Slujirea din închisori – Arhim. Efrem Panaousis

Ascultați un foarte frumos cuvânt al arhim. Efrem Panaousis despre ce lucruri surprinzătoare din punct de vedere duhovnicesc putem întâlni în închisori.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Închisorile reprezintă o lume minunată. Când mergem în vizită acolo, de multe ori… Tinerii care sunt acolo… Vizităm de obicei închisoarea din Eleonas, unde e o comunitate de tineri închiși, care plătesc pedeapsa prin izolare implicarea lor în diferite lucruri, și cu droguri. În acel loc există copii și tineri.

– Mai demult aveam în mintea noastră niște tipare, noi, oamenii buni din Biserică. Și spunem: „Aceștia au făcut închisoare. Și cine a fost la închisoare? O fi vreunul cu tatuaje, poate că îi lipsește vreun dinte, poate că e vreun șmecher, etc.” Așa gândim. Observăm asta și la știri, când ni se prezintă hoți. Însă, în închisori nu sunt astfel de oameni. Nu știu dacă conștientizați, însă sunt oameni normali. În închisori sunt oameni chiar foarte normali. Ei nu se arată a fi oameni cu probleme. Dacă nu i-ai fi văzut acolo, nu ai fi priceput că-și plătesc pedeapsa. Și ne aflăm acolo pentru puțin timp cu ei. Îi vezi că respiră greu, de obicei au probleme respiratorii. Din cauza drogurilor pe care le inhalează, s-au distrus total. Închisorile i-au terminat. Mulți dintre ei sunt oameni distruși, provin din familii dezorganizate. Nu-i mai așteaptă nimeni înapoi. Nimeni nu i-a așteptat niciodată, pentru că nu au avut pe nimeni.

Îmi aduc aminte că odată întâlnisem în Avlona un țigănuș, pe Asimaki… Acolo funcționează o școală bună și el mergea în clasa I, însă era mare. Și l-am întrebat: „Asimaki, în ce clasă ești?” „În clasa întâia.” Și am râs. M-a întrebat: „De ce râzi, părinte?” „Mi s-a părut ciudat să mergi în clasa întâia, atât de mare!” Și Asimaki m-a smerit – pentru că și noi trebuie să fim puși la punct – „Ia, spune-mi Părinte, dacă mama ta nu te-ar fi trezit să mergi la școală, ai fi terminat-o vreodată?” Și am înțeles de ce Asimaki nu terminase școala, pentru că nu avea mamă ca să-l trezească să meargă la școală.

De fiecare dată când deschidem gura să vorbim despre ei, trebuie să știm ce am primit noi în dar. Foarte posibil că era darul lor și l-am primit noi, însă nu știm încă să ne folosim de darul primit. Sunt, așadar, oameni normali, cu foarte multe probleme din viața de zi cu zi. Se luptă și ei cum pot. Ne străduim și noi prin anumite activități – poate că se aude ca un clișeu – să-i îndemnăm să se iubească pe sine. Se aude cam ciudat, da!

Mai presus de toate, eu observ de multe ori metode din Pateric care se pot aplica foarte bine acestor oameni. Știți, vechii Părinți, atunci când nu aveau treabă, cărau pietre dintr-o parte într-alta. De multe ori acești tineri, ca noi toți – eu mă folosesc de multe ori de ei – ca să facem ceva, spunem: „Am făcut asta, și ce s-a întâmplat?!” Văd anumiți tineri melancolici, depresivi, care mătură o curte și spun: „Am făcut treaba asta, și?” “Măi, copile, când începi să o faci, e greu la început. Până se încălzește uleiul în motoare – cum spunea Sf. Paisie – îți va lua puțin timp. Însă fii statornic, și încet-încet încearcă să te pui într-o rânduială constantă, și fără să îți dai seama încet-încet vei ieși într-un luminiș. Și, când ajungi acolo, lucrurile merg de la sine.”

Să știți că acest lucru funcționează. Am observat asta la copiii cu probleme și la copiii care se află în închisoare, care-și petrec nopțile fără sfârșit [având insomnii] și se gândesc la toate. E vorba de copiii închiși înăuntru, dar și de cei aflați în „libertate”, însă ca într-o închisoare. Cred că e foarte important să înțeleagă că trebuie să facă ceva, să se ocupe cu ceva, chiar dacă nu-și găsesc motivația. Apucă-te de ceva și vei găsi pe parcurs motivația. Cred că așa trebuie procedat. Și noi ne folosim de ei, sunt tineri care….

Îmi aduc aminte că, mai demult, îmi dăduse un copil un pomelnic pentru sănătate, spunându-mi să-l pomenesc. Și l-am întrebat: „Cine este scris acolo? Tatăl tău?” „Nu, prietenul din cauza căruia sunt aici.” Nu știu dacă vom ajunge vreodată la această lărgime a inimii, să ne rugăm pentru cei care ne bagă la închisoare.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!