Sfântul Nicolae: bunicuțul nostru – părintele Pimen Vlad

Ascultați un cuvânt cald despre viața Sfântului Nicolae, decorat cu câteva dintre multele minuni pe care Sfântul Nicolae l-a făcut în timpul vieții sale și, bineînțeles, după adormirea sa în Domnul.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Sfântul Ierarh Nicolae – bunicuțul nostru

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși. Vreau să vă vorbesc despre un Sfânt pe care știu că îl iubiți cu toții, mulți îl numesc ”bunicuțul nostru”: Sfântul Ierarh Nicolae. Cine a fost Sfântul Ierarh Nicolae, care este iubit de toți, bătrânelul cel drag, bunicuțul, cum era numit el, se zice, de când era copil. Copil bătrân, adică, cu minte înțeleaptă.

Minuni din primele zile ale vieții

Se spune despre el că s-a născut în Patara, în zona Liciei, din părinți creștini buni, dar și bogați. Nu aveau copii și s-au rugat mult la Dumnezeu și la Maica Domnului să le dea un copil. Și le-a dat pe Sfântul Nicolae. Am putea zice că toată viața lui este o minune: se spune că după naștere, când l-au îmbăiat și pe el, a stat trei ore drept, în picioare, neținut de nimeni. Cumva în cinstea Sfintei Treimi, a stat trei ore în picioare nemișcat. După aceea, nu sugea decât din sânul drept la mama lui, iar miercurea și vinerea nu sugea decât seara, după apusul soarelui. Prin asta arăta cât de postitor o să fie în continuare în viața lui.

După ce a crescut mai mărișor, a fost dat la învățătură și învăța foarte bine. El avea un unchi episcop, pe care îl chema tot Nicolae. Văzând episcopul râvna lui și cât de mult iubea pe Dumnezeu, l-a luat aproape de el și încet-încet, după ce a crescut și s-a desăvârșit și în cele ale cărții, l-a hirotonit și l-a făcut diacon, după aceea preot în episcopia lui, l-a luat aproape.

Se evidențiază prin înțelepciune și milostivire 

La un moment dat, când episcopul Nicolae, unchiul lui, a plecat la Ierusalim (cum era înainte, dura câte o lună, două să ajungă la Ierusalim și să se întoarcă) l-a lăsat pe Sfântul Nicolae să se ocupe el de tot ce ține de episcopie, să îngrijească, pentru că a văzut că era foarte înțelept și foarte milostiv.

Ca să nu intru în multe amănunte despre cât bine făcea el, o să povestesc doar un caz: se spune că era un om care fusese și el destul de binișor la viața lui, dar a ajuns sărac din diferite motive, soția îi murise și era singur. Omul ăsta avea trei fete, care erau mari, erau de măritat, dar din cauza sărăciei nimeni nu le lua. Văzând el că nu are nicio șansă, nici de întreținere, cum erau timpurile atunci grele, ce s-a gândit (din cauza sărăciei și pentru că i-a mai băgat diavolul lucrul asta): ”Ce-ar fi să dau fetele mele la desfrânare, la o casă de asta de desfrânare, și în felul ăsta să ne câștigăm existența?!”

Și a început lupta – era și el creștin și se gândea: “Nu-i bine ce fac, dar suntem muritori de foame. Fetele mele n-o să se mai mărite niciodată că n-avem nimic! Cum putem aduna și noi un ban?”. Din păcate, și în ziua de azi se întâmplă asta, după cum știm. Câte fete se duc să-și câștige în felul ăsta existența?! Dar, pentru că ei se rugau în același timp și la Dumnezeu: “Doamne, fă ceva ca să n-ajungem acolo!”.

Prima pungă de galbeni, fata cea mare se mărită

Dumnezeu i-a descoperit Sfântului Niculae situația lor. Ce s-a gândit Sfântul Niculae: “Omul ăsta a avut cândva o stare mai bună și el, acum dacă mă duc să-i dau bani direct, e ca și cum l-aș înjosi oarecum, s-ar rușina omul, mai bine să fiu necunoscut!” Și atunci, s-a dus noaptea, a luat o pungă de galbeni și cum era vară, a aruncat-o pe geam în casă și a plecat. S-a trezit omul dimineață cu o pungă de galbeni în casă.

Când o văzut, zise: “Minunea lui Dumnezeu ca să mă salveze de la a face păcatul ăsta, să dau fetele la desfrânare!” Și atunci, din banii aceia, văzând că erau suficienți, a măritat-o pe prima fată, cea mai mare. Pentru că acuma i-a făcut și ei zestre, bineînțeles că a găsit un băiat nu chiar sărac. A continuat să se roage la Dumnezeu. De acum a prins și el curaj, nu se mai gândea să dea fetele la desfrânare. Deci, uitați cum a rânduit Dumnezeu pentru fata cea mai mare!

A doua pungă de galbeni

Sfântul Nicolae, văzând că s-a făcut ceva bine acolo, adică una din fete s-a măritat, s-a dus din nou noaptea și a aruncat iar o pungă cu galbeni acolo. Bineînțeles, omul iar a mulțumit lui Dumnezeu și a măritat-o și pe a doua fată. Și se ruga în continuare la Dumnezeu, dar voia să știe cine este binefăcătorul acela prin care lucrează Dumnezeu și s-a pus la pândă.

Descoperirea binefăcătorului

Nu mai dormea nopțile, se odihnea când putea ziua, iar nopțile stătea de pază. Trecuse timpul, și el se gândea: “Dacă Dumnezeu vrea să facă o minune prin omul acesta, vreau să-l cunosc!”. Bineînțeles, într-o noapte, a auzit când a căzut punga cu galbeni (iarăși venise Sfântul Nicolae) și atunci a alergat repede după el, l-a ajuns din urmă și l-a recunoscut, că nu era necunoscut Sfântul, pentru că făcea mult bine, la multă lume. I-a mulțumit și atunci Sfântul Nicolae i-a zis să nu mai spună la nimeni.

Omul și-a căsătorit și a treia fată, s-a bucurat că a reușit să-și pună fetele la locul lor și Dumnezeu nu l-a părăsit, pentru că fetele după aceea au avut grijă de el. Deci, vedeți cum lucra Sfântul Nicolae!

Pelerinaj la locurile sfinte și pustnicia

Mai târziu, după ce s-a întors episcopul la locul lui, Sfântul Nicolae și-a dorit și el să se ducă la locurile sfinte. S-a dus și el și s-a închinat peste tot. Se spune că noaptea se ducea acolo, la biserica Sfântului Mormânt și când era încuiat, se ruga și se deschideau singure porțile bisericii, intra și se închina, se ruga. Deci, avea mult har de la Dumnezeu!

După aceea, s-a întors și s-a dus într-o mănăstire retrasă. A vrut și el să ducă o viață de rugăciune, mai pustnicească. Era o mănăstire mai retrasă. Și s-a nevoit o vreme acolo, dar Dumnezeu nu voia să îl țină ascuns, voia să-l scoată și să îl folosească, să ajute lumea. Sfântul Nicolae chiar a avut o vedenie în care Dumnezeu i-a spus: “Pregătește-te că vreau să te duci pentru slujirea poporului!” Și atunci și-a dat el seama că Dumnezeu vrea să-l pună episcop, că preot era deja, și s-a gândit sa se ducă într-o cetate străină, unde să nu mai fie cunoscut.

S-a dus într-o cetate, în Mira, care aparținea tot de Licia și era o zonă mai retrasă. Și-a zis ca acolo nu îl știe nimeni și trăia ca un sărac. Se ducea pe la biserică, se ruga, trăia și el cu ce putea, necunoscut.

Dumnezeu îl alege episcop

Nu a trecut mult timp și episcopul locului a trecut la Domnul și ceilalți episcopi se gândeau:  “Pe cine să punem noi în loc? Să nu punem noi așa, după gândirea noastră omenească, să ne rugăm la Dumnezeu să ne descopere!”. Și s-au pus pe rugăciune. La un moment dat, episcopului cel mai mare de acolo i s-a arătat un înger și i-a spus: “Dimineață, la prima oră, când începe utrenia, cel care va intra primul în biserică, să știți că acela este hotărât de Dumnezeu să vă fie episcop!”. Bineînțeles, s-a dus episcopul mult mai devreme și urmărea cine o să intre primul.

Sfântul Nicolae, cum avea obicei – întotdeauna venea de la început, cât mai devreme la slujbă, a venit încet și a intrat în biserică. Când l-a văzut episcopul, s-a apropiat, l-a văzut smerit și l-a întrebat cine este. Sfântul și-a dat seama că ceva nu e regulă și nu zicea nimic.

– Zi-mi, te rog, care-i numele tău? 

– Nicolae.

– Dumnezeu a hotărât să fii episcop în cetatea aceasta!

Mântuitorul și Maica Domnului i se arată în vis

A încercat el să se împotrivească, dar episcopul l-a luat, l-a dus la ceilalți episcopi și le-a zis: “Uitați, pe cine a hotărât Dumnezeu!”. Dar Sfântul Nicolae tot cerea timp, tot amâna și noaptea i s-a arătat Mântuitorul care i-a dat o evanghelie. Iar Maica Domnului i-a dat omoforul, l-a îmbrăcat cu omofor și a spus să fie episcopul cetății. Și atunci nu s-a mai împotrivit, când a văzut că este hotărâre de sus și a devenit episcop acolo.

A început să ajute oamenii să dărâme capiștile idolești care erau atunci că să întoarcă oamenii spre Dumnezeu. Și multe alte minuni a făcut! 

Făceam mereu minuni

Uitasem să vă spun, când mergea la Ierusalim, pe corabie, a fost furtună pe mare și erau deznădăjduiți corăbierii și au strigat la el, că știau că are o viață sfântă: “Părinte, roagă-te pentru noi!”. Și când a ridica mâinile la rugăciune, s-a liniștit marea. Un corăbier care era urcat pe catarg, a căzut de sus și a murit. S-a rugat Sfântul pentru el și a înviat. Deci făcea minuni mereu.

Și când era episcop, au fost mai multe situații în care a salvat. Erau trei voievozi care au fost nedreptățiți. Cineva care nu-i înghițea, cum se zice, tot din funcție mare, s-a dus la cel care era al doilea după împărat, i-a dat bani și a spus minciuni: “Vezi că voievozii ăștia complotează împotriva împăratului.” L-a mituit cu bani ca să-i scoată pe cei trei din funcțiile pe care le aveau și să fie osândiți la moarte.

Cel mituit s-a dus la împărat și i-a acuzat în mod mincinos că au complotat. Atunci s-a hotărât să fie închiși în închisoare. Cel de la care porniseră toate astea se temea că s-ar putea afla că a mințit, a dorit să se asigure că vor fi condamnați la moarte și a mai dat bani ca să se intervină la împărat, să le taie capetele. Acela a mers iar la împărat și i-a spus: “Împărate, cei trei, chiar și în închisoare stau și complotează împotriva ta, trebuie neapărat să-i condamni la moarte!” Și atunci împăratul crezând, având încredere în omul acela, zise: “Dacă e așa, atunci mâine, capetele jos!”.

Salvarea celor trei voievozi

Când au aflat aceia nevinovați din închisoare, care nici măcar nu știau ce caută acolo închiși, s-au pus pe rugăciune. Și-au amintit că Sfântul Nicolae îi mai ajutase și altă dată, că ei se trăgeau tot din zona aceea a Liciei, și atunci au început să strige: “Sfinte Nicolae, ajută-ne!”. În noaptea aceea, împăratul l-a văzut pe Sfântul Nicolae că a venit și l-a înfricoșat: ”Împărate, nu cumva să osândești la moarte pe cei trei voievozi, pentru că sunt nevinovați! Pe nedrept au fost acuzați, să îi eliberezi mâine, că altfel voi aduce război împotriva ta!”. S-a speriat împăratul, dar nu știa ce să facă. Eparhului, noaptea în același fel i s-a arătat Sfântul Nicolae.

Când a auzit de la cunoscuții lui că și împăratul a avut același vis, eparhul s-a dus la împărat și i-a spus și el ce a visat. Auzind acestea, împăratul i-a chemat pe voievozii întemnițați și i-a întrebat ce au făcut, iar aceștia au răspuns că nu au greșit cu nimic și nu au complotat împotriva lui. Împăratul i-a mai întrebat cine este Nicolae, care i-a apărut în vis și le-a luat lor apărarea. Voievozii au spus că este un episcop din Mira, cu o viață sfântă, iar ei au avut mult folos și ajutor de la el.

Atunci, împăratul le-a spus că sunt liberi toți trei și pentru asta trebuie să îi mulțumească Sfântului Nicolae, pentru că el i-a ajutat. Împăratul i-a rugat pe voievozi, când ajung în cetatea lui, să îi spună Sfântului Nicolae să se roage pentru el și să nu se supere pe el, pentru că din neștiință era să aducă moartea asupra voievozilor. Ați văzut cum i-a eliberat Sfântul Nicolae?

După aceea și-a dus viața frumos, cu înțelepciune, ajutând pe toți, făcând multă milostenie și învățându-i pe toți dreapta credință. Chiar și la sinodul împotriva lui Arie a participat și multe minuni au fost și acolo, dar o să trec peste ele ca să nu mă lungesc.

Plecarea la Domnul și minunile de după

A ajuns Sfântul Nicolae la adânci bătrânețe și a plecat la Domnul, fiind îngropat în biserica de acolo. La scurt timp, moaștele lui au izvorât mir și făceau multe minuni. O să vă mai povestesc doar o minune. Era undeva o familie care avea o mare evlavie la Sfântul Nicolae și mereu, de ziua Sfântului Nicolae, știind că el a fost milostiv, mergeau prima dată dimineața la Sfânta Liturghie, făceau o pomenire acolo în cinstea Sfântului, iar după aceea făceau acasă o masă bogată și adunau toți săracii din zonă și le dădeau o masă, îi serveau ei cu mâinile lor, în cinstea Sfântului Nicolae.

Ajunși ei la bătrânețe, nu mai aveau posibilități. Într-o zi discutau ei: “Măi, suntem bătrâni, se apropie ziua Sfântului Nicolae, ce să facem că nu mai avem niciun ban, nu mai avem nimic, cum putem noi să nu dăm masă la săraci de ziua Sfântului? Ce să facem?”. Și căutând pe acolo, femeia a găsit un covor pe care-l avea ea de la zestrea ei din tinerețe, covor care a fost foarte valoros la timpul lui, costase vreo 10 galbeni, și zice soțului: “Măi bărbate, ia covorul ăsta, du-te în piață și vinde-l. El a avut valoarea de 10 galbeni, dar dă-l cu 5 galbeni, numai să-l vinzi. Să nu vii acasă fără să-l vinzi ca să facem prăznuire și anul ăsta pentru Sfânt”.

Ajutorul vine de la Sfânt când nu te aștepți

A luat soțul covorul și s-a dus la piață. Acolo tot încerca el, dar nu venea nimeni. La un moment dat, se apropie un bătrânel cu barba albă, liniștit:

– Omule, cu cât dai covorul?

– Făcea 10 galbeni pe timpuri, dar eu îl dau cu 5. A zis baba mea să-l dau cu 5 numai să-l vindem, că vrem să-i facem prăznuire la Sfânt.

– Uite, zice bătrânelul, luați de-aicea 10 galbeni, cât face covorul!

Apoi a luat covorul și a plecat. Bucuros, omul nostru s-a dus în piață, a făcut cumpărăturile necesare, tot ce trebuia. A închiriat de acolo și vreo doi catâri ca să-și aducă toate produsele acasă.

Între timp, bătrânul care cumpărase covor a venit acasă la femeie și zice: “Uite, l-am întâlnit pe soțul tău în piață și mi-a dat covorul să-l aduc acasă.” L-a luat femeia bombănind: “Eu i-am spus să-l vândă la jumătate de preț, numai să facem prăznuirea Sfântului și uite el ce a făcut?! Îmi trimite covorul acasă? Cum prăznuim noi ziua?”.

Mai trec vreo două ceasuri și apare și omul acasă, cu catârii încărcați. Intră el pe poartă și îi iese soția înainte: “Am avut încredere că vinzi covorul și acum mi l-ai trimis înapoi acasă?”. El nu pricepea: “Stai așa, ce vrei să spui? Uite catârii!” Și atunci și-au dat seama amândoi, li s-a deschis mintea, că Sfântul Nicolae le cumpărase covorul, le-a dat zece galbeni și le-a adus covorul înapoi acasă. Văzând dragostea lor, a făcut minunea asta, le-a adus covorul înapoi și le-a dat și bani de ajuns ca să facă prăznuirea lui. Vedeți cum nu i-a lăsat Sfântul?! Și au făcut ei o prăznuire mai mare decât în toți anii, au chemat toți săracii cetății de acolo. Vedeți cât din minunat este Sfântul Nicolae?!

Sfântul Nicolae ajută un turc

O să mai adaug o minune pe care mi-am amintit-o acum, ca să vedeți că Sfântul Nicolae, ajută chiar și pe alții de altă credință, dacă strigă la el. Se zice că era undeva, prin zona Constantinopolului, un turc. A trecut și el o dată prin piață pe-acolo și a văzut un creștin care vindea icoane și striga: “Luați icoane! Luați icoana Sfântului Nicolae, care vă păzește casa, vă păzește averea!” Turcul avea o problemă:  de un timp, din când în când, cineva îi spărgea casa și îi fura din casă. Și când a auzit asta, s-a întors spre creștin și l-a întrebat:

– Ce zici tu că face omul ăsta din tablou?

– Păi păzește casa și averea.

– E așa de bun paznic?

– Foarte bun! Și cine îi cere ajutorul și are icoana lui în casă, este păzit întotdeauna.

– Și ce mănâncă omul acesta?

– Ce să mănânce? Uite, îl pui pe peretele de la răsărit, îi pui o candelă în față și i-o aprinzi acolo. Asta-i hrana lui! Și îi ceri și tu ajutor în fiecare zi.

A mers bucuros turcul acasă, a pus icoana la răsărit, cumpără el și o candelă, o aprinde acolo. Bucuros că are paznic în casă, s-a și lăudat pe la vecini: “Mi-am adus un paznic, pe Nicolae, nu mai îmi sparge nimeni casa!”. După ce s-a lăudat el, pleacă a doua zi la muncă. Cel care spărgea casa, era un vecin de-al lui, care când a auzit și-a zis: “Și-a luat paznic?! Ce și-a luat el acolo, un tablou? Hai că mă duc acum să-i sparg casa, să-l fac și de râs!”.

Se duse hoțul, îi sparge din nou casa și fură iar tot ce a putut el duce în spate din casă. Vine turcul acasă – casa spartă, iar furase cineva. Amărât spuse: “Uite, mă Niculae, ce-ai făcut? Ți-am dat de mâncare, te-am pus aici, cum mi-a spus creștinul acela, te-am rugat să-mi păzești casa. Ce-ai făcut? Ai dormit de n-ai fost de pază aici? Uite ce mi-a făcut, iarăși mi-a furat din casă!” S-a rugat el cum a știut: “Te rog, mâine iar mă duc la muncă, nu mai lăsa să-mi fure!” S-a rugat cum a știut el și a plecat a doua zi.

Prinderea hoțului

Vecinul, iar râzând: “Ia să mai dau o tură să-i mai fur ce mai are prin casă.” A intrat iar și a strâns el ce a mai găsit pe acolo, dar când să plece, a vrut să vadă care este Nicolae. A văzut icoana pe perete și a vrut să o fure și pe ea. Când a întins mâna să o ia, a rămas înțepenit, cu mâna pe icoană. Și nu numai că a rămas, dar parcă trecea un curent prin el, avea niște dureri și tot striga: “Nicolaie, lasă-mă, dă-mi drumul!”. Nimic! A rămas înțepenit tot strigând pe acolo.

Mai trec 2-3 ceasuri și se întoarce turcul. Găsește casa spartă, iar amărât. Când intră, îl vede pe vecin prins de icoană, țipând acolo: “Deci tu ești hoțul? Niculaie, ține-l bine, nu-i da drumul, că-l lecuiesc eu acum!”. S-a dus și-a pus mâna pe o coadă de mătură și dă-i la hoț: “Na, mai furi? Ține-l Nicolae bine, să nu scape, să îl lecuiesc eu să mai fure. Vecinul în care aveam încredere…”.

Și l-a bătut bine pe hoț până i s-a făcut milă de el. “Gata Nicolae, dă-i drumul!”. Nu s-a întâmplat nimic. Când a văzut asta, a început să plângă de mila  vecinului: “Măi, Nicolae, hai, te rog, dă-i drumul, uite, eu îl iert, iartă-l și tu! A promis că aduce totul înapoi!”. În momentul acela și-a revenit vecinul, a luat mâna de pe icoană, i-a dat drumul Sfântul. S-a dus repede acasă tremurând, a adus tot ce a furat și nu i-a mai trebuit. Iar turcul, când a văzut el cât de minunat este Sfântul Nicolae, s-a dus la creștin și l-a întrebat:

– Uite ce minuni a făcut, ce trebuie să fac și eu?

– Du-te la episcopul cetății.

S-a dus turcul și-a povestit minunea, iar episcopul i-a spus: “Vezi cum te-a ajutat Sfântul? Acum să faci și tu ce trebuie!”. L-a învățat credința creștină și s-a creștinat turcul.

Bunicuțul nostru

Vedeți câte minuni face Sfântul Nicolae, bunicuțul nostru? Să vă rugați la el cu credință, să știți că nu ne lasă niciodată! E un Sfânt minunat, un Sfânt milostiv! Mai ales săracii, rugați-vă la el! Să vedeți, cei care aveți necazuri rugați-vă la el! Fetele care aveți probleme, să n-ajungeți să faceți ce voia omul acela, rugați-vă la el și o să vă ajute să vă căsătoriți, să vă găsiți ce trebuie!

Să ne ajute Maica Domnului, căci Ea este stăpâna noastră, a tuturor, împreună cu Sfântul Nicolae, care curând o să fie prăznuit, pe 6 decembrie! Să ne ajute și să ne aibă în pază!

Doamne ajută!

Bunicuțul nostru! Vedeți aici, nu v-am spus la început, sunt în livadă, aici sunt peri, mai încolo rodii, dincoace am gutui. Ne-a dat Dumnezeu de toate din belșug! Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!