Familie, ecumenism, diaspora – p. Teologos

Urmăriți o discuție caldă și foarte interesantă în care trei grupuri de pelerini – din Chicago, Zurich și un grup de la Frăția Ortodoxă din România – pun întrebări legate de cotidianul duhovnicesc în care trăiesc, întrebări legate de viața de familie, de ecumenism și de problemele specifice din diaspora ortodoxă.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere

Părintele Teologos: Dragii noștri, suntem cu trei grupuri aici, cel puțin trei grupuri, dacă nu mai multe. În orice caz, un grup din Elveția, Zurich, un grup din Chicago, nu sunt gangsteri sper, români ortodocși din Chicago și un grup de la Frăția Ortodoxă din România. Pe calea asta foarte pe scurt îi mulțumim foarte mult lui Dan Grăjdeanu și nu numai,  tuturor celor care îi trimit pe băieții de la Frăția Ortodoxă și, în principal, băieților care vin la noi ca să ne ajute. Ei vin în fiecare an în Sfântul Munte și ajută diferite locașuri duhovnicești din Sfântul Munte, diferite așezăminte monahale. Ajută cu lucrul mâinilor lor în principal, și după aceea și cu diferite ajutoare pentru diferitele chilii și pentru diferite lăcașuri românești, cum spuneam.

Deci, din cauza asta, pentru că avem aceste trei grupuri am zis să facem o filmare și mai ales că băieții, știu cel puțin o parte dintre ei, au întrebări să mă întrebe. O să începem să vorbim pe tema asta. Așa, deci băieții întrebări dacă aveți sau să spun eu ceva? Sau mai bine întrebări? Că la urmă pierdem vremea. Ziceți, care aveți?

Pelerin: Eu, părinte, vreau să îți mulțumesc că ne-ai dat oportunitatea să ne întâlnim în seara asta. Nu vreau să te compar cu Iisus, dar la înălțimea asta aici în muntele ăsta, să ne întâlnim cu dumneavoastră în seara asta este o mare onoare pentru noi. Nu ne întâlnim cu un duhovnic de gradul dumneavoastră tot timpul.

Părintele Teologos: Așa este. Mai ales că eu nu sunt duhovnic. Eu sunt un simplu monah.

Pelerin: Aaaa…..mai bine.

Măsura lui Iisus Hristos

Părintele Teologos: Da, cu adevărat. Ei, astea sunt toate de la Dumnezeu. Într-adevăr, eu nu sunt nici pe departe, nu sunt la măsura lui Iisus și nu suntem la măsura lui Iisus, pentru că nu avem capacitatea de iubire necesară pentru a ajunge acolo. Mântuitorul chiar a spus că: „cine face faptele Mele, cine face ceea ce spun Eu și face faptele Mele, va ajunge să facă mai mare decât acestea”. Asta a spus Mântuitorul. Pentru că El va trimite și a trimis bineînțeles harul Duhului Sfânt.

Din păcate, foarte puțini dintre noi ajungem să facem fapte mari, mai mari decât Iisus. De fapt, nimeni. De ce? Pentru că nu suntem capabili de iubirea pe care a avut o Domnul nostru Iisus Hristos, din cauza asta. Asta este o mare problemă mai ales astăzi este vorba de lipsa iubirii. E vorba de lipsa iubirii pentru că noi ne concentrăm foarte mult pe „a face” și mult mai puțin pe „a trăi”, pe „a fi”. Avem foarte multe griji pe care societatea ni le presează efectiv. Chiar astăzi într-o discuție…, am avut  chiar cu Cosmin discuția asta și cred că tu mi ai spus despre faptul că vi se cere la… Deci Cosmin este programator la o firmă de top, la Oracle, nu? La Oracle. Și la interviul de angajare o întrebare care se pune este: „dacă poți să lucrezi sub presiune?”.

Pelerin: E destul de comună întrebarea.

Măsura lumii

Părintele Teologos: Da, da, e destul de comună. Și asta arată că societatea presează pe om. Și arată satanizarea societății nu numai prin faptul că presează pe om, ci și prin faptul că prin această presiune îl îndepărtează de Dumnezeu. De ce? Că nu-i mai lasă timp omului să se dedice lui Dumnezeu. Deci noi trebuie să acționăm în sens contrar. Adică să ne găsim efectiv pentru timp…. pentru Dumnezeu și mai ales timp pentru frumusețea persoanelor. Bineînțeles, pentru frumusețea persoanei Sfintei Treimi, pentru frumusețea lui Dumnezeu și după care pentru frumusețea familiei, băieți.

Adică trebuie să redescoperiți frumusețea soției, frumusețea copiilor voștri, frumusețea prietenilor voștri, prietenelor voastre. Ce frumoasă e prietena mea! Ce frumoasă e soția mea! Ce frumoși sunt copiii mei! Trebuie să redescoperim arta contemplării, înțelegeți? Mai lăsați munca și grijile continue!

Și eu țin minte, Cosmin, în clipa în care programam…. Deci da, aveam și eu o presiune imensă asupra mea din varii motive, să nu le spunem chiar acuma pe post, în orice caz, vedeam că dacă mă opresc puțin și mă rog și zic: „Maica Domnului, ajută-mă!” și așa mai departe, după aceea, aveam un alt randament. Adică ieșeam puțin din cutie, ieșeam puțin din încrâncenarea provocată de presiunea problemei și lucram cu minte luminată, lucram cu minte curățată.

Și chiar există, până și americanii și-au dat seama de această necesitate a ieșirii din această presiune. Și ei chiar au o metodă. Dar ei nu se roagă la Maica Domnului sau la Bunul Dumnezeu care sunt persoane. Ei se roagă din păcate la o rață de cauciuc. Nu știu dacă știți că există. 

Pelerin: Rubber duck …

Părintele Teologos: Exact. Vedeți că știe.

Pelerin: Vorbesc cu ea.

Părintele Teologos: Da? Vorbești cu ea?

Pelerin: Ideea e să te auzi pe tine vorbind. Vorbești despre problemele astea și atunci practic îți dai singur răspunsurile. Așa este. Deci vezi, cu atât mai mult este în clipa în care te rogi. Te rogi spoveditor la Maica Domnului…

Pelerin: Îți dă un răspuns.

Un exemplu despre rugăciunea la Maica Domnului

Părintele Teologos: Îți dau un răspuns și mai ales, cunosc o întâmplare, fraților, nu vă puteți imagina, nu pot să spun cine este. Este director de securitate la o firmă mare, mare de tot, nu se poate spune pe cameră. Deci ăsta avea o mare problemă în firma respectivă. Și s-a rugat la Maica Domnului: „Maica Domnului, repar-o, te rog frumos!” Și atunci se uita la icoană și aude vocea din icoană care îi spune: „verifică certificatul, verifică certificatul de securitate.” Pentru cine nu știe, rezolvarea este foarte simplă a unei probleme foarte complexe. Și directorul ăsta de securitate nu își putea imagina că este chiar certificatul problema.

Pelerin: Ceva banal, da.

Părintele Teologos: Ceva banal, da. Ăsta e cuvântul, Radu: ceva banal. Și omul a căutat cred că luni de zile, luni de zile să găsească care e problema. Și într-un final când a epuizat toate căile și tot așa mai departe, a zis: „Da… Nu mai e nici o soluție.” Și a verificat certificatul și era expirat certificatul.

Deci ajută enorm clipa în care vorbești mai ales cu o persoană perfectă, care persoana perfectă, mare atenție, știe foarte bine informatică.

Aceasta idee pe care o avem noi, care este o idee eretică, care provine din catolicism de fapt. Că, da, Dumnezeu mai vindecă pe câte unul, mai înviază pe câte unul, mai înmulțește niște pâini, dar că El nu știe informatică – asta este total fals. Dumnezeu știe foarte bine și informatică și management și orice altă meserie doriți voi. Foarte important. Și din cauza asta trebuie să vă rugați cu credință să vă ajute bunul Dumnezeu în orice meserie activați. Cel puțin informatică, vă dau eu cuvântul meu de onoare că este foarte foarte verificat. Și Maica Domnului este oricum cea mai bună CTO din lume. Puteți să mă citați pe tema asta. Pentru cine nu știe, CTO înseamnă Chief Technology Officer. Deci, cu încredere, cu încredere!

Și ca să închei, nu avem capacitatea de iubire să ajungem la Hristos. Și pe de altă parte, suntem presați pentru a nu ajunge la această capacitate de iubire. Și din cauza asta cum spuneam, trebuie să ne oprim puțin și să găsim mai mult timp pentru persoane, pentru Dumnezeu în primul rând, pentru Sfinți și după care pentru cei dragi ai noștri.

Erezia

Părintele Teologos: Părinte, pot să vă întreb și eu ceva? Nu vă supărați!

Părintele Teologos: Da, sigur. Nu mă supăr.

Pelerin: Vroiam să vă întreb despre cancerul care a cuprins lumea aceasta, care e cel mai periculos, și mai ales și Biserica. Despre erezia ereziilor, ecumenismul.

Părintele Teologos: A, despre ecumenism. Ok, dar ai grijă…

Pelerin: Ce ne puteți spune despre asta?

Părintele Teologos: Da, mare atenție să nu exagerezi puțin aici. Adică, să nu dramatizezi treaba asta. Crede-mă. Am contacte… Bine, eu sunt un monah vai și amar de capul meu. Sunt un urs athonit pierdut în negura asta pe care o vezi. Dar crede-mă, cunosc foarte bine și Biserica de limbă greacă, evident, și când spun asta, spun, toate Patriarhiile. Cunosc și Biserica de limbă engleză, cunosc evident și Biserica de limbă română, și Biserica de limbă sârbă. Cunosc foarte bine. Am fost în altă parte și am avut foarte bune relații și foarte strânse relații, cu Mănăstirea Hilandar care este sârbă. Cunosc mai puțin Biserica…, cu toate că știu puțin și despre ruși destul, dar mai puțin.

Probleme și fracțiuni

Ok, deci la ora asta există în Biserică două probleme, care amândouă sunt exagerate de către anumite fracțiuni. Și amândouă problemele au ca bază lipsa discernământului dintre păcat și păcătos. O problemă, o direcție spune că de vreme ce iubim pe păcătos, că trebuie să-i iubim pe toți oamenii. Da, pe toți oamenii, inclusiv pe vrăjmașii noștri. Domnul a spus. E poruncă asta. Fecioria vezi, că nu este poruncă. Zice Domnul: „de vrei să fii desăvârșit, vinde toate, și urmează Mie!” și „să fii ca Mine”, cum spune Sfântul Apostol Pavel. E  un sfat. Pe când iubirea vrăjmașilor este o poruncă. Deci trebuie să-i iubim pe toți, inclusiv pe Hitler, să zic așa, care este arhetipul omului rău.

Deci trebuie să-i iubim și pe eretici, clar. Dar nu putem să iubim erezia. De ce? Pentru că aceasta erezie duce într-un loc greșit. Erezia este un drum greșit, un GPS greșit, o terapie greșită. Și chiar mai e mult. De vreme ce îl iubim pe eretic și trebuie să-l iubim pe eretic, urâm erezia datorită faptului că acest eretic pe care noi îl iubim pornește pe un drum greșit, și el săracul se chinuie pe drumul ăla, în hățișurile alea în care se duce. Înțelegi? Asta este starea corectă.

Ecumenismul spune că, de vreme ce îl iubim pe eretic, trebuie să iubim și erezia, care e fals. Da. Înțelegi? Și există și mai grav decât asta, dacă dorești. Există stilismul sau cei care se rup de biserică – nepomenitorii care se rup de Biserică și care sunt mai grav decât ăștia, care spun că de vreme ce urâm erezia, trebuie să-l urâm și pe eretic și, prin extenso, trebuie să urâm orice manifestare, fie ea și neutră sau oarecum benevolă din partea Bisericii Ortodoxe față de aceste replici, înțelegi? Ăștia sunt și mai grav.

Unitatea Bisericii

Nu există motiv la ora asta să se despartă oamenii, să iasă oamenii din Biserică. Nu există. Să înțelegem. Acum că sunt servicii secrete ruse care alimentează lucrurile astea, știm și o spun chiar pe post. Și cunosc nu de la a optișpea ureche. Cunosc foarte concret ce se întâmplă, înțelegeți? Am fost și noi vânați și așa mai departe. Da.

Foarte greșit. E adevărat că au fost la un moment dat niște minimalisme dogmatice regretabile, dar nu din partea conducerii Bisericii sau mai ales nu din partea conducerii Bisericii Ortodoxe Române. Mare atenție. Nu de acolo. Indiferent ce ați auzit voi și așa mai departe. Ci e vorba în cazul Bisericii Ortodoxe Române de niște cazuri izolate și așa mai departe, care nu reprezintă per ansamblu BOR.

Ei, cei care au eșuat în ascultarea lor față de Biserică, folosesc tot felul de pretexte, începând de la calendar și terminând cu te miri ce alte relații cu ereticii, pentru a se desprinde de Biserică. Ceea ce este greșit, să înțelegem. E adevărat că duhovnicia Bisericii, inclusiv a BOR, desigur, poate să fie mai bună. Și întâi de toate, eu pot să fiu mai bun. Chiar mai înainte, am spus și pe post că nu sunt în stare să fiu nici măcar departe de modelul meu care este Domnul nostru Iisus Hristos, clar. Toți putem să fim mai buni, dar nici vorbă să ne desprindem de Biserică pe tema asta.

Distincția dintre eretic și erezie

Deci, am spus că poziția corectă este să facem distincție între păcat și păcătos, între erezie și eretic. Și pe de-o parte iubim pe eretic. Și trebuie să-i arătăm treaba asta. Dar pe de altă parte, nu trebuie să-i validăm erezia. Deci, pe el ca om, da. Ne purtăm cu dragoste și așa mai departe. Dar în clipa în care vine problema dogmatică, nu-l validăm din punct de vedere dogmatic, evident.E  adevărat că trebuie să existe anumite dialoguri, nu la Consiliul Mondial al Bisericilor și așa mai departe, ci niște dialoguri care trebuie să știți că au și o anumită cantitate, o anumită încărcătură diplomatică care din păcate există. Trebuie să existe.

De exemplu, voi, tu nu știu de unde ești, dar de exemplu, băieții care sunt în diaspora, ei au biserici închiriate de la eretici. Nu pot ei să meargă la catolici sau la cine o fi el, la reformat, la neoprotestant și să zică: „Băi, ereticule!” Nu merge. Efectiv, nu merge, înțelegi?  Și atunci este nevoie de o anumită diplomație. O anumită dragoste.

Iubirea pentru fratele bolnav

Pelerin: … Trebuie să iubim ca frații.

Părintele Teologos: Da, ca frați, dar ca frați ai noștri bolnavi. Da. Nimeni nu a spus că urmăm căile lor. Și nici nu se pune problema în Biserică la ora asta să se urmeze căile lor. Nici vorbă de așa ceva, crede-mă. Nu există. Doar, cum spuneam, există anumite cazuri izolate care desigur au anumite derapaje și așa mai departe. Dar de colo încolo, crede mă că cel puțin Bisericile pe care le cunosc și am spus cunosc foarte bine inclusiv Patriarhia Ecumenică, au o poziție efectiv mărturisitoare. Tu nu știi ce presiuni se fac asupra conducerii Bisericii. Sunt lucruri foarte, foarte serioase care se învârt în spatele ușilor închise. Și pe care conducerea diferitelor Biserici trebuie să le gestioneze astfel încât să păstreze un anumit echilibru. Înțelegeți?

Tinerii și căsătoria

Pelerin: Doamne ajută, părinte! Data trecută când am venit. Acum aproape trei săptămâni, ați vorbit unor tineri necăsătoriți. Acum cu noi, majoritatea sunt tineri căsătoriți.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Pelerin: Și ei au doi, trei, patru copii. Și vreau să le dați câteva sfaturi, mai ales în ceea ce privește căsătoria și familia. Și mă bucur că ați pomenit de familie înainte, tocmai pentru că așteptau. Cel puțin Nicolae asta mi a zis: „dacă îl întrebați pe părintele, să-l întrebați ceva despre cum să…”

Părintele Teologos: Da, bun, ține-o minte, dacă ai următoare întrebare și… Dar asta era întrebarea?

Pelerin: Da.

Părintele Teologos: Bine, asta era.

Pelerin: Pentru o familie care are deja peste 7,8,10 ani deci nu chiar la început…

Părintele Teologos: Da, stai puțin…

Pelerin:  Au zis că au deja trei, patru…

Părintele Teologos: A, ok.

Pelerin: Deci nu suntem chiar la început.

Părintele Teologos: Nu sunteți chiar la început. Bine.

Pelerin: Sunt tineri.

Părintele Teologos: Sunt tineri, totuși. Trebuie să știți că în engleză există chiar o expresie pe tema asta, se numește: „midlife crisis”. Deci criza vieții de mijloc. În clipa în care dispare entuziasmul și apare un oarecare plictis, o oarecare saturație. Asta însă este caracteristic pentru omul lumesc, nu pentru omul duhovnicesc. Deci, e clar, ei trebuie să aibă un program duhovnicesc constant, foarte important asta. Să aibă un program duhovnicesc constant, un program de rugăciune. Dacă este posibil ar fi extraordinar de bine să fie un program de rugăciune în comun. Adică să se roage soțul cu soția și cu copiii împreună. Copiii nu o să uite toată viața lor prima dată când tatăl lor i-a pus să zică „Îngerașul” sau „Crezul” sau altceva, „Tatăl nostru”, ceva scurt. Nu e nevoie de ceva mare, dar ceva scurt, ca să le dea atenție. El să apară ca membru concret al familiei. Să vadă treaba asta. Foarte important. E capital.

Și mai ales această rugăciune ar fi foarte bine să se întâmple imediat ce se adună familia, adică imediat ce vin oamenii de la serviciu, copiii de la școală și așa mai departe. E adevărat că Sfinții Părinți vorbesc de rugăciunea de noapte, că este cea mai bună rugăciune. Dar datorită faptului că astăzi există niște centre de atenție foarte puternice, niște centrii de drog foarte puternică și în principal, pentru tineri e vorba de ecrane, e vorba de griji, e vorba de o mulțime de lucruri. Dacă pe tânăr îl lași, tânărul se tik-tok-ează, stă pe ecrane până la nu știu ce oră din noapte. Și după care, dacă îl chemi la rugăciune este praf. La fel și fiecare dintre voi, să zic așa. Bine, și eu sunt păcătos, dar Slavă lui Dumnezeu că păstrez oarecare echilibru.

Piedici în viața de familie. Rugăciunea

Dar omul de astăzi din păcate este foarte dependent de online. Este o mare problemă adicția de online, de ecran în general. Și din cauza asta este foarte bine primul lucru când ajung acasă să se roage. Și asta nu numai datorită faptului că omul este dependent de online și își termină resursele acolo, ci și datorită faptului că vine încărcat cu energie negativă de la muncă, vine stresat de la muncă și începe să se certe.

Și dacă vedeți, băieți, cele mai multe certuri din nimic apar. Adică nu există motive concrete. Și în clipa în care te rogi, adică ai 20 de minute de rugăciune sau cât or fi ele un „Doamne Iisuse” și un Acatist, să zic în clipa respectivă această tensiune de la lucru, aceste presiuni de la lucru, apropo cum vorbeam cu Cosmin, această presiune dispare. Dispare. Și apare siguranța iubirii lui Dumnezeu. Apare siguranța zilei de mâine. Că, da Dumnezeu cel atotputernic și iubitor care este Tatăl meu,adică Dumnezeu nu este drept, ci este nedrept, dar în favoarea mea…. Că un tată, știți foarte bine că este nedrept, dar este nedrept în favoarea copiilor lui. La fel și Dumnezeu, este nedrept în favoarea noastră. O să mă ajute, o să facă El cumva astfel încât mâine să fie mai bine, astfel încât să se rezolve cumva lucrurile. Și această siguranță, această îmbrățișare a iubirii lui Dumnezeu, îi dă omului și familiei putere de a merge înainte.

Deci neapărat, o rugăciune, băieți, dacă se poate primul lucru. Sigur, da, mâncați, întrebați ce mai faceți și așa mai departe, dați dragoste, sărutați soția, după care primul lucru să fie un program de rugăciune. Nu spun cât. Asta depinde de fiecare cât poate, cu duhovnicul. Dacă dumneavoastră sunteți duhovnicul lor… Cu duhovnicul care poate să vorbească în timp.

Pelerin: Eu sunt din Chicago. Eu am venit cu ei. El e colegul meu.

Părintele Teologos: Da. Să binecuvântați părinte! Să avem rugăciunile dumneavoastră. Deci duhovnicul care îi urmărește în timp în evoluția să spună cât și așa mai departe astfel încât să poată să ducă oamenii cu bucurie treaba asta. Să nu fie sarcini grele, să zic așa. Deci numărul unul este ăsta, este rugăciunea.

Descoperirea persoanei de lângă tine

Numărul doi, cum am spus la un moment dat, trebuie să fie redescoperirea persoanei, arta contemplării. Adică: „Draga mea, ce mai faci?”, „Măi, băieți, cum o duceți?” Discutați cu copiii. Și mai ales trebuie să reînvățăm să ascultăm. Din păcate, astăzi, învățați fiind de toată această societate care este o societate de performanță, dar o performanță în materie, nu în iubire, suntem pe foarte repede înainte. Și atunci, nu mai avem timp să ascultăm. Zici „hai, repede, hai spune, hai gata, hai repede că n-am timp”. Nu! Stai puțin și ascultă ce vrea să spună soția ta, ce vrea să spună copilul tău. Poate că dincolo de mesajul informațional pe care vrea să ți-l spună soția ta, ea vrea să se descarce. Și uneori este mult mai important faptul că tu o asculți, decât faptul că îi dai o soluție.

Un caz real

Țin minte, la un moment, dat era o mare ispită în Cipru. Nu are importanță. În orice caz, acolo există un arhiereu pe care eu îl prețuiesc foarte mult, Înaltul Athanasie de Limassol pe care îl cunosc foarte bine de mulți ani. Și ne povestea Înaltul, că la un moment dat a venit o femeie la el. Și: „Părinte, neapărat trebuie să vă spun, neapărat trebuie să vă spun.” Și omul zice: „Femeie, ce să-mi spui? N-ai ce să mi spui.” Era vorba de faptul că le luaseră banii din bancă la toți oamenii din… Nu știu dacă știți, a fost de la 100 000 € în sus. Le luaseră toți banii din bancă la oameni. A fost o tăietură de topor. Și femeia dorea să-i spună ceva Înaltului. Înaltul știa pentru ce dorea femeia sa întrebe.

Și Înaltul, la un moment dat i-a zis: „Bine, zi”. Și femeia a vorbit încontinuu nu știu cât timp. Și la sfârșit zice Înaltul: „Ce să-ți zic eu acuma?” Și femeia se blochează puțin Și zice: „Înalt Preasfinția voastră, ziceți-mi să fac răbdare” Și Înaltul zice: „Fă răbdare.” Și ea zice: „Mulțumesc! Binecuvântați!” Și pleacă voioasă.

Pelerin: Și-a spus of-ul.

Părintele Teologos: Da. Înțelegeți? Nu a fost atâta sfatul în sine, cât faptul că Înaltul a ascultat-o și a stat lângă ea și la sfârșit i-a dat un sfat ca să arate că este lângă ea. Deci, cel mai bun argument de foarte multe ori, mai ales în cazul femeilor, este o îmbrățișare. O îmbrățișare. Să fii lângă ea. Și la fel și în cazul copiilor.

Unitatea persoanelor împotriva problemei

Eu, de foarte multe ori spun asta: trebuie să fim noi dimpreună cu ei, împotriva problemei. Și nu noi cu problemele noastre împotriva lor sau noi împotriva lor cu problemele lor. Ci noi cu ei împotriva problemei. Problema este dușmanul nostru, nu sunt ceilalți. Niciodată persoana nu este dușmanul. Ci dușmanul e problema, situația. Înțelegeți? Încercăm să îmbunătățim situația, nu să găsim vinovatul.

Dacă eu acuma vă întreb pe voi: „Măi, cine a zgâriat masa?”, de exemplu. Asta e o formă de agresivitate, e o formă de război. Dar, dacă zic: „Băieți, hai, să vedem cum putem să facem să nu se mai zgârie masa, dăm cu lac și așa mai departe.” E o formă constructivă de iubire. Creștem iubirea. Și scopul nostru și în familie este creșterea iubirii. Deci omul trebuie să învețe în familie creșterea iubirii. Și în familie trebuie să învețe experiența. Experiență.

Comunicarea față de copiii

Și iarăși, trebuie să le faceți foarte clar copiilor voștri, „chrystal clear”, cum se spune pe la Chicago, nu-i așa? Că părinții sunt importanți nu pentru că le oferă copiilor bani sau, mă rog, obiecte materiale, ci pentru că părinții le oferă experiență de viață. Adică dacă voi nu sunteți la curent cu ultimele trend-uri din modă, din muzică, din tehnologie, nu înseamnă că sunteți depășiți. Pentru că marile probleme ale omenirii de la primul Adam până la ultimul Adam, sunt probleme de iubire, probleme de păcat, probleme de relații interpersonale. Și acolo, părinții au mult mai mare experiență de viață decât tânărul.

Bineînțeles că voi nu o să fiți la curent cu ultimele trend-uri din modă și muzică, mai ales că muzica de astăzi este în halul în care este și întotdeauna am o mare plângere pe tema asta a muzicii, de cum a ajuns astăzi. Muzica main-stream, vorbesc. Voi aveți o mare experiență de viață și din cauza asta trebuie să spuneți copiilor să vă întrebe. Și în clipa în care copiii vă spun, se deschid în fața voastră, nu fiți agresivi, nu-i certați! Adică, dacă copilul spune: „Tata, am înjurat azi la școală” sau „L-am bătut pe unul la școală”, nu fi agresiv cu el!

Întâi de toate, aplaudă-l. Numărul 1, aplaudă-l că ți a spus. Și 2, fii agresiv, dar nu cu el, ci cu fapta. Trebuie să-i spui: „Tata, apreciez foarte mult că mi ai spus. N-ai făcut bine ce ai făcut. Nu mai fă așa ceva că e distructiv, întâi de toate pentru tine. Dar iarăși, accentuez pe faptul că ai făcut foarte bine că mi-ai spus. Hai, să vedem cum putem să facem să nu se mai repete treaba asta în viitor. De ce l-ai bătut pe prietenul tău? Ce s-a întâmplat?” Înțelegeți?

Nu fi agresiv cu el că se închide și dacă se închide, ferească Dumnezeu. Intră în ecrane sau în niște anturaje foarte toxice și învață de fapt, agresivitatea de la voi, pentru că dacă voi sunteți agresivi cu el, învață agresivitate, înțelegeți? E o mare problemă asta.

Un caz dramatic din muzică

Țin minte, m-a impresionat – eu nu urmăresc, dar știu de demult o fază. Adică îl știu demult pe Axl Rose de la Guns N’ Roses. N-am fost fan niciodată. Da, vorbesc foarte serios, dar apreciez clar, este un geniu muzical. Ei, și omul ăsta știți foarte bine că el are miliarde de vizualizări pe clip. Cu toate astea omul ăsta se droga, bătăi, închisori – de vreo 20 de ori cred că a fost prin închisori. Căsătorit cu super-modele care au rezistat cu el trei luni, foarte scurt timp și bineînțeles, despărțiri cu scandal. Și un jurnalist îl întreabă:„Domnul Axl, hai, să vorbim pe față. Adică, anyway, de ce faceți domnule? Pentru că aveți tot ce vă trebuie?” Era și frumos. Bine, acum s-a îngrășat am înțeles. Era și frumos. Avea tot ce își dorea sufletul lui. Și zice Axl cu o mare și imensă tristețe, zice „Domnule, eu nu știu să mă comport altfel. Eu așa am învățat din familie. În familia mea tot timpul erau bătăi, certuri, agresivități. Tatăl meu biologic m-a părăsit la vârsta de doi ani.” A fost abuzat. După care s-a întors. Iarăși, bătăi și așa mai departe. Înțelegeți?

Copilul învață de la părinte prin exemplul personal

Deci copilul trebuie crescut, neapărat, trebuie să vadă exemplul personal la voi – exemplul de blândețe, pe de o parte și pe de altă parte, și exemplul de noblețe, de verticalitate. Nu trebuie să ajungeți în extreme. Adică pe de o parte totul e permis, știi ideologia asta a incluziunii care este o ideologie distructivă. Ci trebuie să aveți noblețe, dar pe de o altă parte, trebuie să aveți și dragoste. Cum spuneam: „Tata, apreciez foarte mult că mi-ai spus, dar ce ai făcut nu e bine. Hai, să vedem cum putem să facem să nu mai faci treaba asta.” Înțelegeți?

Și aici, bineînțeles că poate să intervină și o formă de durere. „Adică pentru că ai făcut treaba asta, nu mai accesezi celularul” sau nu mai nu știu ce un anumit timp. Dar totdeauna trebuie să-i fie foarte clar copilului că ești tu cu el împotriva problemei. Înțelegeți?

Deprinderea ascultării la copii

Și apropo tot legat de asta, trebuie să-l învățați întâi de toate ascultarea. Ascultarea, ascultarea, ascultarea. Numărul 1. Adică vine la voi și vă cere ceva, să facă ceva sau să-i cumpărați ceva. Îi spuneți: „În mod normal nu ți-aș fi dat, nu te-aș fi lăsat, dar pentru că îmi ceri, îți dau. Pentru că îmi ceri, te las. Pentru că îmi cereți, îți cumpăr.” Ca să accentuez că mai mult decât obiectul în sine sau lucrul în sine este ascultarea, este dependența lui față de tine.

Sau chiar dacă la un moment dat refuzi, clar, trebuie să refuzi ceva la un moment dat, nu? Îi spui: „Tata, acum asta nu se poate din varii motive, dar apreciez foarte mult că mi-ai spus, apreciez foarte mult că mi-ai spus.” Sau la un moment dat vedeți că face ceva și nu vă spune. „De ce nu mi-ai spus lucrul respectiv? De ce nu m-ai informat? Știi că dacă mi-ai fi spus, te-aș fi lăsat. Știi că dacă mi-ai fi spus, Ți-aș fi dat.” Înțelegeți? Ca să faceți întotdeauna foarte clar că e vorba de dependența față de voi.

Pelerin: Ați amintit și de turnul de control atunci, data trecută… ați povestit de turnul de control…

Supra-protecția copilului

Părintele Teologos: Da. Pentru că părintele trebuie să fie asta pentru că părintele are o experiență de viață mai mare decât tânărul. Pe de altă parte, apare și problema „over-parenting-ului”. Adică părinții să construiască un zid în jurul copilului și asta iarăși este distructiv. Ca să-l scoată pe copil din singurătatea sa și din dependența sa, dacă au frați e foarte bine. Pentru că trebuie să-i responsabilizeze. Și dacă e singur trebuie să îl responsabilizeze adică trebuie să-i spună: „Uite, care e treaba. Acuma tu trebuie să faci cutare și cutare și cutare.” Să îi dai ascultare. Trebuie să aibă ascultare, înțelegi?

Și bineînțeles, părinții trebuie să supravegheze treaba asta și chiar să-și asume anumite riscuri controlate. Copilul o să greșească, evident, o să greșească copilul, că na, copil e. Deci trebuie să-l motivezi și să zici „da, fă cutare”. Și dacă copilul greșește să zici: „da, ok ai greșit. Hai, să vedem cum putem face….” Iarăși mă repet. “Hai, să vedem cum putem să facem să nu mai greșești.” Adică e ceva constructiv. Trebuie să fie totdeauna ceva constructiv. Să nu îl certați foarte mult că se închide. Înțelegeți? Foarte important asta. Să fie multă dragoste, dar fără compromisuri. Înțelegeți? Asta e foarte important. Nu știu dacă am răspuns. Dacă vreți eu mai continui pe tema familiei.

Pelerin: Forma de a fi „over-protective” ca părinte e chiar mai dăunătoare decât să fii agresiv…

Părintele Teologos: Așa este.

Pelerin: Pentru că agresivitatea față de un copil poate să nască la un moment dat un geniu, cum a fost Axl Rose. Să fie pe un domeniu foarte bun.

Părintele Teologos: Așa este.

Pelerin: Dar un copil care este protejat de absolut orice și nu face absolut nicio experiență, nu își va asuma nici un risc, nu va urca trepte.

Părintele Teologos: Va rămâne infantil, nedezvoltat.

Pelerin: Da. Nici un fel de treaptă.

Părintele Teologos: Da, credeți-mă, Radu știe, e psiholog în Zurich. Da. Și asta trebuie să spuneți neapărat soției, că de obicei mamele sunt „over-protective”,  sunt foarte protective. Deci: „Lasă-l, dragă, că nu moare.” Înțelegeți? Trebuie spus asta. Și de obicei mama, mai ales dacă sunt mulți copii, mama încearcă să-i protejeze pe toți, să aibă grijă de toți și așa mai departe. Și trebuie să le spuneți mamelor: responsabilizați-i pe copii și învățați-i să se crească între ei. Să se crească între ei. E foarte important asta.

Atitudinea fermă a mamelor

Și iarăși vreau să fac un apel cu toată dragostea mea și cu toată puterea mea: mamelor, femeilor, trebuie să fiți mai vocale, dar nu în familie, ci înspre în afară, ca să vă protejați familia. Pentru că vedeți că la ora asta sunt niște ideologii toxice, fraților. Sunt niște ideologii de păcat frontal. Vorbim de distorsiuni sexuale. Vorbim de atentate foarte grave la educația copiilor. Trebuie să ieșiși să vorbiți, cum au ieșit mironosițele și au vorbit pentru Hristos. Adică Sfânta Maria Magdalena când a dat cu pumnul în masă și în fața Cezarului a fost ascultată. Înțelegeți?

Nu trebuie să stați într-o stare de „dolce far niente” sau într-o stare de complexare, de fapt sau într-o stare de inerție, dacă doriți. Pentru că se face atingere la ființa neamului și bineînțeles, la ființa copiilor voștri, pe care știu că voi îi iubiți, dar ziceți: „Ce să facem? Nu putem. Puteți! Cum să nu puteți? Adică, mai vorbiți puțin, mai luați puțină atitudine, înțelegeți?  Foarte importantă treaba asta. Mă adresez pentru întâi de toate femeilor pentru că ele au un caracter mai delicat, mai sentimental, mai iubitor și se jertfesc pentru copiii lor. Și acum efectiv trebuie să vorbiți. Înțelegeți? E foarte important asta. Bineînțeles că nu sunt excluși nici bărbații, dar mă adresez întâi de toate femeilor. E foarte important.

Pelerin: Continuând cu asta femeile sunt niște persoane foarte sensibile, frumoase, dar în același timp, dificile pentru noi, cei care suntem căsătoriți.

Părintele Teologos: Păi cum să te mântui altfel?

Pelerin: Da… Pavel Stratan a făcut o glumă de genul ăsta, în care a zis că un bărbat nu se simte însurat și la locul lui, dacă nu se însoară cu o femeie care este iubitoare și gospodină bună, care e în stare să-i creeze zile fripte în fiecare zi.

Diferențe și limitări în căsnicie

Părintele Teologos: Da, dar trebuie să știi că și reciproca e valabilă. Și reciproca e valabilă. De ce? Pentru că omul este o ființă căzută și fiecare dintre noi avem limitările noastre. Sunteți căsătorit, nu?

Pelerin: Da.

Părintele Teologos: Ești căsătorit, bun. Deci vezi, că femeia este cu totul și cu totul o altă existență decât bărbatul. Femeia nu este un alt bărbat și femeia nu este egală cu bărbatul. Pentru că nu se poate compara un stejar cu un crin. Mare atenție. Și deci tu trebuie să înveți să relaționezi cu o femeie. Adică cu cineva total diferit ție. Și Dumnezeu face asta într-un mod intenționat, astfel încât să poți să ieși în afară, să poți să descoperi o ființă total nouă. Înțelegi? Și asta e foarte important, pentru că trebuie să înveți să iubești. Noi toți trebuie să învățăm să iubim și toți trebuie să facem răbdare și ascultare. Înțelegeți? Monahii, din cauza asta 95% din sfinți sunt dintre monahi. De ce? Pentru că monahii se dedică total ascultării. În lume nu se cunoaște în mare măsură treaba asta și fiecare din familie crede că celălalt e de vină. Nu e adevărat. Noi suntem de vină. Problema este în noi. Problema este în noi.

Îl am pe Cosmin lângă mine și el știe că în clipa în care apare o imagine deformată în aparatul foto, e problema lentilelor aparatului. Nu e problema realității. Adică dacă noi o vedem rea pe soția noastră sau o vedem deformată pe soția noastră, pe cealaltă persoană în general, problema este la lentilele noastre. Problema este la lentilele noastre. Dacă într-adevăr realitatea este deformată, o să judece Dumnezeu. Dar noi întotdeauna trebuie să avem gând bun, gând bun.

Sfatul Sfântului Paisie Aghioritul. Gândul bun

Și de asta vorbea foarte pe larg Sfântul Paisie Aghioritul. Foarte pe larg, despre gândul bun. Și dădea niște exemple. Și eu cunosc o mulțime de exemple. Chiar acum îmi vine minte unul pe care l-am spus ieri seară sau nu mai țin minte. Cu Arhiepiscopul Cretei. Ce se întâmplase? La un moment dat venise la Sfântul Paisie și asta o știu că îl cunosc pe Înaltul Cretei. La un momen dat a venit la Sfântul Paisie un om care fuma, un fumător înrăit și Sfântul Paisie reușește să îl determine să se lase de fumat. Și ăsta pune pachetul pe masă și zice: „Sfinte Paisie, de astăzi nu mai fumez!” Și pleacă.

Intră următorul (era coadă). Intră următorul pelerin la Sfântul Paisie. Se uită așa îngrozit la masă: „Părinte Paisie, am auzit foarte multe despre dumneata, dar nu credeam că fumezi.” Și dispare val vârtej. Pleacă. După care intră un copil mic (era următorul). Intră un copil mic: „Doamne ajută!”. „Doamne ajută!” „Unde e părintele Paisie?” Nu îl cunoștea după față. Și Sfântul, ca să se smerească: „S-a dus să cumpere țigări”. Și copilul: „Păi, dacă s-a dus săracul, eu cred că o să se roage la Dumnezeu și Dumnezeu o să-l ierte.” Și zice Sfântul ca și cum ar fi vorbit despre altcineva: „Nu. Că ăsta e păcătos mare.” Asta mic: „Nu, că știu eu că e un om bun, că a ajutat atâta lume și îl iartă Dumnezeu. Îl iartă Dumnezeu.” “Nu îl iartă, că e un ticălos mare.” „Ba da, ba da. Eu o să mă rog pentru el. O să mă rog pentru el. Să-i spuneți să nu se lase. Curaj, curaj!” Și Sfântul Paisie era foarte impresionat de faptul că acest copil punea încontinuu gândul bun.

Pelerin: A fost sincer

Părintele Teologos: Da, sincer, dar avea inimă curată. Deci nu avea distorsiunea aia a lentilelor. Și astăzi Dumnezeu l-a validat pe acest copil. Am spus că este Arhiepiscopul Cretei. Înțelegeți?

Pelerin: Era copilul?

Părintele Teologos: Da, era copilul. Înaltul Irineu. Arhiepiscopia Cretei este o opoziție foarte importantă. E singurul arhiepiscop care… mă rog, nu are importanță, să nu intrăm în detalii, dar vreau să spun că l-a validat bunul Dumnezeu. Deci întotdeauna să avem când bun. Adică în clipa în care soția e agresivă sau are toane și așa mai departe „săraca, uite că ea acum este într-o pasă proastă, dar vrea să facă bine și ea are nesiguranțe, e la fazele lunii.” Întelegeti? Găsești tot felul de…râde Cosmin…îndreptățire. Trebuie să găsim gânduri bune, gânduri bune, asta zic. 

Pelerin: Să balansăm situația în momentul respectiv.

Părintele Teologos: S-o îndreptățești, că dacă nu, te toxifici tu.

Pelerin: Da, dar la rândul nostru și noi venim de la aceeași muncă, de pe altă stradă, mai bine zis și noi avem nevoie de timp de relaxare, să ne clarificăm mintea.

Importanța rugăciunii din timpul zilei

Părintele Teologos: Din cauza asta am spus, primul lucru când ajungeți acasă, după ce sigur, vă sărutați soția, vă îmbrățișați copiii, în primul rând, să vă rugați. Am spus asta. Primul lucru. Deci lucrul ăsta e foarte important. Și În Biserică. Părinții știu, adică una din slujbele de bază ale Bisericii este slujba când se vine de la lucru, Vecernia, adică slujba de seară. A fost pusă seara, de ce? Pentru că atunci se venea de la lucru. Se venea de la lucru la apusul soarelui și se termină slujba. Și slujba începe cu un celebru Psalm, foarte frumos în care se laudă Dumnezeu pentru toată creația Sa. Și noi spunem: „Mulțumim, Doamne, că am terminat ziua” și toate astea. Deci clar, trebuie să vă rugați.

Evident că aveți și voi nevoie de sprijin, dar eu acuma vorbesc cu tine, nu vorbesc cu doamna ta. Adică nu știu dacă vede doamna pe…

Pelerin: Poate în viitor….

Pelerin: Dăm filmarea.

Despre conduită și înțelegere

Părintele Teologos: Părinte, mulți dintre noi nu am fost atenți la Slujba Cununiei, când s-a cântat „Sfinților Mucenici”.

Părintele Teologos: Da, bineînțeles. Dar știi ce se întâmplă? Trebuie să știți că femeia, ca să nu dați vina pe femeie, că nu e corect – trebuie să știți că femeia întotdeauna răspunde. Ea răspunde însutit și la dragoste și la indiferență…

Pelerin: Emoțional, răspunde.

Părintele Teologos: Da, da, și la dragoste, și la indiferență. Femeia este mult mai emoțională. Din cauza asta, vedeți, noi spunem că bărbatul este capul familiei și ne gândim întotdeauna la puterea pumnului. Nu. Bărbatul este capul familiei ca și focar de iubire. Înțelegeți? Adică noi trebuie să avem inițiativa să ducem flori. Ce ați zice dacă vine soția voastră să vă aducă flori? Ei, râzi. Așa e. Înțelegi? Da….

Pelerin: Eu, personal, m-aș bucura.

Părintele Teologos: Nu, tu trebuie să duci flori. Tu trebuie să ai inițiativa, înțelegi? Nu vreau să te pun într-o poziție delicată că se uită doamna.

Pelerin: Aș întreba-o: mi-ai adus flori. Ce ai făcut?

Părintele Teologos: Da…, nu știu, ce-i acasă la tine.

Pelerin: Asta fiindcă dau unei femei… dacă aduci flori…

Părintele Teologos: A, nu, nu! Asta este o problemă a ta. Deci bărbatul care are inițiativa, trebuie să se comporte astfel încât să fie atât de cavaler încât să-i creeze soției bănuiala bună, nu bănuială rea. Bănuiala bună. Ce înseamnă bănuiala bună? Adică ne comportăm atât de galant, atât de nobil, atât de iubitor, astfel încât în clipa în care greșim – că oameni suntem, toți greșim, neglijăm un anumit lucru și așa mai departe – femeia să zică: „Da, uite acuma s-a întâmplat treaba asta, dar nu contează. Nu contează. Soțul meu e un soț bun.” Asta e bănuiala bună – că ești un soț bun. Și trecem peste. Dacă tu nu te comporți astfel și generezi o bănuială rea, atunci ea, și în clipa în care tu faci un lucru bun, are o bănuială rea: „ăsta vrea ceva acum de la mine. Ai făcut ceva.”

Deci tu, trebuie…. Am dreptate, știu că am dreptate – de la Sfinții Părinți. Deci tu trebuie să te comporți astfel încât sa generezi bănuiala bună. Și pentru asta trebuie să dedici timp. Nu forță. Timp, nu forță. Trebuie să fii foarte iubitor cu ea. Atenție! Trebuie să îi dai atenție.

Pelerin: Să-i dăruiești flori mai des.

Părintele Teologos: Da, da, da. Neapărat.

Pelerin: Să dăruim flori mai des.

Părintele Teologos: Sigur, flori și atenție. Atenție, atenție…

Pelerin: Ca să transmitem bănuiala bună.

Părintele Teologos: Da, da. Sigur.

Pelerin: Ați spus mai devreme că….

Pelerin: „Da, dragă…”

Părintele Teologos: Măi, tu ești Gigi contra, dacă nu mă înșel.

Pelerin: El n-are nevastă, de-aia.

Părintele Teologos: Da, da… A, n-are nevastă. E clar, se vede.

Pelerin: A avut nevastă.

Părintele Teologos: A avut? Se vede. Deci nu da tu sfaturi. Nu da tu sfaturi. Eu pot să-mi permit să dau sfaturi, de ce? Pentru că vorbesc cu foarte mulți oameni și cunosc, cu harul lui Dumnezeu, de la Sfinții Părinți, o mulțime de lucruri pe tema asta, înțelegeți? Și de la Părintele Iosif Vatopedinul și Sfântul Munte este o mare, mare tradiție pe tema asta a familiei. Pentru că e una din problemele principale ale voastre, ale societății.

Pelerin: E un subiect esențial al vieții noastre, care e pe cale de dispariție, din păcate.

De ce se distruge familia

Părintele Teologos: Așa este, așa este. De ce? Pentru că familia este, cum se spunea mai demult și este celula de bază a societății. Și în clipa în care societatea este puternică, un neam este puternic. Din cauza asta dacă cei de la putere lovesc în familie, distrug familia, înseamnă că distrug neamul, înțelegi? Asta e foarte important, să știți. Deci trebuie să fiți foarte atenți la unitatea familiei. Pe primul plan, puneți unitatea familiei. Nu puneți dreptatea mea sau dreptatea ta și așa mai departe.

Acum, eu nu știu în ce domenii, dar de exemplu în informatică, dacă eu lucrez cu soția mea și așa mai departe și nu e o problemă flagrantă, las-o după ea. Deci las-o să fie cum zice ea. Nu trebuie să fie neapărat soluția pe care o văd eu. E mult mai important să fie unitate. Spunea Părintele Arsenie Papacioc, dar mulți Sfinți Părinți spuneau că: „Pacea este de cinci ori mai mare decât dreptatea”, înțelegeți? Un citat celebru și foarte bine ca e celebru pentru că e și foarte bun.

Pelerin: Asta este vorba bărbaților înțelepți. Decât să am dreptate, mai bine să am pace.

Părintele Teologos: Cum, cum?

Pelerin: Decât să am dreptate, mai bine să am pace.

Părintele Teologos: Da, dar să nu… că eu detectez la tine o anumita amărăciune și nu e bine.

Pelerin: Nu, nu chiar nu sunt amărât. Discut la general. Nu e subiectul meu personal ăsta.

Părintele Teologos: Iartă-mă puțin, că monopolizăm discuția. Hai să-i punem pe ceilalți, dacă mai are altcineva să pună întrebări.

Ce comunicăm acasă

Pelerin: Am și eu o întrebare, părinte. Tot puțin legat de subiectul acesta. Structura de familie – că bărbatul cu sarcinile și datoriile respective, femeia la fel, copiii au un rol important la rândul lor. S-a vorbit până acum ce trebuie să facem față de copii, ce trebuie să facem față de nevastă, ce trebuie să facem față de noi. Însă, dacă ne confruntăm cu greutăți, probleme la locul de muncă, să venim să le spunem acasă? Sau să le cărăm pe umerii lați?

Părintele Teologos: Da, aici un alt lucru foarte important că…

Pelerin: Singuri…? Cum ar veni….

Părintele Teologos: Da, sigur. Și mai este un alt lucru. Datorită faptului că bărbatul este capul familiei și femeia este mult mai sentimentală, mult mai delicată, bărbatul este mult mai rațional, asta nu înseamnă neapărat că e bine, ci e vorba de două lucruri diferite.

Părintele Teologos: Da, da.

Părintele Teologos: Din cauza asta sarcinile să se împartă și pe acest criteriu. Adică lucrurile care sunt mai raționale, mai complexe în gândire și așa mai departe, bărbatul să ia decizii și femeia să se ocupe de lucrurile mai sentimentale, mai iubitoare. Adică, creșterea copiilor, mâncare, haine, frumosul din casă, decorațiuni și așa mai departe. Las-o pe ea. Bine, nu zic în cazul tău, zic în general. De ce? Pentru că femeia se pricepe acolo și are nevoie de siguranță, săraca. Are nevoie să se simtă protejată, pentru că ea este delicată. Dacă noi încontinuu dăm cu pumnul în masă, că n-ai făcut bine aia, nu-i bine aia, mâncarea nu e bună, eu vreau ailaltă și așa mai departe, se nasc tensiuni. Și pentru că femeia este izvorul de frumos în casă, dispare frumosul. Deci din cauza asta, în sarcinile astea: „Da, draga mea. Cum vrei tu, sigur.”  Așa, astfel încât în problemele acelea complexe să pot să hotărăști tu. Și atunci soția te va asculta.

Dar dacă noi încontinuu presăm în toate punctele, atunci și ea la un moment dat că se simte în nesiguranță și neglijată și caută validare și să-și facă și ea voia cumva. Înțelegeți? Deci să încercăm oarecum problemele….

Părintele Teologos: Să împărțim sarcinile.

Pelerin: Și problemele pe care le avem și care nu țin neapărat din interiorul familiei, ci din exterior, să căutăm să nu le băgăm în familie.

Părintele Teologos: Da, da, da.

Pelerin: Să căutăm noi singuri să le… adică ca bărbat.

Părintele Teologos: Ca bărbat și trebuie discernământ totuși aici pentru că, dacă este o problemă de informatică, de exemplu, tehnică, asta nu vorbesc cu soția mea. Ci efectiv îi spun: „Draga mea, am nevoie de mângâiere, că acum am o problemă mare la serviciu”, și așa mai departe. Asta poți să-i spui pentru că aștepți mângâiere de la ea, după cum așteaptă și ea de la tine protecție.

Pelerin: Da.

Părintele Teologos: Dar așa, că: „Draga mea, nu știu cum să fac compilatorul de Python”, „Cum scriu phyton în Java”. Nu merge, știi? N-ai cum. Sau că am nu știu ce probleme, certuri cu șeful, care sunt și așa mai departe, nu încarci. „Draga mea, am o problemă la lucru. Te rog frumos, sunt puțin irascibil. Ajută-mă. Fi înțelegătoare cu mine.” Așa, da. Ea te susține. Dar așa să îi spui toate astea, eh, nu.

Prietenia

Acolo ajută foarte mult ceea ce din păcate astăzi ne lipsește, sper să greșesc. Este vorba de prietenul de nădejde, de prietenul adevărat la care te poți spovedi. Vezi că americanii nu au asta și au rața aia de cauciuc căreia poți să i spui: „Nu știu cum să fac asta. Nu știu cum să fac asta.” Aici, bineînțeles este Maica Domnului cu Sfinții și cu Bunul Dumnezeu, neapărat, Cosmin.

Și pe de altă parte este vorba și de un prieten de nădejde cu care poți să discuți. Eu țin minte ca la un moment dat am avut o problemă pe tema asta, ca să vedeți ce înseamnă prieteni de nădejde. Eu aveam foarte bune relații cu Borland, cei care scriseseră Turbo C++, Turbo Pascal și Delphi și lucram în Delphi și cu darul lui Dumnezeu, am scris niște programe cu multe linii de cod. Multe, multe, multe. Cam 1 milion de linii de cod. Mă rog, nu e meritul meu. Așa s-a nimerit, fraților. Printre astea am scris un program foarte foarte foarte simplu. Cred că avea vreo 10 linii de cod, 10-20 de linii de cod. Și era cineva care spunea că nu merge programul. Mă uitam, mă răsuitam … unde e problema?… Cea mai mare problemă a unui programator e ca să meargă pe calculatorul lui.

Uite că râde, săracul. Se pare că știe acest coșmar crunt. Și nu știam unde e. Și atunci am vorbit cu ăștia care chiar făcuseră compilatorul: „Băi băieți. Uitați care-i treaba. Asta e codul. Luați-l, periați-l. Spuneți-mi, unde e greșeala? Unde am greșit?” Da, și era unul dintre ei care știa, care era un prieten de nădejde, într-adevăr om bătrân, cătana bătrână, cum se numește. Și zice „your problem is the user”. Problema ta e utilizatorul. Dacă poți să ai relații bune cu el, poți să ai o relație iubitoare cu el – deci gândește-te cum gândea un programator, cum l-a învățat experiența, cum l-a smerit Bunul Dumnezeu. Dacă poți să ai o relație iubitoare cu el, poți să faci o unitate cu el, înaintează. Dacă nu, rejectează-l. Poate că o să fie pe moment o durere pentru tine, dar strategic o să fie mult mai bine. Și așa a și fost. Așa a și fost, înțelegi?

Deci întotdeauna problemele sunt duhovnicești și se rezolvă întotdeauna cu cineva care te poate înțelege. Soția te poate înțelege din punct de vedere sentimental, dar din punct de vedere profesional doar până la  un anumit punct. Și ea este mai slabă, ca să zic așa. Deci acolo e foarte important prietenul ăla căruia poți să-i spui, chiar și nu atâtea detalii tehnice, știi. Din păcate, e o mare problemă astăzi pentru că a cam dispărut.

Importanța comunității la biserică

Și din cauza asta, ceea ce este esențial – și acum mă întorc puțin către părinți, către preoți – neapărat părinți, creați vă rog eu tare mult, creați o societate în jurul bisericii. Adică oamenii să se întâlnească la biserică și dacă este posibil, nu presez, nu cunosc detalii și așa mai departe și nu am căderea și nici măsura duhovnicească, dar pe cât posibil încercați să organizați ceva după Slujbă astfel încât oamenii să înceapă să se cunoască, să fie prieteni, astfel încât la nevoie să se poată susține în probleme de genul ăsta. E un lucru foarte important. Înțelegeți? Pentru că la ora asta, din păcate, prietenii au dispărut și la nivelul tinerilor și la nivelul oamenilor maturi. Mare problemă. Nu știu dacă am răspuns.

Femeia și rolul bărbatului

Pelerin: Da. Dar dacă îmi mai permiteți, aș mai avea… că ați spus la răspunsul anterior că femeia cade în rolul bărbatului și așa mai departe. Oarecum știm că se propagă în societate – femeia trece printr o criză de identitate

Părintele Teologos: Cruntă…

Pelerin: Pentru a fi mamă la copil, a oferi căminul plin de dragoste, a arăta emoție – este o sarcină foarte importantă.

Părintele Teologos: Mai importantă decât bărbatul.

Pelerin: Da, da, da, foarte importantă. Și cu toate astea, nu se identifică cu rolul ăsta. Adică nu-l văd cât este de important, că este foarte important.

Părintele Teologos: De ce? Pentru că asta este o învățătură departe de Dumnezeu, care vine pe toate canalele. Adică clar, asta nu se învață la școală, ci se învață prin media, se învață prin media și sunt învățate femeile că asta este inferior. Care bineînțeles că este învățătură total satanică. Că am spus că este superior. Adică noi ce facem noi?, Adică bine, ok, tăiem lemne sau lucrăm. Bine, tu ești psiholog, el e programator. Dar femeia crește un copil. E mult deasupra.

Pe de altă parte, e vorba și de o altă latură a depărtării de Dumnezeu, care la bărbat de obicei se manifestă prin agresivitate și indiferență și atunci femeile se rănesc săracele. Se rănesc și nu doresc să fie dependente de bărbații care le abuzează, care le agresează. Și atunci ele încearcă să devină bărbați, să devină independente, să câștige bani și așa mai departe. Și unele chiar reușesc. Că nu spunem că sunt femeile proaste. Doamne ferește! Dar își pierd această delicatețe. Înțelegeți? Acolo este problema. Marea problemă. Bine. O ultimă întrebare.

Locul unde trăiești și mântuirea

Pelerin: Prea cuvioase părinte, aș dori să vă întreb. Ținând cont că suntem două grupuri din diaspora și aveți probabil cu siguranță și mulți ascultători care trăiesc în diaspora.

Părintele Teologos: Așa este.

Pelerin: Cât contează sau în ce măsură contează locul unde trăiești, pentru mântuire? Spun lucrul acesta pentru că de multe ori la spovedanie sau la discuțiile cu credincioșii aud de multe ori faptul că „înainte pentru că eram acasă posteam mai mult sau aveam un program de rugăciune” Personal, nu cred întrutotul că cei care trăiesc în diaspora sunt cumva mai departe de mântuire și aduc în susținerea părerii mele personale două lucruri. În primul rând, faptul că am văzut în Occident comunități frumoase de creștini și în al doilea rând, o zicere a Sfântului Efrem Sirul care spune că Adam a căzut în Rai fiind, pe când Lot s-a mântuit în Sodoma.

Părintele Teologos: Da, dar ăla era Lot.

Pelerin: Lot. Iertați-mă!

Părintele Teologos: Omul este victima influențelor. Omul, după căderea lui Adam, este victima influențelor. Din cauza asta el este influențat de mediu. Noi, monahi, cunoaștem foarte bine asta pentru că venim la monahism tocmai din cauza asta. Tocmai din cauza asta – ca să nu mai fim influențați de mediile toxice care există în lume. Dincolo de asta, vedeți în biserică se dă o mare atenție artei din biserică, adică înfățișării din biserică pentru că omul, încă o dată, este  victimă a influențelor. Deci aveți pictură, socotesc, aveți catapeteasmă și așa mai departe. Biserica este foarte atentă la tipic, un psalt bun este foarte foarte prețuit în biserică. De fapt, și în biserică și în afara bisericii.

Deci vedeți muzicienii de astăzi cât de mulți sunt, apropo de Axl Rose, care, săracii, sunt mari traumatizați, vedeți cât de mult sunt promovați. De ce? Pentru că sunt influenceri. Deci omul este victima influențelor și deci din cauza asta oamenii sunt influențați. În România, există marele avantaj că mediul este un mediu ortodox. Nu este vorba de o țară ortodoxă…. Sfântul Sofronie spunea: „nu carele cumva să credeți în mirajul unei țări ortodoxe, pentru că toată istoria de 2000 de ani a creștinismului este o istorie de luptă împotriva lui Hristos și a evangheliei sale”. Dar totuși, în România este mai bine.

Țin minte pe părintele Efrem de la Vatoped, fostul meu stareț, când a fost la Sfântul Sofronie la Essex se plângea de starea deplorabilă a Greciei. Și Sfântul Sofronie îi spunea: „Părinte Efrem, nu vorbi așa. Să vezi aici în Anglia ce este.” Deci mediul influențează pe om. România are un avantaj dincolo de păcatele personale ale fiecăruia dintre noi, există și un păcat civilizațional, un păcat colectiv care apasă asupra locului sau un har colectiv care ridică locul respectiv. Așa se întâmplă și în Sfântul Munte.

Dacă în Elveția sau dumneavoastră, voi, în Statele Unite, reușiți să aveți un mediu duhovnicesc, cum de exemplu părintele Efrem a reușit să construiască în Arizona și nu numai, este foarte bine. Dar oamenii trebuie să fie aproape de biserică. Oamenii trebuie să fie aproape de biserică. Dacă nu se pot integra și nu pot să fie branșați, să fie conectați la această sursă de har, care este Biserica de acolo, evident trebuie să se întoarcă în țară, dacă pot.

Noile generații în diaspora

Problema cea mare este problema copiilor de obicei, care sunt naturalizați acolo și e o întreaga poveste pe tema asta. Deci într-adevăr mediul influențează pe om, dar trebuie să știți că într-adevăr, apropo și de Lot, mediul nu este decisiv. Omul are puterea, dar e foarte greu. Este foarte foarte greu. După cum vedeți că și sfințenia este posibilă în lume, dar e foarte greu. Din cauza asta, cum spuneam, 95% dintre sfinți sunt între monahi. Nu pentru că noi suntem rasa ariană. Eu chiar mă cunosc pe mine și eu sunt mai ticălos decât voi. Dar să nu spun pe post acum că până la urmă și scandalizăm. Înțelegeți?  

Deci încercați sfinția voastră, dacă v-a pus Dumnezeu acolo, să creați un mediu duhovnicesc cât de bun posibil, bazat pe Sfinții Părinți. După cum văd că îi și citați. Și atunci, oamenii se vor apropia de asta. Înțelegeți? E foarte important. Să ajute Bunul Dumnezeu!

Pelerin: Iertare!

Părintele Teologos: Da.

Pelerin: Aș dori să completez răspunsul dumneavoastră, părintelui Andrei, că după 18 ani în diaspora, din mila Bunului Dumnezeu sunt acasă de câțiva ani… Legat de ce spuneați dumneavoastră mai devreme, de a contempla frumosul, soția, copiii. Dau Slavă lui Dumnezeu că mi-a scos în cale de când m-am întors acasă numai oameni frumoși, inclusiv în Frăție. Deci am întâlnit Frăția și am intrat în rândurile ei. Eu sunt unul care am regăsit drumul către casă datorită faptului că am plecat în diaspora. Și nu este România un mediu neapărat pentru post, că postești mai mult, că te rogi mai mult… Plecând din România, eu treceam prin fața bisericii mă închinam că așa…

Părintele Teologos: Așa ai învățat tu de mic, nu știai de ce…

Pelerin: Nu. Nu L-am renegat niciodată pe Dumnezeu. Știam că e acolo, dar El cu treburile Lui, noi cu ale noastre aici, ne vedem de ele…

Părintele Teologos: Da, da. Ferească Dumnezeu!

Pelerin: A trebuit să plec afară, să-L regăsesc pe Dumnezeu în Italia fiind.

Părintele Teologos: Se întâmplă asta.

Pelerin: Să redescopăr istoria, tradițiile noastre, toate lucrurile frumoase și lucrurile alea.. redescoperindu-le afară m-au făcut să iau decizia să mă întorc acasă.

Părintele Teologos: Așa este.

Pelerin: Da, deci nu e neapărat…

Părintele Teologos: Am spus că e nuanțat. E clar că în România există un mediu ortodox și asta este un avantaj, dar asta nu înseamnă ceva unilateral. Cine se poate întoarce, întotdeauna și eu și Părintele stareț pe clipuri recomandam să se întoarcă. Deci, oameni buni, dacă puteți să vă întoarceți acasă, întoarceți-vă! Dar asta depinde de la comunitate la comunitate. Adică te întorci acasă, te întorci acasă, dar găsești oameni minunați cum ai găsit tu în Frăția Ortodoxă?

Pelerin: Nu doar în Frăția ortodoxă, părinte.

Părintele Teologos: Evident că nu doar în Frăția ortodoxă.

Pelerin: Important e, părerea mea, ceea ce vrei de la viață.

Părintele Teologos: Clar, vrei de la viață să Îl găsești pe Dumnezeu. Dar care e voia lui Dumnezeu? Voia lui Dumnezeu este sau să rămâi în străinătate sau să te întorci în țară? Clar însă, omul care vede că se îndepărtează de Dumnezeu, care statistic vorbind în afara granițelor țării este posibilitate mult mai mare să te îndepărtezi de Dumnezeu, statistic vorbind, clar trebuie să se întoarcă în țară pentru că este mai protejat. Clar Dar încă o dată, asta este decizia personală a fiecăruia dintre oameni. Din punct de vedere general da, este recomandare să se întoarcă în țară. Dar am spus din punct de vedere personal, există decizia fiecăruia ce să facă. Am spus, uneori sunt probleme cu copiii, că ei nu mai știu limba, au prieteni acolo, întreagă poveste…

Pelerin: Foarte problematică. Am văzut-o la multe cunoștințe de ale mele. Și eu am făcut greșeala în tinerețe cu primii copii. Când erau mici, vorbeam cu ei doar în italiană, adică să învețe să vorbească… După aia mi-am dat seama de greșeală…

Părintele Teologos: Da.

Pelerin: Și am reparat-o să zicem repede. Dar aveam prieteni, cunoștințe… copiii lor nu mai știu. Adică să vorbești cu ei în română ei te înțelegeau, dar tot în italiană îți răspundeau.

Părintele Teologos: Da, știu. O problemă. Bine, ultima întrebare băieți.

Experiența monahului, viața și ortodoxia

Pelerin: Aș vrea să știu cam de cât timp dumneavoastră sunteți aici? Aveți dreptul să ne spuneți?

Părintele Teologos: Dreptul am, dar contează?

Pelerin: Pentru că vreau să vă spun, că tot ce ne-ați spus în seara asta a fost ca o experiență de viață a unui om care practic a trecut prin toate chestiile astea. Nu știu parcă ați fi avut copiii, ați avut nevastă, soție, ați fost plecat în diasporă. Și de-asta….

Părintele Teologos: Să spun o fază. A venit la un moment dat tatăl meu. Tatăl meu biologic a venit în Sfântul Munte după mai mulți ani ca să vadă unde este fiul lui…

Pelerin: Unde s-a rătăcit.

Părintele Teologos: Da, unde s-a rătăcit. Bine, nu m-am rătăcit. Și a venit. Și la un moment dat, s-a întâlnit cu un părinte. Și părintele era cam de vârsta mea pe vremea respectivă. Nici el acum nu mai este la Vatoped. Și tatăl meu ca să deschidă discuția, de politețe, îl întreabă pe părintele respectiv: „Părinte, ce vârstă aveți?” Și părintele fără să clipească zice: „90 de ani”. Tatăl meu se blochează puțin, așa, nu știa ce să zică. Și zice așa, oarecum ezitant: „Dar nu păreți.” Și atunci Părintele respectiv zice foarte sigur de sine: „anii monahului se socotesc dublu.” Anii monahului se socotesc dublu.

Datorită faptului că noi, dedicându-ne lui Hristos și datorită faptului că ne dedicăm ascultării, ne depășim limitele, ne depășim zona de confort. Și atunci într-adevăr avem foarte mari experiențe pe foarte multe planuri. Și într-adevăr putem vorbi din experiență foarte multe lucruri. Dar această experiență e, știi cum e? Ca și cu curentul. Deci știi, ai experiența faptului că curentul te curentează, nu pentru că bagi degetele în priză.  Ai auzit și-i vezi pe oamenii care au părul uite așa. Ai experiența asta.

Și mai ales în cazul copiilor, vin foarte mulți copii și relaționez cu foarte mulți copii. Știu de la bătrâni care îmi transmit experiența aici, în Sfântul Munte. Vorbesc cu voi, cu părinții, cu copiii și știu treaba asta. Și plus, ortodoxia ce ne oferă? Ortodoxia ne oferă mecanismele  terapeutice. Asta îți oferă ortodoxia. Îți oferă cauze, simptome și mecanisme terapeutice. În clipa în care tu știi lucrurile astea, teoretic, după care le vezi asupra ta și asupra celuilalt spui „Păi, așa e, asta este mecanismul.” Înțelegeți?

Să ne ajute Bunul Dumnezeu! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați