Drogurile – p. Teologos

Drogurile sunt astăzi o mare problemă – mai ales în rândul tinerilor. Urmăriți o analiză asupra acestui flagel, în care încercăm să prezentăm cauze, moduri de manifestare precum și câteva remedii în concordanță cu Sfinții Părinți.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

O măsură a Statului român și o explicație duhovnicească

Consiliul Suprem de Apărare a Țării a avut o întrunire pe tema drogurilor. Este un lucru foarte îmbucurător că țara consideră drogurile ca o amenințare a securității naționale. O să vorbim și noi, însă mai degrabă din punct de vedere al prevenției, pentru că asta e important și lipsește.

Problema provine din depărtarea de Dumnezeu, să știți. Toată omenirea caută raiul, caută pe Dumnezeu adică perfecțiunea personală veșnică, însă o caută acolo unde nu e și/sau o caută așa cum nu trebuie.

Omul are această căutare a perfecțiunii în ADN-ul său spiritual și este ceea ce ne deosebește de regnul animal. Problema cea mare apare atunci când această căutare se distorsionează, se îndreaptă pe drumuri false, care nu duc niciunde. Problema e spinoasă pentru că doar cărarea cea strâmtă duce la viață și puțini o află. Înțelegeți? Vedeți că însuși bunul Dumnezeu S-a făcut om ca să ne fie călăuză prin exemplul Său personal pe această cale. De ce? Pentru că nimeni nu ar fi putut-o găsi, chiar dacă toți simțim că există undeva.

Noi toți alegem cărările cele late care duc la iad, adică la chinul veșnic. Chinul veșnic, fraților, nu este efectul unei forțe externe de gen poliție, ci este efectul alegerii noastre greșite, înșelați de plăcerile de moment. Ne folosim în mod prost libertatea ca să ne-o pierdem și să ne chinuim pentru că cel mai de preț lucru al omului este libertatea sa de a deveni perfect.

De fapt, din cauza asta a îngăduit Dumnezeu să existe poliție: forțele de ordine trebuie să fie autoreglajul omenirii pentru a priva de libertatea de acțiune pe oamenii care încearcă să priveze libertatea altora. Desigur că aici diferența dintre teorie și practică este mult mai mare în practică decât în teorie și asta nu numai datorită forțelor de poliție, ci întâi de toate a societății bolnave, a societății depărtate de Dumnezeu, care generează mult mai rapid oameni depărtați de Dumnezeu cel perfect liber, adică oameni care și-au pierdut libertatea în fața patimilor și care atentează la libertatea altora pentru a-și satisface sclavia.

Libertatea neprețuită

Acuma, cum se pierde libertatea?

Avem lumea sensibilă – lumea ce cade sub simțuri – și lumea inteligibilă – adică lumea îngerilor care sunt niște specii de minți. Noi primim din aceste două lumi o sumedenie de stimuli care ne mișcă logica și mintea, adică ne generează gânduri pentru că gândurile sunt mișcarea minții. Asta desigur că se întâmplă în funcție de intensitatea fiecărui stimul. După ce mintea este mișcată de un gând, dacă acesta nu este aruncat afară, urmează analiza, discuția cu gândul, războiul de gând, învoirea ca să fie adus la îndeplinire, fapta în sine și după aceea, dacă omul tot nu se oprește, atunci apare obiceiul – adică patima sau dependența.

În discuția noastră, stimulii se împart în două categorii: cei care provoacă plăcere și cei care provoacă durere. Cei care provoacă plăcere ne atrag, iar cei care ne provoacă durere ne generează o acțiune de respingere. Să vă imaginați că suntem pe un drum care se îndreaptă către rai, către Dumnezeu, către perfecțiunea personală veșnică. La un moment dat, apar pe marginea drumului mai mulți magneți de diferite intensități. Unii care sunt mici nu sunt capabili să ne abată din drum, dacă suntem atenți. La alții le simțim forța, însă dacă turăm motorul reușim să scăpăm de aceștia, iar în cazul altora doar dacă folosim toată puterea motorului și ținem distanța regulamentară de aceștia vom reuși să scăpăm. Evident că în toate aceste cazuri avem nevoie de atracția raiului, de atracția lui Dumnezeu, de atracția perfecțiunii pentru că altfel nu vom rezista diferitelor plăceri care ne atrag în șanțurile de pe marginea drumului.

După cum vedeți, noi suntem făcuți să fim atrași, să avem un scop, să fim interesați, să avem speranță. Totul este, însă, să fim atrași de Dumnezeu pentru că dacă NU suntem atrași de iubirea dumnezeiască, vom fi atrași de distorsiuni, de surogate. Surogatele nu ne împlinesc, nu ne satisfac setea după perfecțiune și atunci cădem în cea mai gravă boală existențială: disperarea, dezinteresul, lipsa de sens de unde provin mari probleme pe plan nervos și duhovnicesc.

Omul știe aceasta și încearcă să aibă întotdeauna sens, însă, din păcate, din cauza căderii sale, a întunecării minții sale, nu mai știe cum arată Dumnezeu, nu mai știe care este calea care duce la El – care este de fapt, sensul uman.

Suntem făcuți să căutăm perfecțiunea

Din cauza aceasta, căutăm cu disperare plăceri din ce în ce mai puternice pentru că suntem împinși de această dorință de perfecțiune care însă, este distorsionată într-o direcție greșită. Acuma, această sete de perfecțiune va fi satisfăcută, fraților, numai atunci când ne vom uni cu Dumnezeu cel perfect iubitor. Toate plăcerile trupești sunt efectul unor reacții chimice care desigur că nu împlinesc persoana umană și din cauza asta sufletul se simte prizonier. Personalitatea umană fiind creată de Dumnezeu încearcă să se elibereze și generează o reacțiune, omul făcând un efort, inclusiv pe plan trupesc de a se readuce în punctul neutru de libertate, în punctul de vigilență maximă. Acest lucru este dovedit inclusiv științific. Creierul face tot posibilul să anihileze prin reacții contrare efectele provocate de plăcerea trupească, efectele provocate de drog.

Starea societății contemporane și argumentul pentru căutarea plăcerii

Mai demult lucrurile erau altfel pentru că exista mult mai puțină plăcere în lume și mult mai multă durere. Poporul de rând o ducea greu pentru că resursele de trai se obțineau cu osteneală și capacitatea acestora de a provoca plăcere, confort era mult mai redusă decât astăzi. Astăzi, pentru că poporul are din abundență resursele de trai, omul se concentrează mult mai mult pe generarea plăcerii, pentru care alocă resurse imense în bani, timp, oameni și mijloace materiale. Dincolo de asta, problema e agravată și de mijloacele de comunicare care, din păcate, acționează ca amplificatori ai răului, din cauza preferinței omului pentru plăcerea păcătoasă.

Din cauza asta avem astăzi o societate hiperhedonistă care generează și întreține o reacție în lanț a plăcerii, a păcatului care, dacă nu este oprită, va duce la fisionarea, la dezintegrarea, la pulverizarea civilizației. Oamenii au nevoie de împlinirea iubirii în Dumnezeu, însă datorită distorsiunii găsesc goliciunea păcatului, lipsa iubirii. Înțelegeți? E vorba de distorsiune.

Oamenii de azi sunt atât de distorsionați încât socotesc plăcerea egoistă ca scop al lor. Plăcerea e drog și ar trebui să genereze o emoție negativă în inima noastră faptul că ne drogăm de fapt. Înțelegeți? 

Drogurile, tinerii și plăcerea

Vedeți că dacă vă spun că tinerii, copiii stau toată ziua pe celulare cel puțin unii dintre voi care sunteți părinți o să ziceți că „foarte bine!”, „sunt cuminți!”. Însă dacă vă spun că se droghează poate că o să săriți în sus ca arși. Cu toate acestea, sunt exact aceleași reacții chimice care se întâmplă în creierul uman. Fără a intra în foarte multe detalii tehnice, în aceste reacții chimice cea mai cunoscută substanță este dopamina care este un neuro-modulator eliberat în clipa în care așteptăm o recompensă. Este mai degrabă substanța dorințelor intense. Foarte importantă aici este relația dintre doi factori: 1. Că omul dorește încontinuu ceva nou încercând să se îndrepte către perfecțiune, fiind chip a lui Dumnezeu și 2. Că omul încearcă automat să se elibereze de sub influența drogurilor și din cauza asta organismul său se luptă să aibă o anumită toleranță la aceste surse de plăcere. Am vorbit de acel punct neutru, punct de echilibru, unde este libertatea maximă, vigilența maximă.

Din coroborarea celor doi factori iese faptul că omul pătimaș care caută încontinuu plăcerea va avea nevoie de un stimul mai puternic azi pentru a simți aceeași plăcere păcătoasă pe care a simțit-o ieri, lucru care îl duce la adicție, la înrobire, printr-o spirală descendentă către abisul patimii. Fraților, numai iubirea lui Dumnezeu îi asigură libertatea și împlinirea veșnică.

Vedeți că bătrânii știau din experiență despre această spirală întunecată care îl trage pe om în hăul dependenței, fără să știe mecanismele chimice de care vorbim acum. Vedeți că bătrânii ziceau să nu te însoțești cu persoane de sex opus până după 18 ani, până după ce te maturizezi și atunci începi să vezi cine e și încet-încet să te ții cu ea de mână pe stradă, să o săruți pe obraz… Ei dacă azi zic eu asta tinerilor o să-mi zică: „Părinte, liniștiți-vă! Luați un ceai de tei că e calmant și vă duceți la culcare!” Da, însă vedeți că bătrânii știau din experiență că aceste cicluri dopaminergice – că de fapt despre asta vorbim – trebuie lungite pe cât posibil pentru că dacă ciclurile devin rapide atunci omul escaladează plăcerea foarte mult și intră mult mai repede în adicții mult mai intense. Înțelegeți?

Din cauza asta avem astăzi această spirală mult accelerată în care tinerii cad din dependență în dependență – de la plăceri așa-zis nevinovate, la dependența de ecrane, de jocuri, de alcool, la patimi trupești, la sex, distorsiuni sexuale și într-un final droguri chimice. Ferească Dumnezeu! Principalul rol formator sau deformator îl au aici familia și anturajul. Desigur că familia ar trebui să fie pe primul plan, însă, din păcate, părinții își lasă de obicei copiii toată ziua singuri pe tablete sau pe alte ecrane unde aceștia se expun necontrolat la surse foarte puternice de drog – pe care le-am amintit mai înainte. În principal sex, distorsiuni sexuale care sunt foarte puternice, droguri foarte puternice.

Dependența de ecrane și drogurile

Lucrul este foarte periculos, chiar dacă pe termen scurt părinții răsuflă ușurați că au scăpat. Problema este mare. De ce? Pentru că dacă copiii sunt crescuți de tata-celular și mama-tabletă, atunci aceștia se vor deforma și înstrăina, iar în clipa în care părinții le vor cere ceva, atunci copiii îi vor vedea ca pe niște străini pentru că formatorii lor au fost și sunt ecranele. Și ecranele nu iubesc, ecranele sunt o formă de drog.

Informatica adictivă, ca drog a explodat odată cu primul iPhone, de fapt, cu sistemele de operare pentru celular și calculator de la Apple a căror interfață utilizator a fost supervizată de Steve Jobs care le-a spus oamenilor că le face un sistem de operare de o să le vină să-l lingă. Vedeți că Steve Jobs, a interzis copiilor săi să folosească dispozitivele sale pentru că știa că provoacă adicție. Înțelegeți?

De atunci, informatica se concentrează nu atât pe facilități cât pe adicție, pentru a-i ține pe oameni dependenți. Astfel, companiile de top din informatică azi sunt cele care colectează date și le folosesc pentru controlul și manipularea oamenilor prin mecanisme similare cu cele ale drogurilor. Înțelegeți?

Cazul cel mai celebru astăzi este al aplicației TikTok care este armă strategică a guvernului chinez. Fură tot ce poate din celular pentru a profila victima și a-i livra plăcere, să știți. Algoritmul de recomandare a aplicației bazat pe inteligență artificială este antrenat pentru a maximiza cantitatea de plăcere, de drog pe care utilizatorul o simte pentru a-l ține lipit de ecran, a-l ține dependent cât de mult se poate. Lucrurile au mers până într-acolo că TikTok a fost banat în Congresul American, în Parlamentul European și în instituțiile statale ale României. SRI-ul a emis o lungă listă de motive pentru care TikTok trebuie dezinstalat. Fraților, e păcat de voi să vă distrugeți mințile. Din păcate, Facebook, Instagram și YouTube au acum modele similare, fapt care arată că americanilor le pasă mai mult că datele merg pe serverele chinezilor decât de sănătatea mintală a cetățenilor lor.

Un caz analog se întâmplă și în industria jocurilor la studiourile mari. Trebuie să știți că un program, un joc mare are un proces complex până a fi livrat. Acum amintesc doar de două faze: faza alfa și beta. În faza alfa programul se dezvoltă până când se stabilizează, pe când în faza beta programul se testează și se ajustează. La marile studiouri sunt destui beta testeri care nu testează atât dacă programul crapă sau se blochează – desigur că și asta. Este testată întâi de toate curba de excitație, de adicție și asta folosind metode științifice: se măsoară dilatarea pupilei, creșterea pulsului, a transpirației și altele asemenea. Dacă într-un interval de timp scurt, jucătorul nu este destul de prins, de dependent, jocul se trimite înapoi la dezvoltatori. Înțelegeți? Jocurile astăzi sunt cam aceleași genuri cu cele din urmă cu zeci de ani. Ceea ce le diferențiază este nivelul de adicție, cât de mult acționează ca drog – prin grafică, sunet, prin scenarii… o întreagă poveste. Ajung jocuri să coste zeci și sute de milioane de dolari. Înțelegeți? Foarte serios.

Drogurile: Consecințe

Astfel, oamenii pot să piardă timp și sume imense în jocuri – dincolo de faptul că își distrug viața. Cunosc cazuri care din cauza jocurilor au ajuns în pragul sinuciderii sau să fie foarte agresivi dacă cineva – de obicei părinții – încearcă să le ia jocul. Sunt cazuri în care copiii și-au ucis părinții pentru că le-au luat jocurile. Poste că știți.

Din cauza jocurilor tinerii au un comportament agresiv și distorsionat pentru că dacă în viața reală pentru a simți o plăcere omul trebuie să facă un efort sau uneori chiar să-și pună viața în pericol, în cazul jocurilor omul stă într-un fotoliu în siguranță și în clipa în care omoară sau distruge primește o recompensă concretă, primește puncte și posibil echipamente în joc – avansează. Ok, o să-mi spuneți că punctele nu valorează nimic. Așa este, dacă nu se joacă pe bani de diferite forme – cum se întâmplă uneori. Oricum ar fi, pe bani sau nu, jucătorul simte plăcerea și asta îl ține captiv și îl împinge să meargă mai departe.

Plăcerea fără efort este foarte problematică pentru că îl înrobește pe om și cu cât mai mare plăcerea fără efort, cu atât mai mare atracția, cu atât mai mare robia pentru că omul dorește să simtă din nou plăcerea, însă pentru a o simți din nou are nevoie de un stimul mai puternic.

Drogurile și plăcerea trupească

Droguri mai puternice decât jocurile sunt bineînțeles curvia și distorsiunile sexuale la care ajunge cineva dacă nu taie din timp această spirală întunecată a dependenței de care vorbim azi. Știți foarte bine că astăzi aceste lucruri sunt, din păcate, socotite ca ceva normal.

Așa se distruge familia ca focar de iubire și transmitere a experienței, rezultând niște tineri confuzi, lipsiți de experiența vieții, cu un limbaj foarte murdar, incapabili să iubească adevărat și care consideră de multe ori persoana de sex opus doar ca pe un obiect de satisfacere a dorințelor egoiste carnale, motiv pentru care se și chinuie. Știți că sunt întregi rețele de trafic de carne vie foarte organizate în forme de sclavagism foarte dur care acum ajung la o nouă treaptă a acestei spirale cu totul scârboase, ajung până la traficul de minori. Cine cu diavolul se însoțește, până în iad nu se oprește. Fraților, să nu vă uitați la așa ceva, să nu aveți de a face cu așa ceva sub nicio formă pentru că vă distrugeți sufletul.

Dincolo de asta, banii și timpul pe care îi pierdeți în astfel de dependențe, îi fac pe marii stăpâni de sclave și sclavi să-și continue activitatea și mai intens și aveți și voi mare păcat dincolo de distrugerile pe care le-am spus mai înainte. Înțelegeți?

Drogurile chimice

Desigur că cele mai periculoase în această spirală sunt drogurile chimice de risc și de mare risc. Drogurile, chiar dacă unele din ele sunt legale, cum e alcoolul și țigara, provoacă distrugeri și în corp și în suflet pentru că NU sunt făcute de Dumnezeu să fie folosite în modul și în cantitățile în care sunt folosite. Desigur că cele mai problematice sunt drogurile sintetice, care sunt proiectate special ca să creeze dependență. Să nu spuneți că nu ne interesează subiectul pentru că, din păcate, România s-a transformat dintr-o țară de tranzit în țară consumatoare. Consumă în principal tinerii între 15 și 35 de ani și mai ales fetele. Nu există liceu în București în care să nu fie droguri. Și am înțeles că și în alte orașe din țară. E un mare flagel, fraților.

Să nu dăm vina pe poliție pentru că pe primul plan este prevenția din familie și influențele cultural-artistice pentru că azi arta sau mai bine zis non-arta – în principal muzica – are o mare influență asupra tinerilor. Este adevărat că datorită intervenției statului se vede o ușoară scădere a consumului, însă suntem departe de ce trebuie – și asta mai ales că apar noi substanțe psihoactive care sunt foarte periculoase. E totuși îmbucurător dar și îngrijorător că statul reușește să captureze tone de drog pe an și acum se alocă de către ministerul de interne semnificativ mai mulți oameni pe zona aceasta.

Drogurile chimice, ca orice drog, se bazează pe anumite procese naturale pe care le amplifică, le distorsionează. Dincolo de asta, au o mulțime de efecte secundare. Creierul, după cum spuneam, încearcă să-și păstreze starea de libertate, de vigilență inducând o stare contrară în organism. Adică dacă avem o stare intensă A, creierul încearcă să genereze starea B contrară pentru a păstra echilibrul, pentru a-l ține pe om cu mintea întreagă.

Imaginați-vă un râu de nivel constant. Dacă la un moment dat apare o inundație, atunci creierul are baraje care se deschid pentru a lăsa surplusul să se reverse. Dacă e secetă, atunci creierul încearcă să pompeze apă în albia râului. Asta nu se întâmplă imediat, ci după un anumit timp. Tendința creierului după libertate desigur că este foarte bună, însă dacă omul este obișnuit cu starea A și vrea să scape de ea trebuie să știe că va trebui să treacă un anumit timp până să scape și de starea B pentru a ajunge la normal. Înțelegeți? Acest fenomen se numește sevraj. Deci să fim foarte atenți să nu ne obișnuim cu drogurile și să acceptăm că atunci când vom încerca să scăpăm de ele, o să fie dintr-o dată. Nu, fraților. Trebuie să acceptăm că o să intrăm în sevraj și trebuie să acceptăm că la început va fi mai rău înainte de a fi mai bine. Totul este să fim constanți – asta e partea grea. Însă va fi mai bine. Să știți, o să fie bine.

Iubirea de avere și de putere

Toate aceste forme de drog sunt capete ale balaurului numit iubirea de plăcere care e unul dintre cei trei mari giganți ai patimilor. Ceilalți doi balauri sunt iubirea de avere și iubirea de putere. Plăcere, avere, putere – PAP. Țineți minte! Cel mai mare este iubirea de avere care alimentează pe ceilalți doi. Dacă nu avem bani, nu putem alimenta celelalte patimi. Din cauza asta spune Sf. Ap. Pavel că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor.

Sunt oameni care sunt dependenți de afaceri, de făcutul de bani și de a avea – începând de la shopping și terminând cu a face din ce în ce mai mulți bani într-un joc abstract în care problema supraviețuirii materiale a celor care îl joacă este rezolvată demult. Acești oameni își măresc averea nu atât pentru că au nevoie concretă de bani sau pentru a-i ajuta pe alții, ci doar pentru a simți plăcerea compulsivă care provine din satisfacția de a avea mai mult. De fapt, este același mecanism care apare și la persoanele care doresc să cumpere la nesfârșit din magazine fără ca să aibă cu adevărat nevoie de lucrurile pe care le cumpără. Da, fraților, shopping-ul e o formă de dependență, e o formă de drog.

Cel de-al 3-lea mare balaur este iubirea de putere. Aici avem mai multe tipuri de putere: putere politică, puterea socială a unui influencer sau a unui om respectat în comunitate, puterea artistică a unui artist, puterea științifică într-un anumit domeniu a unui om de știință. Sunt mai multe. Vedeți că, de fapt, artiștii influențează astăzi mult mai mult modul de gândire a oamenilor decât politicienii – asta se poate vedea după câte vizualizări și like-uri primesc unii comparativ cu alții. Pentru că puterea e o formă de drog, mulți dintre ei devin dependenți și se încurcă și cu celelalte forme de drog, cum ar fi sexul, destrăbălarea și drogurile chimice.

După cum vedeți, sunt diferite niveluri de dependență și aici un rol esențial îl are hotărârea de a NU repeta expunerea la sursa de drog. Asta e strâns legată de ușurința cu care se face acest lucru. Din cauza asta, una din principalele metode de vindecare este depărtarea de sursele de drog, depărtarea de cauzele de păcat și aici nu mă refer neapărat la distanțele fizice – și asta! – ci mai degrabă la îngreunarea accesului. Fraților, nu ziceți că sunteți tari că nu sunteți! Nu luați lucrurile ușor și nu ziceți că nu o să pățiți nimic.

Nu luați lucrurile ușor și ziceți că n-o să pățiți nimic. Toate cele de mai sus duc la această spirală întunecată a dependenței care dacă nu este oprită duce la moarte spirituală și/sau fizică. Totdeauna trebuie să ne gândim la veșnicie: dacă mor acum unde mă duc? Înțelegeți? Știm că moartea fizică înseamnă stabilizarea sufletului și dispariția trupului. Dacă cineva moare dependent fiind, atunci se va chinui într-un sevraj veșnic încercând să-și satisfacă dorința compulsivă după drogul de care este dependent. Iadul este ghemul întunecat al patimilor împinse la maxim care nu mai pot fi satisfăcute niciodată. Înțelegeți?

Da, știu că oamenii caută drogul din dorința de trăire la maxim, din dorința unei experiențe palpitante, din dorința de a scăpa de problemele pe care le văd fără ieșire, din dorința de rai. Da, fraților, însă nu asta e soluția. Soluția este duhovnicia naturală a firii și chiar mai presus de fire pe care a lăsat-o Dumnezeu. Înțelegeți?

Drogurile: Cum scăpăm de ele

Dacă omul e dependent, trebuie să știe ce-l așteaptă și să se lupte viguros să scape. E nevoie de timp, însă dacă e constant în lupta sa, va scăpa cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar dacă uneori va mai cădea. Dacă se luptă cu ajutorul lui Dumnezeu sigur va câștiga războiul chiar dacă va mai pierde câte o bătălie. Să nu se lase omul! Curaj. fraților! Dumnezeu este milostiv!

Era un om care vreme de 14 ani tot cădea în curvie și se pocăia. În fiecare zi mergea dimineața la femei și seara se ruga lui Dumnezeu cu durere. În fiecare zi. La un moment dat în timp ce se ruga ii se arată diavolul care îi zice „Nu ți-e rușine? De atâta timp păcătuiești și ai și neobrăzarea să te arăți în fața lui Dumnezeu?”. Atunci vede Hristos că omul era gata să deznădăjduiască și apare și-i spune „Să-ți fie rușine ție, diavole! Omul acesta de 14 ani este în ghearele tale și tu acum vrei să-l distrugi? Ce am zis eu? Că în locul în care te găsesc în acela te judec. Și iată l-am găsit rugându-se în fața Mea. Deci îl voi mântui în ciuda ta” și astfel l-a mântuit Domnul și omul a avut un sfârșit creștinesc eliberat de patimă. Înțelegeți?

De fapt, să știți că oricât ne-am lupta nu putem să ne eliberăm singuri de patimă. Dacă însă cerem ajutorul lui Dumnezeu și al oamenilor pe care Acesta îi validează în fața noastră, atunci în clipa în care ne dăm seama că nu putem să învingem, atunci vine Dumnezeu și ne dă victoria. Înțelegeți? Asta se întâmplă și ca să se vadă atotputernicia lui Dumnezeu și neputința noastră. Astfel vine smerenia, fraților. Înțelegeți?

Este esențial ca oamenii să primească dragoste adevărată, sprijin, scop în viață și nu mesaje moralizatoare. Numai oamenii duhovnicești au această dragoste pe termen lung. Familia și Biserica sunt esențiale aici și ca prevenție și ca terapie. Educația care oferă iubire, siguranță, ascultare și credință în Dumnezeu îl scapă pe om de păcat pentru că decizia de a repeta consumul de drog are o componentă emoțională, mai ales la început. De fapt, astăzi ortodoxia apare ca singura cale ca omul să mai rămână cu mintea întreagă.

Ce înlocuiește drogurile

Desigur că trebuie să scăpăm de adicții însă întrebarea este ce punem în loc. Clar că numai iubirea adevărată poate să satisfacă cu adevărat pe om și pentru aceasta este nevoie de persoane pentru că persoanele sunt focare de iubire. Primul e Dumnezeu ca focar absolut de iubire – persoanele Sfintei Treimi – și după aceea, de oamenii duhovnicești care ne iubesc. Din cauza asta este esențial să avem un program zilnic de rugăciune și să mergem la biserică regulat unde să fim la slujbe și să ne spovedim.

Relativ la prieteni trebuie să le acordăm timp și dragoste adică iertare din partea noastră pentru că dacă nu acordăm, nu primim. Învățăm asta în timp, prin ieșirea din virtual în viața reală, prin socializare, prin drumeții, sport în echipă. Pe de altă parte, studiul Sfinților Părinți și munca la câmp ajută foarte mult în lupta duhovnicească. Trebuie să balansăm, fraților. De fapt, orice forme de durere binecuvântată ajută la asta pentru că adicțiile sunt plăceri și avem nevoie de o forță egală în modul și de sens contrar ca să ne scoată din influența forței de atracție a plăcerii.

Această forță contrară este, bineînțeles, durerea duhovnicească. Adică spovedania, postul, osândirea de sine, metaniile, efortul fizic cu măsură – toate acestea ajută mult. Aici însă trebuie să avem grijă să evităm osândirea altora. Adică dacă cineva este dependent nu ajută să-l osândim. Este esențial pentru el să înțeleagă că suntem noi împreună cu el împotriva problemei și nu noi împotriva lui cu problemele lui sau noi cu probleme noastre împotriva lui. Ci noi cu el împotriva problemei. E nevoie de răbdare, fraților.

De asemenea, știind că forța de atracție este invers proporțională cu pătratul distanței este esențial să ne depărtăm de sursa de drog. Dacă îngreunăm accesul de 2 ori, forța scade de 4 ori. Îngreunăm de 3 ori, forța scade de 9 ori și așa mai departe.

Acuma, în schimbarea nivelului duhovnicesc ar ajuta foarte mult, dincolo de familie și mediul de la școală, anturajul care ar trebui să fie unul educativ în acest sens. Ar ajuta și arta unde neapărat trebuie să fim atenți ce consumăm – părinții trebuie să fie atenți ce consumă copiii lor. Desigur că presa și rețelele sociale sunt un major factor de influență, însă slavă lui Dumnezeu că au apărut câteva scandaluri pe tema drogurilor și a limbajului abject și oamenii sunt cât de cât informați. Sper ca presa să nu fie vector de atac, ci în scut de apărare împotriva patimilor.

Din păcate, anumite forme de drog cum ar fi celularele nu pot fi interzise total, însă dacă avem conștiința că provoacă dependență putem să limităm expunerea. Să postim de celulare. Să le punem pe vibrație sau, dacă suntem acasă, pe mod avion. Nu e necesar să răspundem imediat la orice notificare. De fapt, una din principalele caracteristici ale comportamentului adictiv este faptul că neglijăm persoanele. O altă caracteristică ar fi idolatrizarea adicției de care este strâns legată agresivitatea și tristețea în clipa în care drogul transformat în idol dispare.

Concluzie

Dacă suntem atenți să ținem distanța de declanșatorii adicțiilor, dacă avem răbdare și curaj să ne luptăm și să nu cădem și dacă vom cădea să ne ridicăm de fiecare dată cu ajutorul lui Dumnezeu și al celorlalți, atunci vom învinge. De fiecare dată să ne ridică. Să fim constanți, asta-i partea dificilă. Însă cu ajutorul lui Dumnezeu vom învinge!

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu! Vă mulțumesc că ați stat cum mine până acum! Sper să ne fi eliberat câtuși de puțin cu ajutorul lui Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!