Întrebări și răspunsuri despre: dragoste, sentimentalism, sfințenie, har, fericire…
24 septembrie 2023
Iuda și ce înseamnă să fii posedat de diavol – Pr. Stephen de Young
25 septembrie 2023
Ascultați un foarte interesant dialog cu Lucian Apopei, directorul de comunicare al Arhiepiscopiei Iașilor, despre problemele tinerilor legate de online, depresie, cunoaștere și sensul vieții.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu Lucian Apopei pe care deja îl cunoașteți și eu îl iubesc foarte mult. Este director de comunicare la Arhiepiscopia Iașilor și l-am rugat să facem un podcast, o discuție, de fapt, pe tema problemelor tinerilor. Bineînțeles că el o să vorbească din punctul lui de vedere, de pe poziția lui – de pe poziția directorului de comunicare și eu o să încerc să vorbesc despre de pe poziția mea așa mai de urs athonit. Și din cauza asta el o să vorbească mai mult, eu o să-i pun niște întrebări.
Trebuie să știți, fraților, că întrebările nu o să fie retorice, ci efectiv aș dori să aflu care sunt problemele tinerilor pentru că la ora asta ei sunt… întotdeauna au fost ei viitorul, dar astăzi parcă mai mult ca oricând nădejdea noastră este în ei. Ca să nu mă lungesc că știu că n-aveți răbdare, din păcate, și asta e una din marile probleme ale tinerilor…
Prima problemă: a trăi superficial
Efectiv, spune, Lucian, care sunt problemele tinerilor? Începe cu care vrei tu – cauze, simptome, efecte și terapeutică dacă…
Lucian Apopei: Da, în primul rând trebuie să spun că mă bucur foarte mult că sunt aici împreună cu dumneavoastră și am stat și am cugetat de unde această bucurie. O fi distanța care ne separă, poate sau timpul îndelungat de la ultima regăsire, dar cred că ține mai mult de o trăire profundă, o trăire profundă și atunci când trăiești profund sigur că altfel frămânți această trăire și altfel o și transmiți. Și dacă vorbim despre tineri astăzi, cred că asta ar fi una din problemele lor: faptul că societatea de astăzi ne îndeamnă să nu mai trăim profund și să trăim superficial. Văd că se vorbește de inteligența artificială – cred că e inteligența superficială.
Părintele Teologos: Da, da…
Lucian Apopei: Trăim numai așa la suprafață și încercăm să colportăm așa niște idei, să le asamblăm cumva ca la IKEA, știți, și facem un soi de dulap din din viața noastră…
Părintele Teologos: Ca la IKEA, da…
Lucian Apopei: Ca la IKEA, chiar dacă la final ne mai rămân câteva șuruburi, câteva piese și mă rog, sperăm să reziste acea construcție pe care noi o numim viață. Cred că asta ar fi una din problemele care acum în primă fază îmi vin în minte – aceea a superficialității.
Părintele Teologos: Da…
Lucian Apopei: De ce să lăsăm durerea să ajungă profund în noi, când putem să lăsăm bucuria și să o trăim într-adevăr? Și atunci când trăim bucuria, altfel o și transmitem. Ori transmițând-o, e și ăsta un mod de comunicare, cu asta mă ocup… De multe ori scrie în fișa postului cum să fac să transmit, să comunic. Cred că cel mai bun mod de a transmite e acela de a fi tu însuți așa cum ești și a nu transmite ceva luat, cum spuneam colportaj, de aici și pus dincolo.
Părintele Teologos: Un prefabricat.
Importanța modelelor pentru tineri. Sfânta Parascheva de la Iași
Lucian Apopei: Exact, de-asta foarte important e să fim noi înșine modele pentru tineri și nu numai. Ori slavă Domnului în biserică avem atâtea și atâtea modele! În primul rând, Mântuitorul Hristos și Sfânta Scriptură – îi îndemn pe tineri să o citească. Nu dealtfel e cartea vieții, pentru că ea este inspirată de bunul Dumnezeu. Avem apoi sfinții, iar la Iași noi ne bucurăm de Sfânta Paraschiva, o sfântă tânără.
Părintele Teologos: Da, adevărat.
Lucian Apopei: Istoria istoria vieții ei ne spune că a trecut la cele veșnice la o vârstă foarte fragedă. Ea în puțini ani pe care i-a trăit pe acest pământ, iată, a reușit să se apropie de bunul Dumnezeu și să fie model pentru atâtea și atâtea generații. Încât, în curând, se împlinesc 1000 de ani de la trecerea la cele veșnice și noi observăm la Iași de câtă evlavie se bucură atât din partea tinerilor – pentru că noi vorbim astăzi despre tineri – dar nu numai.
La Iași este un pelerinaj continuu. Nu este doar în octombrie. Este un pelerinaj continuu încât pot să spun, sunt îndreptățit să spun că nu este secundă la racla Cuvioasei Parascheva în care să nu fie cineva să se închine. De dimineață de când se deschide catedrala până seara când, cu greu uneori, se închide catedrala. La ora 9:00 așa cum este programul, tot mai vine câte unul, câte o familie, câte un cuplu și „stați, că intrăm și noi, vă rugăm!” Și stau părinții de acolo și așteaptă să se închine, astfel încât slavă Domnului avem modele!
Avem modele și în viața de zi cu zi. Tot am făcut referire la pelerinaj, să știți că sunt foarte mulți tineri care se oferă voluntar pentru a ne sprijini în organizarea hramului, dar și în organizarea diverselor activități care sunt la catedrală. Chiar la hramul de anul trecut cred că au fost aproximativ 500 de tineri. Voluntari, da.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Lucian Apopei: Noi ne-am bucurat că nu au fost doar tineri. Au fost și oameni care și-au luat concediu de la serviciu o săptămână de zile ca să vină…
Părintele Teologos: Serios? Special pentru asta?
Lucian Apopei: Da, ca să fie aproape de sfânta. De sfânta și de pelerinii ei. Cu diverse îndeletnicire acolo – cu un ceai pentru pelerini noaptea că seara, toamna, e destul de rece și deși e toamnă, Iașul la noi în tinerește. Deci Iașul toamna întinerește…
Părintele Teologos: Ce frumos!
A doua problemă a tinerilor: blazarea și lipsa curajului
Lucian Apopei: Întinerește atât prin studenții care vin la la facultate, Iașul fiind oraș universitar, dar întinerește și prin florile pe care pelerinii le aduc, încât e așa o… îmi permit să spun, fiind și tema acum în discuție, e o vibrație de tinerețe. De altfel, foarte frumos și Părintele Patriarh Daniel spunea că nu există oameni tineri și oameni bătrâni, ci tineri de diferite vârste. Și slavă Domnului, avem exemple în sensul ăsta că vedem persoane mai vârstnice asupra cărora ne aplecăm mai mult, fiind anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice în Patriarhia Română, dar vedem ce suflet tânăr au, ce plini de viață sunt.
Și uneori, ne uităm și observăm, din păcate, cum tinerii sunt în mai multe sau în mai puține cazuri, puțin blazați.
Părintele Teologos: Da…
Lucian Apopei: Puțin amorțiți, timorați. Am fost invitat la mai multe conferințe de-ale tinerilor și m-am văzut pus în situația de a vorbi, de a vorbi, de a vorbi și nu simțeam o… nu-i spun deranj, poate asta era percepția lor, o atacare a problemei – întrebări, curiozități.Încât contează și când iei pulsul oamenilor. Te uiți sigur, cum ne uităm unul în ochii celuilalt, ne uitam în ochii tinerilor, dar…
Părintele Teologos: Nu exista entuziasm, cred. Entuziasm… sau lipsă de interes, dar nu o lipsă de interes relativ la persoana ta…
Lucian Apopei: Interes există pentru că prezența era, ei au venit.
Părintele Teologos: Da.
Lucian Apopei: Cred că e vorba de curaj.
Părintele Teologos: Da, da, asta vreau să spun. Deci nu o lipsă de interes pentru tine pentru că ei au venit acolo, ci o lipsă de interes pentru viață. Adică o băltire existențială, cred că asta. Tinerii sau scandalizat de foarte multe lucruri, foarte multe ipocrizii pentru că socotesc că tinerii au un foarte acuz simț al dragostei, al dreptății și asta poate să fie înșelat de către acele exemple care sunt din afara Bisericii, uneori chiar și din Biserică, dar în principal, din afara Bisericii. Și din cauza asta tinerii într-adevăr cred că devin blazați și nu mai au curaj să iubească pentru că sunt înconjurați de o mare în care lipsește dragostea, o mare a urii. Vorbim, bineînțeles, de ceea ce se întâmplă în afara Bisericii. Și când mă refer în afara Bisericii, mă refer inclusiv la toată media la care ei sunt expuși, la toate ecranele la care sunt expuși. Cred că de acolo vine una din marile problemele ale tinerilor.
Lucian Apopei: De aceea, noi încercăm să-i încurajăm să îndrăznească.
Părintele Teologos: Da, da, da, sigur, neapărat!
Lucian Apopei: Căci al lor este viitorul, nu?
Părintele Teologos: Așa este.
Lucian Apopei: Atunci când privim spre trecut, trebuie să privim cu compasiune. Atunci când ne gândim la prezent, trebuie să punem în aplicare să iubim, iar atunci când avem în vedere viitorul, îl avem deschis cu toate orizonturile pe care bunul Dumnezeu ni le deschide.
Altă problemă majoră: depresia. Și un exemplu din literatură
Vorbeam și de depresie. Dacă cădem în această depresie și ne gândim că viața – Doamne ferește! – nu mai are sens, știi ce? Cu atât mai bine, dă-i tu un sens, dă-i tu un sens vieții!
Părintele Teologos: Exact. Deci omul, persoana, Dumnezeu și omul dă sens vieții.
Lucian Apopei: Da și mi-a plăcut foarte mult o întâmplare din „Alchimistul” de Paulo Coelho, cred. Tânărul care căuta fericirea și bogăția în viață ajunge la un maestru învățat, un palat imens, plin de bogăție și îl întreabă acest tânăr: „cum să fac să găsesc fericirea?” La care maestrul îi dă o lingură și toarnă niște ulei în lingură și spune „fă un tur al castelului și al bogățiilor de aici și ai grijă de ulei și vino la mine înapoi!” Tânărul pleacă, merge încet-încet să aibă grijă de ulei și ajunge la maestru. Maestrul îl întreabă: „ce ai văzut?” „Păi, n-am văzut nimic că am avut grijă de ulei.” „Păi, cum și în viață tu cum vrei să găsești fericirea, dacă tu nu te uiți? Mergi și vezi bogățiile care sunt aici!” Pleacă el cu lingura de ulei și sigur că se uită. Când ajunge nu mai avea nimic în lingură. „Unde e uleiul?” „Păi, m-am uitat la bogățiile care erau aici și n-am…” Eh, asta înseamnă fericirea, asta înseamnă să cauți: să vezi tot ce e în jurul tău – și ăsta este un îndemn pentru tineri: să vezi ce bucurii îți oferă bunul Dumnezeu, dar totodată să nu-ți pierzi…
Părintele Teologos: Uleiul, da, din candelă ca și fecioarele nebune.
Lucian Apopei: Sufletul tău, să fii atent la cele ale tale cu care te-a înzestrat bunul Dumnezeu.
Biserica este locul vindecării sufletești
Părintele Teologos: Așa este și cred că aceasta numai în Biserică se poate realiza pentru că în afara Bisericii, văd că există o lume a extremelor: sau tânărul devine total interiorizat, singur, mahmur sau devine, din păcate, astăzi este din ce în ce mai rar acest fenomen, un total exuberant și uită de sine și ajunge în cealaltă extremă.
Lucian Apopei: Îmi aduc aminte de „Frații Karamazov” că tot fac recurs la lectură pe care trebuie s-o încurajăm.
Părintele Teologos: Neapărat. Tineri, să citiți! Continuă!
Lucian Apopei: Da, Alioșa spune că nu voi umbla niciodată cu jumătăți de măsură în căutarea fericirii și a nemuririi.
Părintele Teologos: Dar din păcate, tinerii nu știu că această fericire se găsește în perfecțiunea lui Hristos. Cred că tinerii de astăzi – și aș dori tare mult să greșesc și aș dori tare mult să mă corectezi – cred că tinerii de astăzi, în general vorbind, socotesc Biserica retrogradă, ca ceva depășit, ca ceva înghețat cumva.
Lucian Apopei: Când vorbim despre aspectul ăsta, trebuie să ținem cont că nu putem ignora cele din trecut, privind absurd doar spre viitor. Cred că am mai făcut comparația asta. Asta este o atitudine animalică. Noi avem darul acesta de la bunul Dumnezeu de a ține minte, de a avea memorie și de a gândi…
Părintele Teologos: Și de a învăța…
Lucian Apopei: Și de a învăța de la părinții noștri. Or tăind această legătură cu trecutul, suntem ca o corabie așa care merge fără…
Părintele Teologos: O frunză bătută de vânt.
Apelul la exemplele din istorie
Lucian Apopei: Exact. Și de ce făceam comparația cu regnul animal, cu animalele? Un animal, un tigru când se naște, el învață de la fiecare generație să fie tigru. Noi – slavă Domnului! – avem moștenirea aceasta de la înaintașii noștri, toate descoperirile, că suntem așa fascinați de știință. Le avem. Sigur că le putem dezvolta. Sunt greșelile care au fost în trecut, avem șansă să le îndreptăm. Deci e această conexiune înlănțuită în trecut și viitor. Or acuzând în sensul ăsta că e retrogradă și… Eu cred că Biserica este foarte înnoitoare.
Părintele Teologos: Evident. Esențial înnoitoare.
Altă problemă a tinerilor: viața în online
Lucian Apopei: Ce e înnoitor în ziua de astăzi și bun când ne uităm la atâta risipire în online? Această comunicare de fapt nu creează comuniune.
Părintele Teologos: Da.
Lucian Apopei: Aproapele nostru pe care Mântuitorul Hristos ne îndeamnă să-l iubim, el devine în online de multe ori departele nostru. Așa cum foarte frumos spunea Constantin Noica în vremea că nu era internet. Deci vorbea foarte interesant. Am găsit zilele trecute într-o carte „Eseuri de duminică”, amăgirea aceasta că viteza ne apropie unii de alții. Nu este chiar așa. Viteza are mai mult darul de a rupe rădăcini, de a dezrădăcina. Având impresia că astăzi ești la Londra și, prin viteză, ajungi mai repede la New York, posibil să-ți uiți rădăcinile, să uiți de unde ai plecat și să spui, așa cum ați spus că iată, înaintașii noștri sau păstrătorii acestui tezaur al înaintașilor noștri sunt retrograzi. Ceea ce nu e întocmai adevărat.
Internetul care credem noi că ne creează așa niște punți, cred că cuvântul mai potrivit e faptul că ne leagă. Creează acea dependență, acea amăgire în care noi fiind credem că suntem, dar de fapt, nu prea suntem că e acea zonă a virtualului care ne decompresează, să spun, existența noastră…
Părintele Teologos: Ne atomizează, adică ne sparge în niște indivizi singuri.
Lucian Apopei: Și trecem dintr-un creștinism dintr-acesta pe care ni-l imaginăm noi într-un fel de clicktinism – am auzit o comparație foarte interesantă din limba engleză de la „christianity” la „clicktianity”. Adică viața noastră nu-și urmează un parcurs al ei firesc, ci merge din click în click cine știe unde…
Omul nu poate trăi fără să aibă un sens
Părintele Teologos: Știm unde. Fără sens. Fără sens pentru că netul nu are sens, asta este principala problemă în cazul…
Lucian Apopei: Și problema aceasta pe care o ridicați e într-adevăr o mare problemă, pentru că marii filozofi… Adler care vorbea despre nevoia de putere sau nevoia de plăcere. Ele sunt într-adevăr niște nevoi ale omului, dar nu sunt nevoi fundamentale. Nevoia de sens despre care spuneți e într-adevăr nevoia de bază a omului. Pentru că tineri fiind, trece timpul, noi alergăm după plăcere, după putere…, dar ajungem la o anumită vârstă și vine momentul ăla în care ne punem sincer întrebarea noi cu noi înșine „care a fost sensul?” „S-a meritat sau nu s-a meritat?”
Părintele Teologos: Și ne dăm seama că toate aceste lucruri sunt finite, pe când omul este o persoană infinită și deci niciun lucru finit nu poate să-i satisfacă setea de finit a omului fără numai bunul Dumnezeu.
Lucian Apopei: Și ajungem în marginea aceea care ne punem întrebarea ca Blaise Pascal, acel pariu: s-a meritat sau nu s-a meritat? am pariat bine sau nu am pariat bine?
Părintele Teologos: Și asta este nesiguranța omului singur, nesiguranța omului departe de Dumnezeu. Pentru că dacă cineva L-ar fi întrebat pe Dumnezeu „Doamne, am pariat bine sau ce să pariez?” Cred că asta trebuia. Deci omul în clipa în care i se oferă un pariu trebuie să-L întrebe pe Dumnezeu cel atotștiitor „Doamne, ce pariez?” Și zice Dumnezeu: „pariază pe aia.” Și atunci, omul pariază pe lucruri respectiv și va fi liniștit. Dumnezeu îi dă siguranța atotștiinței, cred. Din păcate, astăzi, oamenii fiind departe de Dumnezeu și tinerii fiind departe de Dumnezeu nu mai au această siguranță pentru că uită oarecum de Dumnezeu și Îl pun pe Dumnezeu undeva în marginea existenței lor.
Lucian Apopei: Cred că aici ar trebui să ne uităm și la noi.
Părintele Teologos: Evident.
Lucian Apopei: Cei din Biserică, noi care vremelnic ocupăm o oarecare funcție…
Părintele Teologos: Noi, fariseii… Da…
Atitudinea părintească
Lucian Apopei: Da… și să vedem unde se greșește. În mod deosebit, fiind tema discuție în privința tinerilor, cred că deseori uităm de atitudinea aceasta de părinte și părintească și îmi vine în minte acum pilda fiului risipitor sau a părintelui risipitor de iubire față de fiii săi. Atitudinea aceasta de a împrăștia dragoste, de a-i primi atât pe fiul care își ia soarta în mâini și pleacă, se îndepărtează de biserică, dar și a fiului care rămâne în biserică, dar atenție? El este în casă, dar nu de fiecare dată se simte acasă. Și atunci trebuie luat ca exemplu părintele din scriptură și împrăștiată iubirea aceasta cu atitudine părintească, cu smerenie – părintele a ieșit și înaintea fiului risipitor și înaintea fiului celui mare, nu a rămas pe canapea și n-a zis „să vină la mine că eu nu ies… s-a supărat, să fie sănătos, lasă că o să vină el”. Nu!
A ieșit. Cred că și noi trebuie să ieșim între tineri. Iată, și așa prin mediul online chiar dacă nu ne place chiar întru-totul, chiar dacă riscăm să ne risipim, dar cred că trebuie să o facem că astea sunt zilele.
Părintele Teologos: Așa este și cred că trebuie să îi înțelegem pe tineri, adică nu trebuie să ne separăm de ei și să dăm porunci din fotoliu. Spunea cineva… de fapt, era generalul Patton comandantul suprem al armatei americane din cel de-al doilea război mondial din Europa, armatei care a luptat în Europa și a spus: „m-am săturat de atâția generali de fotoliu, care gândesc războaie ca tinerii să moară prin ele”. Deci eu cred că trebuie să ne apropiem de tineri, trebuie să le înțelegem problemele, să ne luptăm dimpreună cu ei nu contra lor! Împreună cu ei pentru a le rezolva problema și pentru asta trebuie dat puțin timp ca să înțelegem care este problema lui. Bun, este dependent de celular, ascultă o anumită muzică… Nu trebuie să-i băgăm cizma în față că nu e bună muzică. Ia, să ascultăm și noi puțin muzica respectivă. De ce ascultă muzica respectivă? De ce este pe dependent de celular?
Și dacă intrăm în țelul lor, îi în-țel-egem, atunci cred că problemele au o altă dimensiune, au soluție și nu se rupe legătura dragostei dintre noi și ei. Deci totdeauna trebuie să fim noi dimpreună cu ei împotriva problemei, nu noi împotriva lor cu problemele lor sau noi cu problemele noastre împotriva lor.
A fi
Lucian Apopei: Ați spus un cuvânt foarte mare acesta: să fim. Da, e foarte important ceea ce ziceam și la început, să fim între ei, să existăm și fiind și aici în Muntele Athos și îmi aduc aminte de un cuvânt foarte frumos. Iertare că nu mai țin minte al cărui sfânt! Spunea să ne comportăm în lume, între tineri, ca și cum dacă într-o zi Evanghelia s-ar pierde, ea să poată fi rescrisă prin comportamentul nostru.
Părintele Teologos: Sfântul Siluan. Da și mai ales, cred că este esențial să spunem adevărul tot timpul. Tot timpul trebuie să spunem adevărul pentru că tânărul cred că își dă seama foarte bine de falsitatea noastră, de fariseism. Eu țin minte, apropo să povestesc o întâmplare. Iartă-mă! Foarte personală și foarte pe scurt.
O situație cu un copil
Am căpătat foarte mult har la un moment dat, întâi de toate evident că tradiția poporului – și așa trebuie să fie – este ca cei tineri, copiii trebuie să tacă când sunt cei mari și cei mari vorbesc discuții. Dar pentru că tinerii de astăzi sunt atât de traumatizați. Eu întotdeauna când vin oameni mai în vârstă și îi văd pe copii că într-adevăr că sunt blazați și așa mai departe, eu le spun la copii: „voi întrebați! dacă aveți o întrebare, îi fac pe toți ăștia – și le zic așa ca să fiu protectiv față de ei – îi fac pe toți ăștia să tacă și voi întrebați„.
Și foarte greu se desfac, foarte greu se deschid. Și pun oamenii întrebări și la un moment dat, unul din tineri, am văzut că era așa foarte tânăr. Și-a ridicat privirea că vrea să întrebe ceva, dar era foarte rușinos. Și le-am zis la toți ceilalți „stop, acuma… ce dorești să întrebi?” Și el așa foarte sfios, mi-a zis „părinte, ce fac pisicile noaptea?” Și eu în clipă respectivă zic: „Maica lui Dumnezeu ce răspund acuma?” Și atunci am spus adevărul că Adevărul e Hristos și i-am spus „nu știu. Ăsta este adevărul meu că nu știu ce fac pisicile noaptea, nu știu ce fac foarte probabil că dorm sau nu știu.
A apreciat enorm răspunsul ăsta. S-a blocat puțin pentru că el mă vedea un fel de… știi că apare ispita asta în biserică, dacă e cineva așa oarecum cunoscut, el trebuie să fie un fel de guru care le știe pe toate. Dar în clipa în care i-am spus că nu știu, s-a blocat puțin și după aceea, a apreciat foarte mult și s-a deschis și a început să-mi pună și alte întrebări.
Deci cred că dacă suntem sinceri cu tinerii și în această sinceritate includem și faptul „nu știu sau du-te și întreabă pe duhovnicul cutare sau pe celălalt” – asta ajută foarte mult decât să peticim un răspuns care poate să fie și fals.
„Dacă toate pisicile din lume ar dispărea”
Lucian Apopei: Două observații la povestea dumneavoastră. Ultima carte pe care am citit-o înainte să vin încoace, așa a rânduit bunul Dumnezeu, a avut titlul „Dacă toate pisicile din lume ar dispărea”. Da, o poveste destul de emoționantă. Întâmplător mi-a căzut în mână o astfel de carte.
Părintele Teologos: Nu este întâmplare…
Lucian Apopei: Da, așa este.
Părintele Teologos: Despre ce e vorba?
Lucian Apopei: Un tânăr care doar la 20 și ceva de ani, poate 30 și ceva de ani, dar oricum foarte tânăr, necăsătorit încă este anunțat de medic că este foarte bolnav și mai are foarte puțin de trăit – cam o săptămână. Atunci, în situația în care intră el în disperare, i se arată diavolul și-i propune un târg: să fie de acord să dispară un lucru din lume ca lui să i se mai prelungească viața cu o zi.
În prima zi, el acceptă să dispară telefoanele. Că diavolul vede că e atașat de… Dispar toate telefoanele din lume. Moment în care începe să își dea seama că nu mai poate lua legătura cu prietena lui, cu tatăl lui cu care el nu mai vorbise de ani de zile, nu mai păstra legătura.
A doua zi, diavolului îi propune să dispară filmele. Iarăși, o pasiune de-a lui. Prietena lui lucra la un cinematograf și era serviciul ei. Ce avea să facă? Acceptă și acest… până ajunge la la pisici, el avea și o pisică. Și în momentul acela își dă seama – bine, ținând cont și de istoria de viață a acelei pisici care l-a ajutat foarte mult. A fost cea care i-a ținut lui de urât și mama lui care fusese bolnavă multă vreme, a primit o oarecare mângâiere de la pisică, a avut-o alături și a îngrijit-o de mic, a găsit o părăsită undeva în ploaie și cumva s-a creat acolo conexiune. Și atunci, personajul nostru își dă seama de egoismul de care fusese prins în toată viața lui, nu doar în aceste ultime zile. Căci pe el nu-l interesa, mai ales cu preponderență în ultimele zile nu-l interesa ce se întâmpla în lume, doar să mai câștige el o zi. Și atunci renunță la acest pact și cartea se termină brusc. Poate a dat bunul lui Dumnezeu și a mai trăit.
Tinerii și cunoașterea
Și un alt aspect este cel legat de cunoaștere că spuneați de cunoaștere, de tineri care vor să afle… Aș atrage un pic atenția aici că cunoașterea se poate foarte ușor transforma în această infodemie de care cu toții suntem asaltați și avem impresia că știm.
Părintele Teologos: Cunoașterea luciferică. Continuă.
Lucian Apopei: Nu e chiar așa, într-adevăr și aș face un balans așa între cunoașterea pe internet unde toate vin de-a valma și cunoașterea prin lecturarea unei cărți. Și mi-a plăcut foarte mult o comparație legată de acest aspect. Cum e să să te dezvolți mental și spiritual citind o carte și cum este să faci acest lucru pe internet?
Și cineva făcea o comparație și spunea că e ca și cum ai umple o cadă, citind o carte e ca și cum ai da drumul la un singur robinet, controlezi apa, vezi e fierbinte, e prea rece, curge prea repede, prea încet, ai posibilitatea să ajustezi și mergi într-un anumit curs firesc așa cum tu ți-l cântărești. Pe când cunoașterea dobândită prin internet este ca și cum ai da drumul la vreo 10,15 robinete – unul hârâie, unul cârâie, unul picură, altul curge cu apă murdară, altul cu apă curată, altul cu presiune prea mare…. și e o întreagă nebunie acolo. Probabil, vei avea o cadă plină la un moment dat, dar nu știi ce e acolo.
Părintele Teologos: Și se face haos pe jos și toate astea. Da.
Lucian Apopei: Și nu știu câtă bucurie ai după ce stai pe internet și ești zombi după o oră sau după o oră de lecturat o carte. Fie ea și o carte proastă, fie și o carte proastă. La sfârșit, ai ocazia asta să tragi o concluzie, să fii critic să îți pui mintea la contribuție, să gândești cu mintea ta. Și tânăr fiind, aș atrage atenția încă asupra unui aspect: contează foarte mult să gândești cu mintea ta, în sensul de a nu gândi ca într-un banc de pești, în care e foarte greu. Zice că libertatea există, dar oamenii nu sunt liberi, omul este liber.
Și mi-a plăcut foarte mult la Blaise Pascal trimiterea aceasta – ne trimitea pe fiecare în mulțimea care îl acuza pe Mântuitorul Hristos la răstignire. Noi ce-am fi făcut? Amestecați în mulțime, probabil și noi am fi făcut la fel.
Părintele Teologos: Așa este.
Lucian Apopei: Luați separat și duși undeva în colțul nostru, în mintea noastră, sigur că ne e greu să acceptăm că am fi făcut la fel, dar acolo în mulțime, ca un banc de pești unde toți se duc așa luați de…
Părintele Teologos: Efectul de turmă…
Lucian Apopei: Exact. Strigăm și noi împotriva Mântuitorului. De aceea, e bine de multe ori să ne retragem, să punem gând la rugăciune la Mântuitorul Hristos, la Maica Domnului și să vedem încotro merge viața.
Sensul și alegerea cea adevărată
Și apropo de pești că e și conviețuirea asta în care putem foarte ușor să invidiem pe unul, pe altul. Aruncă cineva o nadă la pești, să îmbulzesc peștii toți, iar pescarul nostru îi prinde cu plasa – cât mai mulți.
Cei din afară se uită la cei din plasă și zic „uau, ce fain e, ei au ce mânca acolo în plasă, e bine!” La care cei din plasă se uită la cei dinafară și zic: „a, ce fain e, ăia-s liberi acolo, ce le pasă!”.
Părintele Teologos: Da, Marele închizitor. Sau libertatea sau plăcerea – una din două.
Lucian Apopei: Nevoia de sens. Aș miza foarte mult pe nevoia de sens pentru că mai devreme să mai târziu o să ajungem să ne punem problema asta și atunci, lumea în care credem devine încetul cu încetul lumea în care trăim.
Părintele Teologos: Așa este. Și eu cred că numai Hristos, numai Dumnezeu, numai perfecțiunea și veșnicia și persoana poate să ne dea un sens adevărat.
Lucian Apopei: Așa este.
Părintele Teologos: Să ne ajute bunul Dumnezeu!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Vreti sa stiti problemele tinerilor? Problemele tinerilor sunt in primul rand pastorii care mint si fura. Vorbim despre modele, dar cum stim cine e de urmat cand vedem ca mai marii sunt patrunsi de lacomie si minciuna. Normal ca te apuca depresia..Urmariti reportajul “Marele Alb”, “Dumnezeul achizitiilor” de pe recorder.
Ma iertati, Doamne ajuta!