Care sunt trăirile și ce are un duhovnic al secolului 21 în inima sa? Care sunt provocările la care trebuie să răspundă? Care trebuie să fie poziția sa în societate?
Ascultați un material cu unul dintre cei mai cunoscuți duhovnici din România secolului 21, părintele Ioan Emilian Raza care ne răspunde la aceste întrebări.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Părintele Teologos: Părinte, faceți o rugăciune! Împărate ceresc…
Pr. Ioan Raza: Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin.
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu părintele Ioan Raza din Cluj, este preot și duhovnic la Paraclisul…?
Pr. Ioan Raza: Paraclisul Spitalului Universitar Medical 4.
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! În centrul Clujului. Este foarte cunoscut. Poate că l-ați recunoscut de pe Doxologia. Eu am aici niște întrebări pentru el, dar întrebările astea sunt doar de ghidaj, deci o să fie o discuție foarte liberă cu părintele. Și am dorit foarte mult să fac acest podcast pentru că eu îl iubesc foarte mult pe părintele și știu că și voi îl iubiți, am văzut că este foarte popular mai ales în rândul tinerilor care, după cum știți, cel puțin pentru mine, este o problemă așa…, un punct al meu foarte drag, cel al tinerilor.
Dincolo de faptul că este preot acolo, este și duhovnic și bineînțeles că prima întrebare – eu le am aici pe tabletă – prima întrebare este cum este să fii duhovnic în lume?
A fi duhovnic în lume
Pr. Ioan Raza: Deodată, răspunsul la întrebare este antinomic: și minunat, dar și foarte greu. Minunat pentru că e lucrarea lui Dumnezeu și foarte greu, pentru că sunt provocări în fiecare zi sau suntem… Lucrez la o carte cu acest subiect: ca duhovnic în lume cum poți să mai fii în secolul XXI? Așa că de ani de zile tot meditez, scriu, sunt meditații gen jurnal, jurnal pastoral, liturgic, cu situația aceasta în care se află omul.
Cred că într o lume așa cum zice în canonul către îngerul păzitor că soarele trecând peste locurile întinate nu se întinează, cred că este nevoie de duhovnici care să curețe păcatele lumii, să găsești la ei încredere sau voia și lucrarea lui Dumnezeu și apoi, să-L descoperi pe Dumnezeu. Și ce descoperim în acest minunat și foarte greu (este) că oamenii participă greu la Sfânta și dumnezeiasca Liturghie sau aproape deloc, că nu sunt spovediți cu anii, că nu s-au mai spovedit de la căsătorie că așa este rânduiala, atunci te spovedești ca să te poți căsători cumva, ca o condiție…
Părintele Teologos: Nici ei nu știu de ce exact…
Pr. Ioan Raza: Și după aceea, dacă reușești să-i convingi să facă un pas spre Dumnezeu, ei își dau seama nici într-o săptămână că Dumnezeu a făcut 1000 de pași spre ei și în alergare. Și zice: „părinte, ați făcut minuni”. De fapt, n-am făcut nimic, voi v-ați întors spre Domnul Care era acolo, Același ieri astăzi și în veac. Asta suntem: o lumină într-o beznă care se vrea nu doar tot mai mare, ci și insidioasă sau percutantă…
Comportamentul delăsător
Părintele Teologos: Cum s-a ajuns în situația asta și cum putem să-i scoatem pe oameni de acolo? Ei sunt ortodocși…
Pr. Ioan Raza: Nu aș vrea să-l supăr pe Sfântul Petru Movilă, dar când a pus rânduiala cea din secolul al XVII-lea ca omul să se spovedească de patru ori pe an sau, dacă nu poate, măcar o dată de Sfintele Paști, iată că am ajuns doar o dată la Sfintele Paște sau niciodată într-un an. Dacă este o dată este prea repede. Am văzut cozi mari și în Sâmbăta cea mare – n-ai avut timp decât atunci?! Și în două-trei minute, ce poți să cunoști din tine? Ce am cunoscut din mine în trei minute? De unde sunteți, ce faceți? Bine, Doamne ajută! Asta nu e nici măcar introducere în subiect…
Părintele Teologos: Cred că sunt traume mari care se înrădăcinează în om, rămân în om și e foarte dificil…
Pr. Ioan Raza: Multă lume zici vine și zice: „voi sta puțin”. Și nu zic nimic. De fapt, ei stau cât au nevoie. Duhovnicul lor este omul care este pregătit să te asculte. Cum a zis părintele Rafael „și omul care este pregătit să fie sfâșiat”. Deci cumva aici cam asta este crucea noastră, să zicem, a celor cărora Dumnezeu ne-a îngăduit să fim duhovnici, să fim sfâșiați, să nu putem avea – după Sfântul Sofronie – rugăciunea inimii, pentru că avem în noi acea radioactivitate pe care o topim doar în următoarea Sfântă Liturghie când simți că te eliberezi, dar că purtăm efectiv acest coș de gunoi al comunității, umanității….
Duhovnicul și păcatul
Părintele Teologos: Simțiți păcatul?
Pr. Ioan Raza: Nu… Probabil că părinții duhovnicești îmbunătățiți nu au… Nu ne tulbură că e harul Domnului, dar simți o eliberare tulburătoare în momentul Sfintei Liturghii. În plus, când se împărtășește cineva care și-a dorit, iar eu fără împărtășesc în stradă în condiții de zgomot, urcă și coboară… Să zicem… gândiți-vă că a nins și acum e zloată sau… în condiții aspre, totuși, simt o bucurie în făptura mea însutită la cea primită. Și zic de multe ori „dacă și dumneavoastră simțiți ce simt eu înseamnă că v-ați dorit mult”. Și asta impresionează. Și se vede o bucurie și pentru mine ca duhovnic care am dezlegat cu puterea lui Dumnezeu că nu eu iert, dar și în inima mea conștientă și acolo și ceea ce simt ei după aceea – că își doresc și vor să revină.
Cred că acesta este omul, duhovnicul: cel care te readuce la Domnul Hristos, pedagogul, te ia de mână și te duce.
Părintele Teologos: Te releagă.
Pr. Ioan Raza: Te releagă. Religo, religare – te releagă de esență, de Dumnezeu. E minunat!
Cred că n-aș mai vrea să fiu altceva. Mi s-a dorit să fiu chirurg neurolog sau cardiolog, să văd ce e aici sau ce-i aici.
Părintele Teologos: Da, ați ajuns!
Pr. Ioan Raza: Acum descopăr. Nu o să mă uit nici la una, nici alta și nu mai vreau, este suficient. Dar doar în Domnul Iisus Hristos.
Mărturisirea și detaliile
Părintele Teologos: Deci e foarte clar – asta înțeleg de la dumneavoastră, dincolo de toate celelalte – că păcatul are o lucrare foarte concretă inclusiv asupra duhovnicului, e o energie demonică foarte concretă.
Pr. Ioan Raza: Păi, nu degeaba spune: nu dați detalii!
Părintele Teologos: Da.
Pr. Ioan Raza: Și nici tu nu întrebi: „dacă ai păcătuit, cum?” Adică nu se face. E o decență sunt și întrebări foarte grele. Avem undeva la porunca a șaptea, să nu fii desfrânat. A șasea și a șaptea sunt foarte grele, pentru că e fie prunc-uciderea, fie desfrâul înainte, în timpul după… Doamne păzește!
Este o întrebare pe care o pun, dar cu frică: dacă sunteți soț sau soție ați provocat în celălalt o limită a suportabilului, să fie depășită? Poate că celălalt nu suportă ceva. Nu cumva îți provocat asta? Și de obicei, nu mă înțelege. Înseamnă că noi păcătuim așa într-o veselie,nici nu mai știm dacă e coerent, corect sau nu.
Părintele Teologos: Adică nu mai simte valoarea absolută a sufletului celuilalt.
Pr. Ioan Raza: Ochelari de vacă. Nu mai vezi bine sau suntem mințiți, nu pot vedea adevărul. În situația în care mă aflu, să fie cu demnitate cum mă aflu. În starea de smerenie, cum sunt? Vameș sau fariseu sau altă categorie? Cum sunt eu acum? Și de aici pornesc și de aici mă ridic. Doamne, fii cu mine pentru că oricum ești că dacă nu erai nu eram acum. Eu sunt pentru că El este.
Părintele Teologos: Exact.
Efectele apartenenței duhovnicești
Pr. Ioan Raza: Pentru că Tu ești! El, Cel ce este, ne ține pe noi pe toți, exact. Existența Lui în sine o face pe-a mea de aici, care n-am un neînceput, ci am un început, să capăt deci acolo nesfârșirea. Păi, asta este minunat! De-asta și la rândul meu, ca duhovnic trebuie să am trebuie să am un duhovnic și am. Și numai dragoste și bucurie și atunci în felul acesta, poți să mergi mai departe.
Suntem pe urma părinților mari pe care i-am avut. Bine că nu suntem la genunchiul lor, cum zice, genunchiul broaștei, dar cel puțin, vrem să urmăm cărarea aceasta și atunci, este și o privire unitară – toți vorbim la fel sau toți activăm la fel – și credem că credincioșii vor face același lucru pentru că nu poți spovedi toată lumea. Atunci, e nevoie de toți părinții – că suntem 10.000 sau… Trebuie să fim ca o armată: să gândim la fel, să facem la fel și să-L propovăduim pe Domnul Hristos. Oriunde am fi: parohie, mănăstire, capelă, în stradă, în pădure. Unde n-am spovedit și ce nu am făcut? Și în terapie intensivă am spovedit dacă a trebuit…
Spovedania și vindecarea. Un caz concret
Părintele Teologos: Puteți să ne vorbiți puțin despre acest caracter terapeutic al spovedaniei?
Pr. Ioan Raza: Ei, aici se vede mila lui Dumnezeu. Acolo, disperarea omului este omul însuși. Uneori, nu regula nu porunca ține și nici nu operăm cu ea, doar zicem: se vede că e deznădăjduit.
Dumnezeu să o odihnească, am aflat de la fiica târziu că o soră, Cornelia, s-a dus. Era așa de frumoasă după operație: niște ochii verzi. Și a zis, luându-mă de mână cu ultimele puteri, cea operată: cred că voi muri. Și zic: așa ochi frumoși nu pot să moară, n-ar trebui să moară! Am zis: așa ochii verzi frumoși au timp să trăiască. Și spune: m-am legat de cuvântul acela.
Am rămas prieteni o viață, după aceea a suferit mai multe încercări cu cancerul, loviturile date. Până și fizionomia i s-a schimbat, dar a rămas cu această conștiință și s-a întors spre Dumnezeu – prin spovedanie și împărtășanie – s-a întors spre cuvântul lui Dumnezeu, persoana Domnului, cuvântul exprimat în Sfânta Scriptură și a început să aibă un program mai bun, mai coerent – spovedanie și împărtășanie – dintr-un cuvânt!
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Ioan Raza: O altă situație – un părinte operat, un părinte din Spania, care a pierdut stomacul și i-au lărgit puțin duodenul. Acuma, toate au rolul lor. Dacă ai doar duodenul, nu mai ai pereții stomacului, nu mai este sucul gastric, tu nu mai poți mânca hrană tare, nu poți înghiți nimic, nu-i voie să mesteci. Atunci, toată viața el se va hrăni de aici înainte, zis medicul, prin tub sau lichid, tocat: șnițel tocat… gândiți-vă! Era acolo… când am auzit cumva, eram și la început, m-a apucat plânsul în terapie, dar așa un plâns liniștit. Preoteasa era acolo, stătea plânsă la picioarele lui și el zice: „Părinte, nu plânge că înfrângi inima! Dacă poți, întărește-mă cu ceva!” Și atunci, îmi aduc aminte că am zis: „Sfinte Nicolae, dă-mi un cuvânt, un gest, dă-mi un cuvânt, o soluție!” Și cuvântul a fost: „Va milui Dumnezeu! Cât va mai fi pe pământ.” Și a zis: „Mulțumesc! Și totuși, voi înghiți sfânta împărtășanie” – mi-a zis părintele.
Extraordinar! Deci voi avea de aici înainte doar sfânta împărtășanie s-o iau așa la Sfânta Liturghie și restul voi lua tocat, asta va fi… Ținem legătura și are o asceză și o viață duhovnicească incredibilă! Deci pentru el această coborâre și cădere dramatică nu a fost deznădejdea. A fost ridicarea. Propria cădere s-a făcut propria ridicare.
Părintele Teologos: Crucea pentru înviere!
Pr. Ioan Raza: Da, exact! Că în spatele sfintei cruci stă învierea. Adevărat!
Cauze de păcat și virtute
Părintele Teologos: Din experiența dumneavoastră ca duhovnic, care este grupa, să zic așa, de păcate și de virtuți la oameni în vârstă și la tineri? Și care ar fi cauzele?
Pr. Ioan Raza: De obicei, mă duc pe cele opt patimi din Filocalia volumul I – păcatele de moarte de la Sfântul Ioan Casian și descopăr în fiecare – că este înaintat sau nu viața duhovnicească – descopăr de toate și pentru începători și pentru mijlocii și pentru îmbunătățiți. Sunt ispitele pentru cei îmbunătățiri. Acum nu știu cât sunt de îmbunătățiți, dar ispite de îmbunătățiți au. Că ar veni cum scrie și în Filocalia care învață cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși. Curățire clar că este spovedania și lucrarea permanentă cu tine. Luminarea, contemplația naturală – cum privim muntele sau orice floare, tot ce avem. Și desăvârșirea, darul Domnului. Lucrarea, smerenia sau în smerenie. Tu zici că ești cel dintâi dintre păcătoși, ai conștiința păcătoșeniei nu zise, ci trăite, simțite că L-am supărat pe Domnul. În spate de fapt este lucrarea tainică a lui Dumnezeu.
Trupul
Acum, ispite luându-le așa în categorii: pofta pântecelui, lăcomia. De aici, o categorie întreagă,o întreagă acoladă până la bulimie; de la păcat și patimă se transformă în boală. Acuma deci nu doar că ai păcătuit, să zicem, dar ai îmbolnăvit și trupul. Și acum sufletul reclamă ceva de acolo și e nevoie de pocăință sau de spovedanie, de înfrânare. Cel mai bine ar sta într-o mănăstire câteva zile să vadă obștea, orele exacte, rânduiala și își revine. Care au ascultat, am zis „duceți-vă, stați o săptămână două, concediul care care-s mai tineri sau mai tinere”. Și-și revin pentru că sunt de fapt îmbrăcați în grăsime, e doar o boală: a mânca compulsiv aici. Și să tămăduiește stând în mănăstire. Se simte mai ușor. Dintr-o dată 10 kg s-au dus fără să facă nicio terapie de genul ăsta.
Părintele Teologos: Aviz domnișoarelor…
Pr. Ioan Raza: Da, să zicem, da… După aceea că sunt și băieți, că toată lumea vrea pătrățele. Nu avem nimic cu pătratul în sine. Este o formă geometrică perfectă, să zicem, înainte sau după cerc, dar ideea că dacă aș putea avea pătrățele duhovnicești cu zăcăminte duhovnicești de răbdare, bunătate etc.
Desfrânarea
A doua după lăcomie este desfrânarea. Dacă se aprind cele din pântece, intră în ispită cele de sub pântece. Și aici fiecare cu necazul… de unul singur, descoperi la băieți și la fete și la bărbați sau femei căsătorite care nu mai au viață firească, așa cum a învățat Sfântul Apostol Pavel. Și părintele Arsenie – nici abuzul, nici refuzul. Ne retragem o vreme pentru post, dar apoi iară ne adunăm ca să nu fie… De aceea, este supărător când auzi părinți care vorbesc împotriva familiei, căsătoriei…
Părintele Teologos: Da, ferească bunul Dumnezeu!
Pr. Ioan Raza: Sunt și canoane care….
Părintele Teologos: Le-ar interzice…
Pr. Ioan Raza: Da, le-ar interzice însăși slujirea. Și atunci, e nevoie și aici de corectură. Doar corectură, nu mult și harul lui Dumnezeu care lucrează îi ajută. După aceea, ca să poți întreține desfrâul e nevoie de patimă – iubirea de argint. După Sfântul Apostol Pavel, este începutul tuturor relelor. Apoi, dacă nu ai banii și cum suntem o țară dacă nu săracă, atunci sărăcită…
Părintele Teologos: Așa e, da…
Pr. Ioan Raza: Atunci apare mânia: că de ce nu am bani, că numai mie Dumnezeu nu-mi dă. Dar zice „du-te și muncește!”. Am întrebat-o pe maica stareță de la Florești odată: „Maică stareță, ce ar trebui să facă cineva? Că zice – uite, nu am bani.” Și m zis maica de trei ori subliniind: „să muncească, să muncească, să muncească!” Dacă vrei să mănânci, du-te și muncește! Fă orice!
Sfântul cel smerit… Nectarie: „orice muncă este binecuvântată”. Dacă nu ai primit bani o vreme, nu muncești, ești așa un fel de filfizon apare a cincea foarte periculoasă: întristarea. Și zice Sfântul Ioan Casian: dacă se leagă din împuținarea credinței cu deznădejdea care e cădere de la nădejde, omul poate să-și facă rău. Au fost situații în pandemie când atâția oameni în cimitir, se văd crucile lor…
Părintele Teologos: Ferească bunul Dumnezeu!
Sinuciderea
Pr. Ioan Raza: Ferească Dumnezeu! Și cei de acolo mi-au zis: părinte, stați că nu sunt toți aici, din Cluj. În fiecare cimitir este un sector. Doar în perioada asta s-au tulburat. Tineri care se aruncă de pe blocurile înalte.
Părintele Teologos: Da, de ce…?
Pr. Ioan Raza: Fii și fiice de preoți. Pentru că ori au fost prea exigenți, ori au avut decepții în dragoste ori n-au știut să discute… Între întristare și deznădejde n-a fost cineva care să-i ajute! Să nu ne tulburăm! E o măsură și a întristării, dar nu mai mult de atât. Că deja de la prea multă întristare se transformă în boală și asta este foarte periculos.
Aici cu multă lume am insistat: citiți, citiți, citiți…
Părintele Teologos: Sau să vorbească, să vorbească cu cineva, dacă e singur…
Pr. Ioan Raza: Care a fost cauza pentru care s-a ajuns aici? Și nu poate spune. Și înseamnă, zic, că nu va observați. Dar am și niște ucenici… copii ascultători și căsătoriți care își notează și le-am cerut acest exercițiu al observației: să-și noteze două lucrări -ce le cer ca spovedanie și rugăciuni. Sunt două caiete. Și soț și soție își scriu. Se observă în fiecare zi: cum începe ziua, cum e la serviciu, cum e seara, dacă au discuții duhovnicești, dacă se tulbură. Foarte folositor! Ei deja s-au învățat cu mine, cu acest stil un pic mai aspru, exigent, dar am avut nădejde că în luni sau ani, se vor observa foarte bine și vor sesiza imediat.
Când cunoști, dacă mintea cunoaște, ochiul recunoaște. Și atunci, să-și dea seama duhovnicește care este cauza. Că degeaba tot șterg, dacă vine apă. Iar șterg, iar vine apă. Nu mai las să curgă izvorul acolo, sau închid robinetul și atunci nu mai am inundație. Da, pe tema asta.
Apoi bineînțeles, dacă ai trecut de întristare, una mai vine… eu m-am rugat, am postit, n-am primit nimic… lenea sau lenevirea… Și despre asta zice poporul nostru că e cucoană mare. Nici de mâncare nu mai cere. Ce a spus leneșul din povestea lui Creangă? „Muieți-ți-s posmagii?” Păi, dacă nu-s muieți atunci… duceți-vă!…Duceți-vă unde ați pornit cu mine! Adică dacă nu-i… Păi, ia-l de acolo și pune-l în…
Părintele Teologos: Și dacă vine cineva și-l înmoaie, zice: în lapte? Adică nici măcar atât nu…
Mândria
Pr. Ioan Raza: Da, păi, asta e lenea… Și apoi, vin cele ale desăvârșiților – slava deșartă și mândria. De aici, am pornit. Bineînțeles, după aceea, categoria a doua: poruncile și aici zăbovim și la porunci. Dacă sparg pe fiecare cum ar fi la părintele Nicodim Măndiță, dar puțin adaptat cu anumite persoane mai sofisticate, educate – nu poți să pui orice fel de întrebare ca să nu se tulbure.
Părintele Teologos: Da, o poți jigni…
Pr. Ioan Raza: Da, să o jignești sau să te creadă cumva retrograd și atunci, avem și întrebări intelectuale – nu intelectualiste, ci intelectuale – pentru fiecare. Și ușor ușor după porunci, metoda din Sfântul Munte, am găsit mai multe metode, vreo șapte. Când termini cu cele, să zicem, primele patru care sunt mai generale, mă duc la Sfântul Petru Damaschin, în Filocalia volumul 5 unde am 299 de păcate.
Părintele Teologos: Maica lui Dumnezeu!…
Pr. Ioan Raza: Și în comparație, avem 222 de fapte bune – le-am numărat ca să fiu sigur că nu greșesc. Deci există posibilitatea de a păcătui cu 70 de unități mai mult decât a face binele!
Lucrarea duhovnicească
Și sunt tot felul de asperități. Adică dacă aici ar fi o așchie,aș simți-o că mă zgârie. Și atunci, câte una pe săptămână – un cuvânt lucrăm o săptămână. Dar zicea: „am căzut!” Uneori, vedem – că m-ați întrebat și de virtuți- în lupta cu păcatul spovedaniei, e adevărat că e și păcatul, dar avem nevoie și de o lucrare a binelui. Nu mă interesează doar comisivele, ce s-a făcut. Aș vrea să văd omisivele – ceea ce ar fi trebuit să facem. Și de multe ori ies la suprafață: ba dorul de Dumnezeu și spune: „am plâns la Sfânta Liturghie cu niște lacrimi, cum nu am plâns la viața mea!” Vezi? Lucrează!
Apoi, dorul se retrage. Înseamnă că nu s-a lucrat fundația, dar doar Domnul ți-a arătat: uite, ai putea să Mă dorești mai mult! Caută-mă, că te voi găsi; caută-Mă, că te găsesc Eu! Oricum mă vei găsi! Nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit! Și mă cauți… Astea sunt confesiunile Fericitului Augustin – Mă cauți pentru că M-ai găsit și cumva vrem să fim altfel decât… în pustie – să nu mergem după Domnul că am mâncat din pâini și m-am săturat, ci pentru că am văzut minunile Lui și alte roade, dar ușor.
M-am simțit generos. Astea sunt la milostivi. N-am zis cuvântul milostiv, m-am simțit generos. Foarte bine! Sau generoasă. Excelent! Și ce-ați făcut? Am dat 1 RON. E un început extraordinar. Când nu dai nimic și ai pornit să-l dai pe Nicolae Iorga, te gândești: l-am dat pe Nicolae Iorga. Cine e Nicolae Iorga? Deja începi să înveți. Istoria literaturii române sau istoria bisericii are mai multe… Și ușor ușor de poți lega de orice, din orice poți să crești, după cum din orice poți să și cazi. Dar harul Domnului ne ține să nu stăm pe loc și să avem grijă că cine stă pe loc să nu cadă, ci să urcăm, adică să începem cu Duhul Sfânt și să rămânem până la capăt în Duhul Sfânt.
Duhovnicul și timpul
Părintele Teologos: Nu credeți că există în această terapeutică pe care ați exprimat-o așa foarte frumos, o mare ispită – aceea a părutei lipsă de timp?
Pr. Ioan Raza: Ei, aici și ca duhovnic – ați zis cuvântul duhovnic – duhovnicul nu este cel care se grăbește, duhovnicul este cel care a înțeles să-și jertfească viața lui. Deci asta este definiția duhovnicului – cel care este dispus nu doar la a fi sfâșiat de păcatele care vin, patimi uneori, care dacă ucenicul nu-și face un canon tu le simți și el îți spune că nu se lucrează, că Sfânta Liturghie nu lucrează, evanghelia nu lucrează pentru el. Nu le poți duce pe toate, n-ai cum și de multe ori le zic: „mă ajutați cu paraclisul?” „Părinte, binecuvântați ca să călătorim!” „Mă ajutați cu acatistul Sfântului Nicolae, Sfânta Liturghie și celelalte ca să nu rămân singur că pot fi și ispite din alea mari sau…!”
Și atunci te apropii undeva de zona sfâșierii, dar și a dăruirii timpului și timpul înseamnă de obicei timp. Eu spovedesc și monahi și părinți și acolo nu mai este spovedania clasică, deja mergem după voturi, după rânduială. Cu părinții trebuie să vezi că e obște… obștea e comunitatea, e familia, sunt ispitele legate, aferente. Trebuie luate pe rând.
Cazuri și întâmplări…
Vin doi părinți care au divorțat, săracii, doar plâng. Adică i-au părăsit soțiile. E un plâns acolo că după ce am ascultat mi s-a părut că mai mult decât Everestul poartă în spate. Când am ajuns acasă, i-am spus preotesei: „îți mulțumesc că ești lângă mine sau că stai lângă mine, nu că ți-am poruncit eu, ci că vrei de bună voie!” Că în clipa în care te duci același lucru se poate întâmpla.
Deci este incredibil. Cine ne ține? Dumnezeu ne ține, nu noi! Noi n-am putea duce lingura la gură dacă… că spune că Dumnezeu îți dă, dar nu îți pune în traistă. Greșit! Cum să nu-mi dea? Dar îmi pune în traistă, mă face să le mestec, mi le și digeră tot El. Fără ajutorul lui nu pot să fac nimic. Cum poți să spui că îmi dă și nu-mi pune? Ba îmi dă și îmi pune cu vârf și îndesat.
Cumva, duhovnicește orice realitate se schimbă. Nu știu, parcă vezi, nu doar de dragul de a judeca, dar duhovnicește toate intră într-o judecare, o critică a facultății de judecare duhovnicească. Ești dispus la frângere. Lăsați dinții leilor să mă frângă – Sfântul Ignatie Teoforul – ca să mă transform în făină din care să se facă prescură pentru liturghie. Lăsați să mă rupă ca să curgă sânge, ca să fie pentru liturghia veșnică. Ăsta este duhovnicul.
Răbdarea duhovnicului
Și apoi răbdare și timpul. Să-l lași să spună ce are de spus. De multe ori, oamenii nu știu să se spovedească și încep cu bucătăria și cu soțul și afli… vrute și nevrute. Tu deja le știi pentru că ți le spune din perspectivă… și poți să înțelegi lumea și vezi durerea și atunci… Sunt părinți care spun: nu-mi povestiți, spovediți! Dar tu poți să zici: fie…
Revenons a nos moutons, pentru că pornise un cioban cu oile, zice, dar mergând cu oile s-a uitat în partea dreaptă și a văzut pe cineva că punea rufe pe sfoară și rufele erau galbene, roșii și se jucau copiii. Judecătorul zice: revenons a nos moutons. Am mers cu oile ,am trecut un pod, în partea stângă cineva tăia lemne. Tot așa zicea :să revenim la oile noastre.
Să revii tot timpul la spovedanie ușor ușor până când se învață, dar pedagogic, înțelept. Să se învețe și unii scriu și e foarte bine…
Părintele Teologos: E foarte bine să scrie, nu?
Pr. Ioan Raza: Să fie atenți, să vadă ce spovedesc, alții sunt atenți și zic ei că țin minte, dar nu țin minte că are și vrăjmașul rolului – mie să-mi aducă somn și lui uitare. Și astea două, somnul și cu uitarea – noapte bună. Sfântul Ioan de Kronstadt și dacă au grijă notați! Notați!
Și revin la cei doi care sunt tipologici și pentru mine și ca ei atâția alții – dacă se notează observă și pot să vadă. Uite că în 1 ianuarie 2023, la pomenirea Sfântului Vasile cel Mare la Sfânta și dumnezeiasca Liturghie, am plâns, pentru că am simțit ceva. El poate să revină tot timpul asupra textului. Și am zis: „uitați-vă ce revine, ce nu revine, ce ne bate mereu, ce ne ispitește mereu, ce ne luptă” și așa se observă și cred că în scurtă vreme nu o să mai aibă nevoie de caiet. Vor zice „Doamne Iisuse” cu glasul, după cum a poruncit Sfântul Iosif Peștereanul – nu cu gândul, ci cu glasul.
Pentru că nu umblăm după a dobândi darul rugăciunii, ci a zice rugăciunea. Nu umblu să zic Doamne Iisuse ca să-mi dai darul, că dacă nu, nu mai zic. Nu. Eu vreau să mă rog ca să vorbesc cu Tine. Pentru că fără rugăciune nu pot trăi.
Și atunci, dacă se observă lucrarea duhovnicească și în rugăciune cred că este suficient și ajunge pentru o zi, pentru că și ei obosesc. Și am văzut tot mai multă oboseală și atunci sfatul Sfântului Sofronie: du-te fă un duș, fă-ți un ceai, dormi sau uită-te…
Părintele Teologos: Când nu mai poți, mai ia o cană de ceai!
Pr. Ioan Raza: ia o cană de ceai sau uită-te în natură și îți revii. Cumva între aceste margini duhovnicește.
„Nu am timp”…
Părintele Teologos: O analiză referitoare la timpul mirenilor, că oamenii spun că ei nu au timp, n-au timp care și asta mie mi se pare că e o întreagă poveste și este mai degrabă, o…
Pr. Ioan Raza: „Nu am timp.” Asta parcă mai degrabă mă duce la Marin Preda și la Moromeții că timpul avea răbdare cu oamenii atunci, că după aceea nu mai avea răbdare. E adevărat că e o viață în viteză, vitezistă, dar totuși. Sunt zile în care încep spovedania la ora 6:00 și nu termin până la ora 12:00. Iar dacă nu am început nici sfânta proscomidie, eu nu mai pot săvârși Sfânta Liturghie în ziua aceea. Și am ajuns la cuvântul acela: milă voiesc mai mult decât jertfă, jertfa supremă fiind Sfânta Liturghie. Înseamnă că Domnul vrea milă față de copiii săi mai mult decât darul Sfintei Liturghii care în ultimii ani, l-am săvârșit singur pentru că așa a fost condiția – nu putea intra nimeni capelă. Cu binecuvântare, eu zic eu răspund. Ca să nu rămân fără că nu pot nici să merg toată ziua să spun cuiva: știți, mă primiți? E un deranj.
Mergi o dată, de două, de trei ori, dar după aceea… Nici mai răruț, mai drăguț nu-mi convine mie și trebuie să fie ceva ca să pot ajuta că acolo se suferă. Bolnavii suferă, n-au venit la spital – stațiune, tratament, odihnă și recuperare. Nu se bronzează. Suferă. Sunt legați de pat. Atunci spovedim șase ore pe zi.
Abordarea spovedaniei
Părintele Teologos: În fiecare zi?
Pr. Ioan Raza: În fiecare zi? Vă dați seama că la fiecare jumătate de oră, în unele situații cer mai mult, altele mai puțin. E adevărat că după ce îți faci o spovedanie generală, Sfântul Sofronie zicea: doar ce s-a mai întâmplat, deci nu mai reluăm. Da, dar o spovedanie generală ține la mine patru ani, stai s-o luăm așa, să o luăm tipicar, să o luăm ca lumea dacă vrei să te cunoști cine ești tu. Și după patru ani, dacă te ții săptămânal, cumva e mai greu, dar și am ajuns și aici, iar rezultatele sunt copleșitoare.
Ce a fost spovedanie în trei ani de zile, numai bucătărie – că amețisem deja și cu clătite și cu conținuturi, acum spovedim duhovnicește. E nevoie de răbdare, timp. E timpul vieții tale. Dacă nu-l dai, nu-l ai. Dacă îl dai, ei sunt. Al lor ești sau ei sunt ai tăi și prin tine – iată eu și copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu sau să fiți mie următori, cum sunt și eu Domnului Hristos. E o taină duhovnicia că e ceva… e incredibil.
N-am putut săvârși… m-a rugat un părinte să stau duminica trecută de Sfinții Vasile, Grigorie și Ioan, în țară – aici privegherea va fi pentru Sfântul Grigorie mâine seară – să stau la utrenie. Eu am spovedit toată utrenia. Abia am putut face în timp util sfânta proscomidie. Abia am putut face și el fugitivo citind textele, dar vreau să stau puțin, să zăbovesc, să plâng chiar. Erau la spovedanie o mulțime. Aproape 30. Duminică. Ucenici. Dar și copii. Copiii te bucură, dar vezi păcate și în copii și asta e o altă problemă.
Și n-am mai putut, am citit doar Sfânta Evanghelie pe partea stângă a sfântului altar, am pus-o la închinat și atât a fost tot. N-am mai stat: tipic, tipic și la inimă …minunat.
Să ajungă oamenii la Dumnezeu!
Și atunci, am spovedit și se mirau în strană de ce se petrece. Ei, asta este esențialul: să ajungă oamenii la Dumnezeu, că ăsta este scopul Sfintei Liturghii că dacă nu te împărtășești, pentru ce ai săvârșit Sfânta și dumnezeiasca Liturghie? ei trebuie să se împărtășească. Să prefacem darurile cu dragoste, cinstite, curate – altă problemă – curate, euharistice și apoi, să le dăruim mai departe trup și sânge. Și atunci nu mai poți face.
Chiar dacă ar fi doi părinți să slujească – unul numai la proscomidie să fie foarte atent acolo. El să facă partea grea, toată rânduiala, să pomenească și fiecare apoi va veni și va pomeni încet. Altul să stea doar în fața sfintei mese ca să fie ca în tratatul despre preoție al Sfântului Ioan Gură de aur – cum stă preotul în fața sfintei mese și cum stă în scaunul de spovedanie. Acesta este preotul, nimic altceva. Nu cultură, ochi albaștri, nu asta.
Părintele Teologos: Sau construcții…
Pr. Ioan Raza: E adevărata acuma sunt foarte apreciate. Pentru construcție chiar poți să primești brâu roșu, sunt mai multe culori, nu le cunosc că nu le-am primit sau chiar purtător de cruce de aur sau aurită sau… Dar dacă nu îți dă nimeni cruce, desfaci mâinile și deja ești crucificat, e de ajuns, însă lucrarea ar trebui să fie acolo și atunci timpul acesta dat este viața ta. Și cred că pe jertfa vieții acesteia dăruite, păstorești, misionare învie Domnul pe toți pe care ți i-a dat că este cuvântul: iată Eu și fiii duhovnicești sau copiii, fii fiicele duhovnicești pe care mi le-a dăruit Dumnezeu.
Despre rușine
Părintele Teologos: Ce facem cu rușinea ca și formă de rupere de duhovnic? Adică mie mi-e rușine să nu spun asta, că mi-e rușine. Cum mă vede duhovnicul?
Pr. Ioan Raza: Pedagogic.
Părintele Teologos: Sper să nu știți…
Pr. Ioan Raza: Pedagogic s-a văzut ceva. Ar trebui ar trebui să vă zic ceva, părinte dar nu pot și atunci nu zic nimic.
Părintele Teologos: Bine.
Pr. Ioan Raza: Pedagogic e o liniște de fapt e liniște cu toate că urcă și coboară mașini și claxoane și mai sunt și salvările, poliția mai vrea și ea să-și facă rolul pe acolo, e o înghesuială… Cu toate astea nu aud nimic, doar o liniște, e ceva… un interval, un spațiu… scoți de undeva și nu a ajuns în altă parte… suspendat la mijloc și dacă tac un minut zice persoana dacă poate. Dacă nu, înseamnă că nu s-a copt, e prea dureroasă și nu cer detalii, nu. Și cum ai simțit sau ce s-a întâmplat? Te-a rănit, v-a rănit? Ce am învățat din…? Nu mai fac niciodată.
O înțelegere vizuală
Și uite că Domnul se bucură că a dat șarpele mare din gură. Văzusem când eram copil la mănăstirea Râmeț, patru tablouri în creion cu un tânăr – eram atunci tânără, adolescent sau tinerel, nu mai știu, 17 ani când se formează caracterul – mergeam la mănăstirea Râmeț și am văzut acolo. Zice îngerul păzitor: haide să te spovedești! Diavolul îl trage în partea cealaltă: nu acuma! la bătrânețe! El se duce spre biserică și vine vrăjmașul și zice: nu o să-ți fie ție rușine acuma să le spui? Și scrie jos: dar nu ți-a fost rușine să le faci? Dacă nu ți-a fost atunci de ce să-ți fie rușine acum?
Și îngerul bun… în stânga până ajunge. Când să spună, șerpii mici până jos, pe haine și jos – șerpărie, dar șarpele mare ieșea și intra. Adică nu-l putea spune că de fapt acela era păcatul, patima care îl muncea mai mult. Și cu acela avea să lupte.
Și de aici m-am învățat să văd mari părinții – Ioachim care acum este la Frăsinei, acolo, un om mic la stat, dar mare la sfat.
Părintele Teologos: L-ați cunoscut?
Părinți duhovnicești contemporani
Pr. Ioan Raza: Da, e un pitic duhovnicesc de primă mărime. Părintele Ioanichie… Îi vedeți cum sunt: mici, să zicem 1 m și ceva, dar sunt uriași, sunt kilometrici duhovnicește. Dacă îi asculți, ajungi sfânt. A spus un părinte Dionisie cel orb de la Sihăstria – eram acolo în curte și a venit și m-a luat de mână, dar orb fiind! Cum m-a găsit pe mine? „Haide, frate, să-ți spun ceva!” Înseamnă că avea o lumină. Nu poți să mergi așa la unul în mulțime; era curtea plină de oameni, să-l iei pe unul… Și mă duce la mormântul părintelui Ilie Cleopa. Îl cunoscusem pe părintele și înainte, m-au prezentat și alții și a zis către mine odată că mi-a căzut inima și a venit la loc după aceea, s-a întors: „bă, dacă vrei preoție… adică să slujești lui Dumnezeu, să fii cum te-a făcut mă-ta!” Adică a subliniat. Mi-a intrat cuvântul „mama” în suflet în felul ăsta de am crezut că e aproape, în ureche a fost ca o portavoce. Avea o voce tunătoare așa, un povestaș de primă mărime.
Și părintele Dionisie m-a dus la mormântul părintelui și-mi zice: „frate” – mai zice și „frate Ioane”. Ori i-a spus cineva, dar nu am văzut să fi întrebat că a venit țintă spre mine. Să se fi informat de la 100 m că e unul pe acolo sau… Încă nu mi s-a lămurit, dar vă mai dau un cuvânt ca să vedeți că acela s-a lămurit, dar cum s-a lămurit?
Ascultarea
Părintele a spus: „eu dacă-l ascultam pe părintele Cleopa ajungeam și sfânt și nici nu eram orb acum, dar l-am ascultat doar pe jumătate!” A avut acest cuvânt asupra mea o înrâurire că n-am știut ce să mai spun de aici înainte. Nu am știut ce să mai spun.
E adevărat că la seminar, părintele diriginte zicea: „băi, vezi că în parohie tu ești Sfântul Ioan Gură de Aur!” Când am auzit să cad cu totul, cu păr cu tot să cad sub bancă, dar aici mi s-a părut a fi un cuvânt mult mai puternic. „Dacă ascultam integral, ajungeam sfânt și nu eram orb. Nu mi-a fost frică de orbire.”
Și a doua, tot tânăr fiind, dar puțin. Ulterior, părintele Ioanichie Bălan – am ajuns într-o zi ca aceasta a pomenirii – cred că e antologică. Uite, mă bucur că o pot spune! Dar ea era în țară, în 23 ianuarie sau 24. Trebuie să fie sau a fost ieri cred, Sfântul Clement.
Părintele Teologos: Așa este. Astăzi este.
Pr. Ioan Raza: Sfântul Clement și Sfântul Agatanghel
Părintele Teologos: Da, așa este…
Pr. Ioan Raza: Am ajuns ce acești doi sfinți care nu mi-au sunat mie așa prea frumos. Cine este Clement, dar ce înseamnă Clement? Dacă te uiți – învierea lui Dumnezeu și bunătatea lui Dumnezeu și ce înseamnă Agatanghel – o să vă las să căutați…
Am ajuns la părintele Ioanichie Bălan, aveam 15 ani ca și Savonarola. Nu le-am scris părinților un bilet că m-am săturat de lume că mi-ar fi dat tata de cheltuială. Nu am spus cuvântul ăsta – că sunt sătul de lume, dar am vrut să mă călugăresc și părintele din sat m-a dus – un părinte milostiv și bun, Dumnezeu să-i ajute și să-l mântuiască – m-a dus la părintele Ioanichie Bălan care mi-a dat un cuvânt antologic. Un cuvânt ca acesta nu auzi… adică este cuvânt din Sfântul Munte. Un cuvânt al credinței fără… nu sunt cartezian, nu ai dubii, este indubitabil. Ce a zis? „Du-te acasă, citește 40 de zile Paraclisul Maicii Domnului, fiindcă azi e o dată și a 40-a zi ți se arată Maica Domnului.” Vă dați seama? Vă dați seama ce cuvânt de la Ioanichie Bălan, să-mi spună mie, unui tânăr un cuvânt ca acesta: „du-te citește, ți se arată Maica Domnului și-ți spune ce să faci!”. Nu s-a arătat în 40-a zi, nici în a 41-a. S-a arătat în a 39-a.
Părintele Teologos: Serios?
Pr. Ioan Raza: Și mi-a spus ce am de făcut. Că a fost cuvântul sfinției sale, dar mi-a dat seama după aceea când am aflat târziu că de fapt, ce mi s-a arătat așa. Astăzi este 5 februarie?
Părintele Teologos: Da! Peste cinci zile sunt eu născut și eu și părintele Iustin și părintele Ioanichie Bălan, de Sfântul Haralambie, toți trei nu în același an, dar în aceeași zi.
Părintele Teologos: Da, da, da…
Pr. Ioan Raza: Și Haralambie aduce bucurie.
Părintele Teologos: Așa este!
Pr. Ioan Raza: Nu doar de la Dumnezeu, ci și noi oamenii. Și am zis că nu e la întâmplare că un om din aceeași zi, închinat aceluiași sfânt sau în ziua aceluiași sfânt, să-mi facă un astfel de dar mie, într-o astfel de zi…
Părintele Teologos: O bucurie…
Despre minuni
Pr. Ioan Raza: E o bucurie îndoită, înmulțită și atunci, dacă gândiți așa, dacă ne gândim așa, iată cum ar putea un tânăr să primească un cuvânt. Și acestea nu s-au scris în Sfânta Biserică. Încă sunt aici că „părinte, ați văzut minunea…?” Dar minune este toată viața, nu e o minune…. Știți, aseară am avut o minune! Măi, dar tot timpul e o minune! Întâlnirea aceasta este minunată și e o minune, dragostea fraților, frumusețea de afară este copleșitoare…
Părintele Teologos: Un om este o minune…
Pr. Ioan Raza: Totul este o minune. Atunci nu pot să spun că – dacă eu cred în Dumnezeu și până unde cred? Păi, cred până acolo la Matei 6:33, că dacă „tu îmi dai Mie grija ta, eu mă ocup de toate ale tale.” Dă-mi, fiule, inima ta! Dă-mi grija sau dă-mi mai degrabă îngrijorarea, că Mă îngrijesc Eu, zice Domnul. Nu te îngrijora pentru ce vei mânca, ce vei bea, ce vei face. Înseamnă că și casă vei avea și casă vei primi de la Dumnezeu. Că dacă eu nu pot să cred că Dumnezeu poate să-mi dea acasă – că stăm într-o cămăruță și nu mai încăpem, suntem doi / două și intimitate cum s-ar cuveni… Și aceasta poate să o facă Domnul când dorește, pentru că nu este nimic Lui cu neputință! Din a însărăci a îmbogăți, a omorî, a învia, îmbolnăvi, a tămădui.
Ce este cu neputință la Dumnezeu?! „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeul care faci minuni.” Deci până acolo pot să merg. Acest cuvânt deranjează pe unii, pentru că zice „căutați mai întâi”. Eu înțeleg că presupune muncă, dar viața duhovnicească nu este o muncă? A zidi ca duhovnic în ceilalți nu este o muncă? După cele șase ore care sunt la spovedanie, adică până pot ei să vină, până își cer liber sau unii fug de la serviciu în pauză. Au o pauză de cafea sau de țigară și-o folosesc: „cât poți fii de binecuvântată, soră, că ai fugit până după Domnul!” Tu vii să te împărtășești în timp – nu judecăm! – dar în timp ce se fumează sau se bea sau se vorbește lucruri deșarte și tu să vii după Domnul! Păi, asta costă… asta e plătită în aur, pașii ăștia culegi aur după ei, e praf de aur.
Cazuri de pocăință
Părintele Teologos: Ne puteți povesti un caz impresionant de pocăință? Fără să dați nume, bineînțeles.
Pr. Ioan Raza: Oare din care categorie? Alcoolicii anonimi, prostituție, homosexualitate, lesbianism, din ce categorie să iau?
Sunt două surori, surori în Hristos și, de obicei, mă întâlnesc cu ele în librărie. Le place să citească și mie îmi place să citesc, nu v-ați dat seama de asta. Mă uit la noutăți, la ce mai petrece și ele vin după mine: n-o fi părintele la cele religioase? Deși sunt în situația aceasta – e un mare necaz – se iubesc… la început se sărutau în fața mea, încercau să mă… și eu le-am zis: „să știți că nu mă impresionați! Ce citesc aici e mai tare decât ce faceți voi!” Și atunci au spus: „cum se poate așa ceva?” Și am intrat în discuții și ușor ușor ar dori să le căsătoresc. Și am zis: „nu am o slujbă” . Eu m-am bazat pe asta, că nu avem o slujbă și am zis: „nu aveam rugăciune pentru Maria și Elena” Întâmplător (am spus numele lor)
Și acum, după ce se petrece în UE cu greieri, țânțari și alte minuni, s-ar putea cine știe?! Să avem și astfel de texte, ferească Dumnezeu! Și mă țineam de asta, însă discutam. Și la spovedanie nu le pot împărtăși, dar primesc aghiazmă mare, anafură și vin… Atât de frumos vorbesc, mă car că se află într-o situație foarte delicată.
De unde le-am recuperat? De la o manifestare lgbt, homosexuală un marș pe drum. Când au trecut, mi-au făcut niște semne, nu le pot arăta aici, dar sunt semne românești sau universale, nu știu, e un hate față de cleric, să zicem și eu am zis așa: „Dumnezeu să vă binecuvânteze!” Ce mi-au făcut ele că „Popă, ce ai sub rochie” și alte cuvinte mai murdare… Eu am binecuvântat ca și părintele Pavel care acum înțeleg că are mireasmsă… patriarhul. Îl scuipau și el zicea „mulțumesc” și trecea. Mulțumesc, tot așa un cadou… tot n-m apucat să…bine îți dai seama, scuipau din mașină. Și uitându-se la mine a fost cred ca un șoc, au rămas așa ca… au ieșit din rând: „părinte, unde vă găsim?” „Scrieți numărul de telefon!” S-au dus mai departe, ceilalți au rămas trăsniți: „cum, vorbiți cu popi? ce aveți?” N-am făcut niciun semn, n-am zis nimic, am stat.
Părintele Teologos: Eu văd că sunt extremele, deci două săptămâni și zeci de ani…
Despre împărtășire și canon
Pr. Ioan Raza: Da, părinții mai aspri care încearcă să țină o rânduială, iarăși, oricât ar fi, am ales metoda părintelui Cleopa, oricât ar fi de grav. Cel mai grav nu-i desfrâul, ci pruncuciderea. Dacă ar fi să o iau după părintele Arsenie Papacioc cu Daniel Turcea atunci și am opri de la împărtășanie câte zile ar avea 365 de zile sau 365 de ani, nu-l mai putem împărtăși sau putem mai mult… Dacă tot e 15 cu 15…
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Pr. Ioan Raza: Ferească Dumnezeu! Și atunci 15 se împarte în trei și când zic așa: cinci ani îi ia Dumnezeu – se simte omul puțin ușurat. Cinci ani iau eu, că ai venit la mine, că n-ați putut merge la altcineva totuși să-l chinuiți pe altul. „Nu pot să spun la nimeni”, a zis. Că de „60 de ani duc pietroiul ăsta pe suflet, n-am spus la nimeni”. Cum ați dus Sisiful ăsta în spate, pentru numele Domnului? Și cinci ani iei tu. Când aude de cinci ani de oprire de la Împărtășanie i se clatină locul. Au fost 15. Și zic un an, te vei ruga dimineața și seara câte zile vei avea. Deci asta e în fișa postului, dar eu încerc… Zice: „da”. „Patru”. „Oare vei fi milostiv / milostivă cu credincioșii, cu oamenii necăjiți cu copii?” S-a mai dus un an. „Vei merge la biserică duminica și sărbători?” S-a mai dus un an. „Vei citi Sfânta Scriptură sau un capitol, două, trei?” Și am zis: „nu un capitol, ci cât puteți din Sfânta Scriptură. Sfintele Evanghelii. Începeți cu Sfintele Evanghelii.”
Unde sunt Sfintele Evanghelii? În Sfânta Scriptură sau Sfânta și Dumnezeiasca Scriptură, în Noul Testament al Domnului nostru Iisus Hristos, cu el începe Evanghelia după Matei, Marcu, Luca și Ioan. Ai noștri nu știu nici atât!
Ce citim noi și ce facem noi la sfânta biserică nu mă întrebați! Ce cateheze, ce omilii…câte bliblii avem sau biblii avem… Biblia sau Biblia – deci avem probleme cu astea… câte cărți, câte capitole… asta cred că îi pune în dificultate pe părinți, dar câte capitole avea Epistola către romani, să zicem… sau despre ce se vorbește. Atunci, „părinte, chiar așa acuma, nu puteți să ne lăsați în liniște? chiar trebuie să ne tulburați ziua de duminică?”
Părintele Teologos: Cred că este vorba de multe cateheze…
Pr. Ioan Raza: Să stai acolo să frămânți, să insiști. Sunt filologi, oameni care au mai făcut filologie, care cunosc o limbă străină, au făcut latină și care știu sensul cuvintelor. Ce te-ai bucura să auzi că un astfel de profesor îți spune sau vorbește lumina Domnului Hristos și el zice fizic ce este lumină și spune o definiție și toată lumea este impresionată. Dar asta este muncă din nou timp și nervi și răbdare și timp și nervi.
Nu mai știu unde am rămas cu cuvântul, că am detaliat…
Viitorul
Părintele Teologos: Părinte să vă întreb eu ceva: cum vedeți în viitor? Cum vedeți România și în viitor?
Pr. Ioan Raza: Eu n-am să fiu ca Emil Cioran – „Schimbarea la față a României”, n-am să fiu apocaliptic pentru că apocalipsa este de la Dumnezeu și este ceva minunat în ochii noștri. Aceasta este ziua pe care a făcut o Domnul sau acestea sunt zilele pe care ni le-a dat nouă Domnul. Slava lui Dumnezeu! Însă dacă nu ne întoarcem, ajungem la cuvântul părintelui Ilie Moldovan, părintele îndrumător – Dumnezeu să-l odihnească! – „ne piere neamul”. Dacă nu vom naște copii precum cultele neoprotestante sau precum chinezi, indieni, mahomedani noi nu mai suntem ai noștri. Vom fi pur și simplu ocupați. Satele depopulate, orașele nu știu ce misiune au… foarte dificilă. Dintr-un bloc aud că nu-ți deschizi ușile unde ar fi 40, 80 de apartamente, 120 de apartamente, îți deschid ușa vreo 10, 20 sau mai puțin… Și restul cum rămâne?! Nu-mi deschizi ușa? Sfințesc ușa! Tot o sfințesc pentru că este în parohia mea și am ascultare. Nu mi-ai deschis-o… „în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, amin”
Merg cu Iordanul, citesc că se cântă, cum e rânduiala, cu icoana, cu crucea, cu apa sfințită aghiasma mare, sfințesc orice acolo. Nu mă poate opri nimeni. Nu vă deranjez, este lucrarea mea. Dumneavoastră vă doresc o viață frumoasă! Dacă știi ce să dorești, dorește-le cu carul, cu camionul, cu marfarul, zi cu ce vrei. Dorește-le multe și bune. Vă dorim numai sănătate, fericire de dimineață până seara! Și pedagogia o face Domnul, dar tu să fii în felul acesta și atunci…
Viața preotului
M-ați întrebat de preotul viitorului. Preotul viitorului ar trebui să fie, vă spun de acum, dar mă iertați: puțin celib…
Părintele Teologos: De ce să vă iert? Eu sunt celib.
Pr. Ioan Raza: Adică puțin necăsătorit, ca să nu mai aibă grijile astea. Sau ca un celib, ca un necăsătorit. Să n-ai tu griji, să nu cunoști viața, să nu știi zarva lumii. Dacă mergi la operă, să mergi cu merge arhiereul în față, în lojă, urmărești ceva de Puccini sau Verdi – totuși nu ești un incult. Să auzi un teatru celebru sau o dramatizare Hamlet, să zicem, dar cam atât. Să știi ce se citește – Iisus al meu, ziceam sau cum plănuiește Dumnezeu, blasfemii împotriva Fiului și a Tatălui, mai trebuie ultima… L-am chemat la spovedanie, nu mi-a răspuns…
Părintele Teologos: Liiceanu?
Pr. Ioan Raza: Da, pentru că nu poate muri. Are 80 de ani, e liber cugetător, este încă nelămurit cu Dumnezeu și cred că așteaptă…- el se spovedește așa și eu l-aș spovedi.
Aseară am trimis încă un cuvânt a lui Cristian Tudor Popescu, după ultimele prostii făcute la adresa Domnului. Dumnezeu nu e mort cum a zis Nietzche, el a luat-o invers, dar tot hulește, îl aștept și pe acest hulitor. Am zis. „frate Cristian, este și pentru tine nădejde! te aștept, caută-mă! sau nu mă fă, că vin eu!” Pentru spovedanie. Nu. Aștept răspunsul. Vreau să văd dacă e hate sau voi primi „a, încă un popă!” Dar am înțeles că dacă are cu cine vorbi, stă și atunci pe asta mizez.
Deci trebuie să știi ce se scrie, să vezi cam unde suflă vântul…
Părintele Teologos: Să știi unde este turma?
Pr. Ioan Raza: Da! Nu poți să spui că nu gândesc. Noi nu avem gândirea lor atât de percutantă – a unui filozof… Celălalt e inginer, dar a știut să citească și atunci a ajuns. Acuma s-a apucat de Sfânta Scriptură, vă dați seama ce complex are? Interpretează Sfânta Scriptură și în fața asta trebuie să știi ce răspuns ai. Și să fie preotul legat de sfântul altar – să aibă ieșire din sfântul altar spre casa lui, biroul să-i fie… averea preotului sunt doar cărțile și icoanele, altceva nu are nevoie și sfintele moaște pentru că sunt mărturiile sfinților care lucrează.
Provocarea viitorului
Iar despre viitor va fi cum n-a mai fost: cea mai mare provocare. De la darurile curate sau necurate, la Sfânta Liturghie cu cine, cu cât, cu cât înțeles, cu ce ofertă – câtă vreme lumea vine cu așa ceva. Observați că și în muzică s-a schimbat – Untold-ul nu mai are o piesă, nu mai este o piesă. Este ceva… începe aici și se sfârșește aici. Este doar un șir, un fluviu cu anumite intermitențe, dar cu astea care sunt – sus jos, sus jos. Dacă observați, îi ține într-un ritm! Ce genunchi au toți acolo, fenomenal! Niște genunchi să faci o mie de metanii cu ei sau trei mii. Sar întruna, sar, după aceea, îi lasă dum, dum, dum, dum, mai multe nu știu ce. Pe urmă iarăși, după ce îi odihnește puțin tot așa îi face. Este ca și cum ai avea belciug și eu te țin cum vreau eu: sus jos, acuma sari, acum stai jos. Incredibil! Asta nu mai este nici muzică, totul este un mix, o prefacere, un amestec. S-a ajuns de la clasic și curat la o amestecare, ceva cenușiu, eclectic, nu știu ce e acolo. E o ciorbă pe care nu o mai înțelegi.
Un mix nedorit, pe nu îl înțeleg, de pildă. Am stat să aud și eu ce se petrece în Paris – aceleași lucru. Am urmărit ce se petrece în Roma, Viena, toate sunt în spațiile de fotbal unde sunt atleții, jocurile olimpice unde se și înjură la greu. O parte înjură. O jumătate și cealaltă se bucură și apoi începe să… Și atunci trebuie văzut unde am pierdut, că nu mai sunt nici eu preotul roșu din Veneția, Antonio Vivaldi care în biserica lui – iertați-mă, dar asta este o durere: în locul preotului este dirijorul, în locul sfintei mese au pus pianul, în locul, să zicem, al cântăreților și al celui cădelnița este pianistul și mai jos, micii artiști pe trepte, cu violă, violoncel, contrabas și celelalte. Partea sacră, liturgică a fost înlocuită de cultură, de muzica clasică.
Părintele Teologos: S-a laicizat
Pr. Ioan Raza: S-a laicizat. Pe pereți în loc o să vedem sfinte moaște și icoane, sunt dulapuri cu instrumente – niște cobze de 4 m. Probabil că dă un sunet foarte subțire, nu se mai cântă acum la așa cobze, că nu poți să mergi cu ea prin piață că rămâi cu jumătate. Dar vă dați seama? Aș zice Anotimpurile de Vivaldi, care normal dacă nu ești atent îl duce pe om spre… Cum se numește temperamentul ăsta… pică frunza…?
Părintele Teologos: Melancolic.
Pr. Ioan Raza: Melancolic… de la melancolie până la deznădejde e un pas și trebuie să fii foarte atent ce asculți!
Părintele Teologos: Evident!
Pr. Ioan Raza: Trebuie să fii foarte atent că sunt pasaje care pot genera bolnavi. El scria din suferința lui, trebuie să vezi dacă ți se potrivește sau nu!
Părintele Teologos: Evident…
Pr. Ioan Raza: Nu spun să fugim de cultură, mă iertați! Dar zic să rămânem totuși încadrați în ceva foarte bun. Tinerii de aici vor porni – de la o școală sănătoasă, o școlire sănătoasă. Eu aș zice paseistă, cultă și clasică și… De ce a trebuit să cunosc asta și să nu cunosc istoria românilor? Dacă nu o cunoaștem de la școală unde în două ore se învață patru voievozi, cei mai mari – Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu. Ceilalți sunt doar amintiți în exerciții sau în, știu eu, documente… nu-i de mirare că am ajuns.
O paranteză… despre istorie
Întâmplător, deschid o paranteză că n-am făcut-o până aici. S-a lansat o carte la Cluj – „Cruciada împotriva lui Ștefan cel Mare”. Otomanii nu au dus cruciade. Creștinii duceau cruciade împotriva otomanilor. Nu s-a dus o cruciadă împotriva Sfântului Ștefan cel Mare. Dar acolo nu-i zice Sfântul Ștefan cel mare, ci împotriva lui Ștefan cel Mare.
Ștefan cel Mare acum nu este Ștefan cel Mare, ci este Sfântul Ștefan cel Mare. Autorul îndrăzneț, mai mult îndrăzneț decât știutor cum ar fi Ioan Aurel Pop, să zicem, a adus documente în care voievodul nostru și sfântul era dacă nu copil copilăros, foarte… nu știu, împuținat, lipsit de înțelepciune ca și cum nu știe ce să facă. Și după ce au vorbit, o domnișoară că nu știa ce spune acolo adică nu mi-a plăcut, n-a făcut o prezentare a cărții, a făcut cu totul altceva. Mi-am dat seama că de fapt poți să prezinți o carte și când nu o citești. Se poate și asta.
Acolo, atunci am văzut și când am intrat eram în spate, cum e librăria Humanitas în Cluj, am intrat cumva din partea dreaptă și am apărut așa în fața auditoriului și a scriitorului. El, autorul s-a dat puțin în spate cu cumva cu omul negru a venit. Tot negru așa la arătare. Și am zis: „Poporul l-a ridicat în colindă, l-a pus în colindă. Sfânta Biserică l-a ridicat în sinaxar și în calendar…”
Părintele Teologos: Pe baza conștiinței poporului.
Pr. Ioan Raza: Conștiința poporului și documentele. Acuma nu o să citesc eu documentele lui Habibi nu știu care negustorul și de acolo reiese că Sfântul Ștefan le-a cerut mai mult decât TVA-ul… Nu pot să iau din astea, nu pot, nu sunt sigur că vreau asta. Și am mai spus încă un argument științific, de data asta. Am zis, în ce mă privește, sunt mediocru pentru că niciodată nu voi putea învinge nivelul acesta de cunoaștere. Ca să pot cunoaște despre Ștefan cel Mare, îmi trebuie documente. Cum l-a făcut papalitatea atlasul atletus Christi? Cum a fost atletul lui Hristos? Când i-au promis niște ajutoare care nu au mai venit, i-au dat o cruce pe care o poți primi de oriunde și cam atâta. Dar el a dus greul, el i-a întâmpinat la codrii Cosminului… Deci nici eu nu voi putea.
„Spuneți-mi științific”, am zis, „dacă se poate și acum suntem aici de toate categoriile, da, tineri, profesori, dacă este bine, academic să vorbiți așa, având un argument” – eu am zis că e o lucrare de popularizare, teza care va spune toate va veni mai târziu, e groasă, e totuși Humanitas. Să vedeți cum a vorbit acest autor despre Sfântul Ștefan cel Mare față de cum a vorbit de pildă, părintele Dionisie de la Colciu, sfântul, despre Ștefan cel Mare. Sau voievodul duhovnicesc, părintele Iustin Pârvu, cu ceea ce se știa. Cum au vorbit unii și cum vorbesc alții.
Am întrebat: este academic să introduceți în spațiul public anumite sintagme, anumite realități care lasă jos standardul unui model? E potrivit să denigrați un model? Sau să-l scoateți din… Pentru că atunci înseamnă că deja se atinge de sfințenie.
A intrat o doamnă cu niște cuvinte nepermise despre doamnele sfântului. Nu-s de vorbit astea, că faptele bune, spovedania și plânsul și celelalte – ca la Sfântul Efrem Sirul – sunt mai multe decât faptele rele sau pe care toți le avem, nu sau…?
Părintele Teologos: Evident.
Pr. Ioan Raza: Și că a avut trei soții care erau politice, că a murit, că a luat să aibă o alianță… Era spre binele țării. Se proceda atunci. Ce era Moldova pe vremea aceea? O pată de cerneală pe o hartă turcească. Nimic.
Atitudinea față de preot
Viitorul ne poate prinde în orice context. Ce faci, cum binecuvintezi, dacă te înjură 10 ce zici? Dacă ești în fața unei discoteci și treci pe acolo, ei vor profera ce vei dori. Tu ce zici? Pentru că poți să… ei vor zice: „Doamne miluiește sau…” Tu ce o să zici?
Părintele Teologos: Ceva batjocoritor la adresa noastră??…
Pr. Ioan Raza: Exact. „Popa prinde pește hăhă…” o să o să râdă toți. Și zic: „mă bucur să vă cunosc! îmi dați voie să vă strâng mâna? ce bărbați, ce feciori? hai, să binecuvinteze părintele!” Își pleacă capul fără să vrea. Doamne, dintr-o dată, ei care moțăiau acolo, pe toți i-am binecuvântat. Și ziceai că o să iau hate sau baie de mulțime. N-a fost baie de rock. A fost doar o binecuvântare.
Un exemplu de pocăință
În altă parte, că m-ați întrebat de o situație de pocăință mai… A fost ceva… Mergeam pe stradă și eram trist, nu știu ce am avut. Am și zile când merg plângând, dar plâns din ăla și cum strâng din dinți și merg mai departe că n-am ce face, dar trebuie să merg. Și stau la o masă afară cum se servește acuma pe stradă, pe trotuar și zice una: „aaa și popa! ce ai tu, mă, acolo sub rochie?” M-am oprit și am zis: „nu ți-e ție rușine că acum o lună ai făcut avortul ăla?” Eu n-am înțeles de ce am zis cuvântul ăsta. Pur și simplu! La care o apucă plânsul, începe să plângă: „vezi, părinte, ce ai făcut?” Acum eram eu pornit, că m-a pornit ea, am pornit-o eu. Zic: „îmi cer scuze, vă rog să mă iertați! spuneți-mi cum sunteți după o lună dacă totuși….” „Nu mă simt bine, nu e bine că…” Zic: „nu vrei să vii la spovedanie, uite aici mai sus stau și stau acolo, dacă vii.” „Bine, am să vin”. Ceilalți au rămas ca la dentist adică ce a pornit și ce a ieșit! Unde dai și unde crapă!
Dintr-un cuvânt, am prins-o pentru spovedanie și face pocăință și greu trece prin asta, numai Domnul… Când e vorba de prunc-ucidere numai Domnul! Noi doar constatăm. A fost o situație care… tinerii nu au mai zis nimic și au înghițit.
Alt exemplu
Alt om. Le-am zis și fraților venind încoace. Citeam din Umberto Eco – Cum să devii scriitor sau jurnal de scriitor. Și citesc acolo la o notă de subsol că niciodată – a zis George Bush junior – săracul, ăsta poate n-a fost educat… Nu știu ce a luat el din educație, educația probabil, dar nu conținutul. A zis că niciodată granițele dintre Canada și Mexic nu au fost mai bune ca acum.
Și m-a apucat râsul și râdeam pe stradă. Era incredibil, dar râdeam în sinea mea, dar se vedea pe față că sunt bucuros. Și mă întreabă doi de la masă: „de ce râdeți, părinte?” „Păi, pot să vă citesc?” „Sigur, vă rugăm!” Arătau scoși din Neckerman, aranjați tot, tunsură din aia modernă cu mustață, barbă, în fine. Zic: „uite”, le-am zis acest cuvânt la care ei nu au avut reacție, n-au râs și au rămas așa… Și atunci au zis ei: „trebuie să zicem ceva?” Nu.
„Spuneți-mi ce serviți aici, ce urmează să serviți?” „A, paste carbonara”. Acum nu știam eu ce înseamnă „paste carbonara”. Acum puteau să râdă de ei. Observați cum e? Trebuie să merg să mă informez ce înseamnă „paste carbonara” că eu n-am avut vreme să mă duc să văd.
Părintele Teologos: Cred că este – iertați-mă! – este mai important oarecum să știm ce sunt pastele carbonara….
Pr. Ioan Raza: Uneori, da sau cel puțin, „îmi permiteți să stau și eu la masă cu dumneavoastră?” Dacă poți avea o metodă duhovnicească, se petrece cuvântul părintelui Calistrat – că dacă ar fi fost acum Sfântul Apostol Pavel în România… Nu! În lume! Și pinguinii din Antarctica erau ortodocși la ora asta. Dacă era Sfântul Apostol Pavel acum, la ce mijloace avem – tehnică și…
Sfântul Ioan Gură de aur a lăudat râvna Sfântului Apostol Pavel și l-a numit „cel mai mare misionar”.
Părintele Teologos: Așa este.
Abateri
Pr. Ioan Raza: Nu s-a rușinat că ce se va întâmpla. Eu Îl iubesc pe Domnul Iisus și vă vestesc pe Iisus Hristos cel răstignit și înviat! Cu asta să lămurim pe Nikos Kazanțachis, „A doua ispită a lui Hristos”, romanul lui care n-a fost bine primit în Grecia, să lămurim și asta.
Atunci, vă vestesc pe Iisus cel răstignit și înviat. Înseamnă că nu este Iisus Hristos care s-a dat jos de pe cruce – a doua ispită a Domnului – și se căsătorește cu Maria Magdalena, ce a urmat, știți istoria și acum Codul lui lui Da Vinci al lui Dan Brown cu nepoata Domnului Hristos, care trăiește. Ceva… E noaptea minții!
Părintele Teologos: Halucinat!
Pr. Ioan Raza: Halucinant! Dar care, apropos, prinde la doamne, la așa-zisa intelectualitate de catifea care n-are greutate, care citește evangheliile apocrife și tot felul de…
Părintele Teologos: Bazaconii.
Pr. Ioan Raza: Testamentul lui Abraham și nu știu ce. Biblia pierdută… titluri din astea care n-au nici în clin, nici în mânecă cu… Sau că Biserica v-a ascuns adevărul, ca toate cărțile… Păi, nu ți-a zis Sfântul Atanasie că a făcut curățenie? Domnule, v-am dat curatul! Necuratul l-am dat jos! Nu e bine? Că dacă vă lăsam și sminteală și.. ce ați fi zis? Om înțelept.
Dar să zici așa înseamnă că nu ai nici obraz, că suntem din România și zic eu că n-ai nici asta…, înseamnă că atunci ai alte probleme. Atunci îți trebuie 10 ani 20 de trudă ca să îți revii.
Părintele Teologos: Da, pentru că acești oameni cred că nu știu ce înseamnă duhovnicia. Nu știu ce înseamnă veșnicia.
Pr. Ioan Raza: Da, ne întoarcem la esențial, cred că asta e. Până la urmă, cred că din punctul ăsta de vedere am vrut să vorbesc și am vorbit, dacă ești acolo cam ce faci dacă ești acolo, cam ce ai putea face? Dar cred că sunt o mie de metode. Cred că Domnul lucrează prin toți 10. 000 de preoți români, atâția părinți greci, ruși și unde mai sunt – mă refer la preoțimea ortodoxă.
Concluzii și îndemnuri
Părintele Teologos: Mulțumim tare mult! Din păcate, socotesc în apus – ca să închei – sunt oameni foarte buni, dar din păcate sunt foarte loviți. Deci este un de Hristos foarte distorsionat.
Pr. Ioan Raza: Să ne rugăm pentru toată lumea! Pentru unirea sfintelor lui Dumnezeu biserici și poate că într-o zi va fi bine. Vântul suflă unde vrea. E și acolo. Peste tot. Sunt biserici peste tot, nu doar ortodoxe român. În diaspora rusească foarte bine pusă la punct, grecească, la fel. Africa se încreștinează, adică e o mișcare cum n-a mai fost. Înseamnă că undeva media care răspunde la întrebări… peste tot sunt atâția părinți duhovnici, duhovnicești, profesori, academicieni care reușesc să aducă lumină și să spună ce trebuie și să pună rânduială în obiceiurile oamenilor. Cum a făcut Sfântul Vasile cel Mare.
Părintele Teologos: Da, asta este foarte important și totul este, socotesc eu, să nu ne laicizăm!
Pr. Ioan Raza: Va fi bine cu mila lui Dumnezeu! Dumnezeu a îngăduit așa: ca acela slab să fie ridicat de unul puternic. Cei puternici purtați sarcinile celor slabi și întăriți-vă unii pe alții! Aștept o lume în care toată lumea e cuminte, curată și își vede de treabă.
Părintele Teologos: Cu minte – în două cuvinte și cuminte…
Pr. Ioan Raza: Și „cu minte” și „cuminte”. Aștept o lume duală în felul ăsta și acest dualism ar fi extraordinar. Să fii cuminte și să fii și cu minte. Tot timpul ne zicea Preasfințitul Vasile – aveam o vârstă și zicea: „să fii cuminte, să fii cuminte!” Dar cum, la 60 de ani să fiu cuminte? La 70 de ani? „Să fii cuminte!”
Părintele Teologos: Da, așa e.
Pr. Ioan Raza: Ca să ai mintea luminată.
Părintele Teologos: Să ne ajute bunul Dumnezeu! Mulțumim tare mult!
Pr. Ioan Raza: Pentru rugăciunile părinților athoniți și a tuturor părinților, Doamne, miluiește-ne pe noi!
Părintele Teologos: Să ne ajute bunul Dumnezeu să mărturisim ortodoxia așa cum este! Mulțumim tare mult!
Pr. Ioan Raza: Doamne, binecuvintează!
Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
6 Comment
Mulțumim!
Slavă Domnului!
Și pe pământ Pace!!
Ce gând bun! Pătrățele duhovnicești 🙂
Minunat!
Cu ce bucurie și blândețe ne vorbește Părintele!
Mulțumesc pentru toată osteneala!
Maica Domnului să vă țină în brațele ei mereu!
Multumim mult si pentru acest interviu! Am primit raspunsuri pentru multe intrebari din sufletul meu…multe de care nu stiam! Dar iata ca se mai nasc astfel, alte intrebari:
Ce este spovedania generala?
Ce se intampla daca, dupa ce te spovedesti, nu primesti canon? Chiar si dupa spovedirea unui avort? Conteaza varsta celui care se spovedeste, in ceea ce priveste primirea unui canon de pocainta? Avem voie sa-l intrebam acest lucru pe duhovnic? Simt ca n-o pot face…
O zi binecuvantata, sa aveti!
Bunul Dumnezeu să vă ocrotească Veșnic Părinți Sfințiți!
Mi-ați umplut inima de bucurie și de nădejde că Dumnezeu nu mă lasă!
Totul este să-L caut, să -L chem și va veni să mi aline suferința!