Responsabilitatea jurnalismului în Hristos – Cristi Bumbenici, părintele Teologos

Unul din veteranii de pe YouTube, Cristi Bumbenici, ne dezvăluie perspectiva unui jurnalism responsabil: jurnalismul în Hristos. În acest cadru, Cristi ne relatează despre sistemul de valori pe care un creștin contemporan ar trebui să-l aibă relativ la mass-media precum și despre cele mai importante podcasturi pe care acesta le-a luat părintelui Pimen Vlad.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Interviu cu un jurnalist preocupat de viața duhovnicească

Părintele Teologos: Sunt cu Cristi Bumbenici, îl cunoașteți cei mai mulți dintre voi, dar astăzi o să fie schimbate, inversate rolurile. Dacă până acum, el îmi lua interviuri și eram pe canalul lui de YouTube, acum o să-i iau eu interviu lui, o să pun eu întrebări, sunt moderatorul, cum spunea Cristi puțin la început. De ce? Pentru că doresc foarte mult să aflați și voi ce există în inima oamenilor care doar se dăruiesc lumii, doar se oferă lumii și acești oameni foarte greu pot să se exprime ei înșiși în ceea ce fac. Și din cauza asta îmi place foarte mult să iau interviuri oamenilor de presă și oamenilor care sunt necunoscuți publicului larg, care sunt totuși oameni de valoare.

Bine, acum Cristi e de valoare pentru că eu îl iubesc foarte mult, din cauza asta. Bun, puțin, foarte puțin Cristi despre tine – despre cât timp ești pe YouTube și cum compari atunci când ai început cu ce e acuma?

Cristi Bumbenici: Mulțumesc pentru invitație, părinte! Nu e neapărat o noutate pentru mine să fiu invitat într-un dialog, pentru că eu sunt prezent în fiecare dialog cu singura diferență: de cele mai multe ori eu vorbesc mai puțin și este cea mai comodă postură în care m-aș putea afla. Acum, noi, intuiesc, o să dialogăm despre cel mai frumos subiect al vieții noastre, a tuturor – care este întâlnirea cu Dumnezeu.

În 2011 am început activitatea în acest spațiu virtual, însă cu anul 2014 pot să spun că lucrurile au intrat pentru mine din punct de vedere profesional într-o etapă pe care mi-o doream de la bun început. Lucrez în mass-media din 1996, dar iată, au trebuit să treacă câțiva ani până în 2014 când am avut această ocazie și oportunitate imensă să-l cunosc pe părintele Pimen, ulterior am avut ocazia să dialoghez și cu alți părinți și relativ recent și cu dvs., iar pentru mine aceste întâlniri nu au fost decât  bucurie permanentă.

Acum, ca evoluție în câteva cuvinte – evoluție statistică. La început mi s-a părut că este doar o întâmplare faptul că producțiile realizate în Sfântul Munte se bucurau de cea mai mare atenție și asta s-a văzut, se vede, canalul meu este public, există o secțiune care se numește „Despre” unde pot fi văzute vizualizările.

Pe acest segment considerat nedrept de nișă, dar este un cel mai important segment, să spunem, din care cu toții putem să extragem o informație valoroasă, evoluția a fost absolut nesperată. Deci vă mărturisesc că nu mă așteptam și nici acum când mă uit pe datele statistice mi se pare așa o chestie – măi, dar de unde au venit oamenii ăștia?! de unde au apărut zecile de milioane? Deci vorbim de zecile de milioane, necomparând ceea ce facem noi cu alte zone în care regăsim divertisment, showbiz și altceva.

Conținutul contează

Părintele Teologos: Da… Și o sofisticare a producției de fapt. Că noi, na, avem și eu cu laptopul că am niște întrebări aici și din cauza asta. Nu facem nimic… 

Cristi Bumbenici: Din din punct de vedere tehnic, folosim cea mai simplă abordare ca să spun așa.

Părintele Teologos: Da, exact.

Cristi Bumbenici: Pentru că în cele din urmă publicul dacă a apreciat ceva în mod deosebit, a apreciat calitatea informației și este o informație care abia acum, de câțiva ani de zile a început să fie din ce în ce mai mult diseminată.  Este o informație care a fost așteptată, este în continuare așteptată, este extrem de bine primită cu o singură mențiune și acea mențiune, mă rog e o întreagă discuție în jurul ei, oamenii așteaptă să le fie introdusă cumva în casă. Nu neapărat cu forța, ci pur și simplu să facă cei care o produc pasul către ei. Și acum pot să spun și dvs. cu siguranță spuneți același lucru – iată, este un ajutor foarte important venit din partea tehnologei. Această tehnologie care reunește o dispersie de masă are are această calitate pozitivă prin intermediul căreia oamenii au acces la ceea ce în urmă cu 10 – 15 ani sau 20 de ani nici măcar nu visau.

Există cărți, au existat tot timpul cărți, dar rapiditatea și facilitatea, ușurința sunt diferite. Și dvs. și ceilalți invitați și toți părinții din țară care au înțeles că pot să folosească această tehnologie în cel mai bun scop, la final sau întotdeauna recomandă cartea.

Părintele Teologos: Da, evident, Da, da. Citiți, fraților!

Cristi Bumbenici: Orice am spune noi, oricât de bine sau cât de mult ar încerca cineva să discute sau să transmită pe această cale nu compensează informația pe care o regăsim în cartea duhovnicească.

Părintele Teologos: Așa este.

Cristi Bumbenici: Pe scurt.

Invitați și interviuri

Părintele Teologos: Da, foarte pe scurt. Mulțumesc! Dintre toți acești invitați, ai un interviu memorabil, un mesaj memorabil, ceva care-ți rămâne așa?

Cristi Bumbenici: Sunt câteva. M-am gândit, m-am gândit la acest lucru pentru că am încercat  și eu să creez un fel de top trei, cinci, dar au depășit cinci. Sunt undeva la șase, șapte.

Părintele Teologos: Asta e bine.

Cristi Bumbenici: În primul rând mi-a plăcut abordarea pe care părintele Pimen – vorbim despre ce este aici…

Părintele Teologos: Dar și în general.

Cristi Bumbenici: A avut-o despre câteva teme absolut capitale care ne dor pe toți. Și asta la început, chiar în 2014, în partea a doua a anului.

Părintele Teologos: Despre ce era vorba?

Cristi Bumbenici: Se intitulează Sfaturi de viață din Sfântul Munte Athos. Este și interviul care până în ziua de astăzi are cele mai multe vizualizări. A depășit 800, 900 de mii sau cred că chiar 1 milion. După care fac așa un parc peste timp și ajungem în zilele noastre anul trecut. Anul trecut când toată lumea era stresată la maxim despre acel subiect sanitar, în care tot părintele Pimen a discutat foarte clar despre ce înseamnă povestea asta la modul cel mai lucid. Iar efectul a fost unul extraordinar de important pentru că oamenii – feedback-ul și dvs. știți foarte bine, feedback-ul vine mai ales prin intermediul comentariilor. Am primit comentarii care, credeți-mă, m-au emoționat până la lacrimi. De ce? Pentru că simțeam și se simțea evident sinceritatea și glasul care la început a fost disperat, vocea care la început a fost disperată și nu găsea absolut niciun fel de reper, niciun fel de sprijin în toată nebunia pe care am trăit-o în acești doi ani. Dar încheia cu ceva de genul: Îi mulțumim lui Dumnezeu că v-am cunoscut părinte și prin intermediul dvs. avem acum o nădejde.

Pentru mine, să spun, ca ziarist credeți-mă că au fost niște lucruri aproape greu gestionabile emoțional. Deci de multe ori citind acele mesaje, fără să vreau, adică efectiv nu fac niciun efort și n-am niciun fel de calitate în sensul ăsta, aproape că reușeam să empatizez cu acel personaj pe care nu l-am cunoscut, nu-l cunoșteam și probabil că n-o să-l cunosc niciodată, dar simțeai sentimentul sincer, simțeai bucuria pe care omul ăla a avut-o după ce a ascultat aceste sfaturi ale părintelui Pimen și a înțeles că în primul rând nu mai trebuie să-i fie frică.

Părintele Pimen a reușit și nu doar dânsul. Părintele Calistrat a avut o prezență fantastică în acea perioadă. Părintele Vasile Ioana, părintele Necula. Mă refer strict la acel subiect, pentru că o să vorbesc și despre dvs. 

În acești doi ani foarte complicați, acești oameni nu doar că au susținut moralul celor care aveau inspirația să-i acceseze, dar au trimis unde de șoc în sensul bun, în sensul trezirii. Oameni buni, stați puțin, de ce vă este frică? Și au explicat toți.

Un interviu relevant

Pe urmă a mai fost o altă temă foarte interesantă și prezentă mai ales acum. Cumva părintele Pimen are așa o intuiție, anticipează niște momente și un alt interviu important pentru clasamentul meu a fost acela intitulat „Va fi război, dar…”

Pe noi ne sperie spectrul suferinței la modul general. Războiul evident că nimeni nu și-l dorește, numai un om nesănătos la cap sau cineva care rezonează cu alt duh, cu o altă conștiință colectivă, nu a binelui, poate să-și dorească…

Părintele Teologos: Sau interese sau bunul Dumnezeu știe…

Cristi Bumbenici: La capătul acestui interviu părintele Pimen reușește să nu doar să alunge încă o dată frica, ci să explice și mai mult care este contextul sau în ce context noi nu doar că putem amâna, putem chiar împiedica și putem elimina definitiv această amenințare a războiului întorcându-ne cu maximă seriozitate către Dumnezeu, Cel care a creat această lume și ne-a creat și pe noi dintr-un singur sentiment – al iubirii. 

Îmi este foarte drag acest material și la fel, a avut și are în continuare un număr de accesări foarte importante, de ordinul sutelor de mii, peste 500 și la fel, comentariile sunt o confirmare a faptului că oamenii au înțeles, oamenii înțeleg. Ori profesional vorbind, nu te poți simți decât cumva împlinit. Cred că sună prea mult, dar am am o bucurie că aceste informații…

Părintele Teologos: Un sentiment de mulțumire față de Dumnezeu.

Mentalitate

Cristi Bumbenici: În primul rând! Că ne-a dat și ne dă ocazia să facem acest lucru, dar faci parte din ceva serios și care produce efecte pozitive. În mintea mea așa la început asta a fost ideea. Eu am intrat în presă doar mânat de o singură idee – idealistă, mi s-a spus. Și mulți colegi au încercat să mă deturneze, dar nu au reușit că am fost destul de încăpățânat și consecvent pe linia. Nu, domne, trebuie să  faci niște compromisuri. Păi, compromisuri față de ce? Dacă noi spunem că da înseamnă da și nu, nu, ce este între nu mai înseamnă nici da, nici nu.

Și mai ales acum o această validare, să spunem, a faptului că da, poți să-ți faci meseria cu folos important pentru cei din jurul tău și atunci o bucuria pe care o trăiești nu mai este o bucurie singulară, egoistă, smintitoare, ci pur și simplu te bucuri de bucuria lor.

Părintele Teologos: Așa este.

Cristi Bumbenici: Trăiești  efectiv acel sentiment al confirmării lucrului bun făcut, corect făcut.

Părintele Teologos: După legea lui Dumnezeu.

Cristi Bumbenici: În raport cu ceea ce Dumnezeu ne spune: fraților, vreți să fie bine? Folosiți-Mă ca filtru și nu o să greșiți.

Presa: rolul ei și problemele

Părintele Teologos: Da… Deci fraților, se poate face presă bună…

Cristi Bumbenici: Categoric. Bun, fac o paranteză că asta este o discuție în care putem să facem multe paranteze. Noi vorbim despre rolul presei – acuma nu vreau să vorbesc eu în numele presei pentru că presa înseamnă un organism viu și foarte extins și foarte complex și diferit. Dar dacă vrem să să fim serioși față de această meserie și față de cei din jur pentru că responsabilitatea unui om care lucrează cu informația este extrem de mare. Poți să mutilezi o societate, cum se întâmplă acum sau poți să faci din această societate un rai. Trebuie doar să alegi: unde te uiți tu ca jurnalist, unde te uiți tu ca om, ca formator de opinie. Jurnalistul este un formator de opinie, nu este un om care livrează…

Părintele Teologos: Date. Nu e un calculator, da…

Cristi Bumbenici: Primește de la o instituție guvernamentală o informație, eventual, o perie puțin și o dă mai departe. Trebuie să ai responsabilitate. Și dacă noi vedem binele și vrem să scoatem binele din această societate și, slavă Domnului subiectele sunt inepuizabile, păi, atunci tuturor ne va fi foarte bine și confortabil.

Părintele Teologos: Evident…

Cristi Bumbenici: Dacă noi ne orientăm către ce? Către minciună, către niște teme care nu sunt bune pentru om…

Părintele Teologos: Denigratoare.

Cristi Bumbenici: Și le promovăm pe-astea, păi, da, suntem complici. Nimeni nu poate să spună, domne, știi eu am executat ordinele redactorului-șef. Redactorul-șef o să spună: știi, deasupra mea a fost un acționariat.

Prietene, ai fost complice la ce s-a întâmplat!

Părintele Teologos: Da…

Cristi Bumbenici: Faptul că societatea arată așa dezechilibrată este cauzată și de această îndepărtare de responsabilizare profesională. Or nu e așa. 

Părintele Teologos: Bineînțeles…

Cristi Bumbenici: Nu este deloc așa. Bun, există atât de mult bine în jurul nostru, trebuie doar să îl vrem și eu merg în continuare pe această idee foarte ușor…

Părintele Teologos: Să ne susținem…

Cristi Bumbenici: Ușor naivă. Binele este atât de mult în jurul nostru încât poate să compenseze orice credem noi că poate lipsi. E prea mult bine ca să credem că lipsește ceva esențial.

Selectarea informațiilor

Părintele Teologos: Și cum filtrezi informațiile  astea toate care vin și toate? Pe baza experienței tale.

Cristi Bumbenici: Da, în timp deprinzi niște reflexe specifice omului care lucrează cu informația.

Părintele Teologos: Bunul simț. Adică cumva se simte asta, nu? E vorba de un fler sau legat de legea lui Dumnezeu cum se potrivesc astea sau cum?

Cristi Bumbenici: Au fost două etape. Etapa cea mai importantă este cea de când și eu L-am crezut pe cuvânt pe Dumnezeu și I-am zis: hai, să văd, cum e? Am mers cum s-ar spune în orb. L-am crezut pe cuvânt și am început să verific la ce manieră? Urmărind faptele, consecințele. 

Și ăsta e un lucru pe care chiar îl sugerez celor care ne urmăresc – că cred că este valabil cam în toate situațiile cel puțin importante. Avem acum un conflict lângă graniță. Dezinformarea este și de o parte și de alta, dar ca noi să avem totuși o părere obiectivă, cel mai bine este să urmărim efectele, faptele. Chiar dacă între decizie și fapte este o distanță în momentul în care încep să apară consecințele sau faptele, ne dăm seama care este efectul și cam de unde pleacă și ne putem face o părere obiectivă.

Părintele Teologos: Da, Domnul a spus că după roadele lor îi veți cunoaște.

Cristi Bumbenici: Evident. Și sunt foarte multe fenomene în jurul nostru pe care noi nu le putem înțelege cât am vrea noi, pentru că ori ne lipsește informația ori nu avem timpul necesar, ori nu avem expertiza profesională să le analizăm, dar trebuie să ne rezervăm un timp ca să urmărim exact efectele sau consecințele. Și atunci vom avea o părere cât se poate de cuprinzătoare și managementul vieții ca și consumatori de informație va deveni mult mai bun, mult mai eficient.

Biserica și mass-media

Părintele Teologos: Da. Cum vezi importanța hai să zic așa a promovării învățăturii bisericești – Sfinții Părinți așa mai departe pe pe media? Pentru că în biserica apare… Știi la ce mă refer eu…

Cristi Bumbenici: Acum subliniez – nu sunt subiectiv, sunt extrem de obiectiv și o să vă explic cum. Dacă noi vrem să fim serioși față de viață, dacă noi vrem să înțelegem care este sensul vieții noastre, cine suntem, încotro ne îndreptăm? Ce trebuie să facem ca să putem să avem un parcurs frumos? Este esențial să căutăm răspunsuri la aceste întrebări.

Mediul educațional, mediul de masă nu ne oferă această posibilitate. Iarăși, este întreagă discuție de ce. De ce? Pentru că este tot vina noastră, fiindcă la un moment dat am cedat această căutare personală și de grup am cedat-o altora, iar alții au făcut și ei după…

Părintele Teologos: Sistemul lor de valori, să zic așa…

Cristi Bumbenici: Cum le-a trecut prin cap s-au raportat la alte valori care nu sunt neapărat cuprinzătoare pentru a avea un răspuns clar și decisiv. Este o zonă esențială, spuneam, pentru că trebuie să ne punem, suntem obligați, Dumnezeu a lăsat în noi niște resorturi care uneori funcționează ca un sistem de alarmă, ne mai trezesc așa din când în când. Și prima informație vitală pentru oricine indiferent că este ortodox sau de altă religie sau nu are nicio religie – crede că n-are nicio religie. Fac o paranteză: știți care este – că mie îmi place chestia asta și o tot repet că are un sens apropos de cei care se declară atei. Care este rugăciunea ateului?

Părintele Teologos: Nu…

Cristi Bumbenici: Nu știți. Îți mulțumesc, Doamne, că m-ai făcut ateu. NU există atei.

Părintele Teologos: Exact, nu există.

Cristi Bumbenici: Există doar o falsă impresie a noastră că ne-am detașat și noi trăim după propriile păreri.

Părintele Teologos: Evident… Ateul are ca Dumnezeu pe el însuși.

Cristi Bumbenici: Da. Mă reîntorc aici.

Părintele Teologos: La învățământ și la patristica în online, la Sfinții Părinți în online.

O certitudine și implicațiile ei

Cristi Bumbenici: Aici cred că sunt două direcții cel puțin două, principale. Vestea bună și sigură și categorică este că suntem nemuritori. Nu există neantizare…

Părintele Teologos: Dispariție în inexistență…

Cristi Bumbenici: Cum se promovează mai ales în Occident ideea că domne, trăiești aici fă ce ai de făcut și la un moment dat o să se oprească curentul, lumina și s-a încheiat. Este o înșelare fantastică, este o temă pe care, din păcate, destul de mulți au început să o agreeze, mergând în pas accelerat către un soi de sinucidere colectivă. Nu fizică, ci pur și simplu îți dai posibilitatea de a mai înțelege ceva.

A doua, probabil ar fi trebuit să încep cu asta, dar e mai hard un pic ce o să spun acum. Nu vă faceți niciun fel de de problemă – cu toții vom muri! Deci este sigur 100%.

Părintele Teologos: Singurul lucru sigur din viața noastră e moartea…

Cristi Bumbenici: Peste 100% matematic cred că nu e corect. Deci 100% vom muri în sensul în care vom pleca de aici.

Orice om de bun simț care își pune măcar întrebarea: băi, frate, o fi totuși ceva? Ei, spuneam de acele resorturi pe care Dumnezeu ni le-a lăsat și e relativ ușor de înțeles dacă ai măcar curiozitatea. Ființa ta refuză ideea de neatizare. Ființa ta îți spune indirect, poate chiar și direct, bă, nu accept.

Părintele Teologos: Da, că nu e corect, nu-i bine, da.

Cristi Bumbenici: Cum adică să se oprească? Se închide lumina, sonorul și eu ce fac? Rămân așa? Nu. Deci efectiv refuzi. ȘI de aici încolo începe o discuție fantastică.

Acuma, mă reîntorc la întrebarea dvs. Noi suntem un popor ortodox, cred și cu argumente și nu sunt argumentele mele, sunt argumentele celor care au udat cu sânge acest popor și s-au sacrificat și fizic pentru ca noi să fim astăzi aici. Neamul nostru, neamul nostru românesc are nevoie ca de aer și ca de apă de această legătură cu Dumnezeu! Suntem un popor binecuvântat. Faptul că ne-am născut cu toții în acest popor ortodox este cel mai bun lucru care ni s-ar fi purtat întâmpla.

Părintele Teologos: Așa este. Cea mai mare binecuvântare.

Cristi Bumbenici: De departe. Facem parte – de-asta veneam cu argumente – din cel mai bogat popor al lumii și am responsabilitatea cuvintelor, pot să răspund și în particular de ce.

Părintele Teologos: Da și fără naționalism facil, fără,  fără…

Românii și Ortodoxia

Cristi Bumbenici: Nu. Este cel mai bogat și cel mai constant popor din punct de vedere al păstrării legăturii cu Dumnezeu. Ori educația în acest sens, ea nu doar că ar trebui să devină obligatorie, nu în sensul presant, nu în sensul în care să ne apucăm acuma să accesăm latura fundamentalistă. Nu. Pur și simplu, aceste lucruri trebuie explicate. De ce? Pentru că la capătul vieții noastre ne vom întâlni cu toții cu Dumnezeu. Responsabilitate este mai mare la noi, de ce? Pentru că nouă ni s-a spus tot, ni s-a oferit tot pentru faptul că cei din spatele nostru, strămoșii noștri, bătrânii noștri, voievozii pe care iată, astăzi îi regăsim în calendar au luat în serios această relație. Suntem responsabili să transmitem mai departe această educație care nu face altceva decât să-ți asigure nădejdea că la capătul vieții tale vei ajunge lângă Dumnezeu.

Părintele Teologos: Da…

Cristi Bumbenici: Nu există scop mai important, nu există temă mai importantă decât întâlnirea cu Hristos, cu Dumnezeu. Nu există altceva mai important. Bun, creștem copiii – este foarte bine. Urmăm exemplul Creatorului – noi suntem copiii Lui. Are atât de multă grijă de noi, ne oferă atât de multe șanse, ne iartă de atâtea ori încât ne obligă pur și simplu să-I urmăm exemplul. Or urmându-I exemplul, poți greși? Întreb eu.

Părintele Teologos: Da, când este perfectul…

Cristi Bumbenici: Poți greși?

Părintele Teologos: N-ai cum.

Educația

Cristi Bumbenici: N-ai cum. Deci este nevoie de această educație și acum și în viitor și până când…

Părintele Teologos: Da și pe orice mediu, pe orice mediu, pentru că știi că există o anumită să nu zic repulsie, o anumită reținere că noi ne limităm la cărți, că noi așa mai departe. Bineînțeles că noi suntem de acord și cum ai spus și tu la început că da, omul trebuie să citească, dar eu cred că la ora asta oamenii nu mai pot să citească și foarte greu ajung acolo și mai ales tinerii au o mare problemă pe tema asta…

Cristi Bumbenici: Aici, vedeți și în cazul ăsta lucrurile pot fi gestionate mult mai eficient, de ce? Noi ne uităm la tineri și înainte de a vedea cine poartă întâi responsabilitatea le găsim tot soiul de defecte, neajunsuri. Că sunt superficiali, că sunt nu știu cum.

Nu e o întrebare impertinentă cea pe care o s-o adresez. Eu cred că e o întrebare foarte fundamentată, dar fraților pe acești tineri cine-i crește?

Părintele Teologos: Da, exact.

Cristi Bumbenici: Cinei-i educă? Așteptăm să-i educe școala? Nu. Școala oferă niște informații ca ei să se descurce în societate și eventual într-un metru profesional. Punct. Responsabilitatea ta ca părinte înseamnă inclusiv să ai talentul să îi lași posibilitatea să învețe lucruri pe care tu s-ar putea să nu le știi sau să nu le digeri prea bine. Și mă refer aici în mod special la contactul cu Dumnezeu. Eu cred și mă bazez pe niște date că în poporul român există un potențial pozitiv în stare latentă undeva peste 80%.

Părintele Teologos: Așa este…

Cristi Bumbenici: Deci noi in corpore acceptăm ideea de Dumnezeu. Bun. Când ajungem la ce faci tu ca să urmezi, să spunem, acest drum pe care ți l-a oferit și ție Dumnezeu discuțiile se ramifică și întâlnim niște teme cunoscute. Dar acest potențial pozitiv noi ca părinți mă refer acum, noi trebuie măcar să avem minima decență să-l transmitem mai departe și să acceptăm că dacă la școală copilul va urma și ora sau cursuri de religie nu o să-i facă rău. O să-l ajute eventual pe el să înțeleagă mai bine ceea ce eu din diverse motive încă nu pricep.

Părintele Teologos: Știu, da…

Cristi Bumbenici: Și cunosc foarte multe situații de copii care după… eu știu, 12, 14 ani participând și la orele de religie au început să-și ducă părinții la biserică.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Cristi Bumbenici: Deci cunosc personal asemenea situații și este de domeniul aproape fantasticului. Copilul să te tragă de mână: hai, măi, tată! Stai că Dumnezeu e o chestie, nu e…

Părintele Teologos: Da, ce crezi tu…

Cristi Bumbenici: Ce crezi tu.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Curiozitatea cea bună

Cristi Bumbenici: Eu sunt foarte entuziast când discut despre acest subiect care este o temă existențială, este o temă vastă, este o temă care cuprinde absolut toate căutările noastre, căutările firești pentru că dacă nu ne ascultăm curiozitatea măcar să începem cu întrebarea – de ce se produc niște lucruri sau de ce așa și nu așa? – o să ne transformăm într-o, nu știu, într-un mecanism biologic care oricum se dorește a fi conectat, reconectat și…

Părintele Teologos: O grămadă de celule, da…

Cristi Bumbenici: Noi când vorbim despre… asta așa, o mărturisire publică, profesional publică. Când vorbim despre Dumnezeu, trebuie să fim foarte atenți, că Dumnezeu nu este o altă realitate sau este în afara acestei realități. Este realitatea în care ne aflăm acum, aici și permanent.

Părintele Teologos: Da.

Cristi Bumbenici: El este aici. Îl putem urmări, Îl putem vedea inclusiv prin efectele – că tot vorbeam de fapte și de defecte – prin prisma creației indirecte.

Părintele Teologos: Da, El este perfect comunicabil cu noi, chiar dacă este…

Cristi Bumbenici: Da, comunică în fiecare secundă, comunică prin aceste flori minunate, prin aceste plante, prin acești oameni care ne privesc… Trebuie doar să vrem să…

Părintele Teologos: Da, să ne deschidem, să ne deschidem în fața Lui.

Cristi Bumbenici: Să punem întrebarea: Doamne, hai…? Nu pot, nici măcar nu pot să gândesc niște întrebări…

Părintele Teologos: Ceva, concrete…

Cristi Bumbenici: Mă rog, concrete… Ajută-mă să le pun. Cum? De ce?  Cu toții putem…

Părintele Teologos: Cineva să fie deschis în fața experienței lui Dumnezeu. Asta este.

Cristi Bumbenici: Absolut și asta este tema vieții noastre dincolo, să spunem, lucrurile concrete pe care le considerăm noi a fi de maximă prioritate. Familia este foarte importantă, un loc de muncă sau activitate care să ne asigure o decentă supraviețuire și așa mai departe. Sunt importante, dar ele sunt secundare și este bine să fie așa pentru că primul plan este această temă a înțelegeri, a căutării – Ce este cu mine? Cine este Dumnezeu? Cum pot avea o relație directă cu El? Cum mă poate ajuta Biserica? Și răspunsurile sunt simple, sunt eficiente, sunt aplicabile practic acum.

Confesiune…

Și când Îl ai pe Dumnezeu ca reper, când Îl ai pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pe Maica Domnului… Acuma repet și eu ce mi s-a spus…

Părintele Teologos: Da, da, da… 

Cristi Bumbenici: Și o fac cu mare bucurie pentru că sunt unul care a beneficiat și beneficiază din plin de acest suport. Maica Domnului… nu există ajutor mai mare și mai profund decât cel pe care ni-l poate acorda Maica Domnului.

Părintele Teologos: Maica Domnului, da! Draga de ea.

Cristi Bumbenici: E devastator, credeți-mă! Și mă opresc aici.

Denigrarea Bisericii

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! Bun, n-aș dori să întreb, dar să întrebăm și partea cealaltă, partea mai… Cei care denigrează Biserica, care atacă, care tot felul… da, scandaluri scot și așa mai departe….

Cristi Bumbenici: Este o temă, de fapt este o intenție care nu va produce efecte fundamentale, de ce? Pentru că Biserica lui Hristos nu va fi biruit…

Părintele Teologos: Da. Porțile iadului nu o vor birui!

Cristi Bumbenici: Dar probelma este la noi.

Părintele Teologos: Exact, da.

Cristi Bumbenici: Nu Biserica va pierde, nu Hristos, nu Dumnezeu. Noi să înțelegem un lucru: nu-I facem neapărat o favoare lui Dumnezeu că ne întoarcem la El. Îi facem o bucurie!

Părintele Teologos: Evident.

Cristi Bumbenici: El ne așteaptă pe toți. Și când spun toți, mă refer la cele 7 miliarde și ceva de suflete care există acum pe acest pământ, pe toți ne vrea și ne oferă, are spațiu pentru toți.

Părintele Teologos: Evident.

Cristi Bumbenici: Probabil are spațiu de două ori, de trei ori, de cinci ori.

Părintele Teologos: De miliarde de ori.

Cristi Bumbenici: De miliarde de ori. Pentru că dacă noi ne asumăm și ne identificăm cu niște teme care absolut toate sunt false, absolut toate și credem că situându-ne în afara Bisericii, ne aflăm într-o stare corectă și bună pentru noi…

Părintele Teologos: În adevăr…

Cristi Bumbenici: E tocmai în acel moment ne autoizolăm, ne îndepărtăm foarte mult și atenție! Este vorba că intrăm într-un duh care nu mai este al lui Dumnezeu.

Părintele Teologos: Da.

Cristi Bumbenici: Suntem preluați instantaneu de o…

Părintele Teologos: Forță malefică…

Cristi Bumbenici: De un construct demonic care nu are alt scop decât să distrugă cea mai iubită creație al lui Dumnezeu, respectiv omul – noi.

Părintele Teologos: Ce viclean e diavolul! Adică folosește păcatele oamenilor ca să îi separe de Biserică. Adică zice: uite la ăsta ce păcătos este din Biserică și să te scoată de acolo.

Cristi Bumbenici: Strategia este asta. Este foarte ușor de înțeles. Nu e ceva complicat, chiar nu e ceva complicat.

Părintele Teologos: Da, da.

Cristi Bumbenici: Devine devine mai greu accesibilă doar dacă ai o crâncenare, refuzi efectiv să să te informezi. Sunt foarte mulți oameni care vorbesc despre Biserică, dar vorbesc doar din exterior.

Părintele Teologos: Dar habar nu au. Da.

Cristi Bumbenici: Nici măcar n-au intrat într-o biserică. Nici măcar n-au citit o carte din Sfinții Părinți sau, mă rog, să aibă o informare ceva minimal…

Părintele Teologos: Da, de bază.

Cristi Bumbenici: De principiu spun „a, bă, ce? în biserică sunt unii care iau bani de la oamenii, ei se plimbă cu Mercedesuri” – că a devenit așa o sintagmă dintr-asta, e și copilărească. Toți aveți Mercedesuri, toți luați bani așa și… sunteți niște oameni care trăiți pe spinarea necazurilor oamenilor.

Părintele Teologos: Vampirii poporului….

Cristi Bumbenici: Da, este dramatic nu pentru Biserică. Este dramatic pentru om, pentru că repet, asta se întâmplă. Și ca eu să nu fiu categoric, vă rog, urmăriți în general comportamentul și viața celor care se dispun așa în niște critici vehemenți ai Bisericii. Și o să regăsiți niște comportamente care de cele mai multe ori ajung să fie deviante chiar și dintr-o perspectivă clinică.

Părintele Teologos: Da, da și deci dacă vreți să ajungeți acolo, faceți ca ei…

Cristi Bumbenici: Doamne ferește!

Părintele Teologos: Doamne ferește!

Concluzii și îndemnuri

Cristi Bumbenici: Noi îi invităm pe prietenii noștri să Îl ia foarte în serios pe Dumnezeu. Să ia foarte în serios faptul că și timpul pe care noi îl vom avea de parcurs în sensul creșterii noastre – pentru că fundația, în general, din păcate, pe care n-am așezat la început este șubredă. Ea trebuie desfăcută, refăcută, întărită și pusă pe Piatra numită Hristos.

Părintele Teologos: Da, da, da, exact. Deci tu ești foarte optimist.

Cristi Bumbenici: Nu. Să știți că optimismul… Eu încerc să fiu cât se poate de realist. Pot părea optimist în sensul în care mă încrâncenez. Nu fac niciun efort. Eu cred că binele este într-o cantitate inepuizabilă.

Părintele Teologos: (Binele) Învinge întotdeauna.

Cristi Bumbenici: Deci nu există rău care să învingă binele, pentru că binele este parte din Dumnezeu.

Părintele Teologos: Da, da, da. Binele e Dumnezeu.

Cristi Bumbenici: Iar demonul nu este un oponent. El este un personaj care din păcate pentru el a avut un puseu de orgoliu, nu și l-a rezolvat nici până acum, a ales calea asta și este folosit de Dumnezeu ca un polizor, ca o piatră și prin așchiere așa – și din noi mai sar foarte multe așchii – și la final, dacă avem această răbdare și credință și încredințare să depășim pragul credinței. Să intrăm în spațiul încredințării în care nu mai ai nicio virgulă – Doamne, prost cum sunt, merg înainte! M-ai vrăjit. Sunt al Tău.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Sper să nu sară oamenii că a zis „m-ai vrăjit”. Cred că ați înțeles oamenilor, vă rog frumos nu…!

Cristi Bumbenici: M-ai convins! Rectific.

Părintele Teologos: Nu fiți chițibușari pe comentarii, vă rog frumos!

Mulțumesc tare mult! Într-o notă foarte optimistă terminăm și într-adevăr și eu sunt foarte optimist și optimismul provine din realismul Dumnezeu.

O părere…

Cristi Bumbenici: N-am spus nimic despre dvs.

Părintele Teologos: Oh! Bun, ok, bine…

Cristi Bumbenici: Pentru mine a fost… vă cunoșteam dinainte, ne-am mai intersectat de câteva ori într-o foarte frumoasă și dragă mănăstire nouă, însă n-am avut ocazia și acolo cel puțin nu cred că se puteau face aceste frumoase și foarte importante dialoguri. Apariția dumneavoastră, așa o văd eu, a fost, era așteptată…

Părintele Teologos: Așteptată?…

Cristi Bumbenici: Era. Vă spun de ce. Era așteptată și a apărut la modul cel mai firesc posibil. De ce? Având această expertiză într-o zonă, să zicem, mai științifică, mai tehnică dvs. ați venit cu un mesaj extrem de util pentru o anumită zonă mai ales din spațiul intelectual unde, asemenea apostolului Toma, este nevoie de și mai multe argumente de natură tehnică și veniți și ați ocupat acest spațiu. Și eu cel puțin cât depinde de mine o să fac tot posibilul să o extindem și o extindeți pentru că oamenii care conduc societatea sunt elitele intelectuale oriunde.

Părintele Teologos: Da, da…

Cristi Bumbenici: Și oamenii ăștia care pot fi dascăli, pot fi profesori universitari, pot fi cercetători, ingineri… Atunci când ei își vor exercita profesiile în societate având explicațiile care vin și prin intermediul dumneavoastră, legătura cu Dumnezeu nu va face ca ei să rămână, să fie niște profesioniști desăvârșiți. Ei pot să schimbe societatea, ei sunt factori de decizii, sunt acei oameni care conduc colective mai mici sau mai mari. Presiunea socială poate veni din rândul marei mase în care ne găsim de fapt cu toții ceea ce este esențial, dar este nevoie ca și pătura de mijloc, cea a intelectualilor să spunem și mai-sus să înțeleagă faptul că Dumnezeu nu se adresează doar omului de rând. Oferta lui Dumnezeu începe de la președinte până la cel care mătură strada fără de care noi nu am putea să viețuim într-un oraș civilizat, pentru că am fi…

Părintele Teologos: Haos… Mă responsabilizezi…

Cristi Bumbenici: Aveți o responsabilitate mare și cred că sunteți sunteți convins de ea și…

Părintele Teologos: Sunt…

Cristi Bumbenici: Eu nu sunt nu fac decât să să vă confirmi faptul că este nu bine ce faceți, este aproape obligatoriu să faceți.

Părintele Teologos: Oh! Mulțumesc mult! Mulțumim mult! Să ajute bunul Dumnezeu! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin. M-ai terminat, Cristi, m-ai terminat…

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Cardul

Donați