Iisus din Nazaret: un film de Franco Zeffirelli – episodul 4
1 aprilie 2023
Distrugerea societății prin Facebook – Sean Parker, Chamath Palihapitiya
3 aprilie 2023
Citiți rubrica „Întrebări și răspunsuri” bazată pe o selecție de comentarii de la cititori cărora le-am răspuns, privind teme diverse și, în general, obișnuite pentru viața duhovnicească împletită cu viața cotidiană.
Vă mulțumim pentru comentarii și pentru faptul că urmăriți materialele pe care le publicăm zilnic, pe platformele O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte.
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Să-ți aduci aminte că ești foarte, foarte mic relativ la miliardele de oameni de acum de pe pământ și din trecut. Cine ești tu, de fapt?
Cu credință și cu rugăciune. Să spunem că nu e o problemă pentru că are grijă Dumnezeu. Desigur că dacă este o zonă rău famată trebuie să fim prudenți.
Să ne rugăm pentru cel care ne supără și să ne dea bunul Dumnezeu răbdare. Nu e nevoie atât să înțelegem.
Spovedește-te și nu ține minte răul. Ascultă muzică psaltică și vorbește cu oameni duhovnicești. Nu judeca.
Fii atent la mintea ta. Dacă vezi că mintea ta se ocupă mai mult cu IT-ul și nu cu persoanele și cu Dumnezeu, trebuie să reduci.
La mai puține cu multă liniște.
Din cauza adicției, obișnuinței și lipsei de atenție.
Nu trăim învierea continuă pentru că suntem în umbra morții – suntem distorsionați de păcat. Din cauza asta Biserica ne amintește continuu de ținta noastră care este învierea și că aceasta se face pe drumul pe care l-a urmat Hristos.
Să fie constant în programul său duhovnicesc și să nu judece pe alții.
Din cauza paraziților căderii lui Adam. Așa sunt alternanțele harului. E de netrecut asta.
Să nu escaladați conflictele și să vă rugați unul pentru altul că rugăciunea asta are mare putere. Răbdarea vă aduce cununi.
Cu credința în Dumnezeu.
Sunt foarte, foarte, foarte rezervat. Doar în cazuri de excepție și când aveți o soluție mai bună pe care să o promovați prin demonstrația voastră. Demonstrația demolatoare este o formă de război civil. După cum vezi abordarea „civică” este o formă de război civil. Și ce poate să fie civil într-un război? Se pălmuiește dragostea și har nu primești. Problemele nu se rezolvă. Din contră.
Cu discernământ – în cunoștință de cauză și nu ca un dobitoc.
Să nu-l judeci pentru că prin asta vrăjmașul vrea să-ți taie legătura cu harul și după aceea o să te lovească fără milă. Nimeni nu poate singur.
Spune Sf. Ap. Pavel pe larg acest lucru. Nu este o greșeală. Corpul nu este rău în sine ci datorită faptului că este o sursă de atracție îl depărtează pe om de Dumnezeu. Păcatele trupești sunt principala problemă în mântuirea umană – mai ales astăzi.
Dă socoteală numai de dezlegări. Păcatele sunt ale tale.
E nevoie de multă pedagogie, răbdare și timp.
Da, sprijin, însă nu să te valideze tot timpul. Atenție la asta!
Da, așa este. Dacă ne gândim la asta, o să iubim mult mai mult pe duhovnicii noștri.
Lasă-i pe preoți. Noi să ne vedem de păcatele noastre. Dacă nu le vindecăm, oricine ar fi preoții noi tot vom merge în iad.
Depinde foarte, foarte mult de caracterul celui care se spovedește. Nu există „cel mai bun duhovnic” pentru toți.
Pot fi de la amândouă. Să nu gândim așa ci să ne luptăm împotriva lor cu toată puterea, cu toată ura.
E o problemă. Întâi de toate să facem mâncare atât cât trebuie, pe cât posibil. După aceea, dacă putem să dăm milostenie, ar fi mai bine.
Cele mari sunt păcatele trupești. Cele mari sunt cele mici care se repetă. Cele mari sunt cele care ne apasă conștiința. Pacea este starea sufletului sănătos.
Depinde de cum ne mustră conștiința. Dincolo de asta, aș zice o dată pe săptămână. Dacă nu, o dată la două săptămâni. Dacă nu, cel mai rar odată la lună.
Da, însă să ai grijă să nu folosești acest lucru pentru a acoperi răutatea ta.
Beneficiem mult mai mult atunci când suntem smeriți. Desigur, trebuie să fim atenți la deznădejde. Curaj în Domnul!
Cine are o părere bună despre sine poate să ajungă chiar la nebunie.
Să avem plâns și rugăciune și nădejde în Mirele Hristos!
Să ne silim. Dacă nu putem, atunci să ne retragem cu smerenie – conștienți de neputința noastră.
Să continui și să ne smerim. Vrăjmașul dorește să ne oprească. Dacă duhovnicul ne validează atunci să nu ne deznădăjduim.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comment
Părinte, este adevărat că dacă L-am iubi pe Dumnezeu cu adevărat, am posti mai mult și mai bine și cu adevărat (adică inclusiv post aspru sau negru)? Ba chiar toată viața noastră am duce-o în post, ca și în rugăciune? Sau că măsura în care postim arată măsura în care îl iubim pe Dumnezeu? Postul ca indicator al iubirii noastre de Dumnezeu?
Mulțumim pentru jertfa de a scrie aceste răspunsuri.
Chiar căutăm răspuns la unele din întrebări.
Aș mai avea o întrebare, părinte: de vreme ce Hristos a spus: “Vinde tot ce ai, împarte saracilor, și vei avea comoara în cer. Si apoi urmeaza Mie!”, sau că e extrem de greu pentru un bogat sa între în împărăția lui Dumnezeu, nu înseamnă asta că noi nu îi urmăm cu adevărat lui Hristos, dacă nu ne împărțim avuțiile cu cei mai săraci decât noi?
Oricum, nu cred că poate fi contestat faptul că majoritatea dintre noi, care ne numim creștini, nu îi urmăm lui Hristos, nu îi respectăm poruncile, fiindcă El a spus : faceți altora asa cum ați vrea ca și ei sa va facă vouă; dar, dacă am face asta, nu ar mai fi printre noi nici săraci, nici flămânzi, nici nevoiași, nici fără casă, nici fără îngrijire, nici fără școală, nici fără îngrijite medicală etc. Doar sfinții au făcut asta ; ei sau ele au urmat lui Hristos cu adevărat.
Referitor la acea intrebare cu deschiderea ucenicului fata de duhovnic, ucenicul se poate deschide mai mult daca simte ca parintele are multa iubire fata de el si intelegere, adica se apleaca sa inteleaga personalitatea ta. Se formeaza astfel o legatura de dragoste nobila si incredere