Cât de repede se pierde etnia de român? – Ioan Aurel Pop …și Sinteza săptămânii

Ascultați un cuvânt scurt și clar al dl. academician Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române în care acesta ne vorbește despre pericolul pierderii identității naționale, mai ales în diaspora, însă nu numai.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și sinteza săptămânii)

Powered by RedCircle

În continuare, citiți și o selecție de citate din articolele publicate în cursul acestei săptămâni pe site-ul nostru „O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte”. Vă încurajăm astfel să reveniți asupra lor pentru o mai bună înțelegere. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat. 

Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite!

Răspândiți dragostea!

Lectură și vizionare plăcută!

Părintele Pimen de la Muntele Athos a revenit la Podcastul lui Septimiu cu tolba plină de povești, sfaturi și pilde de viață și spiritualitate.

– (…) ce crezi că le lipsește tinerilor astăzi cel mai mult? Principala lor boală, problemă?

– Le lipsește duhovnicia, în primul rând. Duhul adică experiența reală a Duhului Sfânt.

– (…) cine e șef trebuie să se roage pentru subalterni foarte mult. Și am descoperit că fără asta rămânem ca un chimval răsunător așa, chiar dacă vorbim lucruri care ni se par nouă extraordinare, zidul e opac, nu produce niciun efect și atunci trebuie să ne smerim și să ne rugăm. Cu siguranță, am văzut practic cum Hristos schimbă de la o zi la alta oamenii, cel puțin când ești tu acolo, nu știu… În rest, Dumnezeu știe, dar e foarte important să intri într-un mediu care e pregătit de Hristos. Chiar părintele inspector ne povestea de cineva care a trecut de la protestantism la ortodoxie și acum e profesor de religie și zicea când intră în clasă zice: „acum intră tu Hristoase și intru și eu după Tine!”.

Cercetați cine deține brevetele pentru aceste vaccinuri COVID, pentru că dacă există un lucru pe care noi ca societate, ca și comunitate, l-am învățat în ultimii trei ani, este că noi trăim într-un sistem în care cei care sunt stimulați financiar de criză, vor căuta întotdeauna să creeze una. Cum ar putea să nu fie vorba de bani? Iar pentru cei care spun că aceste izolări sunt temporare și că sunt sigure și eficiente, vă încurajez să vă uitați în istorie la orice izolare care a avut loc și dacă următorii 3-5 ani au fost atât de grozavi și pașnici. Nu au fost!

(…) este clar că la un moment dat, în seara dinaintea bătăliei, Constantin a avut o viziune. Eusebiu susține că i s-a spus de către Constantin că, în timp ce mărșăluia, a privit spre soare și a văzut o cruce de lumină pe cer deasupra acestuia, împreună cu cuvintele: „În acest semn vei învinge”. Le-a ordonat oamenilor săi să își marcheze scuturile cu primele două litere din numele lui Hristos: Chi-Rho (XP).

Să vedem dacă îngenunchem împreună în fața Stăpânului nostru Hristos. Atunci putem face ceva. Putem pricepe că cineva e pentru noi. Putem face pasul spre căsătorie și avem nădejde că va merge bine. Dacă, însă, vreau să fie din Biserică, să fie creștină, să fiu primul ei bărbat – observăm acest lucru -, și în același timp să fie sex-simbolul generației mele, – nu doar în exterior, ci și la comportament, și la îndrăzneală, cam cum vedem prin filme – atunci nu știm ce ne dorim.

Trebuie să știți fraților, că pentru a fi conducător adevărat peste un imperiu, trebuie ca cineva să fie conducător bun peste o comunitate. Ca să fie cineva conducător bun peste o comunitate, cineva trebuie să știe cum să-și conducă și să-și gestioneze cu dragoste familia. Pentru a reuși cineva să-și gestioneze cu dragoste familia, trebuie să știe să se conducă pe sine și asta se poate realiza numai prin Cruce, numai prin nevoința iubirii față de ceilalți și bineînțeles, prin înăbușirea patimilor, a plăcerilor păcătoase.

Toți cei care au fugit de crucea cea ușoară adică de necazul cel ușor, mai mult s-au încărcat cu crucile mai grele pentru că după o plăcere mare, după un păcat mare vine o durere și mai mare, conform cu legea duhovnicească.

Îmi aduc aminte că, mai demult, îmi dăduse un copil un pomelnic pentru sănătate, spunându-mi să-l pomenesc. Și l-am întrebat: „Cine este scris acolo? Tatăl tău?” „Nu, prietenul din cauza căruia sunt aici.” Nu știu dacă vom ajunge vreodată la această lărgime a inimii, să ne rugăm pentru cei care ne bagă la închisoare.

E o iluzie să aștept mereu din exterior o validare. Astăzi poate fi această întâmplare cu femeia mea, mâine cu șeful meu, poimâine o pandemie, apoi un război, apoi poate fi altceva. Acestea nu se vor termina niciodată. Niciodată! Cine așteaptă liniștea exterioară, ca să i se împăciuiască inima, nu o va face niciodată. Pentru că este dependent și nu a priceput-o. Are dependențe, frici, neliniști. Toate sunt lipite de el. Și vezi creștini cărora încontinuu le este frică: „Uite războiul acolo, pandemia aici! Ne vor face așa și pe dincolo!” Frică, teamă, tulburare! Nu pot afla pacea, nu se pot liniști: „Vezi acolo! Ce ne vor face!” Așa nu te vei liniști. De ce? Pentru că acest lucru nu are sfârșit. Nu ai priceput că aceste lucruri nu au sfârșit? Așa a fost această lume!

Vedeți, noi, creștinii avem cele mai puternice două arme pe care ceilalți nu le au, Sfânta Cruce și Maica Domnului! De aceea e bine să nu fie creștin care să nu aibă Sfânta Cruce la gât! Sau când plecăm de acasă să ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci și să cerem ajutorul lui Dumnezeu!

(…) cea mai nedetectabilă ispită, (viața ușoară) vine din faptul că trăim într-o lume în care totul a devenit ușor, imediat accesibil și instantaneu disponibil la cerere. Rezultatul regretabil este că nu mai există loc pentru efort personal, nu mai este nevoie de sacrificiu, nu mai este loc pentru răbdare și perseverență, nu mai este nevoie de renunțare la sine, ci doar de anxietate, distracție și neliniște. Acum, vedeți că cele mai mari ispite sunt propriile noastre patimi.

”Prima înghițitură din paharul științelor naturale te va transforma într-un ateu, dar pe fundul paharului te așteaptă Dumnezeu”.

Urmăriți un reportaj halucinant în care un bărbat solid care se consideră femeie transgender joacă rugby feminin unde datorită masei musculare și osoase net superioare ca bărbat rănește femeile din echipa adversă, dincolo de faptul că conferă un avantaj nemeritat echipei în care joacă. Vedeți ce se întâmplă în clipa în care un reporter încearcă să ceară explicații.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!