Programul chiliei, moaștele și ctitorii – p. Pimen Vlad

Ascultați un cuvânt de folos al p. Pimen pe care acesta l-a rostit cu ocazia donării sfintelor moaște ale Sfântului mare mucenic Gheorghe și ale Sfintei mare mucenițe Fotini la noua biserică ce se construiește la Ștefăneștii de Jos în apropierea Bucureștiului. Părintele vorbește de programul duhovnicesc de la chilia noastră și despre importanța ctitorilor.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Cuvânt de deschidere și mulțumire

PS Timotei Prahoveanul:

O să-l rugăm pe părintele Pimen să ne spună în câteva cuvinte – în general cuvintele lui sunt cunoscute pentru că sunt foarte accesate pe internet – o să-l rugăm să ne spună câteva cuvinte despre cum se desfășoară o zi, nu o zi de Paști, nici o zi de hram, ci o zi obișnuită, la chilia unde viețuiește el.

Cum vă spuneam, chilia Intrarea Maicii Domnului în Biserică este una dintre multele chilii românești de pe raza Schitului Lacu și cele mai multe dintre ele, iubiți credincioși, s-au înnoit. În timpul regimului comunist, au rămas acolo una sau două care erau funcționale, iar restul, dintre cele vechi, erau în ruină. Acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, aproape toate s-au înnoit, iar unele dintre ele sunt de o mare frumusețe. De aceea, îl rugăm pe părintele, în câteva minute, să ne spună cum începe și cum se termină ziua la chilia unde slujește, întrucât acolo ziua începe la o altă oră și se încheie la o altă oră, așa după cum era vechea tradiție bisericească și tradiția bizantină.

Cum a luat ființă această biserică

Părintele Pimen: Înalt Preasfințite, preacuvioși părinți și iubiți credincioși, cu binecuvântarea Preasfințitului vreau să spun în trei cuvinte cum s-a născut biserica aceasta. În urmă cu doi-trei ani, eram sunat mereu de o doamnă, de aici, din Cosmopolis, de dna. Ramona. Mereu îmi cerea rugăciunile că-și doresc o biserică aici, în Cosmopolis. M-a sunat o dată, de două ori, de zece ori și îmi povestea cum decurgeau lucrurile. Nu găseau o bucată de pământ aici pe care se poate construi biserica, nu existau posibilități.

În una din zile, când mergeam cu mașina la duhovnic și m-a sunat doamna cu aceeași problemă, în momentul în care o închis, am spus așa: “Maica Domnului, dacă-i voia Ta să intervin la domnul Becali ca să ajute, atunci astăzi să mă sune domnul Becali!”, care, de altfel, nu mă suna niciodată. ”Dacă într-adevăr e voia Ta, atunci să faci lucrul ăsta!” M-am întors acasă și după două ore mă sună domnul Becali. L-am întrebat:

– Pentru ce m-ați sunat?

– Am vrut să vedem ce mai faci.

– Atunci știu eu pentru ce m-ați sunat. Uite, în Cosmopolis au nevoie de biserică, nu cumva aveți prin zonă vreun pic de pământ să îi ajutați?

– Ba da, am chiar în apropiere. Spune-i doamnei să ia legătura cu mine.

Aducerea Sfintelor Moaște

Și în felul ăsta a donat domnul Becali 2.000m² pe care îi vedeți aici, prin îngăduința și bunătatea Maicii Domnului. Mai departe. știți cum o decurs, dar am vrut să știți primii pași cum s-a început aici. A fost prin ajutorul și mila Maicii Domnului. Și ca să nu mă lungesc și să fac și ascultare, ce a spus Preasfințitul, o să trec direct… dar încă ceva. Ați văzut că am adus Sfintele Moaște pentru că aici e nevoie, aici se construiește greu, părintele mi-a spus la un moment dat că e dator, n-avea cu ce plăti muncitorii și materialele și atunci m-am gândit să aduc Moaștele Sfinților Ocrotitori.

Nu i-a spus nimic părintelui. Am și pus repede un părinte pictor, să picteze o icoană cu Sfinți și au îngăduit Sfinții să găsesc câte o părticică din Sfintele lor Moaște. Și chiar într-una din zile, din moaștele Sfintei Fotini, ca încredințare, a izvorât mir. Era exact în duminica când s-a citit Evanghelia femeii samaritene. Deci, Moaștele pe care le aveți aici au izvorât mir. Doar că erau într-o altă raclă, pe care o avem noi acasă. Noi de acolo am luat bucățica, am pus-o în racla asta și le-am adus. Asta ca să știți la ce vă închinați.

O zi la chilia părintelui Pimen

Și acuma trec mai departe. O zi în Sântul Munte Athos, noi îi spunem o zi normală, doar că la noi începe un pic mai devreme. La mănăstirile mari, nu-i la nicio mănăstire exact aceeași oră. Multe mănăstiri țin ceasul bizantin, dar la unele mănăstiri începe la două sau la trei noaptea cu Utrenia și cu Liturghia și se încheie dimineața. Noi am avut-o și la trei, după aia am mutat-o la patru, acum o avem la ora cinci. La chilia noastră, începem la ora cinci cu Utrenia și încheiem pe la ora opt cu Sfânta Liturghie. După aceea, avem un pic de odihnă și ne facem și noi ascultările pe lângă chilie.

O chilie înseamnă o familie, o familie mai mare, să zicem numeroasă. Noi suntem 11. Și atunci, fiecare are ascultare a lui și fiecare și-o face. Mai vin oameni și spun: “Părinte, aici merg toate după ceasul elvețian.” Adică, fiecare își face treaba lui, și atunci când își face cu drag fiecare treaba lui (ca și în familie), toate merg după voia lui Dumnezeu. După aceea, masa o avem la ora 12:00, cu cuvânt la masă așa cum se citește la mănăstire. După aceea, de la trei la cinci, avem program de liniște două ore, în care ne retragem și fiecare citește, se roagă, cum se spune, în lumea lui.

Cel mai mare dar de la Dumnezeu, Sfânta Liturghie în fiecare zi

După aceea, de la ora cinci la șase, avem Vecernia. După șase, cine vrea, mai poate gusta ceva. Noi masa o avem la ora 12:00, o dată în zi, dar mâncare întotdeauna rămâne și pentru seara și fiecare gustă cât vrea. Preoții care slujesc de obicei seara, ei nu mai gustă, pentru că slujesc Sfânta Liturghie. După aceea, la 7:30 avem Pavecenița până la 8:00. Dar între orele astea, cum am spus, noi mai facem și treabă. Deci avem programul ăsta, un program, am putea spune, lejer pentru noi, în care să nu exagerăm nici într-o parte nici în alta și să încercăm să ne păstrăm echilibrul și legătura cu Dumnezeu permanent pentru că avem Sfânta Liturghie în fiecare zi. Acesta este cel mai mare dar de la Dumnezeu pe Pământ, Sfânta Liturghie în fiecare zi.

Ctitorii sunt permanent pomeniți în biserică

Cam așa decurge la noi o zi, în Sfântul Munte. Pe lângă acestea, avem închinători care vin permanent, iar pe unii îi cazăm acolo, la noi. Ați auzit la ectenie întotdeauna, la Sfânta Liturghie, spunându-se un lucru: “Pentru ctitorii sfânt locașului acestuia” în mai multe locuri, la ectenie. Știți ce înseamnă asta? Că dacă ați pus o cărămidă când se construiește o biserică, faceți parte din acei ctitori. Și cât timp va dăinui biserica aceea, veți fi pomeniți permanent. De câte ori aveți ocazia, și aici și în alte părți, puneți o cărămidă când se construiește o biserică pentru că veți fi permanent pomeniți acolo. Aici într-adevăr e nevoie. Cine poate ajuta, să ajute să se ridice această biserică, mai ales cei de aici, din Cosmopolis. Ar fi rușinos să rămână biserica în datorii și să nu se ridice într-un cartier atât de mare.

Cu 30 și ceva de ani în urmă, în sat la mine, Preasfințitul știe, la Băișești, s-a făcut biserică în sat. O biserică, nu cum îi asta – că am înțeles că mulți ziceau că e cam mare – ci de două ori cât asta! Pe timpul comuniștilor, când nu se făceau biserici! Preotul nu s-a dus să ceară un leu în afara satului. S-a unit tot satul și fiecare familie a contribuit. În felul ăsta, s-a făcut o biserică care și acuma e o podoabă, e o frumusețe. Deci se poate face când într-adevăr toți oamenii se implică. Cam atât am vrut să vă spun, nu mă lungesc, trebuie să fiu sub ascultare, știți că vorbesc mult.

Să vă ajute Maica Domnului, să vă aibă în pază și să nu uitați niciodată să vă rugați la Ea și la Sfinții pe care-i aveți acuma ocrotitori aici: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Sfânta Muceniță Fotini, că sunt Sfinți foarte mari, care au intrare la Dumnezeu. Și îl aveți aici pe Părintele Mihai, care să luptă cu toată puterea să facă ceva cu biserica asta. Să îi fiți alături, să-l sprijiniți, să vă rugați pentru el și să-l ajutați cu cât puteți ca să aveți biserică frumoasă aici!

Cu încredere în Dumnezeu putem realiza orice

Părintele paroh Mihai: Preasfinția voastră, preacuvioși, preacucernici părinți, preacuvioase părinte monah Pimen, iubiți credincioși, stimat auditoriu, astăzi este o zi binecuvântată de Dumnezeu! Mulțumesc Preasfințitului părinte Timotei, care este pentru prima dată în mijlocul nostru, drept pentru care i-am pregătit și un buchet de flori. Părintele Pimen, de când am fost numit preot, a fost, aș putea spune, ca un înger trimis de Dumnezeu. De multe ori când mi-era mai greu, îl sunam pe părintele: ”Cum să fac mai departe? Cum să dau mai departe?” Aveam actele pe datorie la proiect. Pot să zic că așa le-am început: pe datorie. Și mă întreba: ”Părinte, cum le plătești? – Are grijă Dumnezeu!”. Și-mi aduc aminte că, în primăvara anului trecut, într-un plic, mi-a pus părintele Pimen bănuți pentru proiectul de arhitectură.

Și îmi aduc aminte că părintele Preasfințitul Varlaam m-a întrebat cât am plătit arhitectura, și noi am plătit undeva la aproape 7 euro pe metru pătrat, dar în altă parte este mult mai mult. Deși prețul era foarte mic, și acela era trecut pe caiet, ca datorie. Dar părintele Pimen a venit cu niște bănuți de încurajare, ba chiar cu paraclisul, ca să terminăm mai repede. Mi-am propus un target între mine și bunul Dumnezeu, ca de Crăciun să fie prima slujbă, și așa a fost. Dar din nou părintele Pimen m-a sunat și m-a întrebat:

– Părinte, cât ai datorie?

– Părinte, am 70.000 euro.

– Părinte, n-am atâta, dar îți pun niște bănuți în cont.

Și mi-a pus sărăcuțul 2.000 euro din nou în cont. Niște sume colosale. De asemenea, și dezvoltatorul și domnul primar s-au mobilizat și așa cum au putut, au ajutat. Pot spune că eram acum într-un blocaj financiar și aș spune că numai cu ajutorul bunului Dumnezeu am reușit să renovez biserica de la Petrechea, fosta parohie în care am slujit, iar biserica asta părea imposibil de realizat. De ce spun lucrul ăsta? Toți ziceau ”Părinte, când o să fie gata și biserica aia?” și uite, astăzi, adică mâine, se slujește Sfânta Liturghie în paraclis. Și cu ajutorul Bunului Dumnezeu biserica aceasta se va ridica. Mulțumesc încă o dată părintelui Preasfințitului.

Dacă dai cinste, primești cinste

Preotul paroh Răducanu Mihai: Deci dacă toți ucenicii părintelui Pimen ajută, în scurt timp, nu la Crăciun, mai devreme, va sluji părintele aici. Așadar, rugăciunea ne ajută mai mult decât ne pot ajuta oamenii. Mâine, întrucât este cortul acesta, se slujește aici, că e mai mult loc decât în biserică. Când îți ia cortul, te muți din nou acolo, în paraclis. Dorim să aveți o zi binecuvântată, vă mulțumim pentru răbdare. O să pună aici o măsuță, vă rog, în ordine. Lăsați mai întâi copiii să se închine, că nu au răbdare cât au cei maturi, și după aceea ceilalți. Vă mulțumim, o zi binecuvântată.

Părintele Pimen: Și încă un lucru, numai un pic. Când o să vă închinați la Sfintele Moaște, să știți un lucru. La o icoană, la Sfinte Moaște, dacă dai respect, primești respect. Dai 500, primești 500. Nu vă duceți să puneți mâna pe Sfinte Moaște! Folosiți ce aveți mai scump, sărutați cu gura, nu se întâmplă nimic. Mâinile le folosiți la toate lucrurile murdare. Pe icoane, la fel, doar sărutați cu cinste și cu respect și o să primiți ajutor de la Sfinți. Să vă ajute Maica Domnului și Sfinții!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!