O cameră pentru cineva în plus – Ionuț Zota, p. Teologos

Femei traficate, drame sociale și ajutorul Bisericii. Iată temele principale a unui dialog din păcate necesar însă, uneori, nu atât de ușor de ascultat dintre Ionuț Zota de la Departamentul „Pro Vita” al Arhiepiscopiei Iașilor și părintele Teologos.

Există astăzi oameni care au nevoie de ajutor, există oameni care suferă, există o realitate pe care de multe ori o ignorăm – voit sau nevoit. Vom găsi o cameră pentru cineva în plus în inima noastră?

Dacă vom avea inima deschisă și ne vom curăți gândurile, sigur vom găsi.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Proiectul unui centru maternal

Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu Ionuț Zota de la Pro Vita, asistent social acolo și dorim să facem acest podcast pentru că el se ocupă de un proiect acolo, nu? Ce proiect?

Ionuț Zota: Un proiect care presupune să reușim să construim și să facem să funcționeze un centru maternal.

Părintele Teologos: Da, e o mare problemă, să știți. Povestește!

Ionuț Zota: Centrul maternal încercăm să fie încununarea activității noastre de până acum. Departamentul Pro Vita se se ocupă cu ajutorarea familiilor cu mulți copii. Avem o bază de date cu aproximativ 200 de familii din județele Iași, Botoșani și Neamț în arhiepiscopia Iașilor, familii cu care noi ținem legătura și ajutăm pe fiecare în funcție de necesitățile lor. Nu toate sunt familii cu probleme sociale. Sunt familii care se descurcă singure din punct de vedere material, dar se bucură și de suportul nostru fie și prin prisma faptului că ținem legătura, că îi ajutăm…

Părintele Teologos: A, un suport și duhovnicesc, moral, să zic așa.

Beneficiarii

Ionuț Zota: Da, da. Ținem legătura în mod constant cu ei și totodată ajutăm. Și celelalte categorie de beneficiari sunt femeile însărcinate aflate în dificultate, pe care de asemenea, reușim să le identificăm tot în special prin rețeaua de preoți din Arhiepiscopia Iașilor, prin cabinetele medicilor de familie cu care colaborăm, prin maternitățile din Iași. Avem un cabinet de consiliere în Maternitatea Elena Doamna. Avem o colegă care încearcă să discute cu mamele care vin la consultații acolo și, bineînțeles, dintre ele sunt și persoane care încearcă să caute o scăpare, o sarcină nedorită, să facă avort.

Părintele Teologos: Doamne ferește!

Ionuț Zota: Sau situații de genul acesta și noi încercăm să ajutăm astfel de persoane care au o sarcină… urât spus, o sarcină nedorită sau o sarcină…

Părintele Teologos: Sau sufletul ei nu poate să gestioneze această situație, cred că asta este…

Ionuț Zota: Da, sunt foarte diverse.

Părintele Teologos: Iartă-mă! Poți să ne spui un caz dramatic?

Ionuț Zota: Da, vă pot spune, dar vreau un pic să…

Părintele Teologos: Pentru că mă gândesc că e foarte multă durere în toate activitatea asta pe care o faceți.

Mame care au nevoie de ajutor

Ionuț Zota: Este, da. Vreau să punctez faptul că aceste mame provin din toate mediile sociale și economice. Adică se poate întâmpla să fie o sarcină nedorită și la o femeie care e dintr-o familie de nivel mediu și din punct de vedere social și material, dar are doi, trei copii acasă și stau într-un apartament cu o cameră și apare o sarcină și soțul nu e de acord și o forțează să facă avort….

Părintele Teologos: Doamne ferește!

Ionuț Zota: Sau ea simte că e nevoie să facă avort și atunci e o luptă din asta în ei… Sunt și cazuri din familii foarte defavorizate care au relații sexuale controversate și apar sarcini peste sarcini. Sunt și cazuri de femei foarte bine educate, de studente care dintr-o întâmplare care chiar dacă s-au protejat, au dat chix cu protecția și au ajuns să aibă sarcină și atunci se află în această situație…. Ele încearcă să îndrepte o greșeală….

Părintele Teologos: Cum consideră ele că e o greșeală!

Ionuț Zota: Da, așa. Cu altă greșeală – cu un avort.

Părintele Teologos: Și mai mare…

Fericire asigurată 100%

Ionuț Zota: Și atunci, noi încercăm să le susținem să treacă peste acest hop și nu vă ascund că activitatea este foarte satisfăcătoare. Nu există femei care să-și fi păstrat copilul și să se plângă după aia că băi, m-ați influențat am păstrat copilul și uite ce rău am făcut. Nu există! Aici cumva suntem super-liniștiți…

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Ionuț Zota: Dacă femeia păstrează copilul, 100% ea e câștigată.

Părintele Teologos: Deci mame, păstrați copilul! Toate femeile, vă rog eu tare mult, toate femeile însărcinate să vă păstrați copilul că o să fiți fericite după aceea! Avem pe Ionuț aici, care garantează și eu vă garantez în proporție de sută la sută.

Ionuț Zota: E 100% garantat pentru că nu ai cum să-ți urăști propriul copil.

Părintele Teologos: Evident.

Ionuț Zota: Nu ai cum, nu există… Îți schimbă viața. Mărturisesc că sunt și eu părinte, am trei băieți…

Părintele Teologos: Să-ți trăiască!

Ionuț Zota: Mulțumesc! Și mi-au schimbat fundamental viața și modul de a vedea lucrurile și apropo de sens, că se mai discuta despre sens mai devreme, îți dau cu adevărat un sens. Un copil îți dă un sens extraordinar în viață. Ai pentru cine te pune în fața glonțului cu adevărat. E o iubire adevărată, care e cu adevărat dezinteresată.

Părintele Teologos: Așa este. Cred că asta este iubirea adevărată – să te jertfești pentru celălalt până la moarte.

Ionuț Zota: Da și îți dai seama că dacă până să ai copil, pentru mamă, pentru tată, da îți iubești părinții foarte mult, dar e o chestie așa – ei se jertfesc pentru tine mai mult. Soția sau soțul îi iubești, ai o dragoste de-aia cu fluturi în stomac combinată cu dragoste emoțională și cu atracție, dar când ai copilul…

Părintele Teologos: Ai vulturi în stomac.

Ionuț Zota: Da, ai ceva… Nu știu dacă este foarte duhovnicește, dar pentru copilul tău te iei de piept cu Dumnezeu.

Părintele Teologos: Evident.

Ionuț Zota: Sau ai tendința de a face chestia asta.

Părintele Teologos: Trebuie să te iei de piept cu Dumnezeu în sensul că tu cu Dumnezeu vă luați de piept și mergeți înainte. Nu că te bați cu El!

Ionuț Zota: Să ajutăm copilul, da.

Un caz

Părintele Teologos: Te bați dimpreună cu El să ajutați copilul, asta e foarte important. Un caz?

Ionuț Zota: Un caz foarte greu și foarte dramatic, o încerc să fiu foarte…

Părintele Teologos: Scurt…

Ionuț Zota: Nu scurt, dar este un caz activ și nu trebuie să dăm date foarte…

Părintele Teologos: Sigur, da.

Ionuț Zota: O fată cu o situație de viață deosebită. Trebuie să o iau așa de la Adam și Eva ca să vedeți durerea și puterea cazului. Mama ei, când era tânără, a fost cam neascultătoare și pleca de acasă de la bunică, se ducea pe acolo, pe colo cu băieți. Și a făcut-o pe ea la o vârstă fragedă, după care s-a întors la mama ei. Mama ei a primit-o, a încercat să o ajute, dar ea a plecat iarăși. S-a dus cu un alt bărbat cu care a început să facă copii. A rămas cu bărbatul respectiv, din câte am înțeles, că am anchetat toată situația, dar bărbatul respectiv după ce a făcut unul, doi copii cu el a spus „băi, scapă de asta că nu e a mea”.

Și ea și-a dus fata asta la mama ei, la bunică. Această fată a fost crescută de bunică împreună cu unchii ei și mătușile ei ca și cum ar fi sora unchilor și mătușilor. Interesant este că am descoperit familia și toți ceilalți din familie sunt oameni ok, nu sunt extraordinari, educați, dar sunt oameni la locul lor.

Ea când a ajuns la vârsta preadolescenței a început să facă la fel ca mama ei. A plecat până la urmă cu cineva cu care a rămas însărcinată, s-a căsătorit cu respectivul sau nu mai știu exact… Au trăit împreună ca și căsătoriți, au făcut un copil. Era însărcinată cu al doilea, dar el se comporta foarte foarte urât cu ea și atunci ea – și de frustrare și de rușine, i-a fost rușine să se întoarcă la bunică-sa la fel cum a făcut maică-sa cu ea… La maică-sa n-avea nicio treabă că maică-sa avea viața e cu alt bărbat, cu alți copii. Și-a luat copilul și copilul pe care îl avea în burtă și a fugit de la acest bărbat.

Pe trenul unde pleca, cineva îndrumat-o să meargă undeva la un părinte care ține astfel de cazuri într-un județ mai îndepărtat. A plecat de acolo, a născut cel de-al doilea copil, a stat o perioadă, dar bineînțeles, cum e și în serviciile sociale clasice și cele de pe lângă biserică oricum nu poți să ții omul la nesfârșit. Și la un moment dat, ea a fost îndrumată să încerce să-și vadă de viața ei. Și a plecat de acolo împreună cu un om care cumva era un om apropiat de munca socială și de biserică, venea pe-acolo. A luat-o ca s-o ia ca femeia lui împreună cu cei doi copii.

Nu s-au înțeles și ea s-a trezit din nou în stradă într-un alt oraș, alt capăt de țară și a decis să se întoarcă înspre Moldova de unde era. A venit înapoi, bineînțeles, iarăși nu a avut curajul să se ducă la bunică, probabil nici n-o primeau. A ajuns într-un centru maternal, din ăsta clasic – în fiecare reședință de județ este un centru maternal, în principiu. Acolo a stat o perioadă cu cei doi copii. Era o mamă apropiată de copii. Eu am aflat asta ulterior pentru că am fost în satul în care a fost și am vorbit cu asistenții sociali de acolo și toți mi-au spus: „măi, a avut chestia asta de maternitate în ciuda lipsei ei de educație și a problemelor, a fost aproape de copii și ținea la copiii ei.”

Sacrificiul unei mame

Acolo, în centrul maternal a ajuns la un moment dat în situația în care la fel, urma externarea conform legii, conform timpului de ședere. Și-au dat seama oamenii de acolo că „măi, tu n-ai unde să te duci, tu n-ai unde să pleci cu ăștia doi copii, n-ai o locație, n-ai o casă, n-ai nimic. ce facem cu tine, cum facem?”

Și atunci ea a decis să-și lase copiii în sistem. Mi-a venit să plâng pentru că a făcut un gest extrem, dar un plus de gest de care practic n-ai crede-o în stare dacă ai cunoaște-o sau dacă ai vedea situația ei sau ce a mai făcut după aia. A spus „da, îi las cu condiția ca să meargă împreună la o familie că e de ajuns să se despartă de mine și să nu se despartă și între ei.”

O dramă socială

A făcut gestul ăsta. Nu avea alternativă efectiv. Adică nu o acuz nici pe ea, nici pe cei care au îndrumat-o să facă asta pentru că efectiv nu prea avea alternativă și de acolo începe cu adevărat drama ei.

Pentru că astfel de centre și centrele de plasament sunt urmărite de persoane care caută să traficheze oameni pentru cerșetorie sau pentru prostituție. Și ea a fost pescuită de astfel de traficanți și a fost obligată la prostituție, a ajuns prin străinătate să se prostitueze, forțată fiind că nu a câștigat absolut nimic. Adică ea era o sclavă și ulterior a reușit să scape de acolo, dar din ce am discutat eu cu ea și cu autoritățile, ea cumva a fugit. Li s-a făcut și milă de ea, dar nici nu prea mai aveau ce face cu ea pentru că era foarte bolnavă, fusese bătută, nu mai avea dinții în gură…era într o stare foarte rea.

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Ionuț Zota: S-a întors de acolo, bineînțeles. Are o doză de inteligență și a apelat la autorități, a venit, a apelat la autorități, a fost preluată și au constatat că e însărcinată. Și de aici am intrat noi în rol, pentru că am fost contactați „avem o femeie însărcinată, traficată uite ce facem cu ea, unde o ducem?”

Și m-am întâlnit cu ea, am discutat, am discutat cu colegii – „Ce facem? Avem la apartament liber? Avem. Bun, uite, fată, cum e treaba.” Am aflat toată povestea ei nu exact așa cum o știu acum foarte bine, în mare. I-am zis: „vrei să păstrezi copilul ăsta?” Ea inițial nu cred că mai avea oportunitatea să facă avort sau putea să facă unul ilegal, dar voia oricum dacă nu va face avort ilegal, voia să abandoneze copilul în maternitate și să-l lase…

„Dacă tu păstrezi copilul ăsta, noi te ajutăm să mergi mai departe și totodată eu cred cu tărie că poate fi un cârlig cu care tu să te agăți să mergi mai departe, să ieși și să dai înainte dacă păstrezi copilul ăsta așa.” Și l-a păstrat.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Recuperarea

Ionuț Zota: Și acum e în continuare cu noi. Cred că sunt vreo doi ani…

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! Știe unde sunt copiii ei, ceilalți doi?

Ionuț Zota: Nu știe. Am reluat legătura cu familia de origine, cu bunica, am fost cu ea, am lăsat-o în vacanță la Paști, la Crăciun la bunică. Bunica știe, mi-a zis că știe unde sunt, dar ea nu știe încă și nu cred că e pregătită cu copilul mic. Nu cred că este pregătită să meargă încă, dar a reluat școala, am mutat-o în alte locații ca să nu fie expusă și încercăm să o ajutăm. Este foarte greu, de-asta vrem să și facem acest centru maternal pentru că este extrem de greu să ajuți o astfel de femeie, un astfel de om, e greu să-l ajuți.

Gândiți-vă cât ar fi de greu pentru noi, să facem un exercițiu pentru noi care suntem mai favorizați ai sorții, care poate am avut o familie mai iubitoare, poate am fost mai educați, ce ar însemna pentru mine acum să mă schimb eu, să încerc să fac altceva? Să încerc să fac IT din asistență socială, vă dați seama că mi-e greu, mi-ar fi foarte greu.

Părintele Teologos: Evident…

Ionuț Zota: Și să înveți, o persoană de genul ăsta s-o înveți, că e nevoită să înveți, să-o ajuți să-și schimbe complet felul ei de viață. Sunt persoane de genul ăsta care ele săracele ajung la 25-30 de ani, au doi, trei copii, au fost din mediul rural, au fost traficate, au fost în situații din-astea, ele nu au abilități de viață independente. De-asta este necesar un astfel de centru în care tu să posibilitatea să le ții acolo un an, doi…

Părintele Teologos: Și să le înveți, de fapt.

Scopul centrului maternal

Ionuț Zota: Să le ajuți inițial să se liniștească, să le vindeci un pic traumele, să fii alături de ele și ușor, ușor să le pui la treabă. „Uite, copilul are șapte,opt luni, îl ducem la creșă. Uite, îl duci la creșă aici în zonă.” Centrele maternale, cum scrie la carte, sunt gândite să fie integratoare, să fie undeva într-un cartier unde ai grădiniță, creșă, școală și tu încet-încet le înveți: să ducă copilul la școală, la grădiniță. „Uite, avem personal în centru și stă copilul până după amiaza, tu du-te la serviciu, strânge bani”.  Au fost colegii mei prin diferite centre, au vizitat diferite centre și de stat și private, unde se aplică tot felul de strategii și a fost una foarte interesantă pe care am încercat să o aplic și cu fata asta, parțial mi-a ieșit. „Uite, noi îți oferim aici cazare, masă, suport și tot ce este nevoie. Toți banii pe care îi faci, pe care îi primești din locații, dintr-un eventual job așa, îi pui într-un cont acolo, nu te atingi de ei. Și după doi, trei ani cât stai la noi.”

Teoretic, sunt vreo șase luni, prelungim până la un an jumate, dar noi încercăm să o ducem mai mult un pic. Vrem să facem un centru în care să primeze calitatea serviciilor și nu cantitatea oamenilor salvați. Degeaba pui pe hârtie că am instituționalizat 100 de mame care au trecut pe aici, dacă cele 100 toate sunt se întorc la viața de dinainte și au aceleași probleme.

Părintele Teologos: Evident.

Ionuț Zota: Este frumos să ajuți niște mame cu adevărat să-și schimbe viața, dar pentru a reuși este nevoie de foarte multe resurse – timp, bani, personal și așa mai departe. Noi asta încercăm să oferim.

Traficul de persoane

Părintele Teologos: Există multe femei traficate?

Ionuț Zota: N-aș ști să vă răspund exact…

Părintele Teologos: Nu ca și număr, dar ca și fenomen?

Ionuț Zota: Da, există că noi ca și instituție ținem aproape cu Agenția Națională Anti-trafic și da, sunt cazuri, sunt multe cazuri și într-adevăr de prin zona noastră asta e metoda de pescuire. Persoane vulnerabile de pe lângă centrele de plasament, din licee din mediul rural. Că nu se duc traficanții să agațe o copilă dintr-un liceu teoretic din Municipiul Iași unde părinții automat dacă ar afla vreo problemă de genul ăsta, ar face ceva pentru copilul lor.

Fac o mică paranteză, este un exemplu foarte elocvent cu o fată care a fost mediatizată, o fată care a fost traficată în București la un celebru restaurant chinezesc care a fost mediatizat și care îl suna pe tatăl ei dintr-o comună argeșeană. Și spunea: „tată, eu sunt traficată aici în București, de niște nebuni…” Și cred că stătea într-un apartament și îi spunea și pe unde. „Eu ce fac?” Și ăla săracul, un om simplu de la țară: „eu am treburi, trebuie să mă duc cu vaca, nu știu ce să fac, tu te-ai dus la București, cine te-a pus te-ai dus cu băieții aceia, ce să-ți fac?” Nu știa omul cum să acționeze. Un om educat se duce și poliția, se aruncă în aer…

Ei caută astfel de victime care provin din familii care nu știu cum să ajute, nu le pot ajuta și sunt pline liceele din mediul rural ieșene, sunt cunoscute, celebre că se agață fete prin metoda loverboy. Se duc băieți mai mari, mai versați, atrăgători, le fac să se îndrăgostească de ei și în felul ăsta ajung…

Părintele Teologos: A, ele cred că au găsit dragostea vieții lor…

Ionuț Zota: Exact, exact, cred că au găsit dragostea vieții lor, cred că asta e șansa lor să scape de acolo. La fel, am participat odată la o întâlnire cu autoritățile și era un tip foarte fain, un băiat tânăr… nu de la trafic, era chiar de la urmărire și zicea „am fost la o tipă de-asta care s-a apucat inițial de videochat” – care este iarăși o mare nebunie, că de acolo imediat ajungi așa… „Și am fost la ea acasă și am făcut anchetă și stătea într-un cartier mărginaș din Iași, într-un apartament confort redus de două camere unde stăteau bunicii, doi unchi, trei mătuși, frații și nu știu ce și dormeau claie peste grămadă și pe jos era o mizerie acolo.” Păi, ea săraca, atunci când s-a dus și a făcut videochat și a primit apartamentul ei cu tot ce are nevoie, doar să facă asta. A zis ăla – „m-aș fi dus și eu în locul ei…”

Părintele Teologos: Doamne ferește! Da, înțeleg…

Cum abordăm situațiile controversate

Ionuț Zota: Omul a făcut așa… Bineînțeles că e dureros și rău ce a făcut până la urmă și a fost dureros pentru ea, dar trebuie să-i înțelegem pe oamenii ăștia. Ca în biserică, trebuie să-i acceptăm și să-i ajutăm pe toți, nu să-i judecăm. Nu putem cauționa pe toată lumea sau pe oricine pentru orice, dar găsești dacă cauți. Eu găsesc explicații pentru orice situație a omului.

Părintele Teologos: Așa este. În clipa în care ne apropiem personal de un caz personal, totdeauna găsim îndreptățiri pentru omul respectiv. Dacă suntem departe, atunci e mult mai ușor să-l judecăm pe omul respectiv, să-i dăm cu bocancul în cap, dar în clipa în care mergem aproape de el, vedem că a făcut bine sau n-a făcut bine, dar totdeauna găsim motive.

Ionuț Zota: Îți dai seama de ce a făcut așa, cum a făcut. Vezi, te uiți în spate. Și noi înșine dacă stăm și ne analizăm pe noi de ce acționăm într-un fel sau altul și stai și îți aduci aminte „băi, uite așa cum mi-a zis bunica o dată așa și bunicul făcea așa cu mine și mama mi-a zis așa”… și îți dai seama învățămintele plus traumele și ajungi la ce ești.

Asistența socială ca experiență

Părintele Teologos: E o mare problemă, văd. Cum vezi viitorul? Cum vezi să se rezolve toată problema asta?

Ionuț Zota: A construirii centrului sau a problemei macro?

Părintele Teologos: Duhovnicească, macro, bineînțeles, să zic în arealul vostru.

Ionuț Zota: Părinte, eu în timpul facultății de asistență socială m-am speriat de ce am făcut văzut în centrele unde făceam practică și am zis că eu nu vreau să lucrez ca asistent social pentru că mă încarc negativ, o să plâng după cazurile astea și mă doare. Astfel încât am stat, am terminat facultatea și după aia am emigrat în domeniul vânzărilor până am ajuns la bancare, la nebunii, dar ulterior, m-am săturat de domeniul vânzărilor că mi se părea… mă pricepeam pentru că…

Părintele Teologos: Ai plâns și mai mult acolo!

Ionuț Zota: Da, am plâns pentru că era rush-ul ăsta (graba asta) despre care s-a mai discutat, presiunea asta, goana asta după rezultat și după astea. Nu. Ajunsesem să nu-mi placă. Mă descurcam, reușeam, dar ajungeam de multe ori să… nu, nu mă simțeam bine cu mine însumi și atunci am revenit în asistență socială. M-a ajutat mult experiența din vânzări pentru că și în asistență socială pe anumite proiecte, ai indicatori. În vânzări le spunea targete, în asistență socială le spune indicatori. Tot trebuie să dovedești că proiectul e viabil – am ajutat atâția oameni. Dar poți să te axezi și mai mult pe calitatea serviciilor…

Părintele Teologos: Și personal…

Ionuț Zota: Și personal, să ajuți niște oameni…. Vorbesc mult și îmi amestec gândurile, mă iertați!

Am fugit din asistență socială, am revenit, dar mi-am dat seama că cazurile acum nu mă mai încarcă negativ. Mă încarcă pozitiv. Pentru că pe de o parte, mă uit așa simplist zic băi, ce norocos sunt eu, când văd ce greutăți au unii. Și sunt un pic și egoist și îmi dă satisfacție  faptul că reușesc să-i ajut. Și oamenii îmi mulțumesc, dar eu le spun: eu te-am ajutat că e jobul meu să te ajut, dar tot mă simt foarte bine. De ce îmi era frică că mă încarc negativ, acum mă încarcă pozitiv.

Părintele Teologos: Să-I mulțumești lui Dumnezeu!

Cât putem rezolva

Ionuț Zota: Da! Revenind la întrebarea, cum văd rezolvarea. La fel, când am plecat din asistență socială că-mi era frică că mă încarcă negativ, era o chestie – cum să rezolv toate lucrurile astea că niciodată nu o să rezolvăm nimic? Nu o să rezolvăm cu prostituția, nu o să rezolvăm cu oamenii străzii. E ca și cum ai goli oceanul cu găleata. Niciodată nu se termină treaba asta. Dar când am revenit în asistență socială și am început să am contact mai mult și cu biserica, mi-am dat seama că rolul asistenței sociale nu este să rezolve acea problemă macro, ci este se mențină un echilibru. Și o persoană dacă salvezi dintr-o sută de cazuri este un câștig mare.

Părintele Teologos: Mare…

Ionuț Zota: Îmi permit, ca să spun despre mine, Părintele Mitropolit când a venit la unul din apartamentele pe care…

Părintele Teologos: Înaltul Teofan?

Ionuț Zota: Da. Apartamentele pe care le avem, le-am renovat ca să găzduim astfel de cazuri. A zis „măi, și o mamă dacă trece pe aici în 10 ani, tot e bine așa”.

Părintele Teologos: Da, așa este.

Ionuț Zota: Nu a fost chiar așa.

Părintele Teologos: A trecut o mamă în 20 de ani… Glumesc…

Ionuț Zota: Dar ne-a dat curaj. Trebuie să arunci multe, multe resurse în joc, dar…

O cameră în plus în inima noastră. Concluzie

Părintele Teologos: Cred că întotdeauna trebuie să avem o cameră pentru unul în plus, totdeauna, totdeauna. Și din punct de vedere material, dar mai ales în inima noastră. Și dacă avem în inima noastră o cameră pentru unul în plus, întotdeauna se rezolvă toate problemele.

De fapt, asta ne învață biserica – ne învață biserica despre celălalt, despre existența celuilalt. Și Hristos asta a venit să facă: să dea o cameră pentru un om în plus. Da… și cred că problema întotdeauna este problema mentală. Dacă reparăm problema mentală adică problema opticii noastre, atunci vom găsi totdeauna cameră pentru celălalt în plus. Și atunci vom fi sănătoși. De ce? Pentru că iubirea este combustibilul existențial al sufletului uman și sufletul uman va fi hrănit – și al tău și al mamelor pe care le ajuți.

Ionuț Zota: Mulțumesc, părinte!

Părintele Teologos: Așa să ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Sumă donație

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altele

Valoare

€

Frecvență donație

O singură dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresă email

Nume titular card

Donați