Nevoința către Înviere – părintele Pimen, Remus Rădulescu (Trinitas TV)

Urmăriți un frumos documentar realizat de Trinitas TV cu părintele Pimen Vlad în care părintele ne dă o mulțime de sfaturi legate de sărbătoarea Învierii și nu numai.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul)

Powered by RedCircle

Remus Radulescu: -Bun gasit, dragi prieteni! Hristos a Inviat! Suntem în Bucuria Învierii, într-un loc în  care Invierea, sau căutarea ei este la ea acasă, putem zice. Suntem la Muntele Athos, Chilia “Intrarea Maicii Domnului în Biserica”, din Schitul Lacu, împreună cu părintele staret Pimen Vlad, pe care am bucuria sa îl salut: Sarutmana! Hristos a Inviat!

P. Pimen-Adevarat a Inviat! Bine ati venit!

Remus Rădulescu- Ne-am adapostit aici într-un balcon din chilie pentru ca ploaia nu ne-a lăsat sa ne desfasuram într-un cadru natural 100%, parinte.

P. Pimen: -Natural e si aici, inca e mai natural, pentru ca se vede ploaia. Se trăiește ploaia.

Remus Rădulescu- Suntem în clădirea Chiliei, în colțul oarecum în diagonală cu spațiul în care e amenajat Paraclisul Chiliei de aici. O Chilie pe care o staretiti, de cata vreme, parinte Pimen?

P. Pimen -Bine, aici locul l-am început, cand am preluat aici, in 2005. Deci nu era nimic aici, de la zero, gramada de bolovani. Bineinteles ca inainte de Chilia asta, am construit alta, în urma cu vreo 25 de ani, mai jos, tot în cadrul Schitului.

Remus Rădulescu Trebuie sa spunem ca sunt aici mai multe….

P. Pimen -16 Chilii. Deci cum e Chilia noastra, sunt 16 de toate

Remus Rădulescu -Noi suntem aici sus, și de la margine se vad cateva mai jos…

P. Pimen -Da, da. Este ultima Chilie de sus , suntem aici, cel mai sus. Și de aici suntem intr-un fel de tribuna, cand ne uitam la vecini, ne uităm de sus într-un fel…ca suntem mai sus. Și ar fi ultima chilie din cadru de sus, de aici, că nu mai sunt mai sus. Si celelalte, pe toata valea asta a Schitului Lacu, pentru că însăși denumirea de “Schitul Lacu” vine din greceste de la groapa sau vale. Schitul din vale sau din groapa. Tocmai de asta ca e într-o văgăună. în 3 parti e strajuit de munte și o deschidere spre mare.

Remus Rădulescu -Un loc foarte retras. Ne-am dat seama de asta necunoscand foarte bine geografia Sfantului Munte, dar pe drum venind am parcurs distanța destul de mare, de la Kareia, capitala Sfântului Munte.

P. Pimen :-Da, în timpurile vechi era numit “pustia cea dintru adânc”. Cum era Tepaida în vremurile vechi în Egipt, aici așa era numit Schitul Lacu. Era cel mai greu accesibil. Pe orice cale veneai, aveai de mers mult.

Remus Radulescu-Cumva doar pe poteci….

P. Pimen:-Pe poteci.

Remus Rădulescu -Drumuri cum sunt acuma nu erau…

P. Pimen -Da…și chiar unele manastiri sunt construite aproape de malul marii, pentru ca în timpurile vechi nefiind drumuri, tot ce cărau era pe mare, aprovizionare, orice problema, era rezolvata pe mare. Ei vedeti, noi avem o ora de mers pe jos pana la mare. Adică chiar și pana la mare e destul de mult…

Remus Rădulescu -Iar pana la Mănăstirea Sfântul Pavel…

P. Pimen -Pana la Sfantul Pavel…noi măsurăm aici totul cu mersul pe jos. Sunt 4 ore de mers pe jos. Adica orice loc, din vecinii nostrii…ar fi Provata, cea mai apropiata, care înseamnă cateva chilii acolo…care e cea mai apropiata, mergi vreo 2 ore pe jos până la ea. Si dupa aceea, Caracalul vreo 3 ore și tot așa. Adică toate sunt la distanță destul de mare, adică nu suntem vecini apropiati aici, și am putea spune ca în locul ăsta nici nu prea au stat alții, adică romanii ce au căutat cand au venit? au căutat linisti si aici era liniște deplina, si apa. Deci dacă au lucrurile astea două pot sa traiasca. De ce apa? Un pic de gradina, copaci, toata valea asta a aici a Schitului avea alune, nuci și vita de vie si smochini bineinteles.

Remus Radulescu -Vita de vie?

P.Pimen -Si-au plantat  ei vita de vie ca sa aibă pentru Sfanta Liturghie si bineinteles pentru consum dacă  era nevoie, apoi nuci si alune, pentru ca acestea rezistau, și smochine bineinteles pentru timpul lor, și cu astea se descurcau., si un pic de gradina si traiau. De asta s-au si retras, cu toate ca aici e o zona mai umeda, în comparație cu restul Athosului, de asta trebuie sa fii un pic rezistent la oase. Mult, putin , dupa un timp, la toți încep sa scartaie, cere ungere, cum se zice.

Remus Radulescu -Parinte Pimen, suntem cum am zis, în cea mai mare sărbătoare, care e asociată cu bucuria, pentru ca în centrul ei sta mesajul “Hristos a Inviat, bucurati-va! Sunteți un om bucuros, va vedem și acum și va știm din toate prezentele pe care le aveți și în acest mediu virtual, sa zicem, prin podcast, cum se zice acuma modern. Ne povestiti, ne spuneți lucruri de folos, ne dati un cuvant, și celor care nu pot ajunge aici, dar și celor care fizic ajung și va găsesc in pangarul mănăstirii, unde pe langa o amintire le dați și un cuvânt de folos. Cum reușiți sa fiti bucuros tot timpul?

P. Pimen -Da ce motive am sa nu fiu bucuros? Îmi amintesc de un citat din Ivan, ca s-a dus cineva la un împărat ca să-i prezinte situația cuiva, unui vechi de-al împăratului care murise. L-a intrebat imparatul: mai cum a murit prietenul meu? Iar el i-a zis, eu am venit să-ți spun cum a trăit, nu cum a murit. Adică ce viață a avut el pe pamant. Cam asa ceva. Eu spun la mine…mi-a dat Dumnezeu maini, mi-a dat picioare, mi-a dat ochi, adică m-a făcut întreg cum se spune, că vedem în jurul nostru atatia oameni la care lipsesc lucrurile astea. Deci un motiv de a slăvi pe Dumnezeu în fiecare zi. Slava Tie, Doamne, ca m -ai facut intreg, mă pot mișca și nu depind de altcineva. Și daca mi-a dat Dumnezeu lucrul asta, de ce sa nu le folosesc? Ați văzut ca am totul flori în jurul casei, în jurul Bisericii, peste tot. Incepand de la Crăciun cum s-ar zice, tot flori, tot timpul anului, toate le îngrijesc eu astea. Mi-a dat maini Dumnezeu, de ce sa nu le folosesc, chiar dacă sanatatea e uneori mai în piuneze cum s-ar zice, și chiar doctorii mi-au spus, vezi ai grija cu ceia, cu cealalta, ca altfel te duci. Dar Dumnezeu mi le-a dat si am zis ca încerc sa le folosesc cat de mult pot. Și făcând lucrul asta nu ai cum sa nu te bucuri. Pentru ca te uiți și la rodul mainilor tale cum s-ar spune, ceea ce faci tu. Vine un om aici, îl primești cu drag si il imbratisezi. Ti-a dat Dumnezeu mainile, da -i un pic de bucurie și omului ala, sa se simta venit “acasa”. Avem mulți oameni care sa zicem, s-au apropiat de Chilia noastra si cand vor sa mai vina, spun, parinte, vreau sa mai vin un pic acasă. Adică un fel de a doua casă a lor. S-a legat în felul asta, deci noi încercăm cu drag lucrul asta. Și nu se poate, dacă tu oferi un gram de bucurie celuilalt, nu se poate sa nu primești și tu bucurie de la sursa Bucuriei, care este Dumnezeu. Mântuitorul Hristos le-a spus mironositelor la Înviere, “Bucurati-va!”. Deci El însuși e Sursa Bucuriei. Atunci, noi incercand sa-i bucuram pe cei din jur, primim și noi bucurie, și mai mult decat atat eu încerc ceea ce spunea Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul: “sa incercam sa fim pregatiti de moarte ca și cum am pleca mâine, dar sa muncim si sa ne bucurăm de ce ne-a dat Dumnezeu ca și cum am trai 500 de ani”. Adică tot timpul sa facem ceva, nu: aaa, nu mai am mult, de-acuma nu mai fac nimic. Nu! De asta, fac o paranteza aici, ma intreaba, parinte, e timpul de a mai face copii acuma, oameni casatoriti? Da zic, și 10 daca-ti Dumnezeu. Totdeauna e timpul. Pentru ca Dumnezeu a spus clar, femeia se va mantui prin nașterea de prunci, si dupa aceea , Crucea familiei cand spunem, , înseamnă nașterea de prunci și creșterea lor. Nu conteaza timpul. Poate sa fie războaie în toate direcțiile, tu faci copii și-i cresti după Dumnezeu. Nu conteaza ca pleacă la un an copilul, la 10, ca la 100, dacă e pregătit cum trebuie se duce la Dumnezeu. Și atunci noi tot timpul avem motive de bucurie dacă trăim, dar sa trăim prezentul. Pentru ca , iar o greseala la multi, trăiesc sau în trecut, sau in viitor. Mereu, am avut problema aia în urma cu 10 ani, si a ramas acuma 10 ani, el nu poate sa depaseasca și nu trăiește, e blocat acolo. Sau altul, sa vezi ce o sa fac eu cand o sa ajung nu știu unde, dar el nu face nimic în ziua aceea. În fiecare zi tot spune, o sa fac. Asta e și înșelarea  cea mai mare a diavolului, fata de om, sau sa traiasca in trecut, sau in viitor, și nu mai trăiește niciodată prezentul.

Remus Rădulescu:-Dar cum e cu răul din trecut, parintele Pimen? Nu se poate sa nu-l ai ca pe o povara. Răul pe care știi ca l -ai făcut. Te raportezi la el ca la o greutate.

P. Pimen:-Știți ce se intampla cu raul? Dumnezeu ne-a dat șansa sa devenim ca îngerii, nu conteaza ce-am facut in viata noastra. Ne-a dat spovedania. Cea mai mare taina, prin care se sterge tot. Spovedania, te duci, spui ce spui cu cainta și după aia încerci sa indrepti lucrul ăla, poate ai furat, poate ai omorat, poate ai făcut nu știu ce răutăți în lumea asta, sa spunem cele mai mari. Deci sa nu ramai in ele, te-ai spovedit și încerci sa indrepti tot ce se poate. Sau femei care au făcut avorturi, care sunt crime de fapt. Mulți acuma spun intreruperi de sarcina, sau cum vrei. Nu! Sunt crime pentru care o sa dai socoteala in fata lui Dumnezeu. Dar dacă te-ai spovedit și te-ai oprit, și atunci ce poți sa faci tu ca sa poti sa imblanzesti pe Dumnezeu, începi sa ajuti copii cat de mulți. Te duci la orfelinate, te duci la familii cu copii mulți. Poate tu ai ajuns la o varsta cand nu mai poți face copii alții, dar te duci si ajuți copiii care într-adevăr suferă, au nevoie de o mangaiere, de o imbratisare, sa -ti jertfesti din timpul tău și să faci lucrul asta.

Remus Rădulescu -Și asta în prezent…

P. Pimen -In prezent, nu în viitor…lăsa ca o sa fac.

Remus Radulescu -O rupi cu trecutul…

P. Pimen -Tai totul, deci trecutul odată ce l-ai spovedit, l ai sters. Nu vedem la Sfanta Maria Egipteanca, cel mai bun exemplu, care și-a trăit viața 17 ani în toate mizeriile, ale lumii, ca sa spun asa. O copila mica, a profitat lumea de ea, e nestiind atunci, și-a dorit să cunoască lumea. Un copil normal, plecata , fugita de acasa la 13 ani, a luat o lumea cu valul ei. 17 ani a gustat din toate astea ale lumii, pană a trezit-o Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu a luminat-o. Și ganditi-va ca alți 43 de ani în pustie, in pocainta, și nu din prima a scăpat, 17 ani au chinuit-o toate patimile astea care le-a gustat ea. Incepe sa se roage…

Remus Radulescu -Au ramas in minte, in gand…

P. Pimen:-Deci ea încerca sa taie totul, era singura in pustie, nu mai vedea oameni,, animale, dar îi venea în minte tot ce a făcut ea. Si spune, ea cand se topea de sete acolo în pustie, nu avea apa, si venea gandul, “mai ce bun era vinul ăla care îl beam eu, in Egipt, in Alexandria,  in asa”…Ei si, lucrul asta o chinuia. După aceea toate desfranarile pe care le făcuse, ii veneau in minte, dar ducea o lupta la sange. Se punea in genunchi, capul la pamant, și uneori stătea zi și noapte fără sa se ridice, pana nu i se usura lupta. Venea ca o Lumina de la Maica Domnului și îi lua lupta. Deci 17 ani s -a luptat cu asta. Deci ce înseamnă …renunț la trecut, tai, tragi linie, te-ai spovedit, dar nu înseamnă ca ai scapat atat de usor. După lupta  si lupta, Dumnezeu care vede, chiar îți șterge și din amintire toate. Dar trebuie sa vadă ca tu lupți cu adevărat. Și se poate lucrul asta. Și atunci toata greutatea asta, usor , ușor o ridica Dumnezeu, si ajungi la un moment dat,…poți sa ajungi la sfințenie. Ați văzut la Sfanta Maria Egipteanca, zbura prin aer. Mergea pe deasupra Iordanului fără sa -l atinga, adica la o masura. După aceea ne întoarcem la un sfânt mare,  Sfantul Moise Etiopianul, Egipteanul, el care  era vataful talharilor. Avea o suta de talhari, facuse fel de fel de crime, toate, tot ce era posibil în lumea asta. A ajuns la o sfințenie, zice ca a întrecut pe mulți sfinți

Remus Radulescu -Si smerenie extraordinara, ca e o intamplare, cred ca o stiti, mi se pare ca e in Pateric, cand el e chemat sa judece pe un frate, si mi se pare ca Moise Etiopianul e , despre el e vorba…

P. Pimen- Nu mai știu dacă e la el…

Remus Rădulescu -Și merge cu un coș gaurit în spate…

P. Pimen -Da și-a luat…cu nisip…În fața era cum se zice o traistuta mica, si in spate era un sac mare. Si l -au intrebat astia, ce vrei sa spui cu asta? Zice, am lăsat păcatele mele cele multe la sacul ăla în spate și cu traistuta asta mica a fratelui am venit sa o judec. Deci le-a dat de înțeles ca nu trebuie să-i judecăm pe ceilalți, ca orice om e supus greselii. Azi poate sa greseasca el, maine sa gresesc eu. Si de asta zice, cine acopera greseala fratelui, și Dumnezeu la vreme de necaz va acoperi, greseala lui, pentru ca orice om, mai devreme sau mai târziu are anumite greșeli, mici sau mari, ca e om. Și atunci Dumnezeu dacă vede ca esti cu dragoste, cu răbdare fata de ceilalti, în momentul acela te acoperă nici sa te faci de rusine, și plus sa depășești lucrul acela și să continui mai departe.

Remus Rădulescu -Aceasta meteahna pe care o avem cu toții, de a judeca pe celălalt, cu asprime uneori , e o sursa de intristare, parinte Pimen, sau de bucurie personală pentru ca întotdeauna cand îl judeci pe celălalt, tu te vezi mai sus decat el?

P. Pimen -Stiti ce se intampla? În momentul ăla în care judeci, inseamna ca e patima interioara. Deci tu întotdeauna vezi ca-l judeci pe celălalt, spui la altul, dar o spui cu patima, înăuntrul tău te bucuri oleacă, dar asta inseamna o patima, exact ca la ala betivul, care stie ca ii face rau bautura, dar cand o gusta , se bucura, e momentul ăla de bucurie. Dar după ce ajunge e rău, mai târziu dezastru tot, il dor toate, ei ajunge la aceea. Dar pe moment, îi gustul ăla ca se bucura. La fel si ala care judeca, pe moment se bucura, ii zice de ala, dar după ce a încheiat judecata și își vede de treaba lui, vede părăsirea Harului, uscaciune, rugăciunea nu merge, tristete, deci nu ai cum sa ai bucurie. Bucuria o simți aia patimasa doar în momentul ăla în care judeci, care e de la diavol, ca la orice patima. Dar după aceea vine urmarea aia, ai judecat pe cineva și după aceea toată ziua nu mai ai bucurie, nu poți sa te mai rogi cum trebuie, te simți într-o stare de părăsire. Asta este porunca care spune, nu judecați și nu veți fi judecați. Însuși Dumnezeu spune, pentru ca stie ca e greu lucrul asta, ne-a spus clar, nu judeci pe nimeni, nu te mai judec nici eu, te iau direct in rai, dar nu judeca pe nimeni, si avem multe exemple, în felul în care s-a luptat nu au judecat și a trecut fără vami, direct.

-Faptul ca ne interesează direct, cu patima sau cu bucruia aceasta de moment, raul din celalalt, e o sursa de intristare, neaparat, pentru ca pană la urma e o bucurie a plăcerii, din placere, nu poți sa ai o bucurie de durata. Da, e o bucurie patimasa, e ca și cum dacă i se intampla ceva rău la celălalt, las ca a meritat. Eu mă uitam la alt lucru, hai sa o luam la alt nivel, nu intram in politica, dar la nivel de asta,…ma uitam, ca vedeti, in lumea asta, te trezești deodată ca se schimba puterea, sunt inchisi cativa, sau cutare, sau altii, care au posibilități mai mari, afaceri, sunt inchisi. Și auzeam pe alții care habar nu aveau de oamenii aceia, nu i-au cunoscut niciodată, nu i-au intalnit, si imediat ziceau: “bine ca l -au inchis, ca a meritat”, dar de unde știi tu că a meritat? ca sa spui lucrul acesta, tu care nu l -ai intalnit niciodata, nu l-ai cunoscut, doar sa te bagi în seama. Bine ca l -a inchis ca a meritat! Stai un pic, in loc sa -l compatimesti, sa te rogi pentru el, mai saracul, are si el familie acasa, sotia a ramas, poate 5, 6 copii în urma lui care plang, tu zici “Bine”. Adica tu ai o satisfactie demonica.

Remus Rădulescu -Deci în locul judecarii celuilalt sa punem compatimirea

P. Pimen. -Compatimirea și o rugăciune pentru el. Știți ce se intampla in toate lucrurile astea, noi judecăm foarte mult, aruncam cu noroi, cum s-ar zice, de la opinca pana la vladica, si de la taran pana la presedinte. În toata lumea aruncăm cu noroi, că dacă merge ceva rau intr-o tara, toti sunt de vina. Dar dacă mă uit la mine, un om din lume care am familie, acasă te certi cu nevasta, cu copiii n-ai răbdare, poate esti prins de baut, de fumat, de alte patimi și tu nu ți le indrepti astea, dar gasesti vinovati dupa fiecare colt. Toti sunt de vina, dar tu nu ești în stare să-ți pui randuiala in familia ta , cum mai ridici tu capul în fața lui Dumnezeu să-i judeci pe ceilalți cand tu…ia sa fiu eu familie exemplu, copiii  crescuți cum trebuie, tu acasă sa vii cu drag totdeauna, sa imbratisezi pe toți, nu cand intrii in casa fug toți și se ascund, te implici in familie, mai speli si tu un vas, mai faci și tu ceva, adică familia ta sa fie un exemplu. Fii asa!  Și arată prin felul asta, nu prin cuvinte, uite cum ar trebui sa fie societatea. Dar vedeti, e foarte ușor de aruncat cu noroi. Și știți cine arunca cel mai mult cu noroi? Aceia care au multe patimi sau nu reușesc sa facă în viață nimic. Aceia, inauntrul lor se duce o lupta, și atunci care se smerește în lupta asta, Dumnezeu îl ajuta, că el se smereste si uite”Doamne, toti is mai buni ca mine, ajuta-ma si pe mine să-mi revin, sa ma mai ridic, dar care nu fac lucrul asta, nu se smeresc, se simt inferiori, si atunci ce zice, nu  pot sa mă urc la ala, dar il murdaresc pe ala, și începe la toți oamenii sa il  vorbească de rău pe ala, cumva să-l coboare pe ala în ochii altora, sa nu para el atat de jos, în groapa lui cu noroi. Deci îi ceva ce face diavolul…

Remus Rădulescu -Îndreptățirea de sine….

P. Pimen – Da! De fapt e o lucrare a diavolului, care se folosește de oameni ca nu poate altfel.

Remus Radulescu -Dar parinte, sunt și oameni în jurul nostru care au fapte, care merita condamnate, adică și le vedem și le judecam ca atare, dar se intampla, si asta din experienta proprie, atunci cand am judecat cu patima, cum ati zis, o scadere a unui confrate, mi s-a intamplat sa cad eu insumi , la putina vreme, in aceeasi greseala.

P. Pimen -Asta e clar! Orice! Noi spunem ca judecam, ca na, trebuie să-l condamnăm pe acela. Nu avem dreptul! Sunt judecători puși de stat, care aceia daca au facut o fapta, se dovedeste, il judeca, o sa il inchida si așa mai departe. Nu avem noi dreptul. Pentru ca noi, semnele ca nu avem dreptul,mai după ce l-ai judecat, te uiți la starea ta. Poți atunci sa stai de vorba cu Dumnezeu cu inima deschisa ca atunci cand n -ai greșit cu nimic? Sau conștiința te roade pentru ce ai spus? Daca te-a ros, totul e patimas. Si ca sa fim sinceri, majoritatea sunt patimase, cand ne aruncăm in judecatul asta și dăm în dreapta si-n stanga si devenim, eu mai folosesc, un fel de talibani, de aceia, că noi suntem cei tari, și lovim în dreapta si-n stanga. Cine ne-a dat dreptul asta?

Remus Radulescu -Da! Parinte Pimen, a început sa ploua un pic mai tare, din nou…

P. Pimen -Nare nimic! Sa ploua…ploaia e binecuvantare

Remus Rădulescu -Nici vremea cu capriciile ei nu va interesează vreodată?

P. Pimen-Nu! Pai n ati vazut, daca ați urmărit toate postarile mele, pe care mi le fac, eu le fac cu telefonul singur. Eu niciodată n-am pe nimeni roată, ma duc in gradina, mă duc colo…Va uitati la alea de iarna, cand ninge mai frumos, eu-s în mijlocul zapezii băgat și filmez. Deci eu am motive de bucurie la orice moment. La asta, cat e de frumoasă ploaia, stau uneori in balcon, privesc citesc, ma bucur, pasarile le aud cum canta, mai vorbesc cu ele ca știu ca sunt ascunse prin frunze…

Remus Rădulescu -Mai devreme se auzea o pasăre…

P. Pimen -Da, am vreo doua locuri pe unde le pun de mancare permanent. Cand le pun de mancare vorbesc cu ele permanent, și le aud cum îmi răspund de prin copaci, ca asteapta sa plec de acolo sa vina sa mamance. Adică sunt motive de bucurie. Tot timpul…ați văzut, am motaneii pe aici, eu am vreo 3 , dacă acuma le spun hai,  pot sa mă duc 1 km prin pădure, sunt în piciorul meu, deci se bucura și ei. Deci sunt motive de bucurie, deci nu sunt momente….ca mulți zic ca s-a stricat vremea. Nu s -a stricat, nu are cum, s a- schimbat. Deci vremea nu se strica niciodata, doar se schimba.

Remus Radulescu -Am vazut albumul pe care l-ati editat despre Chilia de aici, pe care ati ridicat-o de la zero cu imagini din diferite etape, Prima data am văzut cum hraneati  o vulpe care venise chiar aici….

P. Pimen -Dar erau doua, venisera de pui mici, e o istorie mai veche la vulpile acelea. Eu înainte aveam obiceiul, acuma nu mai am timp. In fiecare seara cel putin aveam o ora cel putin, aveam un drum pe aici pe sus, si urcam pana sus incolo si inapoi, către seara asa…Era mai puțină lume, nu ca acuma, ca acuma vrei sa te duci și fug oamenii după tine, nu mai poti. Era altfel, si plecam descult, era așa praf pe drum cum ii frumos. Si seara , după ce trecea un pic soarele mă duceam. Si mai incercam si eu sa mai zic o rugăciune si linistit singur plecam, și la un moment dat vad în mijlocul drumului doua vulpite micute, pui asa, ca motanii

Remus Rădulescu -Ca niste catelusi, asa…

P. Pimen-Da , Da…si-am vazut….dacă vorbesc, mai , îmi întrerup rugăciunea, încercam și eu sa zic rugăciunea. Și am început sa zic “Doamne Iisuse”, cu voce tare, si ma apropiam de ele, asa . Una s-a dus pe marginea drumului, si s -a bagat dupa un copac, si tot scotea capul, cealalta a ramas curioasa in mijlocul drumului. M-am apropiat de ea la un metru, dar tot ziceam “Doamne Iisuse” cu voce tare, ca sa zic, ca doar ea nu intelege, zice ca vorbesc cu ea , și m -am așezat și eu jos in praf. Și ea s-a…la inceput se uita curioasa la mine, și a început sa se invarta în jurul meu. Zic , parca-mi sare pe după cap, pe undeva. După ce s-a saturat, s -a pus în fața mea și s-a culcat in praf și stătea cu mine așa…Am stat eu vreo 10 minute acolo, și după aia am plecat. M-a văzut ca plec, a început sa mearga în urma mea, a mers vreo 50 de metri pe drum, acuma se departa de casa, ca undeva in zona aia aveau casa, cred, si s-a intors inapoi. După vreo jumătate de ora după ce am urcat eu sus și m-am întors înapoi, am gasit-o pe urmele pașilor mei, dormea acolo, se cuibarise si dormea. Am venit, m -am pus langa ea un pic, am mai ciufulit o oleacă si-am plecat.

-Deci nu s-a speriat…

-Nu! Dupa aia, după vreo doua zile, era una pe drum sus, le-am văzut ca au coborat aici în curte, amandoua, si-au început sa se apropie, sa manance, deci erau cumva de-a casei. Luau din mana, mai ales părintele bucătar dacă el era cu mancarea, nu aveam atunci arhondaricul aici, eram la inceput. Si aveam exact acolo unde aveam eu, exact în capăt o  casuta unde stau eu, în fața era  ca o bucatarie de vara din niste scanduri cu nylon, și acolo părintele bucatar face mancare, si ele veneau acolo. Si el fiind laga mancare, se intampla uneori, curata cartofi, sau cand avea timp liber, mai sculpta cate ceva ca îi plăcea. Si cum se aseza asa jos, vulpile veneau și se asezau sub dulama jos, si stateau ascunse acolo si cand aparea cineva, numai scoteau capul și repede se ascundeau înapoi. Deci devenisera de-a casei. Bineinteles, ca pana au crescut mari, , cand isi fac si ele , cum s-ar zice familia lor, au plecat, ca eu ele regulile lor. Este o  regula care, după ce cresc mari, trebuie sa plece în alte zone, ca mama aia batrana face alti pui și au și ele regulile lor, da…Sau scroafă cu purcei, patrula pe aici, a trebuit sa fac gard, ca-mi strica florile. Da, deci au venit, un purcel venea tot timpul pe aici, se obisnuise și se certa cu motanii pe aici de la mancare. Adica, animalele au devenit un fel de în lumea lor aici. Noi resturile de mancare, le ducem la groapa cu purcei acolo…Stam odata si ma uitam odata, au terminat ele, după aia au venit sacalii, dupa aia vulpile, dupa aia…pe rand. Avem doua ciori, care permanent, știe că pleacă masina cu resturile, zboară pe sus și abia așteaptă sa dea resturile acolo, coboară și ele și mananca, deci trăiesc toate în jurul nostru.

-Remus Radulescu: Asta e un semn ca aici e un mic colț de rai pentru ca bănuim ca și în rai toți erau fara conflict..

-P.Pimen: La picioarele lui Adam, nu zice ca toate se plecau și toate pășteau impreuna, și mielul cu leul, ca inainte nu mancau carne, nu stiu ce, pășteau din cele ce erau. Asa a fost la inceput, erau într-o pace și într-o armonie toate. De la căderea omului s-au întors toate oleacă pe dos, dar in momentul in care omul cauta sa se apropie de Dumnezeu, animalul simte, si nu mai simte frica, si incepe sa se apropie. Zice…a stai ca e prietenul meu, si deodata il vezi ca, chiar de e salbatic, vine si se apropie de tine, pentru ca simte ceva, că începi sa ai ceva de la Dumnezeu, pentru ca tu apropiindu-te de Dumnezeu, scanteia ceea, preiei oleacă din blandetea ceea, din lucrurile astea, și lucrurile astea au efect asupra celor din jur

-Remus Radulescu: Si apropo de asta, ca tot ați adus aminte de Sfanta Maria Egipteanca, e și amănuntul acela în biografia sa, cu săpatul gropii de către…

-P.Pimen: Cand a venit leul, care ea a spus ca atata cat a stat ea acolo 47 sau 43 de ani ea nu a văzut animal. Nu exista nimic. Și totuși a venit leul pentru inmormantarea Ei, că știa ca e batrana si nu poate sa sape, l-a trimis Dumnezeu, du-te si sapa-I groapa, sau la Sfantul Gherasim, la Iordan, care leul ala, datorită ca i-a îngrijit laba, ca i-a scos tepul de acolo, a rămas toata viata și l-a slujit pe Sfântul Gherasim.

-Remus Radulescu: Ramanem la bucuria asta care vine din observarea mediului înconjurător, a naturii, care acuma in primavara, renaste, se vede…

-P.Pimen: Prinde viata chiar și….cu Învierea

-Remus Radulescu: Nu intamplator

-P. Pimen: Daca facem asa, exact cum zice, din mormânt a ieșit trupul, care fara Invierea, la fel. Te uiti la vita de vie, e moarta, și cum deodată infrunzeste, scoate , si incepe, asa orice copac , orice 

Remus Radulescu: Și vorbeati de florile astea, si-mi spuneati înainte sa ajungem aici pe aceasta bancuta, din balcon, că sunt printre puținele vietăți, sau lucruri rămase, sau lasate de Dumnezeu sa ne mai aduca aminte de Rai.

-P.Pimen:  Chiar la un Sfant citeam lucrul asta, , ca spunea ca florile, El asa se referea, singurele lucruri care ni le-a lăsat Dumnezeu din Rai. Adica pe pamant, care sa ne bucure. Nu vedeti, atâtea mii și mii de flori în lumea asta, si toate, și ganditi-va ce are floarea. De exemplu tu o calci, o zambila, si ea moare ca tu ai calcat-o, si in momentul ala te umple de mireasma, ea, adica prin jertfa ei, murind, iti da si atunci, cum se zice, dragoste,

Remus Radulescu:  E o lecție pe care…

P.Pimen:Exact așa cum a fost Mantuitorul, era pe Cruce rastignit de noi, batut, rastignit acolo, si in momentul ala, inaintea mortii, “Doamne, iarta-i ca nu știu ce fac”. Adică și atunci ne-a oferit o lecție de dragoste, si asta o vedem la flori. Tocmai, orice o floare o calci, iti da mirosul ei, și vezi ca tu de fapt ai calcat-o, ea și atunci iti rasplateste cu dragoste. Adică cata sensibilitate și frumusețe au florile și așa cum am mai zis, cum am discutat noi mai înainte, viața omului este presărată cu flori, la naștere primește flori,la botez primește flori, la cununie primeste flori, la zilele onomastice primește flori, la mormantare primeste flori. Toata viața omului e presărată cu flori, de asta și zicem ca florile sunt din Rai. Fac parte din viața omului. Si oriunde, te duci la o persoana draga, îi oferi o floare, te duci la Biserica, in Biserica, la Maica Domnului, îi duci un buchet de flori, adică peste tot florile fac parte din viața omului, și le-a lasat Dumnezeu cumva sa ne insenineze. Cum spunea cineva, mai, m-am dus la un azil de bătrâne, la 70, 80, 90 de ani, amarate , parasite, chiar de copiii lor, m-am dus cu un buchet de trandafiri și le-am dus cate un trandafir la fiecare. Si zice, sa vezi acolo lacrimi la batranele acelea cum plângeau, le-am imbratisat pe toate, si asa. Ce a însemnat o floare pentru ele? Femeia are din firea ei o sensibilitate, mai mult decat barbatul, si în momentul cand i-ai atins sensibilitatea aia, ii topita, adica cumva, vezi la o batrana de aia uitată, ea e femeie, deci sensibilitatea o are, nu conteaza ca a ajuns la vârsta aceea. Ei,  cu o floare de aia, poti sa i faci ziua Rai . Cu o simpla floare. Vedeți ce însemnătate au și florile? Si ce finete, asa, sensibilitate, și ce pot  sa transmita.

-Remus Radulescu: Uneori înlocuiesc si vorbele, pentru ca la vorbe poate suntem neindemanatici sa le rostim, si atunci…

-P. Pimen: Oricat ai fi de.. stii cum?. Nu indraznesti sa fii, sa zici indragostit, sau sa vii la sotie, nu știi cum sa te porți, du-i o floare, si aia e mai presus de toate. Adica, un gest, o floare, o ciocolata, ceva…gestul ala si nu zi nimic, sa vezi cat efect are.

-Remus Radulescu: Parinte Pimen, sunteți monah de foarte mult timp aici în Athos…

P.Pimen: Mult, zicem noi mult, ca stiti cum, zilele sunt așa…

Remus Radulescu: Mult raportat la o viata de om ca la asta…

P.Pimen. Da…30 de ani aici in Athos, da.

Remus Radulescu: Sa va dea Dumnezeu sanatate si sa aduceti cuvant de folos și folos duhovnicesc celor cu care intrati in legatura aici și prin alte mijloace tehnologice. Dar ce vroiam sa va intreb, va interesează ceva, că omul nu poate fi bucuros tot timpul.

P. Pimen: Deci ce se intampla, dacă e vorba de intristare, întristarea interioară. Stiti cand ma intristez? Cand o supar pe Maica Domnului, atunci cand stiu…

Remus Radulescu: O suparati?

P.Pimen: O supar. Stiti ce se intampla, îi vad bunătatea și dragostea Ei. Ganditi-va ca eu am venit în Athos în urma cu 30 de ani, cu traista in bat. Deci n-am avut nimic, hainele de pe mine, și un mic bagajel așa cum se  zice, o traista. De la Ierusalim, fără un leu în buzunar, am stat 3 saptamani la Ierusalim, am dormit prin boscheti, eu nu aveam nimic sa ajung in Athos…

Remus Rădulescu:Era înainte sau după `89?

P. Pimen: Era in `93, dar în perioada aceea nu-ți punea viza pentru Grecia sub nicio forma și foarte greu îți punea pentru Ierusalim, dar e o istorie intreaga, ar trebui cam o carte de 300 de pagini pentru tot traseul asta, din țară ca sa ajung in Athos, cate am trecut, cate minuni, cate cutare, sa ajung în Ierusalim și fără bani și pana la urma sa am și viza care nu ti-o punea sub nicio forma, pentru Grecia, pentru Athos, iti trebuiau bani de buzunar sa dovedesti ca ai nu știu cat, eu nu aveam nimic. Adică toate astea ca sa ajung, eu vedeam purtarea de grija a Maicii Domnului, pentru ca eu am spus așa, cand am plecat in manastire, in tara, a fost Harul lui Dumnezeu, iarna , zapada de 1 metru, la 10 seara, am plecat, nu m -am uitat în urmă, cu hainele de pe mine, deci cand a venit chemarea lui Dumnezeu. La fel cand a venit sa plec în Athos, la fel, eram pe un deal de-al Sihăstriei , urcam acolo, venise tata pana la mine și stăteam de vorba și urcam, si apare părintele Cleopa și cand m-a văzut de la distanță: “HaHa, ai grija sa nu fugi in Athos “, facea, dar suna, eu, asa in mintea mea, suna” știu ca o sa fugi în Athos”, dar eu nu înțelegeam ce vrea sa spuna, adica na, si nu bagam in seama, cu el mă întâlneam în fiecare zi, eu eram cu toate treburile la Sihastria,  ca ajutor de econom, cu fratii, cu muncitorii, cu toate, și umblam toata ziua pe dealuri, și ma intalneam cu el, si razand asa. Si tata zice, ce tot zice Parintele Cleopa, ca tot repeta lucrul asta. Am ajuns la el, i -am sarutat mana si tot a repetat pana ne am despartit. Ei, vorbeste, glumeste, nu vezi ca  glumeste, rade si el. După o saptamana, deodată mi s -a deschis mintea și nu vedeam decat Athosul, ceea ce înainte nici nu mă gandeam la Athos, nici nu ma interesa, eram acolo, eram calugarit in Sihastria, in momentul ala, deodata Athos.

Remus Radulescu: Și era ceva despre care doar citisem

P.Pimen. Era de neatins. Adică eu n-am…nu știam o limba straina, nu iesisem din țara niciodată, era perioada aia cand încă abia atunci se trezea lumea după comunism, erau toate. Adica, devadata Athos, ei. Cand am văzut ca e chemarea Maicii Domnului, cand am văzut ca totul disparuse , la fel ca și cu venirea în manastire, am zis ca trebuie sa mă duc în Athos. Și n-am mai ținut cont de nimic, fara bani , fara nimic, am plecat in Athos. Adică a fost chemarea atat de mare, incat nu mă mai interesa ce o sa fie pe traseu. Ganditi-va ca eu de la Ierusalim…

Remus Radulescu: Nu v-ați făcut un plan dinainte?

P.Pimen: Nimic! De la Ierusalim, cand sa vin in Grecia, am luat corabie, că aceea era cea mai ieftină. 3 zile și 3 nopți

Remus Radulescu: Am văzut ca și acuma i se spune vaporului acesta, care e un vapor modern, ferryboat, i se spune, corabie, inca, cum îi spuneți și dvs.

P. Pimen:Asa e exprimarea noastra, si ganditi-va ca de la Haifa, de la Ierusalim, până în Pireu sunt 3 zile și 3 nopți. 3 zile și 3 nopti fara mancare, fara nimic, ca n-aveam nimic. Am făcut post ca în Postul Mare, cum s-ar zice, da deci toate au fost…dar nu m-a interesat nimic. Eu știam că trebuie sa ajung in Athos, Maica Domnului m-a luat și ma duce-n Athos și am ajuns în Athos. Au trecut 30 de ani, adică purtarea de grija a Maicii Domnului a fost atât de mare, ca daca vedeti, am ajuns, asta -i  a doua casa și Biserica pe care o fac aici de la zero, fără un leu în buzunar , adică Maica Domnului. Și atunci cum sa nu ma intristez eu, cand vad ca o intristez pe Maica Domnului, care e ca o mama de aceea care nu-ți greșește niciodată, te iubește fără limita, te tine tot timpul în brațe, iti da to ce-i ceri, si pana la urma tu o supperi. Pentru că supărarea nu trebuie sa faci nu știu ce, dar daca gandesti ceva, nu despre ea, superi pe cineva, gandesti ceva rău. Dar dacă mă duc la Maica Domnului, iar te-am suparat…

Remus Radulescu: Sau nu ești suficient de recunoscător…

P Pimen: Ea se intristeaza ca mama cand vede ca un supar pe cineva, poate nu mă port cum trebuie, , omul ala nu intelege, nu-l supar, dar gandesc eu ce nu trebuie, sau la un moment dat, s-au găsit și ăștia sa vina acuma, poate am momente, ajungi la o oboseala, nu mai poti si zic :gata, mă duc și eu o ora la chilie, și în momentul ala mai apar 20 de oameni, si zic, parinte, dar am venit atata si nu ne bagi în seama, dar mie îmi tremura inima și ma inteapa, ca am probleme cu inima, dar ma uit si zic, uneori dacă chiar refuz și mă duc , după aia începe gandul meu, dar nu puteai 5 minute? Și atunci este si lucrul asta, cu toate ca cateodata…chiar odată eram, am avut vreo 5 grupuri, si tot vroiam sa ies de la pangar, ca ma prinsese aici, veneau unii, mai vorbeai cu unii, plecau și la un moment dat, lasa ca nu mai pot, îmi tremurau și mainile si-am iesit în usa, ultimii oameni și zic plec, si vad deodata plina curtea , era un grup de prin italia, 20-30

Remus Radulescu: Romani?

P.Pimen: Romani, cu vreo 2 preoți in fata , cu tricolorul pe ei, Parinte , am venit si noi. Adică oamenii au venit, sta-ne la dispoziție, cumva venim din italia, eu tremuram, si am zis, mai nu mai pot, zic, trebuie sa plec ca am avut toata ziua, și în momentul ala i-am văzut ca s-au schimbat la fata, le-a pierit bucuria, tot, deodata, ca si cum, noi venim și tu nu ne bagi în seama. Cat am zis, mai cad jos, dar am zis, hai sa va inchinati la Biserica, s-au dus si s-au inchinat la Biserica, eu între timp le-am pus un dulce, un pahar de apa, au ieșit pe ușa și plecau. Adica cumva nemultumiti ca, nu le mai trebuia nimic, vroiau luați în brațe cum s-ar zice, dar eu eram terminat. Am strigat dupa ei, mai veniti incoace, luați un pahar de apa, i am luat la pangar, le-am dat cate o carte la fiecare, ei și am văzut ca le-a venit inima la loc și n-am murit nici eu. Dar sunt momente cand zic, că trebuie sa te depasesti, mai cad jos, nu conteaza, pentru ca vezi la omul celălalt ca omul vine ca trebuie sa ai un pic grija si de el, dar nu intelege, unii zic, hai mai, că părintele nu mai poate, si imediat apar altii, și e vorba ceea, unii te lasa de obosit, alții te iau de odihnit, și atunci aici sunt momente în care e lupta cu tine: mai ce sa fac, fug sau sa stau? Cateodata mai fug si eu prin spatele casei si fug la chile, ca nu mai pot, deci e omenesc, n ai cum, oricat am fi

Remus Radulescu: Suntem în sarbatoarea Invierii, frumoasă sărbătoare, cea mai mare , în care viața e pe primul plan, dar vorbim și de bucurie, dar și de opusul ei care e întristarea. Moartea parinte, va intristeaza? Nu personal, pentru că știu, calugarul se gandeste, asta e vocatia lui, sa se gandeasca tot timpul la moarte, o are in fata, e ca și cum ar veni în clipa următoare, si la dvs chiar e , pentru ca ziceati, atunci cand inima sta, chiar sta.

P.Pimen: Dacă vedeți aici langa Biserica, de 5 ani mi-am pregatit locul, e plin cu lalele și cand o veni timpul doar scoate pamantul și gata , e rezolvata  treaba

Remus Radulescu: Dar moartea altor persoane dragi va intristeaza?

P.Pimen Stiti cand ma intristeaza?, cand pleaca nepregatiti. Mai sunt oameni care spun, mai a plecat tata. Cum a plecat? Pai fara lumanare. Nu asta ma intereseaza, că poți să-i aprinzi 1000 de lumanari. Pe front mor atatia. Spovedit? pai nu spovedit, ei atunci e o problema. Dacă omul nu s -a spovedit toata viata, sau ani de zile înainte de moarte, greu îl mai poți ajuta, ca s -a dus cu tot sacul după el. Zic, daca a murit spovedit, nu conteaza ce viață a avut înainte. Cum zicea cineva” a răpit raiul în ultima clipa” și chiar de nu a apucat sa faca el pocăință, dar s -a spovedit si rugaciunile bisericii și milosteniile rudelor pot sa-*l scoata de acolo. Si atunci într-adevăr moartea, devine atunci cand știi ca omul ala n-are șanse sa se mai bucure, dacă el într-adevăr nu s-a spovedit, e foarte greu pentru el. Imi amintesc acuma, discutam cu o femeie și îmi povestea de mama ei. Avea 100 și vreo 8 ani și tot zicea, hai moarte ia-mă și pe mine, plecasera cam toți din jur, de-acuma începuseră din copiii ei să-i plece, si hai moarte, și într-o zi zice am văzut ca vorbea la geam cu cineva. Mama, cu cine vorbești? Cu moartea. Si zice: ce zice, a venit sa te ia? Nu, a zis ca a venit pentru altcineva, a zis ca eu sa mai astept. Adica ea era atat de impacata, incat se ruga în fiecare zi”hai moarte, ca-mi ajunge,hai  ia-ma si pe mine, îi iei pe toți , dar pe mine cand?” Tu mai fa rabdare, cam asa ceva. Adică pană la urma moartea, face parte din viata noastra. Vedem in fiecare zi. Discutam cu părintele Iulian, cu batranul, ca noi asa ii zicem, “Batranul”

Remus Radulescu: Chiar vroiam sa va intreb ca de curand v-a plecat duhovnicul din lumea asta.

P.Pimen Da, deci 28 de ani l-am avut duhovnic, ultimii doi ani n a mai putut el spovedi

Remus Radulescu: Parintele Iulian de la Prodromu

P.Pimen Adica el spunea  asa, “ mai”, ca discutam de multe ori , iti dai seama in 28 ani, adică cat l-am innebunit aproape saptamanal, va dati seama.si zice “mai, știi cum e cu moartea asta, era el așa cumva simplu în cuvinte, dar cumva foarte prompt, zice închizi ochii si-i deschizi și o sa zici “Ma!Ma!Ma!”, așa zice el cand din toata inima, “ma, eu n-am știut ca asta-i viata reala!” zice, cand ai închis ochii și i-ai deschis si te-ai trezit in viata reala si vezi deodata ca poti sa zbori, nu te mai tine trupul asta, acuma dai, te chinuiesti sa sari un metru nu poți, dar sa zbori poti, vezi deodata ca nu mai este distanța, poți sa vezi unde vrei, adică toate devin ușoare și frumoase și zici, mai cum am stat eu în vasul asta de lut atatia ani si uite cat e de frumos aici, atata m-am legat de materia asta , de parcă asta era pe totdeauna, cand colo, abia acolo te trezești în viata reala. Noi devenim atat de impatimiti încât ni se pare ca asta e totul. Nu… asta e doar o trecere, o pregatire pentru dincolo. Pentru vesnicia  aia care nu are sfarsit, si o sa ne caim, stiti cum, enorm de mult daca pierdem vesnicia, pentru ce, pentru materia asta, pentru cativa ani. Vesnicia aia care nu se termina si care zice, nu numai daca ai ajuns in vesnicie, tu te-ai luptat aici pe pamant, ai facut si tu ce ai putut, ti-ai dat silinta, si te -a prins moartea in starea asta de lupta, spre a face binele, si cand te-ai dus dincolo, daca din mila lui Dumnezeu, ajungi in Rai, zici , pana la judecata finala, zice, tu lupta aia care ai dus-o tu aici, o sa-ti fie adaugare de cununi pana la Judecata finala, zilnic Dumnezeu, ca si cum tu ai lupta in continuare, Dumnezeu iti da cununi, si ai sa ajungi pana la un loc de bcuruie foarte mare, dar daca ai facut rau si te – a prins moartea facand rau, te duci in iad, si de acolo tot din rau in mai rau, patima care ai fost tu, a betiei aici, acolo o sa te chinuiasca atat de mare, din ce in ce mai tare fara sa opoti implini, a desfranarii, a ce o fi ea, si atata e suferinta de mare, din rau in mai rau, cum se zice, si se merita ca noi sa pierdem vesnicia pentru cateva lucrusoare, pentru o manacare de aia ca tremmur eu ca trebuie sa o mananc, ca nu pot tine oleaca de psot, ca nu pot oleaca sa imi infranez limba, adica sa ajunng sa il injur pe Dumnezeu, sa injur pe Maica Domnului, si dupa ce injur si dau de necaz, Doamne, stii ajuta-ma si pe mine, mai da tu 10 ani m-ai injurat si vii deodata ca ai interesul

Remus Radulescu: Sau si mai grav, tu esti de vina ca mi se intampla mie toate astea.

P.Pimen Aaa…de astea sunt o gramada, intalnesc. Întâlnesc oameni ;la care Dumnezeu e de vina pentru orice situatie, orice merge rau, adica el nu se uita, tu bei ca porcul, cazi in noroi, iti spargi capul și după aia zici ca Dumnezeu e de vina, adica cat e de slaba mintea noastra.

Remus Rădulescu: Sau ca nu am avut noroc

P.Pimen Astea-s niste prostii. Odată ce Dumnezeu ne-a dat libertate si ne-a pus in fata, uite omule, daca vrei, cum suntem noi în balconul asta, cobori scările pe aici și ai ieșit în curte, îi treaba ta dacă sari peste balcon. Si tu sari peste balcon, iti spargi capul, iti rupi picioarele si spui ca Dumnezeu e de vina, dar ai avut calea liberă . Exact ca și cum ai doua cai, spre Rai si spre Iad, ca sa nu zicem doua localitati, si tu te uiti : scrie spre Rai, ia sa o iau spre Iad, si cand ajungi, mai eu am vrut sa ajung în Rai, dar ai văzut clar ca scria Iad, ti-a placut sa o iei pe aia, suporta consecintele

Remus Radulescu: Parinte, aici la Chilie, cum e sarbatoarea Invierii Domnului?

P.Pimen: Cum sa fie? Frumoasă! In fiecare an, am observat un lucru, de Pasti, de ele mai multe ori, foarte rar  se nimereste cu ploaie sau ceva, dar parcă totul e altfel. Ce seintampla? are ceva deosebit. In afara, uneori, eu mergeam pe jos, de Pasti, de l Biserica mare unde facem impreuna, prin Schit, mai trecem pe la unii , pe la altii, deci parcă totul sărbătorea, si pasarile cantau, flori inflorite peste tot, bondari , fluturi, de toate, toate erau într-o sărbătoare, deci se simte ceva deosebit. Și mai este un lucru, si am observat, mi a zis un parinte,  și după aia am urmărit si-am vazut așa: chiar în ziua de Paști, si n -am fost atent, dar cineva zicea ca toata Saptamana Luminata, Soarele, ați văzut cum face inima, face buf, buf, buf, deci soarele cand iese dimineață, pana se ridica dimineata , pulseaza, dar puternic, că dacă vii cu ceva și te uiți, lumina lui merge asa, puternica si scade, pulseaza, are dimineata vreo ora, pulseaza exact ca o inima, Soarele, atunci de Pasti, se vede clar ca sarbatoreste toata faptura. E ceva deosebit, iar noi bineinteles, mergem la Biserica mare cu toții de la 12 noaptea, si pana dimineata cu Slujba, cum se canta, a Invierii , toata, iar dimineata dupa Liturghie, cu ajutorul Domnului ne impartasim cu toții și se da o gustare , o masa, la toti impreuna, ne bucuram toti, și după aia o luăm spre chiliutele noastre.

Remus Rădulescu:  Aveti si pelerini de Pasti?

P.Pimen: Vin, vin. Acuma nu mai este pauza. Inainte era, primavara vreo 3 luni, in toamna, acuma a inceput non stop, trebuie sa ne echilibram noi sa facem fata, dar vin tot timpul.

Remus Rădulescu: În pangarul de aici de la manastire am găsit carticele cu povestiri scrise de dvs si am rasfoit una, sunt vreo 5 volume pana acum.

P.Pimen Bine, am scris vreo 15 carti, dar doar povestiri duhovnicesti sunt 5 volume

Remus Rădulescu: Și am găsit acolo povestita o intamplare, într-un an ați urcat după Paști, pe Muntele Athon.

P. Pimen: Înainte urcam in fiecare an, și de mai multe ori pe an, dar uneori imi placea mie, mai faceam un  lucru în primii ani, în Săptămâna Luminata, ocoleam tot Athosul pe jos. Porneam dintr- un loc și pana nu-l ocoleam tot, o saptamana îmi lua

Remus Rădulescu: Din manastire, in manastire, asa?

P.Pimen: Da, și unde a prindea noaptea acolo dormeam și continuam, tot Athosul complet. Asta a fost in primii ani, mă bucuram eu de mersul ala, mergeam descult, frumos, roata…

Remus Rădulescu: Faceati asta de unul singur?

P Pimen: Mergeam doi sau trei, era asa frumos, sa mergi pe malul marii, roata. Ei, si dupa aceea, la vreo saptamana, la doua, la trei, după ce vedeam eu , sa nu fie zăpadă sus, ma duceam, citisem eu ca e și o floare a Maicii Domnului pe Athon si mergeam sa caut floarea Maicii Domnului, și uneori stăteam o zi -doua, stăteam și o saptamana pe varf. Sunt multe, am mai povestit eu prin povestiri duhovnicesti o intamplare, cred ca la aia va referiti, cand m-am intalnit si cu un pustnic și mai mulți acolo pe varf, chiar am stat o saptamana pe varf acolo. Sunt multe, deci am stat de multe ori, nu o data

Remus Rădulescu: Mai avem puțin din timpul care l-am alocat dialogului cu Sfintia Voastra,  sunt multe minuni, și cred ca toata lumea va întreabă  de ce minuni ați trăit, sau de ce minuni ați auzit, ca s-au intamplat la Athos, una care sa va fi ramas…

P.Pimen: Deci minuni sunt tot timpul

Remus Radulescu Care a ramas asa, mai impresionanta…

P PImen: Deci eu privesc ca o minune un lucru. Mulți zic ca trebuie sa vezi ca i-a crescut aceluia piciorul, mana sau și-a vindecat ochii. Eu o privesc așa…sunt un simplu om, cu 10 clase, un taran, bucovinean de acela cum se zice, m-am dus  și eu în Manastire, m -a luat Maica Domnului de ciuf și m-a dus acolo.Ganditi-va ca-n lumea asta sunt poate sute de mii de călugări, in afara de maici, atatea tari ortodoxe, în toata lumea asta. Athosul ce are, are 2000 și ceva de călugări, e unicat in lume, prin felul lui, e singurul munte numit Sfantul Munte Athos, sub ocrotirea directă a Maicii Domnului, și eu stau și analizez lucrul asta. Maica Domnului, a ales cativa calugari din toata lumea asta  și i-a adus în Athos, că Maica Domnului, si ma uit, cata cinste mi-a dat, că Maica Domnului m -a luat și pe mine de acolo, din atatea mii de călugări, si m-a adus in gradina ei. Ca ea, deobicei își aduce flori in Gradina, dar a adus și o urzica ca mine, sa zicem, sau un spin, zic m-a luat și m-a adus în Gradina Ei. Ganditi-va, fara nimic am venit, și după tot timpul asta, am construit doua Chilii, doua case, doua Biserici, de la zero, fara bani, fara nimic, și au trecut 30 de ani și Ea inca ma tine-n brațe, ma rabda si ma tine aici, chiar de sunt un copil de ăla care da din picioare, dacă nu-i place ceea si cealalata, dar Maica Domnului se-ngrijeste de mine, deci asta o privesc cea mai mare minune, pentru mine, personala, in afara ca atâtea, uite, eu am avut probleme cu ochii, tot dintr-o nebunie de a mea, ca am incercat sa nu dorm o sapatamana, și normal ca dacă încerci prea mult, adică încercăm  sa vedem cat rezista omul. Tot din motivele astea, sa rezist la privegheri, la astea, și mi-au cedat ochii, și aveam parcă nisip în ochi. Deci nu mai puteam sta cu ochii deschisi, mai ales cand era soare, se făceau ca sangele ochii, deci nu mai…și atunci mi-a slăbit un pic și vederea si-am purtat cativa ani ochelari, si trebuiau heliomatici, care la soare sa se intunece, pentru ca nu rezistam. Ei, si am purtat eu cativa ani, pana mi-a ieșit și mie, cum se zice. Maica Domnului, m-am saturat, ajunsesem la izvorul, la Sf Atanasie, a Maicii Domnului, si am zis, Maica Domnului eu de azi înainte îi arunc, faci ce vrei, ori ma vindeci, ori eu ochelari nu mai port, si m–am spalat cu Aghiazma si de atunci nu am mai avut probleme, au trecut atatia ani, 20 si ceva de ani, eu nu am mai avut probleme cu ochii și la soare și tot…

Remus Rădulescu :V-am văzut, la strană citiți fără ochelari, deși lumina nu e foarte puternica acolo

P.Pimen: La scrisul ala foarte marunt, e normal , e varsta de acuma, is 53 de ani, deci e si normal, dar  vreau sa zic ca nu mai am problemele acelea pe care le aveam, si-a fevenit vederea, la soare  nu ma mai deranjeaza , deci Maica Domnului a văzut, mai asta e nebun, nu ma-nteleg cu el, hai sa-l repar, cum se zice, si de atunci, de cate ori trec la Izvorul Maicii Domnului,  totdeauna dau apa pe ochi, că știu ca aia e …și chiar îmi spunea o cunostinta veche de ani de zile, avea probleme cu genunchii, deci marii mari, asa,  si ii scotea permanent apa de la genunchi. A fost sportiv la viața lui, si de la atatea caderi, si astea, acuma tot ii scotea , și acuma a venit în Athos și odată a venit și pe la , ca venea la noi, stătea 2 -3 zile și s-a dus pe la Izvor, și a zis”Maica Domnului, nu mă ajuți și pe mine?”, și a luat și a turnat apa pe genunchi. Și el urma cand sa se duca in tara, că era genunchiul umflat, să-i scoată din nou, ca permanent to se facea. Pană a plecat din Athos nu a mai avut nimic, , a scazut, nicio problema, 5 ani de zile . Si chiar ma sunase odata, am început sa am iar ceva la genunchi, trebuie sa vin iar în Athos să mă duc iar la izvor, deci Maica Domnului face minuni, face multe.

Remus Rădulescu:  Intre florile din Athos, parintele Pimen, o urzica, e foarte cu intaritor, ca si existenta, pentru aici, o obște mica,dar și pentru atatia pelerini care ajuns, și am fost martorul 2 zile , cat am stat aici, și va mulțumim ca ne-ati primit, la felul în care îi primiți pe pelerini. Vin din toata tara, nu?

P Pimen Din toata lumea. Romani, vin și se organizează permanent, acuma au început din Italia foarte mulți, din Anglia, preoti, își iau 10-20 după ei si vin in Athos, permanent, din toata lumea. Au venit din Canada acuma , de peste tot

Remus Radulescu: Numai romani vin, sau mai aduc și alt fel?

P.Pimen: Romani. Mai veneau si greci, acuma au început din ce ince mai puțin. Deci cei mai multi sunt romani. Deci cei mai multi romani, acuma vin din Republica Moldova, chiar din Ucraina au venit, deci vin, romani, vin, ma refer romani, ei vin special 99.9 % sunt romani

Remus Rădulescu:  Și mă gandesc la afluxul acesta de pelerini, ca si calugari care incercati sa traiti solitudinea, singuratatea, în comuniune cu Dumnezeu, nu va deranjeaza, nu va tulbura?

P.Pimen: Ce se intampla, nu e vorba de tulburare, deci ajungi și la o oboseala. e si normal, la un moment dat. Dar noi încercăm un lucru, slujbele bisericii sunt slujbele bisericii, poate sa vina oricine ar veni, noi nu întrerupem slujbele bisericii, sau nu mă duc la Biserica pentru ca sunt oameni. Indiferent cine ar vdni, le spoun frumos, noi avem slujba acuma, daca vreti stați și voi la slujba și schimbăm câteva cuvinte după aceea. Slujbele bisericii adică, sunt hrana noastra,  ați văzut avem, acuma am făcut și Sfanta Liturghie inainte Sfintita si în fiecare zi, tot Postul, adică avem în fiecare zi slujbele bisericii unde pomenim, avem atatea pomelnice,  are ni le dau oamenii , le pomenim in fiecare zi, deci noi ne hranim acolo. Și acolo eu încerc sa nu mă uit ca sunt oameni în Biserica, am locul meu, deschiderea la Icoana Maicii Domnului și  acolo stau de vorba cu Maica Domnului, adică încerc sa fiu eu insusi cum s-ar zice , in direct cu ale mele. Ei, si dupa aia , restul timpului, am încercat sa ne facem si-un pic de timp, ati vazut, dupa amiaza, eu întotdeauna dimineața după Slujba, fug repede și mă odihnesc, atunci nici nu mai aștept, cum am ieșit din Biserica, dacă m-am împărtășit, sau am luat Anafura cum îi dimineața, fug direct la chilie. E odihna mea de care am nevoie, ca sa pot face fata restul zilei, am anumite ore care atunci întrerup, pentru ca atunci e nevoie, si odihna trupeasca, și am nevoie un pic sa mă odihnesc și eu. Și atunci daca echilibram lucrul asta, e bine. Și atunci încep și oamenii sa inteleaga, mai sunt orele alea, asta e

Remus Rădulescu Deci un program, nu va bazați doar pe ajutorul Maicii Domnului

P Pimen. Nu …deci ce ține de omenescul nostru…eu dădeam de multe ori exemplu, că ai roaba în fata cu pamant, poți sa faci tu Cruce pana te saturi, Doamne ajuta, dacă tu nu pui mana sa împingi la roaba, roaba tot acolo o sa ramana. Tu faci Doamne, ajuta-ma , sa pot duce roaba, pui mana pe roaba si-o duci, deci ceri ajutorul, dar omenescul il faci tu. Deci Dumnezeu intervine de acolo de unde nu mai poți tu, dar cat timp ti-a dat tie Dumnezeu, ca ne -a dat minte, trebuie sa gandim. Cum zicea Tutea, “ omul fără Dumnezeu, e animal cuvantator”. Dar noua ne -a dat un pic de discernamant, de toate, deci ce ține de omenesc trebuie sa ne dam silinta sa-l facem. Nu așteptam sa intervina Dumnezeu pentru orice lucru și aici fac o mica paranteza, era înainte de o Sărbătoare, noi acuma avem Pastile, atunci era inainte de Craciun, si era un om, cu vila, frumos, cum am zice cu vreo doua masini în curte, cu de toate

Remus Rădulescu:Stare buna

P Pimen: Stare buna. Și avea o singura fetita la vreo 7 anisori. Alături de el era un vecin cu vreo 7 copii, cu o singura baraca acolo, sub un acoperiș stăteau toți, saraci lipiti pamantului. Acuma asta, în Ajunul Crăciunului a început să-i  multumeasca lui Dumnezeu, impreuna cu fetita lui: Îți mulțumesc Doamne pentru tot ce ne-ai dat , uite ai grija de noi, dar te mai rog un lucru, da-i ceva de mâncare și vecinului nostru, ca uite săracul nu are nimic cu ce-si hrăni copiii. Si atunci fetita il trage de maneca, tati, tati, ce-i copilul meu? de ce îl necajesti pe Dumnezeu cu lucrurile astea, astea le putem face noi. Adică el îi mulțumea lui Dumnezeu ca îi plesnea podul de bunătăți, dar nu se ducea să-i dea de mancare aceluia. Spunea Doamne , du-te si da-i de mancare. Deci Dumnezeu ce a făcut, da la unii mai mult , ca să-i ajute pe ceilalți, ajutandu-i pe ceilalti, ceilalți saraci se roaga petru ei si in felul asta se mântuiesc toți. Dar daca tu zici, bai eu am meritat, de asta mi a dat Dumnezeu, mai mult. Da, ai meritat, Dumnezeu într-o zi poate sa ți le ia pe toate  sau poate sa ti le lase, și la urma sa te duci la chinuri dincolo pentru ca le-ai ținut doar pentru tine. Nu! Cand iti da Dumnezeu mai mult, iti da pentru ca sunt alții mai săraci ca tine și tu trebuie sa i ajuti, așa sa se formeze echilibrul și rugaciunile celorlalți sa te ajute și sa te sprijine și pe tine

Remus Radulescu:  Si cu pilda asta ne apropiem de final. Incercam sa inchidem rotund, că spuneati la un moment dat , ca bucuria e adevărată atunci cand o imparti altora, bucuria nu poți sa o tii doar pentru tine , ca si in pilda aceasta, degeaba ai foarte mult dacă te bucuri doar tu singur de ceea ce ai și nu bucuri și pe alții

P. Pimen: Deci Bucuria vine de la Dumnezeu, deci sursa bucuriei, cum zice, e de la Dumnezeu. Ea nu e ceva care, cum zicem, o ții pentru tine, asta, și chiar sa nu vorbești, tu dacă ai bucurie cand treci pe drum, toți din jurul tău simt ceva  ca o adiere, că cineva care s-a parfumat , simtitim toti. E pacea aia, de aceea  nu poți Bucuria sa o desparti de Pace. Cel care are Bucurie, are și pace interioară, și cum spun iarăși Sfinții Părinți: “Dobandeste Pacea, și mulți se vor mantui în jurul tău”. Adica prin Pacea ta, ;e o transmiti si la ceilalti, se linistesc. Si zice, intr-o camera daca e cearta, daca ii macar unul acolo care se roaga din toata inima si deodata vezi ca se imprastie toate  și se risipesc  și se liniștesc. Pentru ca fug diavolii de acolo pentru ca unul se roaga . De asta e de recomandat undeva, dacă e ceartă  sau ceva, unul sa se puna puternic pe rugăciune, fara sa-l vada cineva . Sau la orice situatie . Se face o întâlnire mare, sa zicem in Parlament , și toată lumea se ceartă acolo pentru  problemele țării, dacă s-ar găsi măcar 3 oameni de acolo , în mijlocul ala, care ar baga rugăciune, asa , din toata inima,la  Dumnezeu , sa vezi cum se liniștesc toate și se hotărăsc legile care trebuie . Trebuie în orice situație oameni care sa se roage

Remus Rădulescu : E de luat aminte și de încercat ce ne spuneți

P Pimen: Si in familie, la fel, cineva sa se…. Chiar îmi amintesc de o familie , care îi știu de mulți ani, si copiii, și un copil a crescut mai mult în Biserica , mama 9 luni cat a fost însărcinată s-a împărtășit în fiecare zi, dupa aia, după ce a crescut copilul, în fiecare zi îl ducea și îl impartasea, deci o tinut o legatura. Ei, copilul ăla cand a ajuns, pe la 5-6 -7 ani, dacă cumva era cearta-n casa, el disparea , și îl găseau în fața icoanei și se ruga. Zice , dar ce faci aici? zice, ma rog pentru voi

Remus Rădulescu : Sa va impacati

P Pimen : Ca sa fie,…că vedea ca nu e bine în casa . Copilasul acela, ce înseamnă sa fie Harul lui Dumnezeu, înseamnă sa dorești întotdeauna bine, la cei din jur. Si asta ca sa poti, ca tu nu poți omenește, și atunci intervii prin rugăciune. Doamne,te rog  uite  , acela se cearta. Mergi pe drum și auzi ca se cearta cineva, fa o rugăciune în mintea ta și insemneaza casa aceea cu semnul Crucii, Doamne ai grija de ei sa se linisteasca și ai sa vezi ca în urma ta fără să-ți dai seama,cum se liniștesc.Noi putem transmite binele asta și fără sa fim văzuți și acuma ca ne apropiem, era cineva in Athena, o femeie româncă și locuia într-un bloc, și era oarte nevoitoare, si se ruga, si mi spunea: eu după 12 noaptea ce fac, cand stiu ca s -au linistit tooti, ea tamaia casa ei, iesea cu tamaia, ieșea în ciorapi sa nu se auda, si urca toata scara aia, și tamaia tot blocul și fugea înapoi. Deci cumva zice, sa fie pace la toti. Și nu știa nimeni. Noaptea când toți dormeau, trecea cu tamaia, și fugea după aia în camera înapoi. Deci poți sa faci bine fără sa te știe nimeni

Remus Rădulescu:  Binele Incognito. Da, și nu degeaba a fi în Harul lui Dumnezeu, se traduce cu a fi în bucuria lui Dumnezeu

P Pimen: Normal! Nu se discuta. Vedem ca Dumnezeu este Dragoste. Dragoste înseamnă sa oferi celorlalți, ca dragostea , ea nu cauta niciodată ale sale, nu se uita să-mi fie mie bine, sa fie bine celorlalti. Si daca ai dragoste, atunci te interesează tot timpul sa le fie bine celorlalți, să-i fie bine soției, sa fi bine copiiilor, sa le fie bine la cei din jur , la servici. Totdeauna mă uit, ce pot sa fac eu sa le fie bine , asta înseamnă dragoste.

Remus Radulescu: Da! Părinte Pimen mulțumim ca ne-ati împărtășit …

P Pimen: Sa ne ajute Maica Domnului.

Remus Rădulescu: Bucuria dvs în aceasta zi a Marii Bucurii a Învierii. Sa va țină Dumnezeu sănătos și să ne mai primiți aici și să fie de folos pentru toata lumea dornică și infometata de cuvinte…

P Pimen Cu ajutorul Domnului

P Pimen Și ca sa ramanem in bucurii nu trebuie sa pierdem legătura cu Dumnezeu, asta e clar. Orice  am incerca noi lumeste, totul se termina. Deci singura sursa a bucuriei este Dumnezeu, ca sa  ne fie clar . Deci atunci, sub orice forma am lucra noi în viața asta sa nu pierdem legătura cu Dumnezeu, și atunci într-adevăr o sa trăim Bucuria care e fără de sfârșit . Nu ca nu avem necazuri, avem, dar și în necazuri ne bucurăm

Remus Rădulescu Puneți la inima ce ne-a spus Parintele Pimen Vlad, dragi telespectatori. Sa aveți sărbători frumoase! Numai bine! Hristos a Inviat!

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați