Sf. Cleopa, p. Arsenie Papacioc și tinerii astăzi – p. Arsenie Popa, p. Teologos

Ascultați un cuvânt cu părintele stareț Arsenie Popa, egumenul cunoscutei mănăstiri Sihăstria în care ne evocă personalitatea sfântului Cleopa și a părintelui Arsenie Papacioc așa cum i-a cunoscut.

Dincolo de evocarea acestor mari personalități, părintele stareț Arsenie ne vorbește despre problemele tinerilor și vremurile de astăzi.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Părintele Ilie Cleopa – evocare

Părintele Teologos: Dacă ați putea să ne vorbiți puțin despre Sfântul Cleopa? Că l-ați cunoscut.

Părintele Stareț Arsenie: Da, l-am prins și eu puțin în viață. Eu am venit cu puțin timp înainte de a trece el la Domnul, dar mai veneam și ca pelerin la Sihăstria și am fost martor la cuvinte de învățături ale părintelui Cleopa, prin care desigur că îi încuraja pe credincioși, veneau în număr foarte mare pe atunci cu autocarele zilnic așa, câte două autocare sau și mai mult. Și sigur că spunea la mai toți acea povestire cu îngerul care numără pașii pelerinilor care merg la mănăstiri, se închină și așa mai departe, sfaturi generale. 

Eu când am venit la mănăstire îmi amintesc de asemenea că era pe prispă acolo în fața casei și le vorbea oamenilor. Eu luasem tot bagajul pe care l-am făcut, strictul necesar, cel puțin la început și am trecut prin fața lui în drumul spre arhondaric și sigur că m-a binecuvântat și a spus „iată și ăsta care și-a luat tot bagajul, toată averea cu el” ceva de genul ăsta. 

Amintiri nepublicate

Părintele Teologos: Puteți să ne povestiți ceva care nu este publicat, că de la Sfântul Cleopa sunt foarte multe lucruri publicate. Ceva, o experiență personală? Care să ateste sfințenia părintelui.

Părintele Stareț Arsenie: Așa nepublicat…? Păi, sigur că așa fiind frate începător cum era obiceiul și atunci,  la început stăteai la arhondaric și mergând spre biserică sau la ascultare… acea dorință a lui de căuta liniștea, dar pe de altă parte dragostea și chiar aș putea să spun obligația de a veni în întâmpinarea credincioșilor.  Pe de o parte, se văita că e ca în Gara de Nord și se ascundea sau îi trimitea pe ucenicii săi – ca părintele Cleopa cel tânăr sau părintele Iachint să vorbească în numele lui, dar și el însuși povestea când se întorcea în chilie parcă avea un dialog cu Maica Domnului: „Măi, călugărule, le-ai zis ceva la creștinii aceia? Le-ai zis un cuvânt de folos?”

Părintele Teologos: Se osândea pe sine, se mustra, da.

Părintele Stareț Arsenie: Da. Sigur că era în perioada de sfârșit a vieții sale când era mai neputincios să zicem așa, dar totuși dorința aceasta chiar când era în mijlocul oamenilor, cred că toți o simțeau: avea o rugăciune neîncetată și era dragostea aceasta față de om și împletită bineînțeles cu rugăciunea, că nu e adevărată dragoste față de aproapele dacă nu vine din rugăciune, din dragostea de Dumnezeu.

Paralelă

Părintele Teologos: Cum comparați pe Sfântul Cleopa și am înțeles că l-ați cunoscut și pe părintele Arsenie Papacioc – cum îl comparați cu monahii de astăzi: modul lui de a se comporta, modul lui de a gândi, modul lor de a gândi cu ce se întâmplă astăzi? Sau cu oamenii de astăzi, nu neapărat cu monahii de astăzi.

Părintele Stareț Arsenie: Luau lucrurile mult mai în serios. Cred că și educația lor din copilărie era mult diferită față de a copiilor, a tinerilor de astăzi. Părintele Cleopa povestea că a avut o viață destul de… un părinte destul de aspru, nu se mânca carne încă de acasă și era destul de aspră așa ceea ce privește rânduiala creștină, postul rugăciunea, celelalte, biserică. Pe când acum tinerii sunt crescuți într-un mod cu totul diferit, aș putea spune chiar opus.

Educația copiilor

Părintele Teologos: Da, da, se vă și rezultatele, nu?

Părintele Stareț Arsenie: Se văd și rezultatele. Dumnezeu știe, dar văd că în toate timpurile Dumnezeu îi cheamă pe toți.

Părintele Teologos: Da, așa este.

Părintele Stareț Arsenie: Nu are pe nimeni de pierdut, numai că așa cum ne formăm în primii ani de viață și chiar în adolescență de multe ori ne determină toată viața noastră ulterioară. Sigur că oricând omul se poate schimba, oricând se pot petrece minuni și te poți întoarce la Dumnezeu, te poți pocăi cu adevărat.

Situația de azi: îmbunătățire prin exemplul personal

Părintele Teologos: Cum vedeți îmbunătățirea situației astăzi? Nu numai monahism, ci în general în România, să zic.

Părintele Stareț Arsenie: Da, îmi amintesc că părintele Paisie Olaru avea cuvântul acesta: peștele de la cap se împute. El se smerea așa spunând că noi, slujitorii bisericești, suntem de vină din cauza aceasta. Adică în primul rând exemplul nostru personal și cel mai important. Sigur și cuvintele pe care le rostim, dar cuvintele să nu fie numai teoretice, ci din trăire, din experiența personală. Așa din punct de vedere logic sau rațional poți să aduci multe argumente, dar totuși ceea ce cucerește pe om și se transmite este din trăire…

Părintele Teologos: Exemplul personal.

Părintele Stareț Arsenie: Da, exemplul personal. Asta e cel mai convingător. 

Părintele Teologos: Da.

Părintele Stareț Arsenie: Poți să nu spui multe cuvinte și Părintele Cleopa chiar repeta lucrul acesta deși el avea și darul cuvântului, dar când trăiești transmiți mai mult celorlalți. Spunea el că atunci când nu mai vorbești, vorbești poate chiar frumos, te semeni cu o apă care e pictată pe pereți, dar nu poate satisface setea nimănui. Asta cred că e în primul rând…

Despre patimile tinerilor

Părintele Teologos: Da. De ce credeți că bolesc tinerii astăzi? Principala boală sau  principalele boli, patimi care îi macină pe tineri astăzi și cum se vindecă?

Părintele Stareț Arsenie: Viața dinafară e foarte materialistă. Înainte, în regimul trecut comunist să vorbea de materialismul dialectic sau…

Părintele Teologos: Științific…

Părintele Stareț Arsenie: Da… Era nivelul de ideologie. Acuma prin tot ce trăim, prin tot ce ne înconjoară e o societate foarte materialistă și de aceea tinerii care sunt foarte vioi, au o poftă de viață, să zicem, firească, biologică sigur că sunt înclinați mai repede, sunt ispitiți mai repede spre partea asta care cade sub simțuri, să zicem. Și este o…

Părintele Teologos: O luptă continuă…

Părintele Stareț Arsenie: O ispită continuă cu tentația vârstei respective, dar totuși viața din afară, viața asta societatea de consum, cum este numită, îl face pe tânăr să se aplece foarte mult spre ceea ce este exterior, material și mai puțin spre trăirea interioară, trăirea creștină care presupune o jertfă, o stăpânire a simțurilor.

Părintele Arsenie Papacioc

Părintele Teologos: Pe părintele Arsenie Papacioc, am înțeles că l-ați cunoscut, nu?

Părintele Stareț Arsenie: Da.

Părintele Teologos: Puteți să ni-l creionați? Cum l-ați văzut, sfinția voastră?

Părintele Stareț Arsenie: Păi, m-am folosit așa foarte mult pentru că avea o blândețe foarte mare și o dragoste foarte mare pe care ți-o transmitea, dar în același timp, cum am spus și despre părintele Cleopa – și o frică împletită cu dragostea de Dumnezeu. Era foarte blând atunci când îți mărturiseai păcatele cu sinceritate, cu căință sinceră și cu dorința de a te îndrepta, dar atunci când te îndreptățeai ai sau era numai o simplă îndoială în credință era foarte tăios, ca nimeni altul.  Numai la părintele Cleopa am întâlnit o astfel de asprime – când nu era pocăință. Când erai sincer așa era foarte blând și radia har…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Părintele Stareț Arsenie: Dar când te îndreptățeai în greșelile tale sau era numai puțin vorba de credință, era foarte tăios, foarte tăios și simțeai această…

Părintele Teologos: Împotrivire…

Părintele Stareț Arsenie: Da, tăiere a lui îți ajungea până la inimă. Nici nu trebuiau prea multe argumente, era foarte convingător prin asta, tot prin trăire.

Părintele Teologos: Da…

Părintele Stareț Arsenie: Ăsta e adevărul. Și acum cred că niciodată nu au fost mai multe cărți scrise ale sfinților chiar și poate niciodată ca acum sunt citite mai puțin, cu atât mai mult și trăite.

Perspectivă asupra viitorului

Părintele Teologos: Da și noi ne străduim foarte mult să le spunem tinerilor și din cauza asta facem toate aceste filme ca să le spunem, printre altele, să citească. Eu nu doresc să fac filme, doresc să-i fac pe oameni să citească, dar ei nu citesc, nu citesc din păcate, din păcate. Cum vedeți viitorul? 

Părintele Stareț Arsenie: Cum va vrea Dumnezeu. Dumnezeu sigur că vrea să fie numai bine.

Părintele Teologos: Da. Eu zic că sunt speranțe. 

Părintele Stareț Arsenie: Unii vor străluci. Alții vor…

Părintele Teologos: Mai puțin…

Părintele Stareț Arsenie: Asta este, suntem o societate consumeristă, înclinată spre materie, spre strălucirea din afară.

Părintele Teologos: Exact.

Părintele Stareț Arsenie: Dar zicea pe undeva prin Pateric că cei din urmă nicidecum nu vor lucra poruncile lui Dumnezeu, dar vor avea ispite și dacă vor răbda acele ispite mai mari și decât părinții noștri vor fi. Dar cred că vor fi și mai puțini în același timp. 

Părintele Teologos: Da…

Părintele Stareț Arsenie: Cei care se vor putea împotrivi valului acestui materialist care vine peste noi.

Lipsa răbdării – o boală contemporană

Părintele Teologos: Da. Apropos de asta, cred că oamenii astăzi suferă foarte mult de lipsă de răbdare, nu credeți, nu socotiți? Cum ar putea oamenii să facă mai multă răbdare, să aibă mai mult curaj?

Părintele Stareț Arsenie: Răbdarea vine din smerenie, din pocăință, din dragoste. Dacă nu avem răbdare, e semn că nu lucrăm nici aceste virtuți și atunci dacă avem trezvie. Trebuie să luăm imediat aminte la noi înșine dacă nu e bine.

Părintele Teologos: Da, trezvie, atenție.

Părintele Stareț Arsenie: Nu pot să rabd, nu pot să las de la mine, nu pot să accept un punct de vedere al celuilalt, nu pot să suport necazul care vine asupra mea și altele…

Părintele Teologos: Da…

Părintele Stareț Arsenie: Cel mândru întotdeauna este și irascibil și un om dificil pentru cei din jurul lui. El vrea ca totul să devină cum vrea numai el.

Părintele Teologos: Da, voia proprie.

Părintele Stareț Arsenie: Nu suportă alte puncte de vedere, alte feluri, alte valori și se mânie imediat că nu e așa cum vrea el. 

Poporului român

Părintele Teologos: Da. Un ultim cuvânt: ce ați spune poporului român?

Părintele Stareț Arsenie: Păi, dacă ar fi puține cuvinte sunt aceleași cuvinte pe care le rostea și Sfântul Ioan Botezătorul și Mântuitorul la început: pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor. 

Părintele Teologos: Da

Părintele Stareț Arsenie: În afară de pocăință, ce…? Pocăința înseamnă a-ți vedea propriile păcate, a te căi pentru ele, a dori să nu mai greșești și chiar să săvârșești virtuțile. Asta înseamnă pocăință. Deși seamănă cu cuvântul căință, dar de fapt e mult mai…

Părintele Teologos: Mult mai adânc și mult mai… 

Părintele Stareț Arsenie: Mai adânc.

Părintele Teologos: Mulțumim mult. Să vă rugați pentru noi, să ne pomeniți și noi trebuie să știți că avem la mare cinste și pe Sfântul Cleopa și Mănăstirea Sihăstria și în general, Biserica Ortodoxă Română. Aici în Sfântul Munte ne rugăm pentru sfințiile voastre și avem mare nădejde că bunul Dumnezeu nu o să lase biserica să…

Îndemnuri

Părintele Stareț Arsenie: Da, ce să facem? Ne rugăm mai ales când ne vedem neputincioși nu putem decât să ne rugăm și, uneori, Dumnezeu așa îngăduie ca tocmai înțelegând slăbiciunile, neputințele noastre, problemele care par să ne depășească puterea noastră naturală, să zicem, tocmai de aceea să cerem ajutorul cu ardoare.

Părintele Teologos: Adică deci Dumnezeu lasă în mod intenționat oarecum…

Părintele Stareț Arsenie: Da, e foarte pedagogic – să te simți neputincos. De-asta Sfântul Apostol Pavel spunea: când sunt slab atunci sunt puternic. Adică sunt slab în ceea ce mă văd pe mine slab și neputincios, cu probleme pe care trebuie să le depășesc, dar mă simt totuși depășit, atunci mă rog. Nu am încotro. Dar cred că Dumnezeu mă iubește și m-a pus în acea situație pe care trebuie să o depășesc, încep să mă rog. Atunci vine și smerenia, când te simți neputincios. Și prețuirea aproapelui care te poate ajuta.

Părintele Teologos: Da…

Părintele Stareț Arsenie: Sau care el însuși a trecut printr-o situație asemănătoare și a depășit-o.

Părintele Teologos: Începi să-i înțelegi pe ceilalți, nu? Apare înțelegerea.

Părintele Stareț Arsenie: Și fiecare om are niște daruri pe care eu însumi nu le am sau le are într-o cantitate mai mare. 

Părinți duhovnicești de la Sihăstria

Părintele Teologos: Da… Sfântul Cleopa este cel mai cunoscut părinte duhovnicesc de la Sihăstria. Eu am înțeles de la părintele Pimen, de la părintele stareț al meu că sunt și alți părinți duhovnicești acolo, au existat…

Părintele Stareț Arsenie: Da, așa, există și o carte tipărită de editura Mănăstirii Sihăstria, cu părinți îmbunătățiți. Chipuri de călugări… Are un titlu de genul ăsta, nu mai îmi amintesc exact acum.

Părintele Teologos: Da, un exemplu, puteți să ne dați un exemplu, cel mai luminos care vă vine acum în minte, cel mai drag inimii sfinției voastre?

Părintele Stareț Arsenie: Pe care i-am cunoscut eu?

Părintele Teologos: Da. Din experiență. Ați spus trăirea…

Părintele Stareț Arsenie: Nu sunt eu cel care poate să facă o… dar m-am folosit și de părintele Damian și de părintele Dionisie, părintele Nicon – cei pe care i-am cunoscut.

În cimitirul mănăstirii

Părintele Teologos: Le simțiți rugăciunile? Da, eu nădăjduiesc la ei și când mă duc la cimitir, sigur, prima dată ne îndreptăm spre mormintele, crucile părinților Cleopa, Paisie, Ioanichie Moroi pe care nu l-am cunoscut, dar de care am auzit. Mai sunt acolo părinți – Ambrozie, Varsanufie care erau apropiați de părintele Cleopa și apoi îi vedem pe stareții dinaintea părintelui Cleopa, adică părintele Ioil, părintele Caliopie și chiar frații părintelui Cleopa – fratele Vasile și monahul Gherasim. Nu i-am cunoscut, dar toți acești părinți. Părintele Marcu.

Părintele Teologos: Marcu, nevoitor din închisori, nu?

Părintele Stareț Arsenie: Da.

Părintele Teologos: Fachirul, cum se spune.

Părintele Stareț Arsenie: Și mulți alții pe care nici noi nu-i cunoaștem și sunt unii strămutați cumva, deci osemintele lor au fost mutate… Cimitirul era în jurul bisericii vechi, bisericii istorice a mănăstirii și prin anii 70, din câte am înțeles, au fost mutate acolo în cimitirul de acum.

Părintele Teologos: Da, nădăjduim și noi în rugăciunile lor să ne ajute sfinții! 

Părintele Stareț Arsenie: Aș putea spune că toți care vin la Sihăstria și la cimitirul mănăstirii simt că este ceva acolo, ceva nedefinit, poate, dar foarte atrăgător și folositor, liniștitor în același timp.

Harul

Părintele Teologos: Har mult. Cred că asta lipsește tinerilor astăzi și oamenilor în general: simțirea harului, experiența harului.

Părintele Stareț Arsenie: Da, numai că harul se simte tot într-o stare de smerenie. Atunci când ai har, știți…

Părintele Teologos: Da, da, da. Har duce har, har peste har, cum se spune…Da 

Părintele Stareț Arsenie: Trebuie să-l cerem, că Dumnezeu nu vine neinvitat, nu vine cu forța, nu vine să ne stăpânească ca un stăpân, ca un tiran.

Părintele Teologos: Deci oamenii trebuie să aibă inițiativa, să ceară har.

Părintele Stareț Arsenie: Să ceară, da.

Părintele Teologos: Așa să ne ajute Dumnezeu! Mulțumim tare mult! Mulțumim pentru cuvânt. Vă rugăm să ne iertați! Să ne ajute Bunul Dumnezeu! 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!