Întrebări și răspunsuri despre: ispite, recunoștință, răbdare, credință…
8 ianuarie 2023
Urmând exemplul păstorilor – Axionul Nașterii Domnului
9 ianuarie 2023
Chiar există minunea de la lordan care are loc de Bobotează? Care este prezența românească la Iordan? Care trebuie să fie poziția noastră relativ la problema calendarului pe stil nou sau vechi?
Răspunsul la aceste întrebări precum și alte teme le veți afla din materialul de față.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește
Părinte, spuneți o rugăciune!
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin.
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, suntem aici cu părintele Ioan de la Ierusalim cu care am mai făcut o înregistrare mai demult. Trebuie să știți că este foarte pe fugă, dar am zis că nu o să ratăm ocazia și podcastul ăsta o să intre foarte probabil de Bobotează, în apropierea Bobotezei și din cauza asta o să vorbim despre toate cele legate de Botezul Domnului, bineînțeles din perspectiva unui om care are foarte mare experiență în locurile sfinte și în ce înseamnă Botezul Domnului la fața locului.
Bineînțeles, prima întrebare care pe care o punem părintelui Ioan pe care noi îl iubim foarte mult și care dorim să ne spună de la fața locului și nu de la a 15-a ureche, vă rog să mă iertați de expresie, este să ne povestească puțin, să ne explice puțin despre celebrul fenomen al întoarcerii Iordanului înapoi de Bobotează.
Există acest fenomen? Ce se întâmplă, dacă puteți spune ceva?
Pr. Ioan Meiu: Doamne ajută, părinte Teologos! Mă bucur mult să ne revedem, să ne reîntâlnim aici în grădina Maicii Domnului!
Botezul Domnului – a doua mare sărbătoare
Într-adevăr ne pregătim pentru această mare sărbătoare a Botezului Domnului a epifaniei sau teofaniei, a arătării lui Dumnezeu, în care fiecare dintre noi creștinii trebuie să ne reîntâlnim cu Dumnezeu, prin pregătirea aceasta a postului a sfintei spovedanii și a sfintei împărtășanii. Într-adevăr este, aș putea spune, a doua mare sărbătoare a Ierusalimului.
De ce spun a doua? Pentru că în mod normal cea mai mare sărbătoare este Învierea Domnului în care avem și minunea aceasta a pogorârii sau aprinderii sfintei lumini la mormântul Domnului și în mormântul Domnului. Lucruri pe care le-am povestit, le-am avut în prima emisiune.
Normal, a doua mare sărbătoare ar fi Nașterea Domnului.
Părintele Teologos: Evident. Da.
Pr. Ioan Meiu: Pe care noi o ținem la Ierusalim ca și Muntele Athos pe 7 ianuarie, sărbătoare și slujbă foarte frumoasă la Betleem, la locul Nașterii Domnului. Dar ca și procesiune, ca și minune, ca și număr de creștini devine Botezul Domnului ca fiind a doua mare sărbătoare a Ierusalimului după sfânta lumină.
Părintele Teologos: A, nu știam.
Pr. Ioan Meiu: Și după aceea, cea de a treia mare sărbătoare este Schimbarea la Față pe Muntele Taborului atunci când se săvârșește noaptea slujba Sfintei Liturghii, iar dimineața, după săvârșirea Sfintei Liturghii, mulți creștini se bucură de acest nor care învăluie vârful Muntelui Tabor așa cum odinioară acest nor i-a îmbrăcat pe sfinții apostoli și glas au auzit din cer care spunea: Acesta este Fiul meu de care trebuie să ascultați.
Minunea întoarcerii Iordanului
Iată că și la Iordan acest glas al Tatălui se aude atunci când Iisus Hristos intră în râul Iordan și se botează de către Ioan.
Într-adevăr, m-ați întrebat dacă există această minune. Există această minune a întoarcerii Iordanului! Prorociile spun și vorbesc despre acest lucru pentru că știm că se citesc la paremii – adică prorociile din Vechiul Testament la sărbătoarea și din ajunul Bobotezei și din ziua Botezului Domnului – că „văzutu-Te-au apele și s-au înspăimântat”, s-au întors. Deci în momentul în care Hristos a intrat în apa Iordanului, Iordanul care merge aval către Marea moartă unde se varsă – spun scrierile și istorisirile că – Iordanul în momentul acela s-a întors înapoi către amonte, către Marea Galilei de unde el pleacă. O să vă și spun exact cursul Iordanului.
Deci lucrul acesta în anul în anii în care am săvârșit slujba împreună cu Preafericitul Părinte Teofil al III-lea Patriarhul Ierusalimului, în momentul în care se aruncă crucea de trei ori în Iordan și se sfințește Iordanul foarte mulți creștini – și am și dovadă, filmuleț făcut – au putut vedea cum curentul apei care iarna de regulă este mai mare pentru că debitul Iordanului este mai mare iarna deoarece sunt și multe ploi în această perioadă în Israel și atunci normal că se și vede debitul apei și curentul cum merge către Mrea Moartă, cum cum duce Iordanul către Marea Moartă. Și într-adevăr am putut vedea și eu și creștinii care au participat la această mare sărbătoare cum după ce se sfințește Iordanul se fac ochiuri mari de apă, vârtejuri mari de apă și care încep să urce curentul către amonte pentru câteva clipe.
Părintele Teologos: Serios? Singur, așa?…
Pr. Ioan Meiu: Singur așa, da.
Părintele Teologos: Evident, puterea Duhului Sfânt.
Rostul minunilor
Pr. Ioan Meiu: Bineînțeles că nu trebuie să căutăm neapărat minunile acestea – am mai vorbit, să le vedem fizic. Este o dovadă, o încredințare a lui Dumnezeu a prezenței Lui prin sfânta lumină, prin momentul acesta îl întoarcerii Iordanului sau al norului de pe Tabor. Bineînțeles că ele ne întăresc în credință. Însă trebuie să punem accent pe acea simțire duhovnicească și să știți că se simte foarte puternic Duhul Sfânt atunci la Iordan.
Părintele Teologos: Da pentru că bine că ai amintit din fericire sau din păcate pentru că există această tendință în biserică de a de a supralicita minunile, sunt cele două extreme.
False minuni
Pr. Ioan Meiu: Da și mai ales la Ierusalim. Din păcate știți și frățiile voastre aici că apar foarte multe filmulețe, unul care circulă de ani de zile cu piatra ungerii locul unde a fost uns Hristos cu miresme înainte de a fi așezat în mormânt. Era un ritual preluat de la vechii egipteni când poporul lui Israel a fost în robia egipteană, acesta al mirungerii, al îmbălsămării. Și piatra aceasta ungerii este o piatră roșiatică. Dacă creștinii pun mir tot timpul pe această piatră și mai bate și lumina într-un anumit fel, piatra pare roșie și mulți au filmat că este sânge pe piatra ungerii și aceste filmulețe ni se trimit și nouă la Ierusalim ca să spunem dacă e adevărat sau nu. Acesta nu este un lucru adevărat, în acest caz nu este adevărat. Este mirul care strălucește pe această marmură roșiatică și lumea intră într-un delir că iată ce minune s-a petrecut la Ierusalim. Nu.
Sunt foarte multe minuni, dar trebuie să fim atenți la ele.
Părintele Teologos: Evident.
Pr. Ioan Meiu: Și chiar dacă simțim sau trăim ceva acolo este bine să vorbim cu părinții cunoscători, ai sfântului mormânt și să-i întrebăm dacă într-adevăr este real lucrul acela.
Părintele Teologos: Deci oameni buni, informați-vă din surse autorizate și chiar din cauza asta îl am aici pe părintele Ioan ca să spună de la fața locului și din experiența sa faptică, dar mai ales duhovnicească, ce se întâmplă și ce nu se întâmplă acolo. După cum vedeți minunea de la Iordan este o minune cu adevărat dumnezeiască, pe când altele sunt viralizări pe WhatsApp sau Dumnezeu mai știe fake-uri.
Dar într-adevăr eu cred că noi suntem în Ortodoxie pentru terapeutica ortodoxă, pentru simțirea harului, pentru vindecarea noastră și nu atât pentru minuni în sine, nu facem circ.
Râul Iordan
Unde se întâmplă această minune? Deci unde este locul sau…? Pentru că am înțeles că ar fi două locuri sau cum?
Pr. Ioan Meiu: Da, deci Izvoarele Iordanului se află la baza muntelui Hermon în nordul Israelului, la granița cu Libanul. Chiar locul unde izvorăște Iordanul este minunat. Deci de la baza muntelui țâșnește apa Iordanului cu o putere foarte mare.
Părintele Teologos: Nu știam.
Pr. Ioan Meiu: Sunt două izvoare de fapt iar Iar Den în aramaică și aceste două izvoare se unesc ca și cum ar fi cele două firi ale lui Iisus Hristos umană și dumnezeiască și pleacă în cascade foarte frumoase și foarte puternic adăpate de această țâșnire care iese din Muntele Hermonului.
Părintele Teologos: Deci un debit mare.
Pr. Ioan Meiu: Un debit mare mare mai ales cum iarna. Este o apă foarte bună de băut, foarte curată așa cum sunt și apele Sfântului Munte și ele intră în Marea Galilei. Deci Marea Galilei este adăpată de râul Iordan. Sunt și alte izvoare în Marea Galileii pentru că știm că Marea Galileei nu este o mare cu apă sărată, ci este un lac cu apă dulce. Și din Marea Galileii pornește în continuare Iordanul și iese și se duce către Marea Moartă.
Bineînțeles că în zona aceasta unde a avut loc Botezul Domnului, care este zona de lângă Ierihon – cum spun și scrierile – este o vale în care apa deja este foarte mâloasă, pentru că fiind deșert apa este foarte bogată în nisipuri. Dacă este să ne ducem în spate cu câteva mii de ani în urmă, când poporul Israel a venit din robia egipteană, Moise rămânând rămânând pe Muntele Nebo în Iordania pentru că el nu a avut binecuvântarea de la Dumnezeu să mai intre în țara făgăduinței, doar a văzut țara făgăduinței.
Deci ei când au văzut Țara făgăduinței, normal că trebuia să fie un impact foarte puternic, să fie ceva care să simtă că este o bogăție naturală în acel loc, ei văzând timp de 40 de ani numai deșert, din Egipt până în locul acela. În momentul în care ei au văzut de pe acest Munte Nebo Țara făgăduinței, era chiar o pădure cu foarte multe animale, deoarece Iordanul în acel loc era deltă și adăpa toată zona aceasta a Ierihonului. Și era o pădure cu cedrii, cu copaci foarte mari și cu foarte multă vegetație și foarte multe animale.
Părintele Teologos: Deci chiar unde curge lapte și miere.
Pr. Ioan Meiu: Deci chiar așa se vede atunci – lapte și miere în această zonă, fiind foarte bogată de la acest râu. De fapt, dacă nu ar fi existat râul Iordan nu ar fi fost tentant să ajungi în această zonă, pentru că era doar pustie, fără apă. Fără apă dulce nu puteai face nimic în această zonă, nu mai exista țara făgăduinței.
Părintele Teologos: Eu sunt total surprins de treaba asta, de ce? Pentru că eu am văzut Iordanul și cred că la ora asta îl poți trece cu piciorul, adică e…
Pr. Ioan Meiu: Are o lățime cam de să spun 20 m și o adâncime cam de 1,5 m – 2 m. Bineînțeles că dacă sunt și ploi în această zonă, în această perioadă a anului, debitul crește, dar ar trebui să ținem cont că pe vremea Mântuitorului debitul era mult mai mare. acum se folosește foarte mult apa aceasta dulce la irigație. Și Israelul – trag cu conducte apă dulce și o folosesc la irigație și Iordania. Deci protocolul acolo, Iordanul fiind granița dintre cele două țări, ambele țări folosesc această apă dulce pentru irigație, pentru serele pe care le au construite pe cele două maluri ale Iordanului.
Bineînțeles că mai există un fir de apă care ajunge până în Marea Moartă, dar să știți că nu-i ridică nivelul Mării Moarte pentru că vara se evaporă foarte repede această apă dulce care intră în Marea Moartă, fiind foarte cald în această zonă. Gândiți-vă că vara acolo la Iordan sunt 50° ziua.
Locul Botezului Domnului
Din partea arheologică, știm că locul original al Botezului Domnului este un pic în Iordania, Iordania de astăzi, deoarece acolo s-au găsit vestigii ale bisericii ridicate de către împărăteasa Elena, biserică bizantină, pe locul unde a fost botezat Hristos. Dar este foarte aproape de cursul actual al Iordanului. De ce spun aceasta? Pentru că dacă acum câteva mii de ani era deltă în această zonă, această zonă fiind o zonă de deșert, de nisip, râul Iordanului s-a schimbat foarte des și foarte ușor mai ales când au fost inundații.
Acum 2000 de ani pe vremea Mântuitorului, Iordanul curgea un pic către Iordania de astăzi și botezul ar fi avut loc undeva în Iordania de astăzi, deci nu în partea israeliană cum curge Iordanul în prezent. Dar este acea zonă, iar noi sfințim Iordanul și aducem aminte simbolic, duhovnicesc despre faptul că Hristos a intrat acolo. Ca și Sfânta Liturghie, se săvârșesc atâtea sfinte jertfe pe sfinte altare nu numai la Ierusalim sau pe Sion unde a avut loc cina cea de taină. Așa și aici, la Iordan.
Chiar dacă este o diferență poate de câteva sute de metri sau de câțiva kilometri între locul unde sfințim noi Iordanul astăzi pentru că astăzi curge pe aici și nu mai curge cum curgea acum 2000 de ani prin acea zonă.
Părintele Teologos: Da și vedem că Dumnezeu face ascultare și ne validează…
Pr. Ioan Meiu: Și face pogorământ, bineînțeles. Și este într-adevăr o sărbătoare foarte frumoasă, sunt foarte mulți pelerini veniți din toate țările ortodoxe.
Botezuri în apa Iordanului
Părintele Teologos: Se fac botezuri astăzi acolo?
Pr. Ioan Meiu: Da, chiar eu am avut botezuri. Nu numai faptul că intrăm în râul Iordan și sfințim, binecuvântăm creștinii cu apă din Iordan, cântăm cântarea Botezului Domnului, dar am avut botezuri așa cum am avut noi când eram prunci la râul Iordan.
Părintele Teologos: Slava lui Dumnezeu!
Pr. Ioan Meiu: Chiar pregătim un botez al unui tânăr care este student în Israel, este jumătate rus jumătate evreu și vrea el să fie creștin că Îl iubește pe Iisus Hristos – ăsta a fost argumentul lui cel mai puternic că vrea să devină creștin. Chiar pregătim acum când mă întorc la Ierusalim botezul lui era râul Iordan. Adică cu tot ce înseamnă botez, cu o exorcizări cu afundare în râul Iordan de trei ori, cu ungerea cu Sfântul și Marele Mir și Sfânta Împărtășanie.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! O să fii ca și Sfântul Ioan Botezătorul.
Pr. Ioan Meiu: Sfântul Ioan Botezătorul a trăit în această zonă a Iordanului, aspră de altfel și acolo L-a botezat pe Iisus Hristos.
Pr. Ioan Meiu: Este sfântul tău protector, nu?
Pr. Ioan Meiu: Sfântul meu ocrotitor pentru că a fost am fost călugărit chiar pe 7 ianuarie de ziua Sfântului Ioan Botezătorul și știu că și Sfântul frăției tale ocrotitor pentru că îi semeni așa, mai tough așa
Părintele Teologos: Un picuț pentru că îl am și pe Sfântul Ioan Teologul. Da, trebuie să fim puțintel…
Valea sfinților
Se simte harul Sfântului Ioan Botezătorul acolo? Și prezența lui.
Pr. Ioan Meiu: Foarte mult. Și a Sfântului Ioan Botezătorul, dar gândiți vă că în această vale a Iordanului – granița dintre Israel și Iordania de astăzi – au trăit mii de sfinți.
Părintele Teologos: Da!
Pr. Ioan Meiu: Prin acest loc a trecut și poporul lui Israel, intrând cu chivotul legii, venind din robia egipteană și plecând către Ierusalim prima dată când l-au instalat la Șilo undeva lângă Ierusalim.
Părintele Teologos: Pe acolo au trecut?
Pr. Ioan Meiu: Au trecut pe valea Hozevei, dar au trecut Iordanul exact prin acest loc unde noi unde noi îl sfințim astăzi. Despărțindu-se apere Iordanului că trecea chivotul legii. Era o prefigurare a ceea ce urma se întâmple – să intre Hristos în apele Iordanului.
Tot pe acolo, Ilie cu carul lui de foc a fost înălțat la cer și Elisei cu cojocul lui Ilie a despărțit apele Iordanului pentru că a trecut în pustie.
Părintele Teologos: Se pare că locul respectiv este…
Pr. Ioan Meiu: Tot acolo unde Eman sirianul s-a vindecat intrând de șapte ori în Iordan.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Multă sfințenie, mare sfințenie!
Pr. Ioan Meiu: Ascultând de Elisei ca să intre în Iordan să se vindece de lepră. Tot pe acolo a trecut și Mariei Egipteanca Iordanul trecând prin pustie să se căiască pentru păcatele ei. Tot acolo a trăit Sfântul nostru ocrotitor Ioan Botezătorul. Tot acolo a trăit Sfântul nostru ocrotitor, Ioan Iacob Hozevitul, sfântul nostru român contemporan cu noi care are moaștele, trupul întreg în Mănăstirea de la Hozeva. Și care a fost stareț al bisericii noastre românești aflată pe malul Iordanului.
Părintele Teologos: Să ne vorbiți!…
Biserici românești
Pr. Ioan Meiu: Da, noi avem în Ierusalim, așa cum am mai spus și în emisiunea precedentă, avem trei biserici: cea de la Ierusalim care este reprezentanța Patriarhiei Române la locurile sfinte, așezământul românesc de la Ierihon care este mai nou ca și piatră de de temelie în anul 2000. Atunci, în anul 2000 la Betleem s-au întâlnit toți patriarhii ortodocși și au celebrat 2000 de ani de la nașterea lui Iisus Hristos. Atunci s-a pus piatra de temelie pentru așezământul românesc de la Ierihon. Dar cele două biserici – cea de la Iordan și cea de la Ierusalim au cam același an, 1935 când a fost pusă piatra de temelie.
Deci avem aceste trei biserici. În două se slujește Sfânta Liturghie zilnic și așteptăm și cea de-a treia biserică să o refacem, acest schit românesc de la Iordan care se află pe malul israelian al Iordanului acolo unde se află cam opt mănăstiri creștine, dar din păcate toate au fost închise în 1967 când a fost războiul de șase zile dintre coaliția arabă și Israel. Și în toată această vale a Iordanului au fost plantate mine, bombe și în sol și în pereții mănăstirilor, ca să nu intre în amicul în Israel. Timp de 50 de ani nu s-a putut intra acolo.
În ultimii ani s-a deminat această zonă și urmează să ne preluăm mănăstirea ca să o putem renova, reface ca și acolo să se aprindă flacără, candelă românească pentru neamul românesc. Este o mare binecuvântare pentru noi românii să putem avea această biserică acolo, pe malul Iordanului, exact unde Ioan Botezătorul a trăit, unde a avut loc Botezul Domnului și unde un sfânt a fost stareț timp de șase ani aproape. Sfântul nostru Ioan Iacob Hozevitul a fost stareț acolo aproape șase ani de zile.
Părintele Teologos: Unul dintre ultimii și stareți de vreme ce ai spus că a fost o perioadă când s-a închis.
Pr. Ioan Meiu: Da, chiar în jurul anilor ’50 a fost stareț acolo.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Nu știam…
Pr. Ioan Meiu: Și are o sămânță bună această zonă, așa cum spuneam, pentru că este foarte multă sfințenie în această zonă, au fost foarte multe mănăstiri în primele secole creștine și au trăit mii de monahi în această zonă și foarte mulți pustnici, toți au fost omorâți și toate bisericile și mănăstirile au fost distruse odată cu prima invazie a imperiului persan, la 614. Și a doua invazie care a fost la 620 a distrus tot ce a mai rămăsese de la prima invazie.
Biserica din Betleem
Părintele Teologos: Am înțeles că a rămas doar biserica din Betleem.
Pr. Ioan Meiu: Singura biserică ridicată de împărăteasa Elena și este bine că ai amintit de Betleem pentru că ne pregătim pentru Nașterea Domnului. Singura biserică care a rămas în picioare ridicată de împărăteasa Elena, ea dorit să să ridice biserici prin toate locurile pe unde a trecut Iisus.
Este cea de la Betleem care este și în patrimoniul UNESCO. Are 1700 de ani. A avut niște îmbunătățiri aduce aduse de către împăratul Iustinian cel Mare, dar toată structura este ridicată de împărăteasa Elena. Tradiția spune că perșii când au intrat călare pe cai – că ei așa intrau ca să spurce bisericile și altarele – când au intrat în biserică au făcut au văzut pictați pe pereți, în mozaic – mozaic care s-a descoperit acum recent când s-a refăcut biserica, este un mozaic extraordinar de frumos, bizantin – au văzut pictați pe pereți pe magii care aduceau daruri pruncului Iisus, așa cum știm din Evanghelie.
Și au întrebat: „cine sunt ăștia că sunt îmbrăcați cu hainele străbunilor noștri?” Și creștinii au zis: „păi, sunt străbunii voștri care au adus daruri pruncului Iisus. Steaua i-a adus.” Și ei s-au mirat și au spus: „interesant, atunci vom lăsa biserica în picioare.” Și n-au distrus biserica, acesta fiind argumentul.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Pronia lui Dumnezeu.
Pr. Ioan Meiu: Pentru că biserica Sfântului Mormânt a fost distrusă de perși la 614, iar ce avem acum este ridicată de împărăteasa Melisenda, împărăteasa cruciată, la 1614.
Părintele Teologos: Da? Deci nu este din perioada bizantină?
Pr. Ioan Meiu: Nu. Înăuntru este un conglomerat de arhitecturi în Sfântul Mormânt. Predomină gotică, bizantină, armenească pentru confesiunile creștine care au slujire la sfântul Mormânt, cele patru mari confesiuni creștine: creștin-ortodocși, catolici, armeni și au și copții – creștinii din Alexandria în spatele sfântului mormântul, un mic altar.
Nașterea Domnului. Calendarele
Părintele Teologos: Am înțeles și asta se reflectă. Ai spus la început că sărbătoriți ca și noi Nașterea Domnului pe 7 ianuarie. Nașterea Domnului e pe 25 decembrie, cum?
Pr. Ioan Meiu: Este de fapt aceeași dată. Doar că diferă calendarul gregorian de calendarul Iulian. Mulți creștini chiar nu înțeleg de ce prăznuim de exemplu, Nașterea Domnului de două ori. Chiar eu voi prăznui Nașterea Domnului în România pe 25 decembrie și mă voi întoarce la Ierusalim unde ne pregătim pentru Nașterea Domnului la Betleem.
Hristos S-a născut o singură dată, evident. A înviat o singură dată. Vedem că calendarul este comun și pentru țările care au această schimbare din calendarul vechi în calendarul nou – cum e Patriarhia ecumenică, Grecia, România care au calendarul nou și calendarul vechi – Rusia, Sfântul Munte Athos, Ierusalimul, Serbia, dar toți avem în comun Învierea Domnului. Pentru că Triodul și Penticostarul s-au păstrat ca să arate celor care vor să dezbine dreapta credință și unitatea Bisericii că Hristos a înviat o singură dată.
Bineînțeles că Nașterea, așa cum spuneam, creștinii de pe calendarul nou o prăznuim pe 25 decembrie și creștinii de pe calendarul vechi pe 7 ianuarie, dar în fond este aceeași dată. Diferă doar mineiul, adică o carte de slujbă în care prăznuim ziua și sfântul și există această diferență.
Dar uitați-vă în Sfântul Munte Athos avem calendarul vechi, dar Sfântul Munte Athos se află sub canonicitatea Patriarhului ecumenic Constantinopolul care are calendarul nou.
Părintele Teologos: Da și este episcopul nostru direct.
Pr. Ioan Meiu: Și este episcopul direct și nu arată nicio diferență și nicio ură și nicio sfâșiere, schismă – în greacă, așa cum Petru al Alexandriei L-a văzut pe Mântuitorul cu cămașa ruptă. Noi nu am rupt nimic pentru că am păstrat unitatea prin sfințirea episcopilor până la apostoli.
Părintele Teologos: Evident.
Pr. Ioan Meiu: Sau de la apostoli încoace. De fapt aceasta ne și leagă și cel mai bun e exemplu este Sfântul Munte Athos care și-a păstrat calendarul vechi, dar se află sub canonicitatea și ascultarea Patriarhului ecumenic al Constantinopolului care – ei pentru că au și foarte multe biserici în întreaga lume – sunt pe calendarul nou. Și arată unitatea.
Părintele Teologos: Da, exact.
Pr. Ioan Meiu: Și ascultarea care în biserică este esențială.
Ascultarea de Biserică
Un exemplu cu Sfântul Paisie
Părintele Teologos: Esențială și cred că asta este marea problemă cu calendarul, fraților. Nu e vorba de 13 zile plus minus, ci este vorba de folosirea acestui lucru astronomic, dacă doriți, pentru ieșirea de sub ascultare, pentru ruperea Bisericii. Fraților, nu spargeți Biserica! Nu spargeți Biserica!
Vreau să spun aici o întâmplare cu sfântul Paisie Aghioritul că era cineva care dorea să iasă de sub ascultarea Bisericii, de sub ascultarea episcopului legiuit și el dorea să meargă cu stiliștii, pe stil vechi și avea două cărți în buzunar: o carte de la episcopul de la mitropolia de care aparținea și în celălalt buzunar o avea o carte a stiliștilor care l-au și convins că trebuie să iasă din unitatea Bisericii. Și îi spuneau cei din mitropolie: „măi, omule nu face asta că nu e bine” și așa mai departe, dar el era convins că așa este.
Zice: „mă duc eu în Sfântul Munte să-l întreb pe părintele Paisie – pe Sfântul Paisie, da – că el o să-mi spună exact”. Și bineînțeles că nădăjduia că Sfântul Paisie fiind pe stil vechi și fiind sfânt o să-l valideze și o să le servească în față celorlalți.
A venit în Sfântul Munte, a intrat înăuntru la Sfântul Paisie, nici măcar nu a spus cum îl cheamă, nici nu a deschis gura și i-a zis Sfântul Paisie: „cartea asta de la mitropolie, din buzunarul ăsta, cartea ăsta e bună și pe cealaltă să o arzi. Du-te! Pleacă!”
Deci vreau să spun că Duhul Sfânt a vorbit prin Sfântul Paisie și a spus că pe primul plan este unitatea Bisericii și planul doi nu există.
Sfântul Iosif Isihastul, Sfântul Efrem Katunakiotul și calendarul
Pr. Ioan Meiu: Este un argument foarte bun pentru că toți îl iubim pe Sfântul Paisie Aghioritul. Și mai există un o poveste asemănătoare, adevărată cu Geron Iosif Isihastul, Sfântul Iosif Isihastul.
S-a chinuit foarte mult că nu știa ce să facă atunci când s-a schimbat calendarul și foarte mulți ucenici îi cereau sfatul, nu știa efectiv dacă este bine sau nu să treacă…
Părintele Teologos: Cu mănăstirile, că el era la chilie și la chilie erau foarte mulți zeloți.
Pr. Ioan Meiu: Și auzit glas în inima lui care i-a spus: să asculți de Constantinopol!
Părintele Teologos: Exact. Biserica Mea este la Constantinopol. A fost Maica Domnului.
Și Sfântul Efrem Katunakiotul, era foarte dificilă situația lui pentru că deci starețul lui fiind un stareț foarte simplu și cu boli de nervi, părintele Nichifor, el zice: băi, eu ăsta calendar îl am și de ăsta mă țin și asta este. Și Sfântul Efrem vedea ca și un aer care împiedica harul – că la fiecare Liturghie el vedea harul cum se coboară peste sfintele taine – vedea așa că au și un aer care împiedică și numai cu multe lacrimi putea să slujească Sfânta Liturghie și să vadă prefacerea darurilor.
Și după ce a venit cu biserica, cu Constantinopolul, deci cu episcopul legiuit al locului, acesta era dispărut. Și el pentru că tot avea problema aceasta înăuntrul lui, lupta asta înăuntrul lui, la un moment dat a văzut o vedenie că el era pe malul unei mări, pe o faleză înaltă și o bucată de stâncă se desprinde de această faleză și cade în mare. Și el printr-un salt supraomenesc sare de pe această faleză care cade în mare într-un zgomot infernal, sare și cade pe țărmul tare, stabil și e în afară de orice pericol. Și zice: ce e asta? Și atunci într-adevăr o aude pe Maica Domnului: harul spune asta este Biserica, cei care s-au respins sunt stiliștii.
Dovada de la sfinți
Pr. Ioan Meiu: Noi știm, părinte, că de multe ori Dumnezeu a făcut pogorământ cu noi, oamenii.
Părintele Teologos: Da, exact.
Pr. Ioan Meiu: Ca să-și arate dragostea față de noi. Așa s-a întâmplat și cu calendarul. În primul rând a fost din punct de vedere astronomic, după aceea politic, posibil, diferențierea aceasta. Dar Hristos ne-a arătat prin acest minunați sfinți contemporani cu noi.
Părintele Teologos: Evident.
Pr. Ioan Meiu: Pentru că era nevoie de sfinți contemporani ca să arate lucrul acesta. Ne-a arătat calea cea dreaptă. Și în Biserică, esențială este ascultarea, părinte, pentru că de celelalte nu ne putem ține. Într-o societate secularizată pe care noi o trăim acum din plin, pentru că discutam mai devreme de problema tinerilor cu tiktok cum le spală creierul, cum le distruge creierul și așa mai departe, este foarte importantă ascultarea. Educația în familie, educația în biserică, catehizarea tinerilor – sunt lucruri esențiale.
Părintele Teologos: Da, pentru că într-adevăr, singurătatea este pregustarea iadului.
Singurătatea și monahul
Pr. Ioan Meiu: Și singurătatea este de la diavol. Și ne întreabă tinerii, îmi vine acuma în minte: păi, da, dar „monah” nu înseamnă să fii singur? Că tu te ai înstrăinat, părinte, de lume, îmi zic ei mie. Nu sunt eu înstrăinat că stau în mijlocul Bucureștiului, în mijlocul Ierusalimului, numai înstrăinat nu sunt. Bine, nu am familie, dar eu am o familie mai mare decât fiii mei duhovnicești pentru că ei îmi sunt familia.
Părintele Teologos: Așa este.
Pr. Ioan Meiu: Familia duhovnicească.
Părintele Teologos: Și ești unit cu toți prin Dumnezeu.
Pr. Ioan Meiu: Și monah – „monahos”, din limba greacă – care înseamnă singur, înseamnă singur tu cu Dumnezeu. Un om niciodată nu poate fi singur, singur. Nu există. Ori ești cu Dumnezeu, ori ești cu diavolul.
Părintele Teologos: Evident.
Concluzii și îndemnuri
Pr. Ioan Meiu: Dar ce se întâmplă în societate acuma se pare că diavolul își trage partea foarte mult prin distrugerea tinerilor și îi îndemn pe părinții tineri să își aducă aminte de bunicii lor și de părinții lor cum i-au crescut pe ei și ei la fel să-și crească copiii – în frică de Dumnezeu, în a-și iubi tradițiile pe care noi încă în România le avem.
Părintele Teologos: Da, slavă lui Dumnezeu!
Pr. Ioan Meiu: Le avem chiar mai mult decât grecii.
Părintele Teologos: Da, mult mai mult, da.
Pr. Ioan Meiu: Nu mai vorbesc de israelieni. Ei sunt foarte secularizați.
Părintele Teologos: Să fim optimiști!
Pr. Ioan Meiu: Suntem, dar trebuie să fim și realiști.
Părintele Teologos: Da, așa este, un optimism realist.
Pr. Ioan Meiu: Așa spunea Înaltul Iustinian, părintele nostru iubit al Maramureșului, voievodul Maramureșului, zicea: părinte Ioan, nici optimiști, nici pesimiști. Realiști.
Părintele Teologos: Așa să ne ajute Dumnezeu!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
3 Comments
Doamne ajută!
Să înțeleg că înainte de a trece la noul calendar românii serbau Crăciunul pe 7 ianuarie?
Va mulțumesc.
da
Sărutăm dreapta Părinți Sfințiți!
De mare folos Cuvântul dăruit nouă!
Bogdaproste și Măicuța Domnului să vă ocrotească Veșnic!