are foarte foarte mare dreptate, din păcate. Și eu am văzut. Deci eu intru foarte puțin fraților pe Facebook, foarte puțin, nu știu cât – cinci minute credeți-mă. Adică eu efectiv numai distribui. Pac, am distribuit și am plecat. Și sunt bombardat de treburile astea.

Fraților, nu-i bine! Deci astea sunt forme de superstiții, e vorba de superstiții, astea sunt forme… să nu zic păgâne, dar în direcția respectivă bat, așa și sunt mecanisme…

Pelerin: Te duce la rătăcire…

Părintele Teologos: Da, bineînțeles că e vorba de rătăcire, dar acuma nu vreau să dau eu foarte tare că spune adevărul, dacă tot vorbim adevărul… Deci astea sunt influențate, sunt… mă rog, o să se supere cineva, dar nu contează… Astea sunt influențate niște erezii din Vest – catolici și așa mai departe care au un duh legalist, dar nici măcar ca și catolicii nu sunt pentru că ei mai au o anumită teologie greșită în anumite puncte, bineînțeles și mai ales în niște puncte foarte serioase și sunt duse la un nivel foarte jos, fraților, vă rog să mă iertați! Adică că eu știu dacă pui nu știu câți colaci, dacă nu știu ce și rugăciunea de marți sau de… 

Bun, sigur, da, poți să faci treaba asta, dar nu te duce… cum să spun, rugăciunea de marți, adică să ai în fiecare zi câte o rugăciune. Dar toate lucrurile astea îl duc pe om într un niște labirinturi foarte departe de Dumnezeu, foarte departe de Dumnezeu. Deci acuma nu știu cât am vorbit 40 de minute sau nu știu cât am vorbit, vorbim de 50 de minute așa, vorbim în continuu despre răspândirea minții, despre haosul minții și pe net se fac treburile astea tocmai din cauza asta. Și mai ales ceea ce este aici tocmai împotriva adunării minții, deci pentru a răspândi mintea.

Să evităm sub orice chip magicul și superstițiile!

Și ceea ce iarăși acuma, că îmi vine în minte, Cristi, e vorba de magic. Adică dacă faci nu știu câte, faci doi pași la dreapta binișor și alții doi la stânga lor, se rezolvă problemele. Problemele nu se rezolvă așa! Problemele se rezolvă prin jertfă, prin iubire, prin răbdare, prin efort personal.

Pelerin: Prin participare.

Părintele Teologos: Da, păi, asta zic. Aste e jertfa. Jertfa e participare – ieșirea din cadrele foarte strâmte ale propriului egoism. Deci fraților, lăsați toate treburile astea! Ca să distribuiți să adune baze de date și să vadă pe cine aveți prieteni și așa mai departe – pentru asta se fac. Înțelegeți? Și cine postează acolo sigur nu e în Tradiția Sfinților Părinți, dar și cel  care postează nu știu cât de bune intenții are. Înțelegeți? Deci tăiați, fraților, astea! Astea nu sunt de la… niciodată Sfinții Părinți nu au venit să zică că dacă nu faci nu știu ce, nu știu cum… Of, Doamne! Ferească bunul Dumnezeu! În sensul ăsta.

Bine, cam asta e. Mai aveți vreo întrebare?

Dorințe personale

Pelerin: Spunem la rugăciune tot felul de dorințe personale și ambiții și tot felul. Cum facem să ne debarasăm de ele?

Părintele Teologos: Da, Ștefan, e nevoie de credință! E nevoie de credință! E adevărat că în clipa în care uneori nevoia este presantă – pentru toți există treaba asta nu suntem noi ca și Hristos Care era liber de toate. Și atunci în clipa în care are problemă presantă cu cu copilul, cu soția, zici Doamne, ajută! Doamne, nu mă lăsa!

Dar și în clipa respectivă trebuie să te detașezi puțin. Cum a spus Mântuitorul, când a fost în clipa Lui de presiune, a fost în clipa lui de presiune în clipa păcatului pentru că el uram să comunice cu păcatul. Mântuitorul a fost nepăcătos, dar pentru mântuirea noastră trebuia să comunice cu păcatul, în speță cu crucea. Și a spus – Doamne, dacă e posibil să treacă de la mine paharul acesta.

Că urma să-Și asume tot păcatul uman, dar atunci ce a zis Mântuitorul? A zis – dar nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu. Înțelegeți? 

Deci în clipa asta Doamne, rezolvă problema asta, dar nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu! Și întotdeauna lăsăm o portiță deschisă și lui Dumnezeu.

Cine spunea de Sun Tzu că întotdeauna să lași un pod de aur pe care să se retragă. Ei, dacă la dușmani lași un pod de aur să se retragă, lasă un pod de aur și la Dumnezeu să Se retragă puțintel, să Își facă și El puțin voia. Unde mai pui că Dumnezeu e și perfect printre altele, atotputernic, printre altele. 

Cam asta ar fi. Alte întrebări dacă mai aveți. Sau am epuizat subiectul? Bine, am epuizat subiectul. Bine, hai să închidem.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Sumă donație

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altele

Valoare

€

Frecvență donație

O singură dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresă email

Nume titular card

Donați