Întrebări și răspunsuri despre: liberul arbitru, rai și iad, mântuire…
7 ianuarie 2024
Cum putem să ne curățăm inima? – Pr. Spiridon Bailey
8 ianuarie 2024
Urmăriți o discuție cu un grup de pelerini în care sunt puse întrebări despre Pustnicii Nevăzuți din Athos, despre ce îi atrage pe tineri la Biserică, despre conduita în Biserică, despre relațiile de cuplu, despre efectele rețelelor sociale precum și despre multe alte subiecte de interes pentru pelerini.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, suntem cu mai multe grupuri aici, cel puțin două, dacă nu trei dintre grupuri… sunt niște închinători, de fapt trei grupuri, dar nu vedeți în cadru că avem niște prieteni foarte dragi, niște cunoscuți foarte dragi. Și din cauza asta am zis să filmăm, pentru că au, socotesc eu, niște întrebări foarte pertinente și foarte la ordinea zilei și am zis să nu se piardă treaba asta, dacă mă ajută Bunul Dumnezeu să știu să răspund. Eh, și ca să nu ne lungim foarte mult cu introducerile. Cine are întrebări puteți să spuneți? Dacă are cineva dintre voi întrebări, ziceți! Sau să spun eu un cuvânt la început ceva? Că știu că de obicei întrebările vin după.
A, îi văd și pe cei de la Frăția ortodoxă. Să-i binecuvinteze Bunul Dumnezeu. Nu-i vedeți. Încă o data, îi mulțumim Lui Dan Grăjdean că i-a trimis. Bun. Deci să vă spun eu ceva. Apropo și de băieții de la Frăția ortodoxă, dar nu numai.
Problema societății: timpul
Socotesc ca există o mare problemă astăzi: problema timpului. Nu mai aveți timp. Și nu mai aveți timp, nu pentru că nu mai există timp. Timpul este același dacă este să măsurăm din punct de vedere fizic. Nu mai aveți timp pentru că timpul ne-a fost dat spre mântuire. Timpul ne-a fost dat să învățăm să iubim. Însă datorită faptului că noi nu încercăm să învățăm să iubim, din cauza asta ni se pare că nu avem timp.
Ne pierdem timpul într-o sumedenie de centrii de atenție, într-o sumedenie de griji. Care aceste griji ne ajută și nu ne prea ajută la mântuire. Înțelegeți? Este o mare dramă, pentru că toată ziua faci ceva, faci ceva și la un moment dat vezi că a plecat timpul. De ce? Pentru că simțim că nu a crescut iubirea în noi. Trebuie să știți că am câștigat o zi în clipa în care am câștigat iubire în ziua respectivă. Asta este foarte important și asta este regula de aur după care ne ghidăm. Este iubirea din noi. Și de fapt, Sfânta scriptură și Sfinții Părinți, toate cărțile Sfinților Părinți sunt de fapt manuale de iubire care ne învață să iubim. Și asta trebuie să facem în viață, astfel încât în clipa în care murim să murim cu o inimă iubitoare. E foarte important și o să mă repet în clipuri pe tema asta.
Pentru că astăzi oamenii în cel mai bun caz zic: „Da, ok. Trebuie să ne mântuim.” Dar nu mai știu ce e mântuirea. Mântuirea este moartea cu o inimă iubitoare. Înțelegeți? Pentru că dacă omul în clipa în care moare nu iubește atunci, în toată veșnicia lui, el se va chinui. Vezi că omul care nu iubește și aici pe pământ se chinuie și dacă îl prinde moartea, după moarte se va chinui în veșnicie. „Că în urmă cu 5 miliarde de ani nu știu ce mi-a făcut ăla care vezi Doamne, ce mi-a făcut.” Înțelegeți? Da… Ferească Dumnezeu!
Timpul este pentru a iubi
Deci pentru asta ne-a dat Dumnezeu timpul și cu asta trebuie să ne ocupăm. Înțelegeți? Faptul că muncim trebuie văzut nu ca și modalitate de a face bani. Nu. Pentru că atunci niciodată nu o să avem destui bani și asta e o mare patimă. Munca trebuie să fie expresia dragostei noastre față de ceilalți, față de toți ceilalți, în principal bineînțeles, față de familia noastră. Înțelegeți? E o formă de jertfă. Astfel trebuie văzut și atunci e foarte important dacă vedem astfel pentru că știm când să ne oprim. Adică nu o să sacrificăm familia pentru bani!
Că de foarte multe ori mai ales bărbații sacrifică familia pentru bani. Bineînțeles sub pretextul: „Să aduc eu bani acasă, ca să le fie bine.” Nu! Familia, mai ales copiii, au nevoie de prezența voastră concretă. Deci ar prefera, să știți, o viață mai săracă puțintel, dar o prezență mai concretă a părinților acasă. În principal, a mamei, dar și a tatălui. Foarte important lucrul ăsta. Deci să nu destrămați familia prin concentrarea voastră în mod excesiv asupra muncii, asupra carierei. Și iarăși, când sunteți acasă, trebuie să dați din familiei. Nu vă uitați pe știri, nu vă uitați pe celular, nu fiți dependenți de celulare. Și iarăși, nu vă gândiți cum să faceți bani încontinuu sau probleme de la lucru. Tăiați-le fraților! Redescoperiți frumusețea persoanei, redescoperiți frumusețea soției. Chiar să-i spuneți: „Ce frumoasă ești! Copii, ce frumoși sunt!” Chiar că sunt foarte frumoși. Gavril și Mihail, cum îi cheamă?
Pelerin: Ioan.
Părintele Teologos: Ioan. Și el?
Părintele Teologos: Victor.
Părintele Teologos: Victor. Bravo! Să vă binecuvinteze Bunul Dumnezeu.
Un caz elocvent
Da. Înțelegeți? E foarte importantă treaba asta. Și chiar știu de un caz care m-a impresionat foarte mult. Era un om de afaceri, contează mai puțin, care acesta își ducea fiica la bazin la înot. El era în continuu pe celular, în continuu pe celular pentru afaceri, pentru tot felul. Și la un moment dat, după mult timp, când încontinuu mergea cu fiica la înot, după multe zile, luni… i se termină bateria. I se termină bateria din celular și rămâne la bazin fără baterie. Și atunci vrând-nevrând se uită în bazin și își vede fiica că ea, săraca, se simțea foarte singură și încerca cu disperare să-i capteze atenția tatălui ei. Și omul a început să se întristeze foarte tare, când își dăduse seama că până atunci o lăsase pe fiică-sa singură, care dorea cu disperarea atenția tatălui și din cauza asta făcea tot felul de lucruri în apă. După care, omul a început efectiv să plângă, dacă nu mă înșel. De ce? Pentru că a văzut că tot ceilalți copii din bazin încercau să capteze atenția părinților lor. Dar toți ceilalți părinți erau pe celulare. Înțelegeți?
Deci, trebuie să redescoperim frumusețea persoanei. Trebuie să ne oprim puțin din goana asta nebună. Înțelegeți? Și să redescoperim să iubim. Să nu uităm să iubim. E foarte important. Pentru asta Dumnezeu mi a dat timpul. Am spus. Înțelegeți? E foarte important. Aș putea să continui, dar mai bine puneți întrebări, dacă mai are cineva curaj. Cristi, vrei să pui tu o întrebare? Sau Denis? Vrei să pui o întrebare ceva? Știu că vrei…
Despre energie și înțelegerea ei
Pelerin: Da. Am mai multe întrebări de pus…
Părintele Teologos: Da. Zi una!
Pelerin: Pe mine mă fascinează conceptul acesta de energie. Și faptul că unii oameni cred că energia e ceva ezoteric, pe care poate să îl ia și îmbrațișând copaci și așa mai departe. E foarte interesant, dacă ați putea să ne spuneți un pic…
Părintele Teologos: Pe tema energiei? Da. E o problemă foarte spinoasă pentru că într-adevăr în ortodoxie există conceptul de energie. Există conceptul de energie și într-adevăr în ezoterism, adică în religiile asiatice. Dar cele două concepte sunt foarte diferite. Iartă-mă, o să vorbesc așa… Mă auzi, nu? Bun.
Deci diferența principală este că în ortodoxie, energia provine totdeauna de la o entitate. Sau e vorba de o persoană – adică persoana Sfintei Treimi, energia dumnezeiască și arată prin asta ce face Dumnezeu. Altceva este cine este Dumnezeu, adică un singur Dumnezeu în trei persoane. Acesta este Dumnezeu.
Și ceea ce face Dumnezeu sunt lucrările sale sau „energhia”. „Energhia” în limba greacă înseamnă „lucrare”, „energia sa”. Dar la fel, și diavolul are o energie a sa. Că și diavolul lucrează ceva. Și noi lucrăm ceva. Și noi putem să avem…. Vezi, în clipa în care stai lângă un sfânt, vezi că în jurul lui este atmosferă de har, nu? Sau iarăși, îl vezi pe un om care este, Doamne ferește, se ocupă cu magia sau are mari păcate la activ, atunci vezi că este în jurul lui o stare grea, o stare tulburătoare, știi?
Energia și religiile impersonale
În religiile asiatice, acolo energia este numărul unu, este impersonală. Este impersonală, ceea ce arată că în spate există o forță negativă, o forță care nu iubește, adică diavolul. Și într-adevăr, eu cunosc foarte multe cazuri de oameni care s au încurcat cu yoga, cu tot felul de lucruri ăsta, apropo de energie. Și într adevăr simt o energie în sensul ca se simt mai tari, dar această tărie nu este o tărie a iubirii, ci este o tărie a durității și o tărie a păcatului. Și se ajunge până la demonizare.
Cazul celebru pe care l-am cunoscut și personal și care totdeauna el vorbește în nu știu câte conferințe, este Klaus Kenneth. Și el îmi povestea și mie și l-am pus și pe site pe tema asta – conferințe de-ale lui – că el dobândise atâta energie că era un guru absolut, deci ajunsese la Nirvana. Și în clipa respectivă toată chilia lui era plină de demoni. Și zice: „Stai puțin, că eu am vrut să scap de toate lucrurile astea și acum eu sunt plin de așa mai departe, de diavoli. Și cum fac să scap de aici?”
Din cauza asta, după aceea a început să caute mai departe și a ajuns într-un final la ortodoxie, unde efectiv s-a liniștit. Deci este o mare mare problemă pentru că da, la început simți că poți să faci tot felul de lucruri, dar prețul este sufletul tău și capacitatea ta de iubire. Acolo e problema cea mare. Și asta se vede.
Pentru că vezi că la chinezi, de exemplu, sportul național sunt artele marțiale care este bătaia științifică, de fapt. Adică, cum să-l snoptești în bătaie pe celalalt. Și asta este ramură a religiei lor adică este indisolubil legată…. Și unul dintre stilurile cele mai cunoscute în China, dacă nu cel mai cunoscut, Kung Fu, a fost la o mănăstire. Shaolin. Deci nu putem să spunem că este un sport laic. Este un sport religios. Deci te gândești, bătaia sa fie un sport religios. Dacă am spune noi, că în ortodoxie bătaia este sport religios, adică unde am ajunge? Cred că ar vui toată presa.Mai ales că vorbim de bătaie științifică. Modul științific, metodic, de a-l snopi în bătaie. Pe când în India, e la latura ailaltă. Nu pot să vorbesc acum. Cu patimi trupești maxime. Și iarăși, tot așa științific…
Pelerin: Sau iubirea de animale.
Părintele Teologos: Da, da, da. Patimi trupești la maxim. Și patimi trupești, păcătoase, între oameni și idolatrizări de animale, începând de la vaci, șerpi, cobra și așa mai departe. Deci aici duce energia fără iubire. E o mare problemă.
Alte întrebări, băieți. Am lămurit subiectul? Întrebări? Da, bine. Tu îmi arăți altceva. Dacă voi doriți să-mi puneți întrebări sau să continui eu să discut ceva? Sau nu doriți să puneți întrebări în public.
Părintele Teologos: Nu știu, pe mine unul, Părinte, ce vroiam să vă întreb, cu asta ați început.
Pelerin: Am înțeles. Că nu dai timp familiei.
Pelerin: Da…
Părintele Teologos: Da, sigur.
Pelerin: Tot timpul. Cum ați zis – timpul și banii…
Ce ne fură timpul
Părintele Teologos: Trebuie să știți că aveți niște centri foarte puternici de placere, care vă fură timpul. Întâi de toate, e vorba de celulare adică de ecrane, de fapt. Ecranele, înțelegi? Și omul are astăzi și un complex de inferioritate – acela de a rămâne neinformat. Zice: „Băi, trebuie să fiu la curent. Dar dacă se întâmplă? Dacă nu știu ce?” Și în loc să se informeze cinci minute, se ia și se duce și se uită și așa mai departe. Deci, dacă ați opri puțin din goana asta. Pentru că, sper să nu, dar foarte probabil că da, în pandemie v-ați uitat încontinuu la știri. Bun. Cu ce ați rămas?
Pelerin: Cu nimic.
Părintele Teologos: Cu nimic! This is it.
Pelerin: Ne-a acaparat, și…
Părintele Teologos: Înțelegi? Asta este.
Pelerin: Mai rău, te-a băgat în depresie.
Despre efectul știrilor și pierderea timpului. Un caz recent
Părintele Teologos: Așa este. Pentru că știrile care vi se livrează nu sunt știri care să vă informeze, ci știri care să vă împingă în boli de nervi. De obicei, anxietate, frică, depresie. Deci acolo. Și chiar cunosc un caz…. Întâi de toate, vezi că în pandemie foarte mulți oameni au murit nu că au avut virusul, ci din cauza virusului. Din cauza acestei presiuni psihologice venite întâi de toate prin media și oamenii nu mai puteau de stres. Chiar știu cazul unei femei, unei bătrâne. Mamă bătrână. Omul avea 40 și ceva de ani, era primar undeva. Și maică-sa era la țară. Și: „Mama, a venit pandemia.”
Și-a adus mama la oraș. Maică-sa când a venit era foarte lejeră. Când a ajuns la oraș a văzut toate știrile, a început să intre în stres, tensiuni. Și la un moment dat ce s-a întâmplat? La un moment dat, femeia a răcit. A venit iarna. Efectiv a răcit. A început să tușească și așa mai departe. Și fiu-su, primarul, a zis: „O ducem la spital. Sa vedem ce are. Ca nu cumva să fie COVID.” Iar când ea a ajuns acolo și când i-a văzut pe toți ăia în alb și așa, a făcut infarct. A murit.
Pelerin: A murit de inimă.
Părintele Teologos: A murit de inimă. Înțelegeți? Ferească Bunul Dumnezeu!
Pelerin: Și a fost trecută la COVID.
Un alt caz considerat neatractiv de către media
Părintele Teologos: Da, da. Bineînțeles. Înțelegeți? Dar un alt caz vroiam să vă spun. Cazul unui arhiereu cu viață sfântă, din Grecia. Iacovos îl cheamă. Pot să-i spun numele lui, că a murit. S-a dus la Domnul. Să avem rugăciunile lui. Iacovos, Mitropolit de Argolidos. Deci, omul ăsta s-a jertfit la maxim, la maxim, la maxim. Și a făcut dacă nu mă înșel un orfelinat. Nu exista în toată zona un orfelinat și ăsta a făcut un orfelinat cum să zic fraților, deci top. Adică foarte bun. Cu asistente, tot, tot… S-a dus la presa din Grecia și a spus: „Oameni buni, am făcut un orfelinat. Veniți! Filmați! Scrieți!” „Eh, mai vedem, mai nu știu ce.” „Măi oameni, buni, dar am făcut nu știu ce.” Ei:„Sigur, sigur, mai vedem, mai una alta. Mâine, mâine.” „Oameni buni, e primul orfelinat în zonă.” După care se enervează ăștia de la presă și zic: „Domnule, ai furat? Ai mințit? Ai luat bani? Asta ne interesează pe noi. Nu mă interesează pe mine orfelinatul tău. Mă interesează ce scandaluri ai făcut tu.”
Pelerin: Asta acaparează.
Părintele Teologos: Da, înțelegeți? Din păcate. De ce? Pentru că emoția negativă este mai intensă decât emoția pozitivă și asta generează trafic. Aici este un bulgăre al păcatului care rostogolește presa la vale. Înțelegeți? Ce ați zice voi să apară la ora asta în presă să zică: „Fraților, totul este bine. Slavă lui Dumnezeu! Înaintăm. Fiți liniștiți!” Cine o să mai citească? Cine o să se mai uite? Înțelegeți? În clipa în care apare: „Breaking news: Apocalipsa e mâine.” Toată lumea sare să vadă. Și asta e și vina noastră, fraților. Noi dam vina pe presă, dar noi suntem de multe ori avizi de astfel de scandaluri. Înțelegeți?
Pelerin: Da… Consumatori.
Părintele Teologos: Da, consumatori, din păcate. Deci e un bulgăre care merge la vale și nu sunt de vină numai cei din presă. Cu toate că dacă ar avea vână cu adevarat și sunt anumiți oameni de presă care sunt astfel. Nu mulți, din păcate. Bunul Dumnezeu știe. Ar putea totuși să prezinte contra curentului. Să prezinte exemple bune. Pentru că avem nevoie ca de aer de exemple bune. Și aici, fraților, voi trebuie să fiți exemplele bune. Noi trebuie să fim exemplele bune ca să dăm curaj familiei, întâi de toate. Înțelegeți? E foarte important. Fiți exemple bune în familie! Pentru că copiii care sunt aici, și nu numai ei, dar și copiii voștri bineînțeles, nu care cumva să credeți voi că ei ascultă de ce spuneți voi. Ei vă copiază comportamentul, înțelegeți? Dacă voi, ca și comportament vă validați cuvintele, atunci cuvintele voastre au mare putere. Dar dacă voi ca și comportament, vă contraziceți cuvintele, apare scandalul. Apare scandalul.
Vezi, Mântuitorul a ridicat orice patimă, orice păcat uman. Ipocrizia nu a ridicat-o. „Vai vouă fariseilor ipocriți!” Țineți minte. Da, pentru că asta este minciună cu toată viața, adică cu toată viața lui, nu numai cu cuvintele. Una zice, alta face. În cazul ăsta trebuie să fim foarte atenți să fim sinceri și să fim exemplu personal. Să fim exemplu personal.
Nu aveți întrebări? Eu credeam că aveți o mulțime de întrebări. Că asta era ideea, dar…
Pelerin: Aș avea eu o întrebare.
Părintele Teologos: Da, sigur.
Despre fericire și înțelegerea ei
Pelerin: De ce majoritatea oamenilor caută, adică mai bine spus, confundă fericirea cu banii, cu averea, cu avuția?
Părintele Teologos: Da. De ce? Pentru că oamenii sunt căzuți în trup, sunt eșuați în trup. Omul este întâi de toate suflet. Vezi diferența dintre om și maimuță nu e faptul că noi nu avem coadă sau că avem 2% din ADN altfel. Diferența dintre om și maimuță, dintre om și animal de fapt, este faptul că omul are un suflet care trebuie să supună materia. Pe când, animalul are un suflet supus materiei. Adică, dacă eu la motanii ăștia le dau ceva de mâncare s-a terminat. Și vezi, la maimuță totul se oprește la banane și sex, de fapt. La trup.
Omul, este făcut de Dumnezeu să ajungă la perfecțiune. Dar la o perfecțiune duhovnicească. Da. Căderea lui Adam înseamnă căutarea acestei perfecțiuni de fapt în trup, în materie. Datorită faptului că omul este distorsionat, el caută încontinuu în materie perfecțiunea în tehnologie, în bani și așa mai departe. Și banul fiind materie pură, cu bani poți să cumperi orice – cam asta este ideea greșită, de altfel. El crede că raiul se câștigă prin bani. Ceea ce e fals. Și atunci, el poate să ajungă foarte depresiv pe tema asta. Poate să aibă mari drame în familie pentru că el crede că banii aduc fericirea. E vorba de o strâmbare de gândire. O strâmbare de optică.
Cazul unei familii
Să-ți dau chiar un caz. E o persoană publică. Nu o să spun cine este, nu are importanță. Deci omul este fraților, Făt-Frumos al doilea. Adică, frumos, sală, mușchi, sport, înalt, tot ce vă puteți voi imagina că este. S-a căsătorit cu Ileana Cosânzeana. Deci fraților, piesă, o femeie… A avut copii cu ea. El e putred de bogat. Și are foarte mulți bani. Și i-a zis în felul următor ei: „Ai de la mine în fiecare zi 1000 de euro cash. Faci ce vrei cu ei: unghii, coafor, alune, ce vrei tu. “
Pelerin: Te întreții.
Părintele Teologos: „Te întreții.” Asta dincolo de carduri și Porsche și nu știu ce. Că asteaa vin la pachet cum se zice, detalii, știți? Și ea l-a părăsit. L-a părăsit pentru unul mai urât ca el, mai bătrân ca el, mai sărac. De ce? Știi de ce?
Pelerin: I-a acordat atenție.
Părintele Teologos: I-a acordat atenție, înțelegeți? I-a acordat atenție, evident. Înțelegeți? Pentru mine era o situație foarte dificilă. Că îi cunoșteam pe amândoi. Pe amândoi bărbații, înțelegeți? Da. Deci, banii nu aduc fericirea și nici nu o întrețin. E adevărat că este nevoie de bani, sigur. Pentru că avem trup cum spuneam. Și avem nevoie de mâncare, avem nevoie de un acoperiș deasupra capului și avem nevoie de niște haine. Dar până aici. Până aici. În clipa în care omul iese din necesitate, ajunge în lăcomie și asta e formă de drog și „cine cu diavolul se însoțește până în iad nu se oprește”. Crede că merge în rai, dar de fapt, în iad se duce. Devine foarte singur. Foarte singur pentru că se concentrează pe treaba asta și zice acasă: „Lasă-mă, că n-am timp. N-am timp!” Înțelegeți? E foarte important. Deci mare atenție cu banii.
Îndemn pentru conduita bună
Pelerin: Cum să facem, Părinte, ca să reușim să facem chestia asta? Să nu ajungem că mai e și vorba aia: „până nu îți dă Dumnezeu o palmă, nu te lecuiești.”
Părintele Teologos: Așa este. Trebuie imediat ce ajungeți acasă, imediat ce ajungeți acasă, să vă rugați puțin. Să vă rugați. Sigur, da, imediat ce ajungeți acasă îmbrățișati soția, îmbrățișati copiii și așa mai departe, mâncați împreună. După care te pui și te rogi 20 de minute. Sau fiecare cât poate, cu „Doamne Iisuse” sau cum puteți cu cuvintele voastre. Și după care analizeazăi puțin. Vezi, cine ești, de unde vii, unde te afli și încotro te îndrepți? Pentru că într-adevăr dacă te duci la vale precum bolovanul, la un moment dat într-adevăr vine Dumnezeu și te ia din voleu, știi? Ca să nu cazi în prăpastie.
Pelerin: De obicei lovește unde îți e cel mai drag.
Despre idolii pe care ni-i cioplim singuri
Părintele Teologos: Da. Ți-e cel mai drag. De ce? Pentru că acolo unde ți-e cel mai drag devine idol pentru tine. Dar mare atenție să nu pui pe cine îți este cel mai drag, în locul lui Dumnezeu. Pentru că atunci asta este mortal, pentru tine și dacă celălalt e persoană, și pentru el -îi face foarte mult rău. Totdeauna să avem grijă dacă idolatrizăm ceva, aia o să dispară. Asta e lege duhovnicească, fraților. O patimă, se numește.
Aveți o patimă. Deci aveți pe cineva sau ceva pe care-l idolatrizați, aia o să dispară, clar. Dacă nu o să dispară o să constituie chinul vostru veșnic în iad. Pentru că în iad o sa dispară. Înțelegeți? În iad dispare idolul, oricare idol ar fi și apare Dumnezeu cel adevărat, Dumnezeu cel adevărat. Dacă eu am un idol, în clipa în care mor, acest idol dispare, și atunci eu voi fi într-un sevraj veșnic, într-un chin veșnic, într-o depresie veșnică, că mi s-a luat idolul respectiv. Înțelegeți? Țin minte acum când a murit Michael Jackson, țin minte că s-au sinucis, de obicei fete sunt, s-au sinucis fete, femei.
Pelerin: Foarte multe.
Părintele Teologos: Înțelegi? De ce? Pentru că era idolul lor. A dispărut idolul și ele de fapt s-au trezit în iad.
Pelerin: Nu mai aveau pentru ce trăi.
Părintele Teologos: Nu mai aveau dumnezeu cu “d” mic, bineînțeles. Pe Dumnezeul lor. De asta, să-I mulțumim lui Dumnezeu că ne ia idolii. Bineînțeles că înainte trebuie să ne luptăm foarte tare să nu avem idoli. Adică niciodată să nu judecăm nici în rău, dar nici în bine pe cineva sau ceva. Adică să îl judecăm la maxim. Spun: „Da, într-adevăr, el este sfânt, este perfect. El este sfânt.” Dar asta o fac nu cu absolutizare, ci zic cu dragoste.: „Știu că el are limitările lui. Și el are limitările lui” și așa mai departe. Asta e foarte important. Vrei tu să întrebi ceva? Nu vrei…
Pelerin: Vreau eu, Părinte.
Părintele Teologos: Da, spuneți!
Despre adolescenți și Biserică
Pelerin: Vreau să vă întreb cum readucem adolescenții în biserică, către Dumnezeu?
Părintele Teologos: Da…
Pelerin: Chiar dacă au fost crescuți în biserică, la un moment dat o parte din ei se îndepărtează.
Părintele Teologos: Cum îi readucem pe adolescenți în biserică? Foarte bună întrebare și foarte spinoasă. Numărul unu: exemplul personal. Adolescenții de astăzi sunt foarte confuzi, foarte confuzi. Datorită inversării sau, mai bine zis, pulverizării, distorsionării sistemului de valori. Da, dar proști nu-s. Și atunci și el zice: „Bun. Să vin în biserică. Dar de ce să vin eu în biserică? Anyway?” Dacă noi avem conștiința și trăim faptul că biserica este păstrătoarea științei medicale care are ca scop vindecarea sufletului și, întâi de toate, vindecarea de moarte, depășirea morții, atunci clar că o să zică adolescentul: „Hop!Și eu!” Că vedeți că nimeni nu dorește viața veșnică cum doresc adolescenții. Nimeni nu dorește trăirea la maxim cum o doresc adolescenții. Și din cauza asta se și droghează. Ei se droghează nu de proști, ci vor raiul. Vor trăirea deplină.
Tinerii vor să trăiască deplin. Ce le oferă Biserica?
Noi trebuie să le spunem: „Fraților, trăirea deplină nu apare într-o reacție chimică. Trăirea deplină apare în energia”, cum am discutat cu Denis, „prin energia lui Dumnezeu”. Care Dumnezeu este raiul. Dumnezeu este ființa perfecta, ființa atotputernică. Acolo e raiul. Raiul nu este într-o priză, într-un joint de o substanță chimică. Aia trece. Și unde mai pui că data viitoare e nevoie de un stimul mai puternic ca să simți aceeași placere. Creierul încearcă să balanseze. Și deci tu de fapt ajungi dependent și mergi într-o spirală foarte întunecată a adicției.
Deci odată, trebuie să avem noi conștiința faptului că biserica este terapeutică și te vindecă de toate aceste patimi. Te vindecă inclusiv de moarte. După care trebuie să aplicăm treaba asta. Adică să zică tânărul: „Da, ok. Deci tu spui că biserica ne vindecă de patimi, ne vindecă de păcate. Bun. Ai un exemplu? Ai să văd și eu?” Și tu zici: „Da, bine.” Acum nu o să zici: „Uită-te la mine.” Dar trebuie să arăți oarecum prin fapta ta, că într-adevăr ești exemplu sau cel puțin poți să spui: „Da, uitați-vă la părintele Iustin Pârvu” sau „uitați-vă la cutare că este model de om vindecat”.
Tinerii și dependențele
Și în ultimă instanță, trebuie să știi care sunt problemele tinerilor și să le vindeci. Asta este capital. Adică e foarte cu cântec să-i vorbești tânărului despre… Trebuie să-i vorbești e adevărat, despre Evanghelia duminicală, când el e dependent de droguri. El e dependent de ecrane, de celulare, de electronică. El este singur, depresiv. El vrea să-și rezolve problemele. Vrea să-și rezolve patimile. Dacă tu îi oferi această terapeutică în biserică, prin dragostea ta, atunci zice: „Da, ok. Vin. Vin” Și ceea ce este foarte grav aici, este că nu există din păcate altă cale în afară de ortodoxie, care să vindece aceste probleme.
Există în afară, inclusiv printre eretici, oameni care sunt într-adevăr foarte capabili și care bâjbâie câte ceva. Bâjbâie câte ceva, dar nu pot să dea soluția. Că soluția e Hristos. Și ei dacă ajung să bâjbâie lucrurile astea, uneori se autoanihilează pentru că nu mai poți să reziste la drama pe care o văd. Se autoanihilează prin băutură, droguri, prin partea asta sau în partea cealaltă, zic: „Da. Nu contează” și așa mai departe. O neglijență totală. Sau în ultimul instanță, se smeresc. „Da, nu știu. Hai, să vedem cum putem să rezolvăm. Hai, să vedem cum putem să facem.” Ăștia sunt oamenii care au trecut prin mari drame, mari drame. Și atunci îi smerește Dumnezeu. Dar în ortodoxie avem soluția. Și avem pe sfinți care au dovedit în niște condiții mult mai dure decât condițiile noastre de astăzi. Nu vorbesc, nu vorbim despre mucenicii din vechime. Vorbim despre sfinții români din închisori, de azi. Care au trăit în niște condiții foarte dure care erau condiții adverse frontal. Frontal.
Astăzi nu vorbim de o agresivitate frontală împotriva Bisericii. Există o agresivitate împotriva Bisericii, nu avem ochelari roz. Dar nu e vorba de o agresivitate frontală. Pe vremea respectivă era frontală: „E clar. Te omor.” Și cu toate astea, ei au arătat, deci dacă citiți Ioan Ianolide, de exemplu, „Întoarcerea la Hristos” e o carte pe care întotdeauna o recomand, vezi acolo ce înseamnă om vindecat.
Ce îi aduce pe tineri în Biserică
Deci asta trebuie, să le repet. Numărul 1: conștiința a ce e biserica. Biserica e spital pentru păcătoși, nu clubul sfinților. Numărul 2: exemple, exemple. De exemplu: tu, sfinții români din închisori și așa mai departe. Și trei: rezolvarea problemelor lor cotidiene de azi, care îi dor pe ei. Deci trebuie tradusă învățătura bisericii și aplicată din română în română. Trebuie tradusă din română în română și aplicată pe problema lor de acum. Eu asta încerc să fac în clipuri pe cât posibil. Cam asta cred. Asta cred că i-ar aduce pe tineri înapoi în Biserică.
Pelerin: Mulțumesc!
Părintele Teologos: Să ajute Bunul Dumnezeu!
Despre divorț
Pelerin: Părinte, problema divorțului. Ca preot, sunt oameni care vin: „Nu mai pot.” Când știi că e limita sau când poți să mergi mai departe?
Părintele Teologos: Da. Pai, spune Mântuitorul, spune în Evanghelie. Eu știu ce întrebi tu. Din păcate sau din fericire, dar spune Mântuitorul spune că numai în caz de curvie, adică în caz de adulter, atunci da. Dacă nu, să facă răbdare. Din păcate, oamenii astăzi sunt învățați cu societatea de consum. Adică, am o mică problemă cu ciorapul, îl arunc. Mai demult, știți că se peticea ciorapul. Astăzi toate lucrurile se aruncă. Și se aruncă inclusiv iubirea, inclusiv iubirea. Și asta provoacă mari, mari drame. Mari drame. Deci, datorită faptului că omul mai demult era învățat cu economia care dă o seriozitate în gândire, omul zicea: „Da. Nu pot să pălmuiesc dragostea, pentru că asta îmi provoacă mie probleme. Și provoacă și celuilalt probleme.” Astăzi oamenii sunt foarte duri și zic: „A, nu contează. Nu contează.”
Plus de asta, datorită faptului că mai demult oamenii erau învățați ascultarea, ziceau: „Măi. Dacă mă despart e mare rușine. De ce? Pentru că eu nu știu să ascult. Adică eu sunt un om inferior.” Țineți minte că mai demult era o mare rușine să divorțeze cineva. Astăzi, datorita faptului ca s-a distrus tradiția, adică s-a distrus capacitatea de ascultare și deci capacitatea de seriozitate, de a deveni om serios, om matur, din cauza asta tinerii, pentru o ne potrivire de caracter – că s-a uitat strâmb la mine și toate astea. Și de acolo se escaladează, se ceartă. Nu mai știu că trebuie să-și rezolve problemele între ei cu duhovnicul. Și merg la mamele lor, de obicei, la soacre. Marea problemă cu soacrele. Și pentru că nu au experiență de viață, se despart.
Dar tinerii trebuie să facă răbdare că așa se mântuie. Așa se mântuie. Așa se înmoaie inima. Trebuie să știți că mântuirea e o moarte cu inimă iubitoare. Asta nu se obține prin divorț. Prin divorț se obține îndurizarea inimii. Adică devine omul și mai dur. Înțelegeți? Și atunci, el o să meargă din rău în mai rău. O să zică că da, și-a găsit iubirea vieții sale, dar de fapt e doar ceva trupește, că nu pot să zic pe cameră ce caută. E o mare problemă.
E adevărat că dacă divorțează, uneori se mai smerește puțin. Dar întotdeauna apar mari, mari drame, mari drame. Și dincolo de asta, se încalcă legea lui Dumnezeu. Se intră în inegalitate, se pierde dragostea, se pierde bucuria, se pierde pacea, se pierde răbdarea, toate astea. Deci încercați pe cât posibil să salvați treaba asta. Spuneți tinerilor să facă răbdare și să nu escaladeze. Să nu escaladeze tensiunile și să nu discute, pe cât posibil să nu deschidă subiecte de discuții care generează tensiune. Să discute pe subiecte care generează unitate. Dacă celuilalt știi că nu-i place Steaua sau nu mai știu care sunt acuma la fotbal, nu-i spune că tu ești contra sau așa mai departe, că ne certăm pe fanatisme și așa mai departe. Las-o! Lasă după cealaltă.
Conduita dintre bărbat și femeie
Iarăși aici e foarte foarte important ca și bărbatul, și femeia, dar în principal bărbatul, că el este mai tare, mai țeapăn, nu știu cum să spun, trebuie să lase și femeii loc să-și exprime oarecum personalitatea. Adică nu bărbatul încontinuu să spună „Fă aia! Fă aia!” Ci să lase după femeie în ceea ce privește mâncarea, în ceea ce privește hainele, în ceea ce privește decorațiunile prin casă. Adică sunt anumite segmente unde femeia, prin structura ei, este mult mai bună decât noi. Să o lase pe ea. Dar și femeia să lase lucrurile care sunt specifice bărbatului. Să îl lase pe el, nu în continuu să dea ordine. Adică fiecare să respecte calitățile, atribuțiile celuilalt. Totdeauna trebuie să existe respect reciproc și dragoste reciprocă. Înțelegeți? Asta e foarte important. Și totdeauna, în clipa în care sunt mânioși să nu deschidă gura. Să nu deschidă gura, că apar mari drame. Că e produs al distorsiunii și iese din tine și greu mai repari după aia, dacă o mai repari. Asta așa foarte pe scurt.
Pelerin: Zicea Părintele Pimen: „ia apa în gură”
Părintele Teologos: Da, apă în gură sau urli în pungă. Te duci la baie. Da, da. Nu în clipa în care e mânios. Da, zi!
Pelerin: Ca o mică paranteză la subiect – este bine ca cuplul, soțul, soția, să aibă același duhovnic?
Părintele Teologos: Foarte bine. Foarte bine. De ce? Pentru că duhovnicul îi cunoaște pe cei doi și atunci poate să echilibreze lucrurile. Mai ales, de multe ori când intervine și diavolul, vă pune gânduri unul împotriva celuilalt. Și atunci duhovnicul îți spune: „Nu-i așa. Dacă îți spun eu că nu-i așa.” Tu zici: „Da, părinte.” Dar înăuntrul tău tu zici: „De unde știe, părintele?” Înțelegi ce vreau să spun. Dar în clipa în care ți-o spune duhovnicul, duhovnicul știe că nu-i așa. Sau duhovnicul îți spune: „Ai grijă! Știi ce? Încearcă să nu mai vorbești despre Steaua.” Tu e bine să nu întrebi de ce. Dar îți cam dai seama. Și atunci, duhovnicul fiind vasul comunicant între cei doi e o zonă tampon care rezolvă foarte multe lucruri. Și asta le rezolvați cu duhovnicul, v-am spus, nu cu mamele voastre! Că mamele fiind și ele femei, femeia întotdeauna are caracterul acesta de a acapara matern…
Părintele Teologos: De a acapara dragostea, de siguranță, de iubire, de îmbrățișare. Asta este mama. Și dacă tot mergi la mama ta, mama ta vrea pentru tine tot ce e bine, dar într-un sens oarecum absolut. Din cauza asta soacra e proverbială, ca întotdeauna zice: „Ah. Că pe-asta ai luat o!” Și atunci foarte probabil că bagă strâmbe împotriva norei, împotriva soției tale, depinde de la caz la caz. Dar în general, este foarte întâlnită, treaba asta. Întotdeauna trebuie tu cu soția ta. Și dacă nu puteți între voi, prin duhovnic. Foarte, foarte importantă treaba asta. Alte întrebări. Da, Denis!
Plecarea la mănăstire – un caz
Pelerin: Părinte, o întrebare de viață reală. Știu o familie tânără care are cinci copii micuți…
Părintele Teologos: Să trăiască!…
Pelerin: Au existat neînțelegeri între ei. Iar el, cu acordul soției, a plecat la mănăstire. Și este foarte dificil acest subiect. Nu știu dacă a făcut bine sau nu a făcut bine….
Părintele Teologos: Dacă are acordul soției, din datele pe care le cunosc, a făcut bine. Din datele pe care le cunosc. Pentru că desigur, că asta e de la caz la caz. Dar ce se întâmplă? În clipa în care omul ajunge la mănăstire, trebuie să ști că Maica Domnului și de fapt Dumnezeu în ultimă instanță, trimite acea energie de care am vorbit la început, concretizată de obicei printr-un înger care are grijă de familia respectivă. Și atunci, familia respectivă o să meargă foarte bine.
Un caz similar din Sfântul Munte
Chiar este un caz celebru în Sfântul Munte, pe care îl povesteau mulți părinți. Chiar Sfântul Iosif Isihastul l-a consemnat și în scris. Că era vorba – și apropo și ce înseamnă neascultarea – era un ucenic la un părinte la o chilie. Deci erau doar doi într-o chilie. Noi suntem mai mulți aici. Era starețul bătrân și ucenicul. Și starețul i-a dat poruncă: „Să nu vorbești cu mirenii. Dacă vine vreun mirean la noi în vizită, nu vorbești cu el.” Și la un moment dat, vine un mirean în vizită la cei doi și tânărul pune masa. Și bătrânul îl întreabă: „De unde ești?” pe mireanul care venise. Și ăsta spune din satul cutare. Era satul tânărului. Și atunci tânărul nu ține porunca, face neascultare și întreabă: „Dar de familia cutare, ce știi?” De familia lui, adică. Atunci spune vizitatorul, spune pelerinul: „Vai și amar de capul lor! Vai și amar de capul lor, că a murit bărbatul familiei. A murit soțul și a lăsat-o pe mamă singură, dimpreună cu trei fetițe mici de crescut. Mai aveau și un frate mai mare care a plecat și nimeni nu știe unde e.” Era chiar el.
Și pentru că și făcuse neascultare a căzut ca un trăsnet deasupra lui și au început gândurile: „Că nu, că mă duc acasă să am grijă de maică mea și de surorile mele.” Și bătrânul îi spune încontinuu: „Nu te du frate că are grijă Dumnezeu, că Dumnezeu trimite îngerul.” Ăsta : „Nu și nu și nu.” Oarecum nici nu credea ce spunea bătrânul. Și într-un final, face și o a doua neascultare și mai gravă. Adică pleacă fără binecuvântare. Și merge către Dafni să plece. Pe drum pe potecă, vedeți că sunt în Sfântul Munte poteci, sunt intersecții. El cum venea dintr-o parte, din cealaltă parte vine un monah foarte tânăr și foarte asudat. Se întâlnesc la intersecție și îi zice monahul tânăr: „Frate, te văd foarte tulburat. Unde pleci?” El: „Lasă-mă. Că nu știu ce..” „Zi, dragă, că poate chiar te ajut.” Și la presiunile necunoscutului, tânărul nostru povestește toată povestea.
Atunci monahul tânăr care venise îi spune: „Frate, nu faci bine. Du-te la chilie că bătrânul tău se roagă pentru tine cu lacrimi. Și unde mai pui că e și bătrân, bolnav, și l-ai lăsat singur, și ai plecat fără binecuvântare. Nu faci bine.” „Nu. Că nu știi tu.” Și așa mai departe. Și zice tânărul: „Ești hotărât să mergi în lume? Să mergi acasă?” Zice: „Da. Sunt hotărât” Și atunci el zice „Ei, bine, să știi că eu sunt îngerul Domnului care a fost în locul tău acolo și am ajutat familia. De vreme ce tu pleci acum acolo și nu asculți de bătrân, înseamnă că eu nu-și mai are rostul prezența mea acolo.” Și dispare. Dispare din fața lui. Și ăsta se trezește îngrozit oarecum și impresionat, se întoarce la bătrân acasă și îl găsește bineînțeles plângând, rugându-se pentru el.
Și faza asta a făcut o foarte mare impresie în Sfântul Munte. Și este reală. Și eu cunosc o mulțime de cazuri pe tema asta. Și cazuri foarte personale, să zic așa, cum Dumnezeu într-adevăr ajută foarte bine, scandalos de bine dacă este, familia pe care omul care pleacă la mănăstire o lasă în spate. Dar secretul ca omul care pleacă la mănăstire este că trebuie să facă ascultare. Adică trebuie să se ocupe de mântuirea sa într-adevăr. Să nu facă scandal, să nu facă neascultări, presiuni și lucruri de genul ăsta. Dacă faci ascultare atunci Dumnezeu îi binecuvintează cu amândouă mâinile. Sigur, deci asta e dogmă. Am răspuns?
Pelerin: Extraordinar.
Despre prezența totală a lui Dumnezeu
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! Alte întrebări, ziceți. Da, bine, știu, v-am prins așa puțin în povestire și… Deci trebuie, că tot am vorbit în seara asta despre energii, fraților, trebuie să avem conștiința faptului că Dumnezeu este foarte, foarte prezent. Foarte prezent. Noi avem, noi suntem foarte influențați de catolici pe care, sigur, îi iubim foarte mult pe catolici, dar catolicii sunt eretici, sunt în erezie. Principalele probleme ale ereziei catolice sunt faptul că ei socotesc că Dumnezeu este undeva departe, sus, rupt de lume, a lăsat lumea de izbeliște singură aici pe pământ să se descurce. Și noi, oarecum avem ideea asta. Adică acționăm ca niște atei. Nu e așa, fraților. Dumnezeu ne ajută cu orice probleme, zi de zi și se întâmplă foarte multe minuni. Numai și numai noi să ne deschidem lui Dumnezeu. Adică efectiv să zicem: „Doamne, ajută-mă să fac nu știu ce! Ajută-mă să pun panouri solare! Ajută-mă Doamne să…” orice, orice, înțelegeți? Noi, de obicei, tot datorită influențelor catolice, Îl limităm pe Dumnezeu la anumite lucruri. Adică Dumnezeu poate să învie oameni, poate să vindece de cancer, dar Dumnezeu nu mă poate ajuta să scriu un program de exemplu, în informatică sau un ceva. Nu e adevărat. Dumnezeu mă poate ajuta.
Pelerin: Dar nu când ceri…
Părintele Teologos: Nu e adevărat! Și când ceri. Depinde însă cum ceri. Deci tu trebuie să-I spui: „Doamne, ajută-mă!” Nu trebuie să spui: „Doamne, scrie-mi în programul ăsta” Sau stau eu cu mâinile în buzunar și zic „Doamne fă-mi o baza de date.” Nu! „Doamne, luminează-mă. Doamne, luminează-mă!” Înțelegeți?
Sinergie
Pentru că întotdeauna e vorba de o sinergie, se numește în teologie. Adică o cooperare între om și Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu nu dorește să fim așa cu burta mare, cum sunt eu. Ci Dumnezeu dorește ca omul să se lupte dimpreună cu Dumnezeu pentru mântuirea sa. Pentru că asta îl face pe om măreț că altfel, omul devine o mare burtă mofturoasă. Înțelegeți? Foarte importantă asta. Și din cauza asta, să-L rugați pe Dumnezeu în toate domeniile în care lucrați fiecare: „Doamne, ajută-mă să fac cutare și cutare!” Să vezi că Dumnezeu ajută. Sau Maica Domnului. Sigur, sunt și sfinți care sunt specializați pe anumite lucrări, să știți. Foarte importantă asta, prezența concretă a lui Dumnezeu în cotidian. Foarte important. Alte întrebări, mai aveți?
Credința și mersul la biserică
Pelerin: Sunt multe persoane care spun „Am credința mea”. Cineva îmi spunea: „Am întrebat preotul de la mine: Ce e mai important? Să faci fapte bune? Sau să mergi la biserică? Deci eu am ales să fac fapte bune, în detrimentul de a merge la biserică.” Ce ne puteți spune părinte?
Părintele Teologos: Păi, întâi de toate e vorba de o contradicție de termeni aici. Deci a merge la biserică e o faptă foarte bună.
Pelerin: Ea așa s-a exprimat.
Părintele Teologos: Știu, dar spun că el are o contradicție aici, are o fractură logica. Numărul unu e acesta. Numarul 2: „credința mea”… Și eu, de exemplu, cred că sunt președintele Statelor Unite, dar asta nu înseamnă ca e și adevărat. Înțelegi? Credința adevărată este cea care este validată în timp și spațiu. Adică în timp, mulți ani, și spațiu, de foarte multă lume, de mulți. Și această credință adevărată, este atât de înaltă, încât nu vine din credința mea sau a lui sau a ta, ci vine direct de la Dumnezeu. Deci ortodoxia este singura religie, care este fondată de însuși Dumnezeu. Toate celelalte religii sunt fondate de Luther, care o fi el, Calvin, Zwingli, o mulțime de ereziarhi. Pe când, Biserica Ortodoxă a fost fondată de Dumnezeu. Atunci, dacă tu ai credința ta, tu poți să ai credința ta, dar ieși afară. Nu te mai vindeci. Pentru că orice credință are și efectul următor. Care dacă nu e corect, e un defect distorsionat.
Pelerin: Da. Și că „o să merg mai târziu la biserică, nu de acum”.
Părintele Teologos: Da, bun.
Pelerin: Când oi fi mai bătrân, mai…
Părintele Teologos: Da. Când o să fie mai mort. Cam asta este ideea. Adică așteaptă să moară, ca să se facă bine. Nu. Trebuie să înceapă să se facă bine acum când poate. Pentru că patimile în timp, adicțiile, asta se și vede, sunt ca niște plante, care dacă sunt mici, ușor se smulg. Dacă însă cresc în timp, foarte greu se smulg. Dacă se mai pot smulge. Ai nevoie de mai mulți, durere, efort și foarte greu se vindecă cineva. Respectivul spune treaba asta ca să își valideze păcatul, să facă păcat, să păcătuiască, din cauza asta nu merge la biserică. Nu merge din alte motive. Înțelegeți?
Pentru că biserica este cadrul imersiv în care se cinstește Dumnezeu pe cât de intens posibil. Deci în biserică, avem premiera raiului pe cât posibil. Adică și văzul, că vedem icoane. Și auzul, că auzim psalții cum cântă. Și mirosul, că se tămâiază. Și pipăitul, ne împărtășim întâi de toate sau mirungeri și așa mai departe. Totul în biserică ne propulsează către ținta noastră, care țintă a noastră este cerul, nu banul. Este duhovnicia, nu materia. Datorită faptului că el nu dorește să meargă la biserică, înseamnă că el nu este pregătit pentru rai. Adică nu știu ce fapte bune face el. Înțelegeți? Că dai 5 lei, sigur ca da. Dumnezeu să-l binecuvinteze! Dar nu spune mare lucru.
Pustnicii nevăzuți ai Athosului
Pelerin: Părinte, dacă se poate să ne spuneți ceva despre pustnicii nevăzuți.
Părintele Teologos: A, celebra poveste cu pustnici nevăzuți. Sigur. Fără foc, nu iese fum. Fără foc, nu iese fum. Sunt o mulțime de povești pe tema asta, o mulțime de mărturii de la surse prea multe și prea independente și în timp și în spațiu, astfel încât toată povestea asta să fie o făcătură. Există acești pustnici. Se numesc pustnicii nevăzuți, nu pentru că sunt omul invizibil, neapărat. Cu toate că au și harisma asta. Ci pentru că nu doresc întâi de toate să se arate la lume. Nu doresc să se arate la lume. Și atunci, Dumnezeu pentru sfințenia lor foarte mare, într-adevăr îi face de multe ori să fie nevăzuți.
Și sunt, au fost părinți foarte duhovnicești și foarte serioși care spuneau că da, au fost în locul respectiv, au trecut pe poteca respectivă și au întâlnit pe potecă, dintr-o peșteră, era peștera acolo – și știu foarte bine – și au intrat în peșteră și i-au văzut înăuntru. Au ieșit afară, s-au dus jos, au anunțat și când s-au dus cu toți părinții, efectiv nu au mai găsit peștera în locul limpede. Adică se întâmplă lucrurile astea.
Ei se roagă pentru lume. Au o putere foarte mare de rugăciune. Și mai ales, au un gând foarte curat. Trebuie să știți că principala problemă a pustnicului nu este mâncarea, mai ales astăzi. Hai, să fim serioși că găsești de mâncare. Problema cea mai mare sunt gândurile, curățenia gândurilor. Încearcă să te închizi tu într-o cameră vreme de o săptămână, să fii singur. Dacă nu ai gând curat, atunci o să înceapă să fie iadul tău interior. Adică o să îți aduci aminte încontinuu că cutărescu nu știu ce ți-a făcut ție și așa mai departe și trebuie neapărat să te răzbuni… Înțelegi ce vreau să spun.
Cea mai mare luptă e contra gândurilor
Pelerin: Cea mai mare luptă e cu tine.
Părintele Teologos: Da, da, da. Sunt gândurile tale. Și din cauza asta, nu sunt lăsați tinerii să meargă la pustie de capul lor. Pentru că, dacă îi lași la pustie să meargă de capul lor, da, sigur pot să cadă și într-o râpă, dar nu e asta. Ci faptul că te întâlnești după 6 luni cu ei și vezi ca le sticlesc ochii și se uita ceva de genul asta la tine. Atunci știi ca e o problema. Trebuie sa-i dai și două palme, sa îl treci pe pământ. Nu în sens propriu, ferească Dumnezeu! Să îl scuturi puțintel. Sau cad într-o agresivitate, adică toți au ceva cu el, sau în cealaltă parte, în mândrie, ca el a văzut îngeri și tot felul și că el o să se ducă cu căruța la cer ca și Sfântul Ilie Tesviteanul. Tot felul de lucruri de genul ăsta.
Asta e foarte greu la pustnici. Acești 7 sau 12, că numărul variază, de pustnici de pe Athon, au o mare măsură duhovniceasca care le permite să se dedice lui Dumnezeu fără să devieze, fără să cadă în înșelare. Înțelegi?
Deci ei există. Nu se arată. Cine îi vede și cine spune mai departe că i-a văzut, clar nu-i mai vede. Au fost părinți care i-au văzut de mai multe ori. De obicei, părinții erau preoți care îi împărtășeau pe sfinți și în clipa în care au spus, nu mai… Pentru că ei au această harismă a clar vederii și spun preoților: „Să nu spui de noi.” Și deja se cam știe. Sau poate să fie și un monah care îi aprovizionează cu o mâncare, le aduce niște pâine uscată și așa mai departe. Dacă spune, clar nu-i mai vede. Și din cauza asta rămâne toată treaba asta, așa în ceață.
Pelerin: E adevărat, părinte că se scrie, că dacă cei șapte vor muri atunci…
Părintele Teologos: Nu, nu. Sfântul Paisie vorbea că există în Sfântul Munte, există sfințenie mai mare. Adică, pe vremea lui exista o sfințenie mai mare. Erau părinți mai mari decât cei șapte pustnici de pe Athon. Dar într-adevăr, e o mare nenorocire. În clipa în care unul dispare, unul moare, este chemat altcineva în locul lui. Înțelegeți?
Pelerin: Se arată…
Despre profeții și Sfântul Munte. Cazuri concrete
Părintele Teologos: Sigur, marea problemă în Sfântul Munte este dacă intră femeile. Deci dacă intră femeile în Sfântul Munte, aia o sa fie semnul sfârșitului lumii. Noi știm, în clipa în care intră femeile în Sfântul Munte, plecăm noi de aici, pleacă Portărița de la Iviron. Sunt niște profeții foarte clare.
Pelerin: Părinte, să vă întrebăm. E adevărat că atunci când au venit fonduri de la Uniunea Europeană, au vrut să facă chestia asta? Adică a dat cumva ordin ca să devină Sfântul Munte loc de pelerinaj? Adică să vină și femeile?
Părintele Teologos: Nu. Nu este adevărat. Nu.
Pelerin: Deci o minciună ce s-a spus.
Părintele Teologos: E o minciună. Nu e adevărat. Deci fondurile europene nu vin pentru Sfântul Munte, să ne înțelegem. Fondurile europene vin, dacă vin, pentru mănăstirea cutare. Și nici măcar pentru mănăstirea cutare. Vin pentru proiectul cutare. Adică merge mănăstirea sau cineva, merge printr-un organ foarte clar, care este arondat la Ministerul Macedoniei și Traciei. Acum, eu traduc din greacă. Și el da aprobarea, că da, ok, putem să mergem noi doi, adică mănăstirea cutare dimpreună cu reprezentanții acestui Minister la Uniunea Europeană să acceseze niște fonduri pe proiectul respectiv: un muzeu….
Pelerin: În privința drumului se auzea că au început cu asfaltul. După aia, nici bine nu au început să vină fondurile că deja vroiau să se impună…
Părintele Teologos: Nu. Impunerile… presiunile au fost din partea unei euro-parlamentare care era chiar grecoaică. Deci e vorba de o grecoaică, nu din partea Uniunii Europene ca și bloc. Nu. E vorba de o europarlamentară grecoaică, care asta: „De ce?”… nu știu ce… că e nedrept ca femeile să nu aibă acces” și așa mai departe. E o întreagă poveste, fraților. Înțelegeți? Nu. Deci nu este.
Pentru că părinții din Sfântul Munte știu foarte clar treaba asta. Și clar că se uită pe clauzele contractului. Dacă este așa ceva, clar se rejectează. Pentru că noi știm de avantajul lipsei femeilor în Sfântul Munte. Că știți că orice persoană are o atracție naturală față de o persoană de sex opus. Dacă vouă vă place de o femeie, sunteți naturali. Și mie dacă îmi place de o femeie, e natural. Deci noi știm concret problema asta. Dincolo de faptul că știm concret problema asta, avem și profețiile care sunt. Deci clar, nu există să fie așa ceva. Nici vorbă. Înțelegeți? Astea sunt, mă rog, au apărut tot felul de zvonuri. Baza reală era treaba asta cu europarlamentara respectivă. Și era vorba și de niște femei comuniste de la Partidul comunist din Grecia, Siriza, socialist-comunist, să zic așa, de extremă de stânga. Care ele: „Nu!…” că așa mai departe. Și au intrat în Sfântul Munte. Au intrat pe la barieră în Sfântul Munte. Știți că e o peninsula și este barieră….
Pelerin: Da. La Ouranoupolis, nu?
Părintele Teologos: Da. Între Ouranoupolis și Ieriso. Există acolo o zonă pe unde se poate intra. Nu are importanță unde. Și au intrat. Dar bineînțeles că a venit poliția și le-a luat cu fulgi cu tot. Au intrat nu știu cât, câțiva metri în semn de protest. Adică vorbim de lucruri…, ferească Dumnezeu!
Pelerin: Dar sincer, din curiozitate, prin absurd, dacă s-ar întâmpla, cum ați vedea viitorul? Așa, doar ca un răspuns. Să spunem. Că probabil nu dumneavoastră o să doriți asta. Probabil, cine știe…
Părintele Teologos: Nu, nu. Deci oricine vine Sfântul Munte nu dorește treaba asta pentru că știe care este claritatea gândurilor și dedicarea lui Dumnezeu în clipa în care nu ai contact cu o persoană de sex opus. E normal. Acum, referitor la viitor…
Pelerin: Să vină o regulă, mă refer, adică să lase femeile în Sfântul Munte…
Părintele Teologos: Părintele Teologos: Nu. Deci dacă se întâmplă am spus e profeție. Când o să se întâmple treaba asta, atunci să știți că a venit vremea antihristului. Mai este până atunci. Că tot suntem pe cameră, trebuie să știți că antihristul o să fie un conducător planetar și religios și politic. Deci din aceeași persoană o să fie și conducătorul planetar și politic, unul. La ora asta nu se poate întâmpla treaba asta. Clar Nu o să existe. Pui tu la aceeași masă pe rus, pe chinez, pe indian și pe American? N-ai cum. Adică nu o să existe, înțelegi? Deci mai este până atunci. Nu zic că este foarte mult, dar mai este. Înțelegeți? Și iarăși, toată unirea religiilor de care se vorbește, nu fraților, e foarte departe treaba asta. Nu vă gândiți. Lăsați-o, că nu există. Bineînțeles că unii mireni vorbesc pe treaba asta, să nu spun cine, că da, să ne unim, că toți suntem una și așa mai departe. Fraților, lăsați-o baltă că nu…!
Pelerin: Nu e ok…
Părintele Teologos: Nici vorbă. Clar că nu e ok. Dar vreau să spun că nimeni și din ortodocșii care au trăire duhovnicească, clar că știu că nu se poate întâmpla treaba asta și nici în alte religii, știu că nu se poate întâmpla treaba asta. Așa că faci un barbecue, faci o masă suedeză, mai faci o vizită undeva prin Elveția, da, ok. Nu zic că e bine, dar înțelegi ce vreau să spun. E adevărat, noi ca ortodocși trebuie să-i iubim pe toți. Trebuie să-i iubim pe toți oamenii. Dar nu o să existe. N-ai cum să validezi drumul greșit al altora, când vorbim de lucruri serioase, chiar serioase. Bine. Bun. Mai este vreo întrebare ceva?
Pelerin: Ca o îndrăzneală, așa. În mod pozitiv. O hotărâre…
Părintele Teologos: Aha, curaj.
Pelerin: Curaj, da…
Concluzii
Părintele Teologos: Dacă te gândești la ce te așteaptă adică la raiul care îți este pregătit, adică atotputernicia, atotștiința. Și când spun atotputernicia, nu înseamnă că o să fii mai tare ca orice buldozer. Da, sigur că o să fie și treaba asta pentru că omul o sa depășească toate, inclusiv continuu spațiu, timp. Ca Mântuitorul – vezi că S-a ridicat la cer fără elicopter. Sau sfinții dispar de aici, apar dincolo. Se întâmplă lucrurile astea. Când spun atotputernicia, înseamnă inclusiv faptul că ridici orice ocară sau orice mare durere, tu o s-o duci asta nu numai cu bărbăție, ci și cu seninătate. Și știi de ce s a întâmplat treaba asta și știi și cum să gestionezi treaba asta și depășești chiar și moartea. Depășești tot. O să fii ca și Hristos. În clipa în care știi că lucrurile astea te așteaptă. Și lucrurile astea te așteaptă pentru ce? Pentru un simplu: „Te rog să mă ierți”. Pentru o simplă răbdare pe care ai făcut-o cu doamna ta, cu copiii tăi, și așa mai departe. Atunci zici: „Băi, cred că se merită. Cred că se merită.” Înțelegeți?
Pelerin: Așa, ca o paranteză, ce simplu e să spui un: „Iartă-mă!” și cât de greu ne este …
Părintele Teologos: Da. Așa este. Distorsiunea din noi. Înțelegeți? Asta îți dă foarte mult curaj. În clipa în care știi gândurile celuilalt, când vezi frumusețea celorlalți dinăuntrul lor. Știi experiențele lor, știi emoțiile lor și așa mai departe, nu merită să te lupți pentru treaba asta? Și mai ales că e fericirea deplină, fericirea supremă, care e în rai. Eu zic că se merită, nu crezi? Eu așa cred. Bine. Să vă binecuvinteze Bunul Dumnezeu!
Pelerini: Mulțumim!
Părintele Teologos: Să ajute Bunul Dumnezeu! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
10 Comments
Bună ziua ! Părinte Theologos, deoarece noi, femeile, nu putem să venim in Sfântul Munte să vă punem și noi in mod direct, față către față, întrebările ce le avem in minte, vă scriu aici, cu multa speranță că voi și primi un răspuns. Îmi dau seama că nu va fi pe loc, dar poate în viitorul nu prea îndepărtat, veți reuși să faceți o filmare in acest sens. Și anume despre ce înseamnă în viziunea Bisericii , Homeopatia și de ce ni se sugerează să ne ferim de ea ( știu că și Sfântul Paisie Aghiorirul recomanda același lucru ). Homeopatia este un nume generic sub umbrela căruia sunt adunate remedii cu plante (fitoterapia), ciuperci terapeutice, apiterapia ( produsele stupului ) și chiar produse din albine zdrobite. Mai sunt și acele remedii cu ce avem prin casă, de exemplu o cataplasmă cu ceapă, o cataplasmă cu ghimbir, cu usturoi etc făcute chiar de noi, in casă. Și am să vă dau un exemplu concret de tratament cu remedii naturiste ( care chiar merg) pe familia mea.
După cum v-am mai scris și în alte mesaje, am 4 copii. Fiind mici, bolile la noi in casă nu se opresc nici măcar pe timpul verii. Anul trecut, unul dintre copii a făcut 10 otite, dintre care 5 cu antibiotic de 14 zile fiecare ( pe lângă conjunctivită, enterocolita etc ). Am mers mereu pe mâna doctorilor, am fost la cei mai buni, am dat fiecare medicament după recomandarea lor, nimic de capul nostru. Am stat și la urgente , la spitale de m-am plictisit , câte 7-8 ore per vizită, cu câte 1, 2 sau 3 copilași deodată, singură. A venit si toamna anului 2023. Mijlocul lui septembrie : boom ! 4 copii, toți răciți, unul pneumonie, unul sinuzită, unul entero-viroză, unul otită. Am zis că pic din picioare. Am zis că dacă și anul acesta va fi asemănător cu cel de anul trecut , eu cedez.
Le-am dat antibioticul ( nu au scăpat fără) și am început să întreb in stânga și în dreapta ce fac ceilalți oameni cu MULȚI copii, cum se descurcă, dacă și ai lor copii se îmbolnăvesc la fel ( am zis că noi suntem o excepție, dar nu suntem….) , am căutat medici pediatri , care prescriu și remedii naturiste. Și am început să descopăr remedii pe care până anul acesta nici nu le-aș fi băgat în seamă pentru că am mers întotdeauna pe mâna medicilor alopați, medici buni, medici cunoscuți, la care merg sute de oameni, mereu e coadă la ușa lor , pentru că nu (?!), au o școală, au studii, știu despre ce vorbesc . Deci, am găsit și medici homeopați. Dar trebuie să fac o mențiune cum am găsit și medicii și remediile, deoarece totul s-a întâmplat pe repede-nainte, după ce am fost la moaștele sfinților Ilie Lăcătușu și Constantin Sârbu și i-am implorat să mă ajute. Spre exemplu, pentru tusea seacă, iritativă, de pe timpul nopții, se masează spatele 2-3 minute , nu mai mult , cu miere. Se spală cu apă călduță , se îmbracă cu pijamaua și o vestă și copilul nu mai tușește TOATA noaptea, iar dimineața “rupe” cum se trezește din somn. Pentru tusea lătrătoare se pun feliuțe de usturoi la tălpi, învelite în niste cârpe ( nu direct pe piele, că arde ) și apoi șoseta și în funcție de cât de severă este tusea, dacă se repetă 24 din 24 ore acest procedeu, tusea lătrătoare trece cam in 3 zile ( și înainte fără Flixotide-care are cortizon-cel puțin, nu scăpam). Pentru dureri de spate se pune cataplasmă cu ghimbir sau cartof ( trebuie de incercat pe fiecare persoana și văzut ce merge). Pentru nas înfundat o ceapa tăiată și pusă la capul copilului. Ca să nu mai zic de Ardeiul Chayenne, ce proprietăți are. Poate fi luat de persoanele care au trombofilie, de persoanele de peste 40 ani , in general, pentru că subțiază sângele ; stopează infractul, redă căldura în picioare celor care au circulația sanguină periferică deficitară și multe, multe altele.
Când a fost prea severă răceala și nu am mai făcut față ( pentru că de abia am descoperit aceste remedii, dar cele pe care vi le-am menționat sunt probate pe noi, chiar merg ) am apelat și la produsele din gama Fares, am zis sa nu mă joc cu sănătatea unui copil de 11 luni, să nu risc.
Acum este începutul lui ianuarie, noi nu am mai ajuns la doctori, nu am mai luat nici un fel de medicament alopat și nu am mai stat cu orele, chiar zecile de ore pe la ușile doctorilor sau la urgențe. Nu îmi vine să cred că este adevărat!
Ce pot să înțeleg eu de aici ?
Pe cine să cred ? Pe doctorii cu medicina alopată? Să cred că remediile homeopate nu sunt bune ? Tocmai am dovedit că merg. La ce se referă tradiția ortodoxă când spune că remediile homeopate nu sunt bune ? DE CE spune acest lucru ? Se referă doar la marile companii care au acaparat piața de desfacere cu produsele lor și în care nu știm exact ce bagă? Același principiu s-ar aplica și pentru medicamentele alopate, in acest caz.
Am văzut că această temă a mai fost abordată în întrebări și de către alte persoane. Poate reușit să vă faceți timp să îmi răspundeți .
Mulțumesc frumos pentru tot ceea ce faceți pentru noi și să aveți un an nou cat mai bun !
Și pe mine mă interesează foarte mult acest subiect!
Noi în casă, folosim mult produsele pe bază de miere, cătină și propolis, făcute de maicile de la Mănăstirea Dragomirna.
Dacă ne ajută și Părintele,când poate, cu ceva sfaturi ar fi minunat !🙏
Vezi răspunsul Cătălinei mai jos. Produsele naturiste sunt bune. Acestea însă nu intră în homeopatie care este o pseudoștiință. Dincolo de asta, ce este foarte important de reținut este faptul că dacă un produs naturist nu dă rezultate sau nu este recomandat pentru un anumit tip de boală, atunci apelăm la medicamente. Sunt de preferat cele naturiste însă nu sunt eficace în toate cazurile sau nu au puterea de vindecare necesară pe care o are un antibiotic, de exemplu. Alimentele pe care le menționezi sunt cunoscute ca având aceste efecte și sunt explicații științifice pentru ceea ce descrii. Asta nu înseamnă că trebuie să negăm medicina clasică. Ref. la homeopatie – este vorba de altceva. Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Homeopatie
Draga mea, ai mare grija, cea mai buna prietena a mea a murit acum doua luni de cancer la colon, la numai 40 de ani, desi traia in natura, departe de oraș, manca numai alimente bio si cu multi antioxidanti, nu mergea la medici si se trata numai cu remedii naturiste. A refuzat mereu sa mearga sa faca analize pt ca nu avea incredere in medici si cancerul fiind o boala care te ucide fara sa simti, nici nu a stiut ca avea cancer in metastaza extins in tot corpul pana cand i-a cedat inima si nu a mai putut fi resuscitata. Eu stiu ca si medicina alopata are pericolele ei si nu zic ca remediile naturiste nu pot ajuta uneori, dar depinde de ce afectiuni e vorba. Sunt multe cazuri in care medicina alopata a avut efecte adverse grave dar sunt si foaaarte multe cazuri de oameni care au murit refuzand sa mearga la medic si multi copii au murit pt ca parintii au refuzat sa ii duca la medic si au ales sa ii trateze numai cu remedii naturale. Eu una cred ca totul trebuie cantarit cu multa grija si inteles ca totul poate avea riscuri, numai Dumnezeu decide cate zile avem si cat ne da de trait pe lumea cealalta, care e viata vesnica. Uneori si suferinta si chiar si moartea poate fi spre folosul nostru chiar daca nu pare.
Acestea fiind spuse, homeopatia nici macar nu e medicina naturista, e o pseudostiinta si in acelasi timp o falsa credinta in care pacienții sunt tratati cu preparate foarte diluate care se crede că provoacă simptome similare cu cele resimtite in timpul bolii. Principiul pe care functioneaza e legat de o veche si depasita teorie stiintifica, respectiv principiul similitudinii (ideea ca esti vindecat de ceea ce provoaca senzatii similare celor resimtite in afectiunea de care suferi), ca si pe ideea ca apa are o memorie (de aceea preparatul este extrem de diluat si se crede ca e cu atat mai potent cu cat contine mai putina substanta “activa”). Remediile homeopatice practic sunt niste simple pastile de zahar pe care s-a pus o singură picatura de apa care contine cel mult o singură molecula din substanta propriu-zisa. Apa in care e diluată substanta respectiva a fost pusă in niste eprubete care sunt agitate manual sau cu niste masinarii specialecare scutura bine eprubetele, pt ca se crede că acea agitatie imprima si amplifica memoria substantei in apa. Multi din cei care spun ca au fost vindecati cu remedii homeopate de fapt experimenteaza efectul placebo (efectiv daca iei un grup de persoane alese la intamplare si le dai pastile homeopate si doar unuia îi dai o pastila placebo, fără să știe ca unul din ei a luat pastila falsa, toți vor spune ca pastila pe care au luat-o a avut același efect. Efectul placebo e foarte intens studiat. Este efectul auto-sugestiei, care poate fi foarte puternic, iti da o stare atat de puternica de incredere ca te faci bine incat organismul capata mai multa forta sa lupte cu boala, atunci cand este vorba de afectiuni mai putin grave, care se pot vindeca prin propria forta a organismului. Nu e nimic rau in sine sa iei asemenea leacuri, pt ca practic nu au nici un efect, insa daca suferi de ceva foarte grav si te bazezi numai pe ele pot aparea probleme mari prin faptul ca boala ramane netratata. La boli mai grave insa e mai intelept sa consulti si medicii alopati, fara a uita desigur de rugaciune si biserica, fiindca ele nu se exclud. Sa nu uitam ca in sinaxar avem si multi sfinti mediciiara de arginti care vindecau oamenii in numele Domnului.
Dumnezeu nu a creeat apa sa aiba memorie, fiindca apa e materie, nu e vie. Apa sau uleiul pot vindeca doar daca sunt sfintite, primind harul lui Dumnezeu de la preot, prin sfintele slujbe si rugaciune. Acei asa-zisi medici homeopati sau naturisti sau ce or mai fi ei nu pot aduce harul lui Dumnezeu peste leacuri. Eu cred ca mai bine ne rugam si mergem la Sf Maslu decat sa mergem la homeopati si la tot felul de smecheri care iti iau banii ca sa iti vanda leacuri mincinoase si cu acea ocazie iti strecoara pe nesimtite si ideea de idolatrizare a naturii deghizata in stiinta. Imi cer iertare ca mi-am permis sa scriu si eu, dar sunt foarte indurerata de pierderea prietenei mele dragi si as vrea sa stiu ca alti oameni vor cauta ajutor potrivit atunci cand au nevoie de el. Ma voi ruga pentru voi.
Sa va dea Dumnezeu sanatate si sa va stea Ingerul pazitor aproape!
Daca se citește atent ce am scris mai sus, acolo menționez că “am căutat medici pediatri care prescriu și remedii homeopate”, deci , se înțelege de la sine ( zic eu) că merg in paralel. Am mai zis și că nu vreau să mă joc cu sănătatea copiilor. Pe lângă asta, nu toți suntem la fel, fiecare are viața lui, cu sfârșitul lui. Iar dacă se merge pe ideea că remediile NATURISTE sunt apa cu zahăr, înseamnă că zahărul e mai bun decât antibioticul 🤔. Daca anul trecut , luând numai remedii alopate prescrise de doctori ( subliniez acest aspect, sa nu creadă careva că am dat CEVA de capul meu ) copiii au luat antibiotic ca pe acadele, anul acesta , încă de la primele simptome de răceală am administrat banala ceapă sub diferite forme ( sirop făcut în casă, tăiată și pusă la tălpi, tăiată și pusă langa căpșor etc ) de exemplu și le-a mers bine și nu a trebuit să ne mai chinuim cu săptămânile pentru o răceală. Eu, acuma , ar trebui sa merg totuși la doctor sa dau medicamente alopate , doar că ce (?!) , că merg (?!), că suntem noi obișnuiți cu ele și le luam cu prea mare ușurință (?!). Nu înțeleg ( și e retorică întrebarea deoarece, repet, fiecare e cu drumul lui în viață) ce ar trebui sa fac – să mă agit pe la ușile doctorilor in continuare doar pentru că ..ce (?!) . Remediile ( cele simple) pentru moment MERG și copiii sunt fericit, EU SUNT FERICITĂ și se pot duce la școală/grădiniță ca toți ceilalți copii. 🎉
Întrebarea mea era adresată CATRE PARINTENTELE THEOLOGOS (de fapt, întrebările, ca-s mai multe, dat ideea e aceeași).
Remediile naturiste nu sunt homeopate. Cătălina are dreptate. Dacă cineva se vindecă cu tratamente naturiste, foarte bine. Asta însă nu interzice medicina alopată. E de așteptat ca ceapa să funcționeze în cazul răcelii pentru că emană celebrul lichid volatil care deschide căile nazale. Puteți să încercați și cu alte esențe sau cu ceai de soc (mai ales!) și/sau de mușețel.
Mulțumesc pentru lămuriri! 🙏
In plus, copilul cu otitele, la vremea respectivă avea 5 ani. Medicii ridicau din umeri pentru că nu știau să explice de ce copilul face atât de multe otite ( și am fost la cei mai buni medici ORL) . Singurul lor răspuns concret era că o dată cu vârsta, sistemul imunitar se va întări, începând cu 7 ani (!!!) Adică încă 2 ani ( cel puțin ) de răceli, antibiotice, surzenie ( de la puroiul adunat în spatele timpanului ) , copilul rămânea în urmă cu dezvoltarea specifică vârstei etc etc etc
. Nu vreau sa fiu insensibilă față de persoana care a murit, nici nu o cunosc. Îmi pare rău pentru durerea provocată, dar fiecare dintre noi avem drumul nostru.
La fel ca la o problemă medicală, dacă te duci la 10 doctori, vei avea 10 păreri diferite ( și e valabilă treaba.asta in orice domeniu, inclusiv in problema legata de homeopatie ). I-am scris părintelui deoarece vreau o părere “oficială”, nici nu știu cum să îi zic, fiindcă părintele este călugăr, trăiește în Sfântul Munte și cunoaște toate aspectele problemei ( care este una foarte spinoasă).
În legătură cu tratamentul prescris de medic și tratamentul naturist se știe clar ca medicul e cel care ne poate rezolva urgentele(care pun în primejdie viata :infarct, apendicita, septicemie… Etc), iar pt alte boli apărute de fapt pe o imunitate scazuta(atunci când traversam perioade de stres, de efort epuizant… Etc…) e la îndemână ajutorul dat de plantele medicinale din gradina Terrei
, evitând astfel timpul petrecut la cabinetul medicului priceput și căutată de toată lumea,timp care pare fără sfârșit și de neînțeles pt pacient, dar care este scurt pt medicul care TB sa consulte și sa ia decizia cea mai corespunzătoare pt fiecare pacient (om/ființă) care ii cere ajuturul.
Consider ca atunci când ai 4 copilași asa de mici, simultan aflați în suferință e de mare folos orice remediu care acționează de fapt pe creșterea imunității, apoi organismul devine capabil sa se vindece singur.
Fără îndoială, nu TB ocolit medicul in caz de urgență. O mamă știe /simte când e vorba de ceva mai grav/de urgență.
Ca o mica concluzie :
fiecare își are Rolul său( știința, natura), remarcând faptul ca natura ajuta și lucrează împreună cu știință acumulata în timp de omenire prin studii și experiență.
Doamne ajută!
În cele lumești, sănătatea e mai buna ca toate!
Dar remediile homeopate își dovedesc deseori utilitatea. De altfel ele se folosesc și la copii, uneori chiar foarte mici, iar in cazul acesta nu cred că se poate discuta de efect placebo.