Gestionarea duhovnicească a bolii, judecata și viața creștinului – p. Teologos

Boala nu este doar o problemă medicală, ci mai ales una duhovnicească, iar aici se pierd astăzi cei mai mulți oameni. În această nouă sesiune de întrebări și răspunsuri din Sfântul Munte, împreună cu pelerinii Frăției Ortodoxe, vorbim despre gestionarea duhovnicească a bolii, despre răbdare, rugăciune și simplitatea nădejdii. Trecem apoi prin judecata particulară, depresie, iubirea vrăjmașilor, actele cu cip, creșterea copiilor și drama lui Iuda, ca să vedem de ce Dumnezeu este medicul suprem, nu polițaiul suprem, și cum lucrează terapeutica ortodoxă în viața fiecăruia dintre noi.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Dragii noștri, ne aflăm destui oameni, am încercat să pun camerele astfel încât să apară cât mai mulți, cea mai mare parte este din Frăția Ortodoxă, care este o grupare pe care o cunoaștem de mult timp, pentru că ei vin de destul timp în Sfântul Munte și îi iubim foarte mult pentru că ei ne ajută, ajută pe monahii din Sfântul Munte, chiar foarte dezinteresat și, atât pentru ei, cât și pentru celelalte grupuri care sunt, am spus că facem astăzi o nouă sesiune de întrebări și răspunsuri.

Și ca să nu întârziem cu introducerea, zic de la început care aveți întrebări. Aveți întrebări? Zi!

Creștinul în fața bolii și simplitatea nădejdii

Pelerin: Cum trebuie să se comporte un creștin bun în fața unei boli?

Părintele Teologos: Sigur! Cu răbdare, cu rugăciune și cu simplitatea nădejdii. Pentru că boala respectivă este sigur o sursă de durere, da? Și atunci ai nevoie de o relație corectă cu Dumnezeu, adică trebuie să te rogi, ai nevoie de o relație corectă cu tine însuți, care înseamnă o relație de atenție și de răbdare, trebuie să faci răbdare și dincolo de asta trebuie să ai și o formă de plăcere, dar plăcere adevărată. Adică nu vorbim de o reacție chimică, un pușeu de dopamină, lucruri de genul ăsta, ci plăcere adevărată care vine de la Dumnezeu și asta vine prin simplitatea nădejdii, da? Care este ceva mai presus decât credința, da? Nădejdea este credința concretizată.

Poate că ar fi bine să-ți dau un exemplu. Deci, eu cred că statul elen sau statul român, apropo de Frăția Ortodoxă, ne poate ajuta. E logică treaba asta. Dar n-am nădejde. Înțelegeți ce vreau să spun! N-am nădejde că să ne ajute. Pe când, în cazul lui Dumnezeu, cred că Dumnezeu ne poate ajuta și am nădejde că Dumnezeu o să mă ajute. De ce? Pentru că am văzut în trecut faptul că Dumnezeu și Maica Domnului ne-a ajutat de atâtea ori. Deci nădejdea e și ceva concret, că Dumnezeu se ocupă concret de mine. Sau, de exemplu, eu am nădejde că la anul Frăția Ortodoxă o să vină și o să ajute din nou pe Părinții din Sfântul Munte.

Și vorbesc oarecum cu curaj treaba asta pentru că îi cunosc de mult timp. Noi la chilie am avut și n-am avut multă nevoie, că noi suntem o chiliuță mică, deci nu vorbesc, să zic așa, interesat. Și în clipa în care nu vorbești interesat, în clipa respectivă ai puterea dreptății. Că dacă ești interesat, atunci ai o foarte mare presiune să nu fii drept. Adică vorbești să-i promovezi fără să fii adevărat, dar cum spuneam, pentru că noi la chilița noastră nu avem mare nevoie, din cauza asta socotesc cu darul lui Dumnezeu că sunt drept. Deci dacă avem credință, avem, cum spuneam, rugăciune, răbdare și simplitatea nădejdii, în clipa respectivă putem să trecem prin boală mult mai ușor.

Frica de boală stă cel mai des în calea celor care caută gestionarea duhovnicească a bolii, iar despre mecanismele ei am vorbit pe larg în Frica, anxietatea: cauze, management, tratament; o analiză patristică a tămăduirii fricii găsiți și pe crestinortodox.ro.

Gestionarea duhovnicească a bolii

Și asta e, de fapt, principala problemă, mai ales astăzi. Este vorba nu atât de gestionarea medicală a bolii, care, desigur, că aici medicii se pricep, medicii de trup, ci atât este o problemă mult mai mare cu gestionarea duhovnicească a bolii. Adică oamenii cad în anxietăți, cad în neliniști, cad în tulburări, se ceartă pe tema asta, cad în depresii, care e greșit, e total greșit și asta chiar agravează boala, inclusiv din punct de vedere trupesc, da?

Omul, în boală trebuie să aibă, cum spuneam, simplitatea nădejdii, că îl ajută bunul Dumnezeu. Și asta nu înseamnă neapărat că o să iasă din boală, sigur, sperăm că o să iasă din boală, ci înseamnă că în sufletul său o să aibă pace și o să se apropie de seninătatea Raiului, pentru că, de fapt, scopul nostru este să ajungem în Rai, care Raiul este un loc, dar întâi de toate este o stare. Este stare de dragoste, de bucurie, de pace, apropo de lungă răbdare, de unitate cu toți ceilalți, de iubire. Și aici, evident, că boala ajută foarte mult.

Desigur că noi nu ne rugăm ca cineva să se îmbolnăvească, evident. De ce? Din două motive. Numărul unu, pentru că nu este un gest de dragoste să te rogi să se îmbolnăvească celălalt. Și doi, pentru că nu știi că celălalt va rezista sub crucea bolii, că va gestiona corect, să se apropie de Dumnezeu în boala respectivă.

Dar în clipa în care Dumnezeu îngăduie – Dumnezeu nu dorește, dar Dumnezeu îngăduie o boală –, în clipa respectivă, clar că asta este un semn, o ocazie dacă dorești, ca omul să se apropie mai mult de cele duhovnicești și să înainteze către Hristos dacă gestionează corect această încercare.

În regulă?

Cât de mult atârnă gestionarea duhovnicească a bolii în vindecarea trupului și a minții se vede limpede în discuția noastră Ortodoxia și bolile psihice: dacă golim bisericile, umplem psihiatriile.

Dumnezeu încearcă să maximizeze fericirea oamenilor în veșnicie

Pelerin: Un follow-up. Când Dumnezeu îngăduie un lucru aparent rău, El de fapt dintr-o infinitate de alternative mai rele de fapt o alege pe aia care chiar se întâmplă?

Părintele Teologos: Nu, nu. Dumnezeu întotdeauna încearcă să maximizeze fericirea umană în veșnicie. Cu asta se ocupă Dumnezeu. El reconfigurează în continuu tot acest univers, astfel încât să maximizeze fericirea tuturor oamenilor fără să calce în picioare libertatea umană. Nu numai că El reconfigurează tot această univers, ci și transmite în conștiința noastră mesaje. „Fă așa ca să fii plin fericit în veșnicie”. Desigur că cei mai mulți oameni nu ascultă aceste mesaje, dar Dumnezeu își face datoria. Gândește-te ce server este Dumnezeu! Adică ceva imens. Și face treaba asta chiar știind că cei mai mulți oameni nu-L ascultă. Și în continuu, în continuu, reconfigurează.

Ei, și un lucru este rău numai dacă lucrul respectiv depărtează de Dumnezeu. Numai atunci. Spunem despre un lucru că este rău, o boală, un război și așa mai departe. De ce? Pentru că din experiența noastră știm că lucrul respectiv, fenomenul respectiv, statistic vorbind, depărtează mase mari de oameni de Dumnezeu. Da, dar dacă omul știe să gestioneze corect lucrul respectiv, atunci se poate apropia de Dumnezeu. Cum spuneam prin răbdare, prin rugăciune, prin simplitatea nădejdii, prin eroism, prin mulțime de lucruri. Deci totdeauna trebuie să mă întreb: acum sunt în starea în care sunt. Ce fac eu acum ca să mă apropie mai mult de Dumnezeu? În regulă? Altă întrebare. Zi.

Faptul că Dumnezeu rânduiește totul spre fericirea noastră veșnică este chiar temeiul pe care stă simplitatea nădejdii, iar despre acest lucru am stăruit în Voia lui Dumnezeu; despre mesajele pe care le primim înăuntrul nostru puteți citi și Glasul conștiinței din noi.

Judecata de Apoi vs Judecata particulară

Pelerin: Cum putem să distingem diferența între Judecata de Apoi și judecata particulară? Și cum poate influența viața noastră pe pământ cele două judecăți?

Părintele Teologos: Sigur. Judecata particulară este judecata unei singure persoane, da? Judecata de Apoi, judecata finală, este judecarea tuturor persoanelor. Judecata, mare atenție, nu este un proces juridic ca la judecătorie, ca la tribunal, dar este cel mai potrivit cuvânt, să spunem așa. Este, de fapt, ultima chemare a lui Dumnezeu la adevăr. În clipa în care judecata seamănă mult mai mult cu momentul în care văd un pahar cu apă. Eu, când văd acest pahar cu apă în lumină, văd imediat dacă apa respectivă este curată sau tulbure. Pac, văd. La fel ne vom prezenta și noi la judecata particulară și finală cu starea noastră. Pac, se vede. Ai traume, ai boli, adică ai păcate, ești păcătos sau ai virtuți, strălucești? Atunci se vede într-o dată.

Pregătirea pentru ceasul acela înseamnă, de fapt, gestionarea duhovnicească a bolii pe care o purtăm în suflet, iar milostivirea este cheia; am dezvoltat tema în Judecata de Apoi: dreptatea lui Dumnezeu și mila care mântuiește.

Oi și capre sau iubire smerită și stare cârtitoare

Vezi, Mântuitorul vorbește de oi și de capre, adică de stare iubitoare, stare smerită sau stare împotrivitoare, stare cârtitoare. Caprele și în ultima secundă ar zice: dar când, Doamne, te-am văzut? Și așa mai departe. Că evident că sunt cazuri în care l-ai pe Hristos și nu l-ai ajutat, nu? De exemplu, spune acolo, Mântuitorul „în închisori am fost nu m-ați cercetat”. Evident, am fost noi în toate închisorile pe planeta asta? Sigur nu. Da. Și încet trebuie să spui: Doamne, iartă-mă că om sunt, nu sunt în stare, te rog să mă ierți, fii milostiv. E, dar starea dinăuntru meu nu mă lasă să zic asta și zic: dar unde, Doamne, ai fost tu și nu te-am cercetat eu? Înțelegeți ce vreau să spun? Adică vorbim că în clipa aia în care știi că Dumnezeu are toată puterea descoperită frontală și tu cârtești și atunci.

Urmările faptelor noastre și vindecarea sufletului

Diferența dintre vădirea stării tale la judecata particulară și vădirea stării tale la judecata finală este faptul că dacă la judecata particulară, evident că vădirea stării tale este bazată pe faptele pe care le-ai făcut bune sau rele, gândurile pe care le-ai avut bune sau rele, cuvintele pe care le-ai spus bune sau rele, la judecata finală este bazată iarăși pe faptele, cuvintele și gândurile pe care le-a avut bune sau rele, plus urmările acestora. Înțelegi? De exemplu, acum că-mi vine în minte Sfântului Ioan Gură de Aur, sfințenia Sfântului Ioan Gură de Aur crește foarte mult în istorie, pentru că omul ăsta a lăsat Sfânta Liturghie pe pământ. Înțelegi? Deci e vorba totdeauna și de urmări. Și urmările, în cazul nostru, pot fi urmările fapturilor noastre bune, care îi determină pe cei pe care i-am lăsat după noi – rude, prieteni și așa mai departe – să se roage pentru noi. Să se roage pentru noi și atunci poate că ieșim, poate că ne curățim, poate că…

Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a lăsat Sfânta Liturghie, izvorul din care curge vindecarea sufletului până astăzi, iar o prezentare limpede a ei aflați la Dumnezeiasca Liturghie.

Parastasele. Rugăciunile pentru cei plecați

Și din cauza asta vezi că biserica are și rugăciuni speciale pentru așa ceva. Vorbim de parastase, nu? Care sunt rugăciuni speciale pentru cei plecați, astfel încât ei să se vindece de traume, să se vindece de boli și să iasă încet, încet din starea de chin, din starea de iad.

Pelerin: Adică chiar dacă rezultatul e rău la judecata particulară, în urma faptelor tale, care au avut un impact bun asupra urmașilor tăi, poți să vii în rai.

Părintele Teologos: Da, evident, evident, sigur, sigur. Exact din cauza asta sunt rugăciunile și exact din cauza asta Biserica spune să facem fapte de iubire în numele celui plecat. Pentru că există această șansă, există această posibilitate și sunt destule cazuri în care au fost și vedenii, în care oamenii au ieșit din iad. A fost chiar și cazul celebru al unui mare prigonitor creștin care este chiar legat de neamul românesc, e vorba de împăratul Traian. Știți povestea cu Traian? Nu știți.

Deci era Sfântul Grigorie, papa Romei, pe vremea când papii erau ortodocși, da? Care era chiar și sfânt, Sfântul Grigorie Dialogul se numește pentru că a scris o lucrare celebră numită Dialogurile. Și el se plimba prin Roma și spune: oare cine a făcut toate statuile, toată arhitectura asta așa foarte frumoasă și așa mai departe și au spus că Traian a făcut. Și atunci el s-a rugat pentru Traian. S-a rugat pentru Traian și atâta s-a rugat pentru Traian până când a văzut în vedenie cum se desface efectiv pământul și iese Traian de acolo ca și vedenie, ca și viziune, ca și confirmare de la Dumnezeu că Traian s-a mântuit. Dar de auzit, a auzit glas care i-a spus, l-am mântuit pe Traian de dragul tău, dar să nu mai faci așa ceva și nici să înveți pe altcineva să se roage pentru prigonitorii creștinilor!

E adevărat însă că Traian, trebuie să știți, are o bilă albă, în sensul că el chiar dacă a fost păgân și prigonitor al creștinilor, el a fost atât de emoționat, de impresionat de martiriul Sfântului Ignatie Teoforul, Sfântului Ignatie purtătorul de Dumnezeu, că a spus gata, nu mă mai ating de creștini, adică a zis clar, nu mai, e ceva, mare sfințenie. În regulă?

Și iarăși tot așa un asterix, după care pregătiți întrebări, băieți, dacă cineva poate să iasă din Iad, să meargă în Rai, din Rai nu poate să meargă în Iad. Adică Dumnezeu este nedrept, dar în favoarea noastră. Da, exact. Dacă am trecut clasa, am trecut. Adică, sigur, să ne ajute Dumnezeu. Doamne, ajută! Întrebări. Zi!

Rugăciunea pentru cei adormiți este parte din ceea ce numim terapeutica ortodoxă, iar despre puterea ei am vorbit în Puterea rugăciunii; despre faptele de milostenie făcute în numele celui plecat puteți citi Milostenia naște milostenie.

Depresia. Pandemia singurătății și gestionarea duhovnicească a bolii de nervi

Pelerin: Ce este depresia și cum scăpăm de ea? Foarte multe oameni se plâng de depresie.

Părintele Teologos: Da, la ora asta trebuie să știi că sunt două mari pandemii, mai mari decât COVID-19, și vorbesc foarte serios, și mai periculoase. Vorbim de pandemia singurătății. Chiar noi am pus pe site declarația oficială de la Casa Albă, pe video, a pandemiei singurătății și legată strâns de asta, pandemia bolilor de nervi, în care, într-adevăr, vorbim de depresie.

Trebuie să știi că depresia exista și pe vremea Sfinților Părinți, exista și mai demult, dar nu se numea așa și nu era grozăvia care este astăzi. Se numea akedie, se numea urât, se numea plictis, lâncezeala duhovnicească, lucruri de genul ăsta. Nu era grozăvia care este astăzi. De ce? Pentru că exista terapeutica. Exista terapeutica. Depresia, trebuie să știi că nu este mare brânză, să spun așa, dar pentru că omul se complace și nu se hrănește cu Harul lui Dumnezeu, că de fapt cu asta trebuie să se hrănească, cu Harul lui Dumnezeu, care are în principal, ca și expresie în cotidian, iubirea. Deci dacă omul nu primește iubirea, se însingurează și așa mai departe, nu are Dumnezeu, atunci omul într-adevăr cade în depresie. Adică marea morsă mofturoasă, se lâncezească și se duce înainte. O tristețe din aia lălâie, pumplutind în derivă pe sloiurile vieții.

Pandemia singurătății nu este o metaforă, ci un diagnostic public, și tocmai de aceea cere gestionarea duhovnicească a bolii, nu doar pastile; am publicat mărturia oficială în Pandemia singurătății declarată în SUA.

Necesitatea rugăciunii și relațiile interpersonale în terapeutica ortodoxă

Ei, clar, terapeutica provine din rugăciune, dar o rugăciune vie, o rugăciune să o faci de drag. Nu așa că tatăl nostru care ești… sfințescă-se, facă-se, amin. Adică bifezi acolo sau bolborosești un paraclis sau așa mai departe. Deci o rugăciune vie și dincolo de asta relațiile interpersonale. Neapărat și neapărat ieși afară și vorbește. Sau dacă cineva din familie, eu știu, doamna, soția, că de obicei femeile dragile de ele sunt mai expuse acestui fenomen, trebuie să stai să vorbești cu ea. Întreab-o despre un subiect care îi place. Și împachetează întrebarea astfel încât, formuleaz-o astfel încât să nu răspundă cu da și nu. Ci să, cum să spun, să angajați o discuție pe tema asta astfel încât să-i arăți dragoste, să-i arăți atenție, să-i arăți timp.

Pelerin: Trebuie răbdarea lui Iov acolo…

Părintele Teologos: … da și nu, nu, nu, nu, pentru că, mare atenție, mare atenție pentru că evident că trebuie răbdare, dar asta trebuie în fiecare zi câte puțin. Da, știu, știu că știi, dar știu și eu, că și eu am păr alb și tu n-ai. Da, da, ok, sigur.

Deci, e mult mai bine decât să vorbim astăzi mult, mai bine în fiecare zi puțin și neapărat să lucreze ceva, să facă ceva, să fie activă, să se roage, să fie activă și trebuie și această discuție. Pentru că dacă cade în lene și așa mai departe și are mintea liberă, în sensul de băltindă – că asta nu e libertate, dar înțelegi ce vreau să spun –, atunci clar că atacă gândurile. Și mai ales dacă încă o dată vorbim de doamne care, dragile de ele, sunt mai sensibile, mai emotive, așa mai departe, mai instabile puțin, atunci diavolul dă în continuu, bubuie în continuu acolo, știi?

Pelerin: Am văzut că s-a întămplat acuma, când să vin în Sfântul Munte, în ultimele ore i s-a schimbat starea. Așa, până atunci…

Părintele Teologos: Nu, deci dacă doamna nu este atentă are doar două anotimpuri. Nu știu dacă știi, vara toridă și iarna geroasă. Se pare că tribunea mă îndreaptățește. E, trebuie să fii acolo cu dragoste să-i oferi echilibru. Bărbatul asta trebuie să facă în familie. Trebuie să ofere protecție, siguranță, echilibru. Dragoste.

Pelerin: Apropo, și cum fac să-mi iubesc dușmanul? Soția o iubesc. Păi trebuie.

Alt pelerin: Ia crucea.

Pelerin: Ea e o cruce.

Părintele Teologos: Este, depinde de cum o gestionezi.

Pelerin: Eu nu vorbesc la modul ăla rău. Eu vorbesc că e o cruce pe care trebuie să o ducem cu demnitate. Nu e o cruce care eu mi-a luat-o și acum mă plâng. Nu.

Părintele Teologos: Da, este o cruce, dar vezi că ar trebui să se transforme în aripi. Deci dacă tu știi să gestionezi acest lucru, se vor transforma în aripi, într-o îmbrățișare crucea respectivă. Deci, cum spuneam, dacă oferi protecție, siguranță, echilibru, noblețe și mai ales să accepți complementaritatea celeilalte persoane, atunci o să vezi, o să îți dai seama că intri într-o lume foarte frumoasă de care tu nici măcar nu știai că există. Cred că ai experiența. Aia e experiența.

Pelerin: Am experiența. Dar vreau să zic cum fac să-mi iubesc vrăjmașul?

Părintele Teologos: Cum să-ți iubești vrăjmașul?

Răbdarea dreptului Iov rămâne icoana cea mai limpede a ceea ce numim simplitatea nădejdii, iar viața lui o puteți citi la Sfântul și Dreptul Iov.

Iubirea vrăjmașilor și gestionarea duhovnicească a răutății

Pelerin: Da, pe care eu nu-l suport. Mă uitam și acum când am venit în munte, câteodată e ceva care nu-mi convine și încerc să lupt cu mine, să-mi văd de treaba mea, să tac din gură…

Părintele Teologos: Da, deci mare atenție să nu avem voie puternică. Că dacă ai voie puternică, voia te autolimitează. Optica ta devine cușca de aur în care te zbați. Și este foarte periculos lucrul ăsta. Nu, acceptă că și soluția respectivă și modul respectiv este un mod acceptabil. De exemplu, un om care este foarte creativ, de obicei, nu totdeauna, dar de obicei poate să fie un om foarte dezordonat. Adică vezi toate lucrurile așa mai departe. Pe când un om metodic este foarte ordonat. Atunci fiecare trebuie să accepte harisma celuilalt, să te apleci în fața tainei celuilalt. Și, sigur, fiecare om e diferit. Și atunci o să vezi că lumea e foarte frumoasă ca și un buchet de flori. Vezi partea pozitivă la celălalt. Lasă, nu te concentra pe partea negativă, că te toxifici.

Pelerin: Vrei s-o vezi, dar nu ai cum.

Ca să urcăm de la aproapele la vrăjmaș avem nevoie să știm ce fel de iubire lucrează în noi, treaptă cu treaptă, temă pe care am desfășurat-o în Felurile de iubire și evoluția între acestea, un material care ajută mult și la gestionarea duhovnicească a răcelii dintre oameni.

Vedem în ceilalți propriile proiecții

Părintele Teologos: Ai cum. Și trebuie să știi că în clipa în care vezi urâtul în celălalt e vorba de proiecția ta. Deci e vorba de lentilele tale. În clipa în care vezi pe toți mai ales… Chiar ieri era unul care spunea, apropo despre femei că toate sunt rele și așa mai departe. Și îl vedeai săracul că el se chinuie. Țin minte că i-am spus: Băi, tu te chinui. Și el, nu, că așa e. Dacă e așa, de ce te chinui? Deci vedeai că era vorba de răutatea din el pe care o adunase și o îndurizase și o stocase și o presase vreme de foarte mult timp. Aia trebuie spartă. Pentru că dacă omul respectiv moare în starea asta, în starea asta va sta în veșnicie. Se va exacerba la maxim.

Pelerin: Dacă el e bun la maxim, dacă te prinde moartea în starea aia, degeaba a fost bun o viață…

Părintele Teologos: Nu, nu, nu, nu, nu e adevărat. Nu e adevărat, nu e așa. E vorba de stare.

Pelerin: Starea pe care o ai când mori.

Părintele Teologos: Da, dar nu e vorba de punctul respectiv. De exemplu este un om care este foarte bun, care își iubește familia și așa mai departe și de exemplu e chemat la război, merge și își apără țara. În război este împușcat în stomac, care înseamnă o moarte foarte lentă și foarte dureroasă. Sigur că omul respectiv trebuie să moară fără să crâcnească, dar cumva să fim puțin realiști, că omul respectiv posibil să înjure, e posibil să urle, sigur, nu trebuie, dar se întâmplă lucrul ăsta. Ei, el nu va merge în iad, pentru că înainte de a muri a avut treaba asta. Om este. Evident că omul a murit pentru neam, a murit ca și jertfă, a murit ca și, cum îi spune, ca și torță de iubire și evident că starea lui va fi starea de rai.

Pelerin: Eu ascultam la un părinte, zicea că dacă te prinde starea aia, chiar dacă tu ai fost perfect, dacă te prinde starea aia, nu e ok…

Părintele Teologos: Știi cum spun țiganii? Știi ce spun țiganii? Lasă, boierule, că Dumnezeu nu-i țigan, zice. Înțelegi ce vreau să spun. Deci nu este așa.

Răutatea stocată ani la rând se preface în lentilă prin care vedem lumea, iar vindecarea sufletului începe cu spargerea ei; despre această patimă am vorbit în Ținerea de minte a răului.

Să judecăm doar fapta

Pelerin: Eu la școală când eram, chiar vorbeam asta, când era un coleg mai țigan și era obraznic, nu-i ziceam băi, ești țigan. Băi, mamaia ta e țigancă? Ce vrei să zici, zicea el. Ca să nu-i zic lui, să nu-l insult.

Părintele Teologos: …Direct. Sigur. Deci trebuie să știi că totdeauna e vorba de starea care este timp mai îndelungat, deci nu în clipa respectivă. Și dacă e în clipa respectivă, în clipa respectivă ea doar apare la suprafață. Și din cauza asta este foarte greșit. Și apropo de țigani, că eu cunosc niște țigani care sunt foarte buni și chiar îi iubesc foarte mult.

Pelerin: Nu mă refeream la…

Părintele Teologos: Altceva vreau să spun. Pentru că nu știi niciodată care e starea interioară, nu poți să judeci pe nimeni. Pe nimeni. Știi? Din cauza, spun, eu n-aș face așa. Judec doar fapta. Eu n-aș face așa sau aș face așa. Dar nu știi ce-i înăuntrul lui niciodată. În regulă?

Întoarcerea obrazului și gestionarea duhovnicească a agresivității

Pelerin: Referitor la iubirea aproapelui și ce a întrebat colegul, Dumnezeu zice că e bine să întorci și celălalt obraz. Sigur. Dar pe de altă parte, când a fost în săptămâna patimilor, când L-au lovit, a zis: dacă am greșit, dovedește-o, iar dacă nu…

Părintele Teologos: … De ce mă bați? Sigur.

Pelerin: Când trebuie să întoarcem? Adică care e diferența? Când trebuie să întoarcem…

Părintele Teologos: Care e diferența? Sigur. Evident. E vorba… Sunt mai multe motive aici. Numărul unu e validarea de păcat. Deci, în cazul Mântuitorului, dacă îl pleznea și Mântuitorul accepta treaba asta, înseamnă că era păcătos. Și asta înseamnă o mare problemă pentru noi. Pentru că, clar, nu mai este Dumnezeu, un păcătos. Din cauza asta, ca să arate că nu e vorba de păcat, zice: dacă am greșit, dovedește ce am greșit, dacă nu, de ce mă bați? Și numărul doi, legat de asta, în cazul ăsta, dar în cazul instituțiilor de genul, ce să zic, armată, aviație și așa mai departe, dar și în cazul familiei, e vorba de diferența dintre planul personal și planul comunitar. De exemplu, dacă vine cineva la mine și îmi dă o palmă, adică îmi spune ceva sau chiar o palmă fizică, întorc și celălalt obraz, sigur, până unde pot, că să sting agresivitatea, adică să nu escaladez.

Pelerin: Fără să-i explic?

Părintele Teologos: Bun, poți să-i explici, dar de obicei când îl vezi pe altul că e întunecat, n-are rost. Înțelegeți ce vreau să spun.

Pelerin: Adică pe românește, să întorc obrazul o dată, nu te cerți cu el.

Părintele Teologos: Da, sigur, stingi agresivitatea. Vorbesc cât mai puțin. Stinge agresivitatea. Încerci să stingi agresivitatea, cu discernământ. Dacă e planul comunitar, adică este implicată și familia sau neamul și așa mai departe și ăilalalți vin și pleznesc și dau palme, clar, stop, nu. Te lupți. Înțelegeți? Nu. Te lupți, ferească Dumnezeu. Nu impui celorlalți crucea pe care ți-o asumi tu. Alte întrebări. Da, zi.

Pelerin: Câteva considerații despre actele electronice sau cu precădere buletinul cu cip și celelalte?

Părintele Teologos: Da, sigur, ok. Vorbim și despre asta.

Crucea pe care ne-o asumăm noi nu se impune celorlalți, iar aici se vede toată măsura în care lucrează gestionarea duhovnicească a bolii și a durerii; vă recomand cu căldură De ce avem nevoie de purtarea Crucii.

Creșterea iubirii din aproape în aproape

Ca să-ți iubești departele, să-ți iubești vrăjmașul, iubește-ți aproapele. Și aici o să vezi că la iubirea aproapelui o să crească iubirea în tine și din aproape, în aproape, în aproape ajungi și la departe, ajungi și la vrăjmaș.

Pelerin: Cum vă spuneam, părinte, eu cer să-l iubesc, dar câteodată…

Părintele Teologos: … da, știu, e incapacitatea ta, este problema ta. Mustră-te pe tine și roagă-te lui Dumnezeu să-ți crească capacitatea de iubire. Și cum spuneam, iubește din aproape în aproape și să n-ai voie puternică. Să vezi frumosul în celălalt. Bun.

Referitor la actele cu cip. Cred că este a 1024-a oară când vorbesc pe tema asta. Sigur, intră pe site, pe chileathonită.ro, așa, și scrie „actele cu cip Teologos”. Numele meu. Și este un clip de jumate de oră. Ceea ce pe mine mă deranjează, dacă doriți, este faptul că la ora asta voi sunteți dependenți de niște cip-uri mult mai periculoase decât cip-urile din buletinele cu cip, care sunt cip-urile din device-uri, în principal în telefoane. Și nimeni nu zice nimic. De ce? Pentru că vă creează plăcere din cauza asta. E adevărat că pentru cip-urile din buletine este o poveste puțin diferită. De ce? Pentru că acolo intervine și statul. În cipurile din telefoane sunteți controlați de către marile firme de date Apple, Samsung, Google, Microsoft și așa mai departe, dar aceste firme au doar, mă rog, relativ, doar o putere economică, dacă doriți, asupra voastră, adică vă bombardează cu reclame. Da?

Pe când statul are și o putere juridică asupra ta. Deci în clipa în care statul va ajunge să te controleze, lucrurile se schimbă. Dacă vezi că o anumită aplicație, de exemplu WhatsApp (se pare că sunt din cele ce mai multe suspiciuni și chiar Statele Unite au fost dați în judecată pentru că spionează mesajele) mă schimb de la WhatsApp, mă duc pe Telegram sau, mă rog, pe o altă aplicație. Mă rog. Dar în cazul statului nu poți să mergi pe o altă aplicație. Statul este monopol. Deci dintr-o dată apar o mulțime de probleme cu tema cipurilor, dacă sunt de la stat.

Am răspuns pe larg la această temă, cu toate nuanțele ei, în Actele cu cip: pericole, credit social și perspectiva ortodoxă, unde se vede că și aici este nevoie de gestionarea duhovnicească a fricii, aceeași pe care o cere gestionarea duhovnicească a bolii, nu de panică.

Cip-urile, o problemă de control, nu de mântuire, și gestionarea duhovnicească a fricii

Părintele Teologos: E vorba de control, despre asta este vorba, nu e vorba că îți pierzi mântuirea, ci e vorba de înăsprirea controlului care evident că o să presupună, sper să nu, probabil că da, o să presupună presiuni, știi ce vreau să spun? Și o reducere în ce în ce mai adâncă a libertății oamenilor, la asta se referă. Și ei merg step by step, pas cu pas astfel încât să vă fierbă ca pe broaște dacă știți la ce mă refer. Modelul celebru al broaștei. Nu știu dacă știți, deci dacă pui o broască în apă fiartă, sare afară. Dar dacă o pui în apă rece și încălzești apa încet, încet, broasca nu mai sare afară și eu pot să o fierb de vie. Deci asta este marea problemă cu actele cu cip și trebuie… Nu se pierde mântuirea. Controlul, controlul statului. Evident, asta este.

Am spus, uite-te la cip-urile din telefoane, pentru că acolo e mult mai periculos. De ce? Pentru că acolo îți urmărește și comportamentul. În actele cu cip, nu-ți urmărește comportamentul, este un cip inert, o cărămidă este. El se activează în clipa în care îl atingi de cititor. RFID, un cip RFID, pentru cine știe.

Pelerin: Deci, practic, doar cipurile care ar intra în contact cu…

Părintele Teologos: Care au baterie. Și trebuie să știi că treaba asta cu cipul implantat în organism, asta se încearcă și de mult timp există și în Suedia au fost niște lucruri, dar oamenii nu le doresc. Adică cine dorește să-și implanteze un cip să fie urmărit peste tot, îți dai seama. Deci nu.

Pelerin: Sau cipul din Scriptură poate se referă și…

Părintele Teologos: Unde scrie Scriptură despre cip? Nu spune.

Pelerin: Numărul… Pecetea…

Părintele Teologos: E vorba de altceva. Pecetea e altceva. Și cip-ul altceva.

Pelerin: În mâna dreaptă ce se pune atunci? Că noi nu știm.

Părintele Teologos: Haragma, Haragma, Haragma, ăsta e textul original. Ce înseamnă? Înseamnă scrijelitură, nu înseamnă cip. Da?

Și trebuie să știți că asta a fost deja implementată pe vremea lui Deciu sau de Dioclețian, nu mă țin minte. În care creștinii erau forțați să se lepede de Hristos și dacă nu se lepădau, deci dacă rămâneau creștini, cetățenii romani, prin decret imperial, nu aveau voie să vândă creștinilor și creștinii nu aveau voie să cumpere de la ei. Deci s-a întâmplat treaba asta, dar nu ca ce o să se întâmple pe vremea lui Antihrist, ci ca previzualizare să spun, ca un demo. Ei, și dacă creștinii se lepădau de Hristos, Doamne ferește, într-adevăr, la modul propriu li se punea o tăbliță pe frunte sau pe mână, vizibilă, de lemn era, sau, mă rog, de metal, nu știu ce era, dar lemn, cred, așa ca să se vadă foarte clar că s-au lepădat, adică vânzătorul să-l vadă că s-a lepădat, înțelegi?

Asta era pe vremea respectivă și sigur că la sfârșitul veacurilor o să fie ceva asemănător, dar acolo vorbim de altceva de 666, vorbim de lucruri mult mai serioase.

Pelerin: Mulțumesc!

Părintele Teologos: Doamne ajută! Deci asta este. Înțelegi? Și, la ora asta ca să fii urmărit, e mult mai ușor prin algoritm de recunoaștere facială, care vezi că sunt pe toate drumurile, da? Pui cameră și te urmărește oriunde. În China, clar, în China numai în toaletă nu sunt camere și nici acolo nu-i sigur. Vorbesc foarte serios. Și cred că și în alte țări, dacă nu mă înșel din Orientul mijlociu, în Dubai, dacă nu mă înșel, în care când intri îți iau datele și în China la fel, îți ia datele, după care faci ce vrei tu, te duci unde vrei tu, ești trakuit la maxim, adică ești urmărit la maxim.

În regulă, deci nu mai e nevoie de pus cip și așa mai departe, pentru că trebuie să îl prinzi pe ăla, să injectezi cipul, cipul se mișcă până organism, ai nevoie de o antenă. Trebuie să știi că cipul nu poate să fie oricât de mic posibil. De ce? Pentru că e nevoie de antenă. Deci problema cea mare nu este cipul în sine, ci antena cu care comunic. Plus dacă mai pui bateria, o întreagă poveste. Și din cauza asta e mult mai simplu prin recunoaștere facială. Care știți că o cameră din aceasta CCTV e 5 lei, cum se zice. S-a rezolvat în sens malefic problema.

Legătura dintre tehnologie, cipuri și transhumanism, privită fără isterie, dar și fără naivitate, ca într-o adevărată terapeutica ortodoxă a discernământului, o găsiți în Latura malefică: tehnologie, cipuri, Inteligență Artificială, transhumanism, un material care ajută la gestionarea duhovnicească a fricilor de acest fel.

Vaccinul anti COVID. Firea omului vs efecte secundare și gestionarea duhovnicească a temerilor

Pelerin: Am și o întrebare. Ce am vrut să spun? Am vrut să spun de faptul că vaccinul a coborât omul din firea lui?

Părintele Teologos: Nu.

Pelerin: De ce nu? Adică eu întreb, dvs spuneți nu, dar eu consider că atâta timp cât a lucrat în celulă la ADN, eu personal cred că l-a coborât pe om.

Părintele Teologos: Numai puțin, să ne înțelegem, deci vaccinul este o idee, un mod de administrare a medicamentelor din secolul XIX. 1886 Victor Fleming, penicilina care a salvat foarte multe vieți.

Pelerin: Eu vorbeam de COVID, nu de penicilină.

Părintele Teologos: Nu, stai puțin, tu ai vorbit de vaccin, n-ai spus de covid tu ai spus vaccin. Vaccin.

Pelerin: Voiam să spun de vaccinul de Covid a coborît omul din firea lui omenească?

Părintele Teologos: Nu. Nu pentru că este un medicament care, bun, poate să facă rău, și otrava poate să-l omoare pe om, dar asta nu înseamnă că îl coboară din firea lui omenească. Astea sunt lucruri care umblă pe internet și toți spunem de teoria de conspirație. Sigur că vaccinul mARN, care este anticovid, are multe probleme. Eu n-am expertiza medicală să mă bag în treburi pe care nu le știu, dar am văzut o mulțime de cazuri și știu o mulțime de cazuri în care oamenii au efecte secundare datorită vaccinurilor mARN împotriva COVID-19. Dar asta nu înseamnă că se schimbă firea omului.

Pelerin: Dar înainte de ’90, să zicem, tinerii mureau foarte rar, vreau să spun, de la o vârstă de 20 la 50.

Părintele Teologos: Ai statistică?

Pelerin: Da.

Părintele Teologos: Ok, unde?

Pelerin: Așa a fost întotdeauna.

Părintele Teologos: Nu, nu, stai puțin. Deci după ce te bazezi? Pe gândul tău?

Pelerin: Nu pe gândul meu. Pe vorbe.

Părintele Teologos: Păi vorbe, păi aia.

Pelerin: De exemplu, un gropar în ’90, deci înainte de vaccin îngropa un tânăr la 3 luni de zile într-un oraș mare și după vaccin a început să îngroape 10 tineri pe săptămână.

Părintele Teologos: Stai puțin, că în 1990, cred că COVID nu era nici în proiect.

Pelerin: Dar înainte de vaccin, îngropau un tînăr la o lună, să spunem. Iar după vaccin, șapte tineri într-o săptămână.

Părintele Teologos: Am spus că vaccinul mARN are efecte secundare. Am spus treaba asta. Dar asta nu înseamnă că schimbă firea omului.

Pelerin: Păi, pînă în vaccin mureau puțini, după vaccin au început să moară mulți.

Părintele Teologos: Ok. Dacă îi dai otravă omului… de ce insiști pe o idee care nu e adevărată? Dacă dai otravă omului, omul nu moare mult mai mult? Dacă poluezi atmosfera, nu crește rata mortalității? Crește. Dar asta nu înseamnă că se schimbă firea omului.

Pelerin: Da, am înțeles. Bine.

Părintele Teologos: Ok. Alte întrebări.

Smerenie, prudență și întrebare față de minunile trăite în terapeutica ortodoxă

Pelerin: Dacă trăiești o stare, o minune, zici că e o minune, o povestești la alții?

Părintele Teologos: Da, mare atenție. Mare atenție la lucrul ăsta. Întâi de-aia trebuie spuse la duhovnic. Pentru că posibil să fie și de la vrăjmașul o dată și doi, chiar dacă este de la Dumnezeu, trebuie spus ca să arăți smerenie și ca să nu vină după aceea vrăjmașul să-ți facă un întreg film pe tema asta. Pentru că poate să vină diavolul să-ți facă o întreagă epopee. Lord of the Rings e nimic pe lângă ce îți face diavolul, te duce într-o stare de… mândrie dacă dorești, și atunci nu mai te înțelegi cu nimeni și tu crezi că ești cineva, ales și așa mai departe, lucruri foarte, foarte periculoase.

Chiar la un moment dat am avut o experiență pe tema asta că am postat pe site, pe chileathonită.ro, un mic material cu un preot, un părinte foarte cunoscut în Statele Unite, care era și foarte intelectual, părintele Stephen de Young. Și când l-am postat, imediat îmi scrie un anonim, o anonimă de fapt, după cum urma să aflăm mai încolo, că nu știam cine este, neapărat să dați jos articolul respectiv. Și eu zic, vă rog să mă iertați, n-am avut cinstea să ne cunoaștem și dincolo de asta înțelegeți, să ne păstrăm integritatea editorială a site-ului. Nu, neapărat să dați jos articolul, că eu am vorbit chiar acum cu Maica Domnului și o spun Maica Domnului să dați jos articolul. Și eu zic, wow, zic, poate că ar fi bine să vă spovediți. Eu să mă spovedesc? Cum vă permite să vorbiți așa cu mine? Nu așteptam așa obrânznicie de la un părinte athonit. Și nici nu ne cunoșteam. Deci vezi o duritate și o încredere în sine cruntă.

Dacă este de la Dumnezeu, să fii smerit și trebuie să știi că nu ești cineva ales, dacă e vorba de tine. Ei, mai departe, spune la duhovnic și după aceea vorbește la persoana a treia. Și totdeauna vorbești la persoana a treia în clipa în care se ivește ocazia. Adică spui „unui frate i s-a întâmplat” nu știu ce. Și doar încercând se întâmplă treaba asta. Nu spui că „eu”. Pentru că automat te pui pe tine mai presus și deci apar o mulțime de probleme pe tema asta. În regulă? Da, zi.

Cine caută să deosebească minunea adevărată de închipuire, lucrare fără de care nu există gestionarea duhovnicească a bolii sufletești, va fi luminat de Dorința de minuni adevărate și false, iar despre smerenia fără de care nu există vindecarea sufletului puteți citi la Smerenia.

Dumnezeu este medicul suprem, nu polițaiul suprem

Pelerin: La o slujbă de pomenire părintele când rostește rugăciunea. La un moment dat zice să se ierte lui toată greșeala de voie și fără de voie. Pe mine mă smintește chestia asta că zic băi, și atunci ce rost mai are să fac eu fapte bune? Că oricum pentru rugăciune mi se iartă.

Părintele Teologos: Păi dacă e așa, bag cuțitul în tine acum, să mă ierte bunul Dumnezeu… Trebuie să știi că asta e ideea protestantă. Protestanții și neoprotestanții au treaba asta, se numește sola fide care spune că dacă L-ai primit pe Jesus în viața ta, ești mântuit. You are saved, poate că ai întâlnit expresia asta… numai să crezi în Hristos și deja ești mântuit. Și chiar la un moment dat a venit un protestant și mi-a spus: să crezi, să-L primești pe Iisus în viața ta și ești mântuit, orice ai face. Și zic: păi, bine, iau cuțitul și te omor… Orice ai face, îți dai seama, deci ajunge la niște lucruri foarte grave.

Nu, acolo se referă la altceva. Se referă la faptul că iertarea… Ce înseamnă iertare? Păcatul este o boală. Păcatul nu este o contravenție. Dumnezeu nu este polițaiul suprem. Dumnezeu este medicul suprem. Deci, în clipa în care eu fac un păcat, nu înseamnă că îl jignesc pe Dumnezeu, ci din contră mă rănesc pe mine. Și Dumnezeu vrea să mă ajute, dar se oprește la limitele libertății mele. Știi ce vreau să spun? Deci dacă eu vreau să mă duc în șanț, mă duc în șanț, Dumnezeu ar vrea să mă ajute, dar zice, bă, dacă asta ai ales, aia e. Și atunci preotul când se roagă să i se ierte greșeala de voie și de nevoie, adică derapajul de voie și fără de voie, atunci îi spune lui Dumnezeu, Doamne, s-a dus ăsta în șanț, ia trimite macaraua și scoate-l de acolo. Da, dar mașina ți-e botțită. Înțelegeți ce vreau să spun? Da, deci urmele rămân. Rămân, rămân, rămân.

La asta se referă. Doamne, ajută.

Pelerin: Mă spovedesc, acum. Mă duc să mă spovedesc și după ce plec de la spovedanie spovedie, fac aceeași greșeală pe care am spovedit-o. Și câteodată mi-e rușine să mă rog de Dumnezeu, că mă rog de 1000 de ori să mă ierte. Și iar mă duc să mă spovedesc…și câteodată mi-e și rușine mă rog de El.

Părintele Teologos: Nu, să nu-ți fie… Bine, adică rușine, clar, trebuie să fim pioși, trebuie să avem evlavie. Dar mare atenție să avem acea îndrăzneală vrednică de laudă, cum are copilul față de tata, apropo, că e copilul aici, astfel încât să spui: Doamne, iarăși am greșit, tu iarăși ca Dumnezeu, iartă-mă. Pentru că avem nevoie de Dumnezeu, pentru că noi ne ducem într-un continuu, intrăm în șanț. Ca și găina beată mergem. Și atunci în continuu ai nevoie de macaraua ca să te scoată afară, ca să folosesc aceeași imagine plastică de dinainte. Și din cauza ssta totdeauna trebuie să cerem lucrul ăsta.

Și chiar a fost o fază impresionantă. Trebuie să știți, era un om care vreme de 14 ani cădea dimineața în păcate trupești. Știi la ce mă refer? Da, așa. Și seara mergea și se ruga în fața icoanei, în biserică. Mergea și se ruga: Doamne, iartă-mă, slavă ție, Doamne, am greșit. A doua zi dimineață, fiind dependent de treaba asta, care știi că e o temă foarte serioasă, iarăși. Și după 14 ani tot așa, în continuu, în continuu, îi apare diavolul. Ăsta se ruga, apare diavolul și zice: nu ți-e rușine, porcule, tu dimineață care așa cazi și nu știu ce și ești mai rău ca un animal și vii seara și te rogi la Dumnezeu, nu ți-e rușine și cum mai ai obraz și te rogi la Dumnezeu.

Și atunci omul, sigur că la atacul demonic, începe să cadă în deznădejde, știi? Se cârcește și atunci apare și Hristos în față. Zice piei, diavole, de aici! Ce-am zis eu, locul în care te găsesc acolo te și judec. Și unde l-a găsit? L-am găsit în fața icoanei mele. Și din cauza asta îl mântuiesc în clipa asta și cară-te de aici, dispari! Și atunci l-a mântuit pe omul respectiv chiar a murit omul respectiv, cuvios, cu sfârșit cuvios. Da, fabulos cu adevărat.

Zi, David!

Dacă Dumnezeu este medicul suprem, atunci spovedania este cabinetul în care se lucrează terapeutica ortodoxă; despre ea am vorbit în Spovedania ortodoxă: sens, pași, duhovnic și vindecare; o expunere clasică a Tainei aflați și la Pocăința și mărturisirea.

Diavolul urăște omul din invidie

Copil: De ce diavolilor li se pare așa important să facă un părinte să greșească, să păcătuiască?

Părintele Teologos: Sigur. Tu nu înțelegi, nimeni nu înțelege. Diavolul este absurd, diavolul nu este logic. Are ură înăuntru lui, are ură înăuntru lui și din această ură, care de obicei e invidie, dorește să-i facă pe oameni să greșească. Și de fapt, ura asta și distorsiunea asta provine din cea mai mare distorsiune posibilă, care este faptul că el se crede în Dumnezeu. Și fiecare dintre noi, dacă nu suntem atenți, începem să ne credem Dumnezeu. Adică diavolul sau oricine se crede pe sine Dumnezeu sau dacă eu mă cred pe mine Dumnezeu, Doamne ferește, zic că tu trebuie să mă asculți pe mine, știi ce vreau să spun, da? Atunci eu vreau să am mai mulți followeri, vreau să am mai mulți supuși, că diavolul totdeauna așa vede, vede tiranic, să am eu mai mulți supuși decât Dumnezeu și să mă laud în fața lui Dumnezeu că vezi, Doamne, eu am mai mulți supuși decât Tine. În regula? Din cauza asta. E o mare dramă. Zi.

Tacticile prin care vrăjmașul lucrează invidia lui în noi, și felul în care se face gestionarea duhovnicească a acestor atacuri, adică vindecarea sufletului rănit de ele, ținând de aceeași terapeutica ortodoxă, le-am desfășurat în Cum atacă diavolul.

Program de rugăciune zilnic în terapeutica ortodoxă. Intâi cantitate, apoi calitate.

Pelerin: Am spus mai înainte de rugăciune… Ca să trecem la rugăciunea vie sau să ajungem acolo. De obicei, noi oameni simpli de oraș… Doamne ajută-ne, Doamne Tatăl nostru, trece rugăciune ca o pedeapsă, în ghilimele. Cum ajungem acolo?

Alt pelerin: … ca o formalitate. Cum să facem să o trăim?

Părintele Teologos: Da, așa este. Da, e aceeași întrebare, de fapt. Deci, ca să te rogi cum trebuie, trebuie să te rogi cum poți. Roagă-te cum poți ca să ajungi să te rogi cum trebuie. Într-adevăr, ceea ce este important este calitatea. Dar calitatea vine prin cantitate. Și din cauza asta este esențial să aveți un program de rugăciune constant, în fiecare zi, și acel program de rugăciune să fie văzut nu ca și o pedeapsă, ca și o corvoadă, ci ca și discuția cu tatăl cel iubitor, cu persoana perfectă. Băi, eu chiar vorbesc cu Dumnezeu, cu medicul și cu tata. Nu vorbesc cu tiranul. Astea sunt viziuni greșite, sunt viziuni eretice, sunt catolice lucrurile astea. Vorbesc cu tata.

Și dincolo de asta, iarăși ajută aici foarte mult cititul Evangheliilor, sau, mă rog, a Sfinților Părinți, ca să vezi într-adevăr cine este Dumnezeu. Și iarăși ajută foarte mult aici tăierea grijilor. Adică acceptă că o să faci toate lucrurile mărețe și toate problemele umanității și să le rezolvi jumătate de oră mai târziu. Deci las-o. Aș putea acum să zic, bun, nu mai vin aici să vorbesc cu voi că am nu știu ce treburi importante la chilie și așa mai departe pe care le găsesc eu chipurile că care ar fi importante. Las-o, take your time. Adică dă-ți timp. Dă-ți timp. Și atunci o să vezi că o să fie foarte frumos.

O completare firească a acestor gânduri despre cantitate și calitate, care ține tot de terapeutica ortodoxă și de gestionarea duhovnicească a lenevirii, este textul Despre puterea rugăciunii.

Rugăciunea spoveditoare. O minune cu Sfântul Gheorghe

Pelerin: Și atunci rugăciunea ce este?

Părintele Teologos: Rugăciunea este vorbirea minții cu Dumnezeu. Asta este rugăciunea.

Pelerin: Ok, poate am pus întrebarea greșit. Cum ar trebui să fie rugăciunea? Adică citită sau ca și cum ar vorbi?

Părintele Teologos: Sigur, da, există ca și cum ar vorbi. Rugăciune spoveditoare, care, asta e foarte drăgălașă și trebuie să o faci. De obicei când mergi la lucru sau vii de la lucru sau la lucru, Doamne ajută…

Ia că trebuie să vă spun ceva, băieți! Să spun o fază, rugăciunea spoveditoare, deci, era la un moment dat, erau niște copii de vârsta voastră, băieți, care se jucau și era unul care era încasatorul. Știți ce înseamnă încasatorul? Ăla care lua bătaie încotinuu. Și ăsta săracul în continuu lua bătaie, și la un moment dat nu a mai rezistat, săracul, și în apropiere erau ruinele unei biserici a Sfântului Gheorghe, în care era hramul Sfântului Gheorghe. Și copilul săracul a intrat în biserică plâns și așa mai departe bătut și zice Sfinte Gheorghe, ajută-mă să-i bat pe ăștia, ajută-mă să-i bat pe ăștia că-ți aduc o plăcintă. Și când a ieșit afară copilul, a început să-i bată pe ăștia, adică să-i zvânte, adică îi bătea bine de tot. După care s-a dus la maică-sa și-i spune, mami, să faci neapărat o plăcintă. O povestit toată povestea, maică-sa a fost impresionată și a făcut o plăcintă foarte frumoasă. Și-a dus-o și-a pus-o în fața icoanei Sfântului Gheorghe, plăcintă aburindă.

E, pleacă copilul, după care vin pe acolo trei oameni de afaceri, care simt mirosul de la plăcinta respectivă și zic între ei așa, oarecum zâmbind și jumate în glumă, jumate în serios, mergem, luăm plăcinta și punem la Sfântul Gheorghe niște bani. Adică să-i plătim plăcinta. Intră înăuntru, se apropie de icoana în care era Sfântul Gheorghe, așa se uita foarte amenințător, știți cum e Sfântul Gheorghe, e tare de tot. Iau plăcinta, nu mai pun banii. Da, și fraților, ca și filme de groază, ăștia nu mai găsesc ușa. Deci se învârt prin biserică prin ruinele alea și nu mai găsesc ușa și apare în continuu în fața lor icoana Sfântului Gheorghe. Ăștia îngroziți de toată faza asta, scot banii și zic, Sfinte Gheorghe, ok și lasă banii în fața. Și se deschide ușa în spate și ăștia ies afară urlând și povestesc întâmplarea la toată localitatea de acolo.

Și trebuie să știți că de această minune s-a reconstruit pentru că oamenii s-au impresionat și au dat toți bani și s-a reconstruit Marea Catedrală a Sfântului Gheorghe din Lida, din Lod, orașul israelian Lod de astăzi, unde sunt moaștele, este mormântul Sfântului Gheorghe, dacă ați fost ăn pelerinaj la Locurile Sfinte, este o biserică unde sunt moaștele Sfântului Gheorghe, dacă ați fost la subsol, e plin de mir acolo pe mormântul Sfântului Gheorghe, da? Și biserica asta s-a construit de la minunea asta, că un copilaș s-a rugat cu cuvintele lui, cu toată sinceritatea să-l ajute Sfântului Gheorghe să-i snopească pe ăilalți. Acum nu faceți voi și lucrul ăsta, dar trebuie să… E foarte important.

Rugăciunile pe care le citești sunt rugăciunile spoveditoare ale Sfinților. Da?

Rugăciunea Doamne, Iisuse pe metanier

Dar cea mai puternică formă de rugăciune este Doamne Iisuse, pe metanier. De ce? Pentru că nu are gânduri în ea. Doamne,Iisuse Hristose, miluiește-mă. Rugăciunile pe care le citim au foarte multe gânduri, foarte mulți centri de atenție. Și atunci mintea zboară, știi? Pâinea noastră cea spre ființă… bă, ce pâine bună am mâncat astazi, știi? Dacă vreau să mai cumpăr și trebuie să mă duc să mă cumpăr și mâine. Deci, s-a dus mintea. Din cauza asta trebuie să le combinăm pe toate acestea cu accentul principal pe rugăciunea lui Iisus, pe Doamne Iisuse. În regulă?

Întrebări, băieți.

Pelerin: La rugăciunea lui Iisus, de care menționți mai devreme, noi cumva nu trebuie să întreținem o relație cu Dumnezeu în care să comunicăm, adică să vorbim cu Dumnezeu. Sigur. Rugăciunea lui Iisus nu devine totul așa, mecanic?

Părintele Teologos: Hai să-ți spun. Trebuie să existe… Trebuie să existe și programul zilnic în care să te rogi, hai să spun mecanic, dacă dorești. Trebuie să existe această constanță, dar dincolo de asta, evident că trebuie să-L rogi pe Dumnezeu în toate problemele în vieții tale.

Pelerin: Aha, adică să vorbesc de probleme, ca să mă țin în legătură constantă.

Părintele Teologos: Constantă. Ce lucrezi? Iartă-mă.

Pelerin: Eu? În agricultură.

Formula, treptele și capcanele acestei rugăciuni, cea mai bună doctorie pentru mintea împrăștiată, le-am arătat în Rugăciunea lui Iisus, unde se vede de ce ea stă în inima a tot ce înseamnă terapeutica ortodoxă și gestionarea duhovnicească a gândurilor.

Ajutorul Sfinților în terapeutica ortodoxă. Sfântul Trifon pentru agricultori

Părintele Teologos: Bun. Doamne, ajută-mă. Eu știu care e, Sfântul Trifon. Sfânte Trifon, ajută-mă, cum să zic, plantele astea să fie bune, să mă ferești de scolicocambis, vruhos, cazzaridas, adică sunt o mulțime de insecte, de tropăitoare și de tot felul de mirmini și de furnici și de mireapozi și așa mai departe, de care să te ferească Sfântul Trifon. El e specialistul, înțelegi? Dacă ești pe zootehnie, Sfântul Modest este cu boii. Da, deci roagă-l pe Dumnezeu și pe Maica Domnului să te ajute și mai ales Sfinții care sunt specialiști în domeniu și o să vezi că Sfinții ajută foarte mult.

Trebuie să știi că în Sfântul Munte toate mănăstirile, nu știu, adică nu m-am dus la toate mănăstirile, 99%, 95% din mănăstirile în Sfântul Munte au paraclise închinate Sfântului Trifon și Sfântului Modest. Vorbesc foarte serios, pentru că este o experiență foarte concretă. Da, eu știu caz, de exemplu caz de un mular, de un catâr, mular care doarme picioare. Care era atâta de bolnav că a căzut jos. Și s-au rugat la Sfântul Modest, l-au binecuvântat și s-a ridicat catârul și s-a dus alergând în față. Adică vorbim lucruri foarte concrete, știi, nu stai să vezi.

Și atunci, clar, în clipa în care îl rogi, o să vezi că o să se binecuvânteze lucrarea ta și o să simți și tu o mare bucurie înăuntrul tău. Clar, trebuie să ai pe tractor icoana cu Sfântul Trifon, nu se discută treaba asta, deci asta e clar. Dar vorbesc foarte serios. Și să vedeți cum merge. În informatică, dacă e cineva, Maica Domnului, puneți o iconiță cu Maica Domnului și se rezolvă. Eu țin minte o fază, să nu vă povestesc acum, dacă doriți vă povestesc. În regulă?

Pelerin: Da, da, mulțumesc.

Părintele Teologos: Doamnul.

Pelerin: Rugăciunea inimii ne ajută ca să nu fim cu mintea la Tokyo… când ne rugăm.

Părintele Teologos: Evident, evident, evident. Stai aici și acum. Ajută foarte mult treaba asta. Zi.

Căsnicie. Problemele se discută cînd suntem odihniți

Pelerin: Cum facem în căsnicie să nu mai avem certuri din nimicuri și măcar să ținem ceva constructiv…

Părintele Teologos: Acum îmi vine în minte… Sigur, îmi vine în minte o întrebare… Deci întâi de toate discutați problemele importante când sunteți odihniți.

Pelerin: Suntem obosiți…

Părintele Teologos: E greșit. Întâi de toate trebuie să aveți și timp de odihnă. Vorbesc foarte serios. Timp în care să fiți împreună, să vorbiți împreună și nu trebuie să lucrați în continuu. Nu sunt banii ultima realitate. Iubirea e ultima realitate. Banii, sigur, avem nevoie pentru mâncare, pentru o haină, pentru casă. Cam asta este. Dar dacă punem banii pe primul plan, evident că o să avem certuri. Evident că o să avem certuri. Și în clipa în care suntem odihniți, e mult mai ușor să discutăm lucrurile și dacă vezi că nu rezistă, adică nu ridică cuvântul, lasă. Și totdeauna trebuie să ai conștiința faptului că sunteți complementari. Bărbatul nu e egal cu femeia, bărbatul este complementar cu femeia.

Femeia are mult mai mult frumos înăuntru, este mult mai delicată, mai emotivă, grijulie. Și lasă după ea în probleme care sunt legate de frumos. Decorațiuni prin casă, frumosul prin casă, ce mâncăm, ce ne îmbrăcăm, lucruri de genul ăsta, da? Acolo, cum ea spune. Așa încăt și ea se lasă după tine în probleme specifice, bărbătești. Risc în decizii, compromis în decizii, probleme complexe, tehnice, cu impact major în timp și spațiu, acolo e bărbatul, știi? Trebuie să fie un echilibru. Și tu lași după ea și ea după tine. Și cum se spune? Vorbiți între voi și mai ales trebuie să fiți toți vinovați. Nu știu dacă știți.

Pelerin: Apare oarecum egoismul.

Odihna, timpul dăruit unul altuia și complementaritatea sunt doctoria căsniciei, adică terapeutica ortodoxă a familiei, iar despre ele am vorbit în Secretul păcii în familie; o sinteză a învățăturii ortodoxe despre familie, folositoare pentru gestionarea duhovnicească a tensiunilor, găsiți la Familia.

Ceartă vs armonie în familie și gestionarea duhovnicească a neînțelegerilor

Părintele Teologos: Rău. Să spun o fază. Erau două familii. Într-o familie, ăștia se certau în continuu. Dar în fiecare zi, în fiecare zi, ping-pong. Certuri, scandal și festival. Ei și în cealaltă familie era totdeauna soare, liniștie, pace și seninătate. Și spune femeia certăreță la soțul certăreț, zice du-te și spionează și vezi ce fac de se înțeleg așa de bine.

Și merge soțul certăreț să-i spioneze, se uite pe geam, de fapt. Și la un moment dat se aude într-o cameră acolo în spate, se aude o găleată cum se răstoarnă și se varsă apă pe covor. Și se aude vocea soțului. Iubito, te rog să mă ierți, eu sunt vinovat. Că n-am fost atent și am răsturnat găleata pe covor. Se aude vocea soției din bucătărie. Iubitule, te rog să mă ierți, eu sunt vinovată. Că am pus găleata în centru și trebuia să o pun într-o parte. Zice, soțul certăreț, gata, știu. Merge acasă. Soția certăreață, zice, care e treaba? Zice, păi e foarte simplu. La ei toți sunt vinovați, la noi toți avem dreptate. Înțelegi? Adică trebuie să știi să lași, să lași. Dacă nu, nu se moaie inima, nu se înseninează și nu o să ai o viață fericită. Happy wife, happy life.

Părintele Teologos: Ai întrebări? Da, zi.

Pelerin: Există un specialist pentru șah sau sportul de contact? Sau și sportul de contact?

Cine vrea să înțeleagă de ce ne certăm din nimicuri și cum se face gestionarea duhovnicească a acestor răni, care nu diferă de gestionarea duhovnicească a bolii trupești, va găsi multe repere în Problemele familiei.

Sfântul Nicolae al Japoniei. Noblețea ortodoxiei vs artele marțiale

Părintele Teologos: Sportul de contact, ar fi bine să lăsăm sportul de contact, de ce? Pentru că dacă ne transformăm într-un ciocan o să ni se pară toate lucrurile din jurul nostru ca un cui. Vorbesc foarte serios, dar acum îmi vine minte… cum îl cheamă Sfântul Japoniei, un Sfânt Arhiereu al Japoniei, Sfântul Nicolae al Japoniei, un super sfânt. Deci ăsta a fost un super sfânt, o viață fenomenală în care el, dacă nu mă înșel, a fost trimis de către Biserica rusă să facă misionarism în Japonia, s-a dus acolo și a început să facă misiune în Japonia, sigur, bineînțeles că s-a pliat pe sistemul de valoare a lor și la un moment dat îl vede… sau un nobil sau chiar un samurai, dacă era nobilul și-a trimis samuraiul, dacă nu chiar samuraiul s-a dus, băi, îl omor pe ăsta.

Știi că nu se discută. Am spus, dacă tu ești un ciocan, vezi totul un cui și încerci să rezolvi totul prin bătaie. Asta e marea problemă cu artele marțiale. Și s-a dus la ăsta și efectiv i-a pus sabia la gât, i-a pus catana la gât. Și atunci ăsta a început, s-a predat, deci nici măcar nu s-a bătut, a cedat, nicio problemă. Spune Dumnezeul meu, îmi spune să mă jertfesc de dragul lui. Ăsta când a auzit treaba asta și-a dat seama că e ceva foarte superior comparativ cu optica sa și de acolo a început convertirea acestui samurai care a devenit principal ucenic și diaconul Sfântului Nicolae, cred totuși, Nicolae care a devenit și arhiepiscopul Japoniei.

Deci roagă-te lui și chiar este un film foarte tare, l-am pus pe site. Se numește Confesiunile unui Samurai. Foarte tare, în care actorul principal, care este un japonez nu mai țin minte cum îl cheamă, care a murit în urmă cu un an sau doi, Dumnezeu să-l odihnească, s-a convertit la ortodoxie chiar înainte de film. De ce? Pentru că pentru rol s-a pregătit și a văzut că ăsta e adevărul. Și s-a convertit la ortodoxie chiar înainte de film și acum, în ultimii ani, e cel care a jucat în Mortal Kombat, de fapt, este un actor destul de celebru. Și chiar în urmă cu un an sau doi s-a dus la Domnul. Dumnezeu să-l odihnească.

Pelerin: Și pentru șah.

Părintele Teologos: Pentru șah. Eu aș spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, pentru care are o gândire foarte adâncă, foarte adâncă și vorbește cu Sfântul Maxim. Avem întrebări. Zi. Voi monopolizați discuția, dar zi, nu contează.

La biserică se merge pentru terapia sufletului, adică pentru terapeutica ortodoxă

Pelerin: De ce majoritatea oamenilor care au copii, mai ales cum suntem noi în Anglia, vin la botez doar așa ca o formă și la un moment dat nu-i mai vezi. Sunt cele mai multe botezuri, avem pe an 50-60…

Părintele Teologos: Da. Dumnezeu știe pe fiecare. Dumnezeu știe pe fiecare. Dar în principal este faptul că oamenii nu au experiența Harului. Adică nu știu că ortodoxia este știința terapeutică. Că este spital pentru păcătoși și nu se expun aceste terapii. Cred că botezul și nunțile sunt niște obligații sociale la care e bine să fim ca să nu fim certați cu familia care organizează, să spun așa. Dar noi nu mergem la biserică pentru asta. Da, sigur, da, ok, mergem la biserică să ne vindecăm sufletul, să scăpăm de chinul dinăuntrul nostru, scăpăm de depresie, pentru asta se merge la biserică, e ceva terapeutic. Zi!

Dacă mergem la biserică pentru terapeutica ortodoxă, atunci și felul în care stăm acolo are însemnătatea lui; câteva îndrumări practice aflați la Cum să ne purtăm în Biserică.

Ecumenism. New Age

Pelerin: Posibil tot o întrebare care vi s-a pus în trecut, câteva cuvinte despre ecumenism… cum este un pericol în zilele noastre, eu consider că da.

Părintele Teologos: Tu acum îmi impui mie ce să spun.

Pelerin: Nu, eu zic în ce constă. Mă iertați.

Părintele Teologos: Da, sigur. Deci mare atenție la ce ne expunem de pe internet. Astea toate sunt ortodoxie internetică. Dar, într-adevăr, ecumenismul este o problemă și, de fapt, la ora asta sunt două probleme în biserică. Una este ecumenismul care spune că de vreme ce îl iubesc pe păcătos și trebuie să îl iubesc pe păcătos și îl iubesc pe eretic și trebuie să îl iubesc pe eretic, trebuie să iubesc și erezia care e fals, e greșit. Dar este și cealaltă problemă, care este stilismul nepomenitor și a mai departe, care spune, de vreme ce urăsc erezia, trebuie să-l urăsc și pe eretic. Și prin extenso urăsc și pe cei din biserică care cred ei că sunt ecumeniști, dar nu sunt, sau cred ei că sunt ecumeniști și sunt ecumeniști. Deci există acest fenomen. E adevărat, slavă lui Dumnezeu, că este un fenomen în scădere, vorbesc foarte serios, de ce? Pentru că au primit observații, au primit peste cap, știi? Deci aia este ok.

Principala problemă la ora asta nu este ecumenismul, pentru că e clar, bun, am vorbit de un milion de ori, se știe, ok, gata. Principala problemă astăzi este New Age. Asta e principala problemă. Asiaticii, deci yoga, energii, vrăjitorie, horoscoape, astrologie. Acolo e problema cea mare. Vibrații, toate treburile astea. Șamanism, cristale, clar, droguri. Deci nu știu dacă știți, în România este clar 54% din tineri au consumat droguri. În toate liceele, cel puțin de București, nu le știu date oficiale, 100% de liceele de București sunt droguri. 100%! Nu 99,9%, 100%. Și foarte mulți mi-au spus că și în țară e la fel. Aici e problema cea mare, adică îi distrugi pe față. Pe când în cazul ecumenismului, da, ok, discutăm, bun, catolicismul, vezi ce se întâmplă, adică își vând biserici și se transformă în baruri, în cluburi. Adică se bubuie. Știi ce vreau să spun? Deci nu, hai să nu rămânem cantonați în treabă.

Pelerin: Sunt bisericile care se implică cumva în mișcarea ecumenistă… prin Consiliul Mondial și…

Înșelarea New Age este astăzi rana cea mai adâncă, iar gestionarea duhovnicească a ei începe cu recunoașterea capcanelor; am cercetat tema în Înșelarea New Age: energie, reîncarnare, yoga și reiki, iar o prezentare documentată a mișcării găsiți la New Age.

Problemele grave ale României: manelizare, limbaj abject, droguri, trafic de carne vie, promovarea LGBT

Părintele Teologos: E depășită, frate. E fumată treaba. Să mă ierte Bunul Dumnezeu de expresie, da? Las-o! Este în scădere. Deci nu te concentra acolo și trebuie să știi că astea sunt manipulări de obicei de serviciile secrete ruse, da? Vorbesc foarte serios, astfel încât să se lovească în credibilitatea Bisericii Ortodoxe Române. Deci, în clipa în care tu ai 100 la 100 din liceele, cel puțin din București, cu droguri și România se transformă – este deja, nu se mai transformă, este – țară producătoare, nu numai consumatoare; era de tranzit. România era numărul unu la video chat pe plan mondial, apropo. Și unii spun că e grădina Maicii Domnului, nu? Așa? Vorbim de sursă principală în Europa de trafic de carne vie. Știi la ce mă refer? Sper să nu. Acestea sunt problemele.

Dar acum că, bun, te-ai rugat cu catolicii, nu-i bine. Clar că nu-i bine. Să fim serioși. Dar, înțelegi ce vreau să spun? Unde mai pui că, bine, la ora asta în Italia toate bisericile – nu toate, dar mare parte – sunt la ortodocși date. Acum că faci o concesie, nu-i bine, dar zici: bă, n-a. Și mai ales că-l bubui pe ăla că știe că o să fie bubuit și n-a. Se îndreaptă.

Ce faci, cum spuneam, cu copiii? Unde sunt familiile ca principale instituții de scăpare de mediile astea toxice? Apropo de manelizarea României, nu se poate ca toți maneliștii, să mă ierte Bunul Dumnezeu cu niște limbaje abjecte. Ferească Bunul Dumnezeu! Sau probleme LGBT pe care europenii o promovează la maxim. La maxim le promovează. Acestea sunt problemele și aici trebuie discutat.

Drogul nu se biruie doar cu interdicții, ci cu gestionarea duhovnicească a bolii sufletești; o mărturie cutremurătoare de ieșire din adicție am publicat în Droguri, recuperare și artă.

Atacul vectorilor externi asupra BOR

Dar cum spuneam că sunt servicii secrete, adică, mă rog, vectori, actori malefici din afara granițelor țării care doresc să lovească în Biserică. Și ăștia nu sunt numai rușii, sunt și europenii, pentru că știu că Biserica este principala, dacă nu singura, generatoare de libertate, de luminare a minții care generează libertate, echilibru, coeziune, iubire și suveranitate. Adevărata suveranitate. În regulă?

Sfaturi pentru a merge copiii la biserică și pentru vindecarea sufletului

Pelerin: Apropo de asta, părinte, ce să facem cu copiii să nu meargă duminica la biserică ca la mall?

Părintele Teologos: Numărul unu, lasă-i, să meargă ca la mall și după aia dă-le atenție, adică mergeți undeva la o cofetărie sau undeva ca să se simtă în familie, să se simtă prețuiți. Asta este primul stadiu.

Stadiul numărul doi, cum spuneam, trebuie să, am spus la un moment dat, trebuie să spui de ce să meargă la biserică. Biserica este spital pentru păcătoși. Biserica este GPS-ul corect. Ortodoxia este știința medicală corectă care are ca scop vindecarea sufletului și ajunge la fericirea veșnică. Deci copiii trebuie să știe foarte clar că nu o să fie fericiți, nu o să aibă dragoste, nu o să aibă bucurie, nu o să aibă pace dacă nu merg la biserică, adică, mă rog, dacă nu intră în terapeutica ortodoxă, da?

Pot să facă ei orice. Pot să asculte ce muzică doresc, pot să meargă în ce medii doresc, pot să vadă ce filme doresc. Praful se alege. Zero barat. Oricâte jocuri se joacă pe calculator, toate sunt forme de drog, toate sunt himere și nu împlinesc personalitatea umană. Doar Hristos Cel Înviat, după ce a fost răstignit, oferă dragoste, bucurie, pace și toate celelalte.

În clipa în care spui copilului treaba asta și vede pe tine rezultatele acestei terapii ortodoxe, ne spune: da, vreau și eu. Vreau și eu. În regulă? Și clar trebuie să te rogi pentru el. Clar.

Părintele Teologos: Zi tu că n-ai spus nicio întrebare.

Cum se zidește caracterul unui tânăr și cum se păstrează echilibrul lui în Hristos, adică toată terapeutica ortodoxă aplicată copiilor, am arătat în Educația duhovnicească a tinerilor: caracter și echilibru în Hristos.

Cum scăpăm de capcanele diavolului? Ascultarea și gestionarea duhovnicească a gândurilor

Pelerin: Am impresia că diavolul este unul dintre cei mai buni psihologi.

Părintele Teologos: Foarte.

Pelerin: Ne studiază, ne știe patimile…

Părintele Teologos: pe care el le provoacă, da.

Pelerin: Bate tot acolo. Iar pe lângă rugăciune și post, ce alte metode de combatere am putea face?

Părintele Teologos: Numărul unu, ascultarea. Ascultarea și neîncrederea în propriile gânduri. Deci totdeauna să preferăm să întrebăm… Pentru că vezi că lupta este inegală cu vrăjmașul. Are o experiență mult mai mare și o întreagă poveste, să nu intru în detalii acum. Atunci, este în clipa în care tu întrebi, sigur și pe Dumnezeu, clar trebuie să te rogi, dar în clipa în care întrebi pe omul care este validat de Dumnezeu în fața ta, care poate să fie, din punct de vedere duhovnicesc, duhovnicul sau, mă rog, un mare avva, din punct de vedere profesional, șeful ierarhic sau specialist în domeniu, din punct de vedere social, soția sau un om de vază, un înțeleptul satului și așa mai departe – în clipa în care întrebi, Dumnezeu te păzește pentru că vrei, te smerești în mod concret și vrei, într-adevăr, să afli adevărul. Asta ajută foarte mult.

Și, cum spuneam, nu credem gândurilor. Un gând rău care insistă nu devine bun pentru că insistă.

Pelerin: Și este tot lucrare diavolească momentul între spovedire și împărtășanie, când îți vin în cap toate iarăși. Bă, dar n-am zis aia. Bă, dar n-am făcut aia. Sau după împărtășanie. Nu-s demn.

Părintele Teologos: Așa este. Da, de ce? Pentru că diavolul vrea să te împingă totdeauna în extreme. Sau în deznădejde, sau în mândrie.

Deci lumina iubirii lui Dumnezeu vine totdeauna pe centrul crucii. Deci diavolul te împinge sau în mândrie în sus, sau în deznădejde în jos, sau în surplus în dreapta, sau în lipsă în stânga. Totdeauna te împinge într-o anumită extremă, astfel încât tu să nu fii pe echilibru, pe centrul crucii, unde vine lumina iubirii lui Dumnezeu și ești liniștit. Că bă, da, om sunt, într-adevăr, Doamne, iartă-mă că n-am spus, data viitoare o să spun, dacă vrei îmi notez și pe foaie și așa mai departe. Nu primim gânduri. Că dacă primești gânduri, ca și mașina de spălat face diavolul cu tine. Și ieși amețit de acolo.

Pelerin: Nu e ușor să nu primești gânduri.

Părintele Teologos: Știu, pentru că te-ai obișnuit. Trebuie să tai. Zi. Ultima.

Pelerin: Da. Copiii mei merg la școală în Anglia și de fiecare dată la începutul anului li se prezintă programa școlară, iar pe parcursul anului, în timp, mă trezesc de exemplu, fac yoga. Yoga ei o spun ca o formă de gimnastică.

Părintele Teologos: Rău, greșit…

Pelerin: Sau îi pun într-un cerc, într-o poziție de yoga, pentru ca să se liniștească.

Părintele Teologos: Sigur, ferească Dumnezeu!

Pelerin: Și a doua, îi învață că… eu am două fete și un băiat. Și fetelor li s-a spus că pot să aibă nume de băiat, nouă ca părinți să ne spună părinte 1, părinte 2. Și bărbatul poate să poarte fustă, femeia poate să poarte hainele bărbatului.

Războiul de gând cere aceeași lucrare pe care o cere și boala trupului, adică gestionarea duhovnicească a bolii; despre paza minții am vorbit în Războiul de gând. Despre paza minții și gânduri; un rezumat patristic al ei aflați la Paza minții.

Exemplu personal și dragoste pentru copii

Întrebarea mea este: noi îi dăm educație acasă, la biserică spovedanii și împărtășanii, dar simt că uneori sunt bombardați cu atâtea prostii din genul ăsta, încât simt eu ca familie că nu facem față, că sunt prea mulți.

Părintele Teologos: Tu trebuie să le oferi dragoste. Dacă stai cu ei și le oferi dragoste, copiii se vor duce totdeauna unde este dragoste. Și tu trebuie să faci foarte clar că ai experiență de viață. Trebuie să le spui concret că dacă nu ești la curent cu ultimele trenduri din modă, muzică, tehnologie, nu înseamnă că ești depășit. Pentru că principalele probleme nu sunt problemele de trenduri, ci problemele de viață, de comportament și acolo trebuie să te asculte pe tine.

Și pentru asta trebuie să le arăți concret, să le rezolvi problemele de zi cu zi și să le oferi dragoste. Și asta presupune că le oferi timp. Stai cu ei și lucrezi cu ei și trebuie să fii exemplu personal bun pentru ei. Și atunci ei or să meargă în direcția asta. Și neapărat să facă rugăciune zilnică, neapărat și neapărat. De ce? Ca să intre Harul înăuntru lor și intră, că sunt copii, sunt curați. Astfel încât în clipa în care la școală li se spune de părinte 1, părinte 2, Harul să le spună înăuntru lor: e ceva putred în Danemarca, cum spunea Hamlet. Și atunci, dincolo de faptul că le spui și tu, le spune și Harul. Atunci ei se feresc. O să se ferească. Și roagă-te pentru ei și o să vezi că nu o să reușească vrăjmașul pe tema asta.

Exemplul personal al părinților rămâne cea dintâi școală, iar despre această răspundere, care ține tot de vindecarea sufletului celor mici, am vorbit în Familia ca instituție de învățământ.

Yoga, o practică demonică

Dar clar, yoga este o practică demonică pentru că, și trebuie să spui treaba asta, este o practică demonică. De ce? Pentru că fiecare asana, fiecare exercițiu fizic, este o închinare la un zeu hindus, adică la un demon.

Pelerin: Am explicat asta la birou acolo. Dar îi marginalizează în așa fel că e singurul copil care nu e acolo. Și nu îi dă nicio activitate care să compenseze. Îl pune acolo: stai și te uită la ăștia.

Părintele Teologos: Da, e mai bine decât să intre acolo, clar, dar într-adevăr e o presiune de grup.

Pelerin: Copilul nu înțelege.

Părintele Teologos: Sigur, să-i spui să se roage. Tati, tu când ești acolo te rogi. Te rogi și lasă pe ceilalți să facă ce vor ei. În regulă.

Ultima întrebare. Tu vrei să întrebi ceva? Nu, copilul, copilul. Da. Da. Bine. Bun, mai aveți cineva?

O mărturie amănunțită despre ce se ascunde în spatele fiecărei asane, și despre gestionarea duhovnicească a acestei înșelări, găsiți în Yoga: practică demonică.

Iuda Și Petru. Alegerile personale duc fie la Iad, fie la Rai

Pelerin: Dumnezeu ne-a creat din iubire. Și cu toate astea știa că vom cădea și că vom ajunge în iad, să zicem. Și totuși lui Iuda îi zice că era mai bine pentru omul ăsta dacă nu s-ar fi născut.

Părintele Teologos: Sigur.

Pelerin: Dar totuși Dumnezeu a ales.

Părintele Teologos: Nu Dumnezeu a ales, omul. Aici e problema.

Pelerin: A ales să se nască. Și ca apostol.

Părintele Teologos: Omul a ales. Da, dar Iuda, în clipa în care a fost apostol, avea harul tuturor celor unsprezece. Iuda, clar, nu făcea minuni? Făcea minunai, vindeca și mai departe. El a ales să meargă într-o direcție greșită. Dumnezeu a făcut tot posibilul să-l oprească. Tot posibilul să-l oprească pe această direcție, dar Iuda s-a încrâncenat până în ultima clipă să meargă pe direcția greșită.

Pelerin: Dar pentru ceilalți apostoli zice la un moment dat că diavolul a vrut să-i piardă și eu m-am rugat pentru voi ca să nu vă risipească. Și pentru Iuda…

Părintele Teologos: Nu, s-a rugat și pentru Iuda. Pentru toți se roagă și pentru Iuda. Vezi, pe Iuda l-a tratat într-un mod special decât pe ceilalți. L-a tratat preferențial. Cum știa, nu i-a spus Mântuitorul: nu v-am ales eu pe voi și unul dintre voi este diavol? Iuda nu era un tip de minte. Diavolul e un tip de minte. Iuda nu era un înger. Iuda era cel care se împotrivește, cel care bagă râca. Asta înseamnă diavalo în limba greacă: înseamnă cel care acuză, cel care, cum se zice, sapă. Iago din Othello de Shakespeare, dacă știi. Și atunci Mântuitorul a spus treaba asta ca să atragă atenția: băi, vezi că unul dintre voi e așa, treziți-vă! Tu ești ăla, înțelegeți ce vreau să spun.

Deci Mântuitorul știa. Și dincolo de asta vezi că la ceilalți apostoli nu știm ce ascultări aveau și foarte probabil că nici nu aveau ascultări. Dar Iuda era locțiitorul lui Hristos, oarecum să spun așa. Iuda era economul, el avea banul. Înțelegi? Sigur că într-o obște ca a Mântuitorului ce alții nu aveau. Adică nu era nici construcție, nu era nici agricultură, te rog să mă ierți, nu era nimica. Ei. Și clar că cine avea poziția privilegiată era ăla cu banul.

Deci Mântuitorul a făcut tot posibil să arate dragoste lui Iuda și să-l oblojească ca și pe un mădular mai slab, doar că Iuda tot a ales să se încrânceneze pe poziție și bineînțeles L-a vândut pe nimic.

Pelerin: Nu putea în Joia Mare să se întoarcă?

Părintele Teologos: Ba da, putea să se întoarcă până în ultima clipă și Iuda de fapt este în fundul iadului nu pentru că L-a vândut pe Mântuitorul – mare atenție! – păcatul lui Petru e mai mare ca păcatul lui Iuda, dar Iuda a deznădăjduit, a deznadăjduit de mântuirea sa și s-a spânzurat. Că de asta Iuda este în fundul iadului. Petru însă a plâns cu amar.

Pelerin: Și n-are cum să scape de acolo?

Părintele Teologos: Păi n-are, pentru că cine să-l ajute? Înțelegi ce vreau să spun?

Pelerin: Și poate că Iuda, dacă nu se spânzura, poate era iertat.

Părintele Teologos: Păi da, asta spun.

Păcatul lui Petru este mai mare ca păcatul lui Iuda. Dar pentru că Petru a plâns cu amar, Mântuitorul i-a dat posibilitatea să se întoarcă înapoi. Și, vezi, Petru a plâns cu amar. Asta a fost o pocăință de nota 5. Pentru că Petru nu trebuia, adică bun, să plângi cu amar. Da, ok. Petru ce trebuia să facă? Petru trebuia să meargă înapoi la slujnica respectivă, care pe vremea respectivă femeile erau un zero barat. Nu îi zic că e bine, dar așa era, adică erau inferioare bărbaților, știi? Și mai ales slujnica, roabă, și el era liber.

Păi Petru putea să-i spună, nu ți-e rușine? vorbești în fața mea, te-am întrebat eu ceva, n-am înțeles? Putea să dea și două dosuri de palmă, nu zic că e bine, dar putea să facă treaba asta. Petru putea să meargă înapoi la slujnica respectivă, să spună: da, ok, sigur am fost cu el, care e problema ta? Ai vreo problemă cu treaba asta? N-am înțeles.

Drama lui Iuda merită privită și din alt unghi, cel al robiei lăuntrice, iar despre aceasta vorbește părintele Stephen de Young în Iuda și ce înseamnă să fii posedat de diavol, un material folositor pentru gestionarea duhovnicească a deznădejdii.

Mândria te scoate din har și blochează vindecarea sufletului

Dar nu s-a dus, pentru că el se mândrise înainte și căzuse din har și devenise ca și un șoricel. Știi? Din cauza asta.

Dar Petru a făcut asta de minus 5, adică a plâns cu amar, să spunem așa, a făcut ce-a putut în clipa aia fără har și aia a prins-o Hristos. Și aia a prins-o Hristos. Și după aia l-a întrebat de trei ori, pentru că Petru s-a lepădat de trei ori, Mântuitorul l-a întrebat de trei ori: mă iubești pe mine? Mă simpatizezi? Mă iubești mai mult decât ceilalți? De ce? Pentru că Petru spusese la cina cea de taină, dacă toți ăștia se vor lepăda de tine, eu nu, știi? Adică se puse mai presus, se mândrise, știi? Și Mântuitorul: bă, ți-am spus că toți vă veți lepăda. Nu, nu, nu, că eu sunt, până la moarte mândru cu tine. Bun, ok.

Și după aia Mântuitorul l-a întrebat ca să restabilească echilibrul, că am spus că păcatul e boală, distorsiune, să-l vindece. Și a spus: mă iubești tu mai mult decât aceștia? După cum Petru se mândrise că mai mult decât ei, cum se spune, dacă toți se vor lepăda, eu voi fi cu tine.

Și aici Petru nu zice că te iubesc mai mult decât aceștia. Doamne, tu știi, tu știi că eu te iubesc. E? S-a oprit, nu zice mai mult ca aceștia.

După care Mântuitorul se coboară și Petru a spus, nu a spus că te iubesc agapi, iubirea înaltă, ci a spus filo, filose, adică te simpatizez, prietenie. După care Mântuitorul iar zice: Petre, Petre, agapasone? Mă iubești cu iubirea înaltă duhovnicească, interpersonală? Și Petru zice: Doamne, Tu știi toate, Tu știi că ego filose, adică te simpatizez. Nu mai avea curajul să spună, era smerit, nu mai avea curajul să spună că te iubesc cu iubirea înaltă.

Și ultima dată, iarăși spune Mântuitorul: Petre, Petre, filis me? Adică măcar mă simpatizezi? Zice: Doamne, Tu știi toate, Tu știi că Te simpatizez. S-a smerit Petru, s-a mâhnit puțin. Deci Mântuitorul a restabilit echilibrul de la întreita lepădare. În regulă? Deci Mântuitorul prinde absolut orice, numai nu cum să spun: nu intră peste libertatea umană pe care Iuda a folosit-o în modul cel mai prost posibil.

Pelerin: Totuși, Mântuitorul l-a așteptat pe Iuda pe cruce să se pocăiască.

Părintele Teologos: Da, Mântuitorul, deci până în ultima clipă și din cauza l-a și sărutat, i-a spus: pentru ce ai venit, prietene? Adică, bă, era clar pentru ce a venit, că toți erau cu bâte, că toți erau și așa mai departe. Adică El spune: bă, trezește-te, trezește-te, gândește-te ce faci, puțin ca să te întorci chiar în clipa asta.

Mândria este boala care oprește vindecarea sufletului, motiv pentru care i-am dedicat un material întreg, Mândria.

Preștiință, nu predestinare

Pelerin: Dar toată istoria se schimba sau era ceva, adică dacă Iuda în ultimul moment… Adică Iisus trebuia să ajungă pe cruce…

Părintele Teologos: Da, trebuia să ajungă pe cruce. De ce? Pentru că dacă nu era Iuda Iuda, era un alt Iuda, pentru că fiecare dintre noi suntem un Iuda. Fiecare dintre noi trebuie să știe: dacă Mântuitorul apărea astăzi iarăși l-am răstignit 100%.

Pelerin: Adică istoria era scrisă.

Părintele Teologos: Da, era scrisă, dar nu predestinată. Adică, deci cum să spun: dacă, apropo, șah, dacă tu joci șah cu Garry Kasparov, eu știu că o să iei bătaie. Dar eu nu te predestinez ce mutări o să faci. Înțelegi ce vreau să spun? Ești liber să faci orice mutări. Dar eu știu că măsura ta, cum să spun, elo-ul tău. Ai un elo, ai, nu? N-ai? Ai, ești doar amator. Deci, nivelul tău… Și foarte bine că joci șah, chiar susținem. Artele marțiale nu.

Deci, nivelul tău de a juca așa, clar că nu este la nivelul lui Kasparov. La asta se referă. E vorba de preștiință, nu predestinare.

Pelerin: Dar soarta lui Iuda tot în Iad ar fi fost?

Părintele Teologos: Nu. Deci dacă el s-ar fi schimbat, nu. Era altundeva.

Pelerin: Mersul Mântuitorului era același.

Părintele Teologos: Da, mersul Mântuitorului era același, pentru că foarte mulți dintre noi suntem Iuda. Ce, dacă a fi văzut, apropo, întrebarea, dacă furam, cum să spun, din pungă: câți dintre noi n-am fi spus: Doamne, știi, hai să facem un ONG să dăm la săraci. Și mai ciupești și tu din fondurile europene, știi? Hai să vorbim pe față.

Pelerin: Tîlharul pe cruce a zis: Doamne, iartă-mă în ultimul moment și l-a iertat.

Părintele Teologos: Sigur, evident. Este vorba de libertatea umană.

Deci, încă o dată, Dumnezeu nu este polițaiul suprem, este medicul suprem. În clipa în care omul se deschide, Dumnezeu îl mântuie, îl vindecă.

Pelerin: Și cel mai iubit dintre apostoli a zis: O, tîlhare, în lume ai furat ce iubești și pe cruce ai furat raiul.

Părintele Teologos: Da, sigur. Sfântul Ioan Hristostom a spus asta, nu Sfântul Ioan Teologul. Un alt sfânt, nu cel mai iubit dintre apostoli.

Mai aveți întrebări? O ultimă întrebare? Bine, altă ultimă întrebare, zi.

Pelerin: Despre agricultură mai vrem. Închidem în nota asta organică, naturală.

Părintele Teologos: Zi tu și după care și agricultura.

Pelerin: De ce e scris tot acolo la Evanghelia după Ioan, scrie că mahrama care pusese pe capul lui nu era pusă împreună cu giulgiurile. Ce semnifică lucrul ăsta?

Părintele Teologos: Ce semnifică lucrul ăsta? Semnifică faptul că Mântuitorul a trecut prin giulgiuri. Vezi că spune că pe El l-au înfășurat ca și pe un cocon. Și mahrama era în jurul capului. Și era cu aloe și smirnă. Aloe dacă ați văzut cum este, este ca și un gel. La aer, împreună cu smirna, intră, se impregnează în pânza respectivă și devine foarte tare. Și dincolo de faptul că era înfășurat, Mântuitorul nu putea, adică eu dacă te înfășor pe tine viu să fii, nu poți să ieși de acolo.

Deci Mântuitorul când a înviat a făcut multe minuni acolo: o dată a trecut prin giulgiu și maramă … dacă ați văzut în filmul Patimile lui Hristos, cum efectiv se dematerializează și cad. Au căzut, deci pentru că marama era pe cap, a căzut acolo. Înțelegi ce vreau să spun, da? Și după care a trecut și prin piatră și astfel a învia Mântuitorul. La asta se referă. Poftiți agricultura, da?

Preștiința lui Dumnezeu nu ne răpește nimic din libertate, temă pe care am limpezit-o în Libertatea adevărată: ce este și cum o dobândim în Hristos, iar mărturiile istorice despre giulgiuri și despre Înviere, care încununează toată terapeutica ortodoxă, le-am adunat în Învierea lui Hristos: faptele istorice pe care puțini oameni le cunosc.

Să cerem ajutorul Sfinților în orice problemă

Pelerin: Colegul e fermier. Și are situații de multe ori în timpul anului când vine ploaia, trebuie să recolteze și ar intra duminica la recoltat. Spre exemplu, joi vrea să intre la semănat.

Părintele Teologos: Aha… A, duminica.

Pelerin: Ce face? Vine ploaia, îi nenorocește cultura. Și are ispita asta tot timpul, domnule, mai intru?

Părintele Teologos: Nu, nu, nu, să vorbească cu Dumnezeu și cu Sfântul Trifon. Vorbesc foarte serios. Sfinte Trifon, Doamne și Maica Domnului. Maica Domnului e foarte milostivă. Ea-i mămică. Mămica Domnului, nu-mi distruge cultura. Că am pentru copii, am nevoie pentru copii și așa mai departe. Și o să vedeți că Dumnezeu orânduiește lucrurile așa de bine încât o să fie ok. Dar și el să meargă la biserică. Nu la șpriț cu prietenii, da? Ok, ok. În regulă? Bun.

Să vă binecuvânteze Bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Sumă donație

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altele

Valoare

€

Frecvență donație

O singură dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Donează