Părintele Petroniu Tănase, văzător al Tainelor Dumnezeiești …și Sinteza săptămânii
20 ianuarie 2024
Întrebări și răspunsuri despre: har, repere, conștiință, asceză….
21 ianuarie 2024
Vizionați un film extraordinar în regia domnului Nicoale Mărgineanu, ecranizare a scrierii cu caracter autobiografic a scriitoarei Nicole Valéry-Grossu „Bénie sois-tu, prison”.
Vizionați prima parte din acest film care este filmul artistic de referință despre sfinții români din închisori.
Filmul a luat multiple premii: Premiul Juriului pentru cea mai bună contribuție artistică, Festivalul Filmelor Lumii, Montreal, 2003 și Mențiunea specială a Juriului ecumenic. Premiul ”Cavalerul de argint” la Festivalul Internațional de filme spirituale „Cavalerul de aur”, Irkutsk, Rusia, 2004. Christian Visual Media’s Crown Awards (Atlanta, SUA, 2004): Silver Award – Best Screenplay Silver Award – Best International Film Bronze Award – Best Picture Silver Award – Best Drama
Vizionare plăcută!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comments
Bucură-te, preafericita Aspazia ,care mult ai suferit!
Mișcător!!!
Doamne ajută!
L-am adăugat în watchlist. Iată câteva dintre cele mai bune, relevante și inspiraționale filme cu subiect și mesaj creștin pe care le-am văzut și pe care le recomand tuturor, care chiar se simt precum o experiență duhovnicească înălțătoare:
Jesus of Nazareth (1977, Franco Zeffirelli) – pe acesta îl știm cu toții, cel mai bun, spiritual și reverent film despre Iisus
A Hidden Life (2019, Terrence Malick) – mai puțin cunoscut la noi, e un film incredibil despre viața unui sfânt martir și a soției sale care l-a susținut până în ultima clipă în martiriu, ambii catolici, dar zugrăvirea vieții unui sfânt martir e foarte valabilă și pentru noi, viețile și sacrificiul lor se aseamănă foarte mult cu ale sfinților noștri martiri Adrian și Natalia. Aveți aici o bună prezentare a filmului și din perspectivă ortodoxă: https://youtu.be/wU8TL6iE8iM
Paul, Apostle of Christ (2018) – neașteptat de înălțător, despre Sf. Ap. Pavel și Luca (Jim Caviezel îl joacă pe Luca)
The Tree of Life (2011, Terrence Malick) – o capodoperă, dar mesajul creștin e mai ascuns. Terrence Malic l-a făcut mai evident în A Hidden Life, iar apoi și mai evident în The Way of the Wind, despre viața lui Iisus, care încă e în post-producție, Malick lucrează la el de ani de zile, abia aștept să-l finalizeze. Practic întreagă carieră a lui Malick și mai ales ultimele filme evident creștine ale sale n-au fost decât o pregătire pentru The Way of the Wind, sunt șanse să devină cel mai autentic și relevant film despre Iisus
Ben Hur (1959) – un clasic, elementele creștine nu sunt neapărat în centrul atenției, dar impresionante
The Bible (2013, mini-serie) – primele episoade cu VT mi-au plăcut, dar la cele cu Iisus nu m-am mai uitat, actorul din rolul lui Iisus n-a fost bine ales. E făcută de evanghelici, deci trebuie atenție
De asemenea cineva de la biserică mi-a recomandat chiar azi Man of God din 2021, despre viața Sf. Nectarie, abia aștept să-l văd.
Iar la polul opus aș lista niște filme demonice pe care oricine ar trebui să le evite:
Apocalypse Now (1979, Francis Ford Coppola) – știu că e considerat o capodoperă și un must-see pentru cinefili, dar are niște energii demonice oribile, cu greu scapi de ele după ce vezi filmul, asta e fiindcă Coppola a filmat ritualuri demonice reale ale acelor triburi, precum sacrificarea acelui bivol. Pentru realism, Coppola nu a utilizat efecte speciale la acea scenă, a cerut triburilor să sacrifice pe bune bivolul la fel cum o fac ei de obicei, și a filmat momentul. Nu a intenționat nimic legat de magia neagră, a vrut doar să surprindă tradițiile lor, inconștient fiind de ceea ce se petrece în lumea invizibilă. Iar apoi acele scene finale cu capetele de oameni așezate pe stânci în mod ritualistic, cu tot felul de obiecte și ornamente ritualistice, acelea evident nu au fost reale, dar numai imitarea magiei negre într-un mod atât de autentic, nu de către actori, ci de către acele triburi care chiar o practică, crează energii foarte negative. Iar filmul ca narațiune nu face nimic ca să limiteze efectul demonic, din contră, îl accentuează, întreaga cinematică experiență fiind una suprarealistă în sensul negativ, iar uciderea colonelului în final este filmată într-un mod ritualistic.
Rosemary’s Baby (1968, Roman Polanski) – aici nu știu exact ce anume a cauzat energiile demonice, dar ele sunt enorme. Sunt unii care zic că Polanski s-a folosit de magia neagră pentru succes sau pentru a scăpa de justiție. Foarte multe nenorociri s-au ținut lanț de cei care au lucrat la Rosemary’s Baby, inclusiv uciderea ritualistică a soției lui Polanski, Sharon Tate, în 1969, la un an după lansarea filmului. Apoi producătorul s-a îmbolnăvit grav și în timp ce delira în spital, a început să strige cu replici din film. Și multe altele. Au mai existat filme despre copii demonizați, și nu cred că putem spune că toate au energii demonice, dar acesta cu siguranță are. În mod special o scenă de sex între diavol și femeie, care e filmată ca un ritual demonic, adică nu mă refer la înregistrarea pe film a unui ritual demonic, ci tehnica de filmare, unghiurile, culorile în acea scenă, luminile, sunetele, fac ca imaginile în sine să fie un ritual demonic ele însele. De evitat cu orice preț. Și, sincer, nici nu e un film bun, deci nu pierdem nimic.
The Omen (1976) – alt film clasic “posedat” de care s-au legat o serie de nenorociri, cea mai relevantă fiind ceea ce i s-a întâmplat tehnicianului care a realizat efectele speciale pentru scena decapitării din film. A plecat într-o călătorie în Europa împreună cu prietena sa (și ea lucrase la film), iar în Olanda a avut un accident groaznic de mașină, prietena a fost decapitată în mod similar cu scena decapitării din film. El a supraviețuit, iar după ce a reușit să iasă din mașina contorsionată, a observat că au avut accidentul chiar lângă o plăcuță rutieră care indica drumul spre orașul “Ommen” și numărul de km rămași: 66,6 (am verificat informațiile, totul pare a fi adevărat, înafară de 66,6 km, acolo se pare că au fost doar 66km, iar șasele de după virgulă e legendă).
Baskin (2015) – un film demonic în adevăratul sens al cuvântului, adică chiar e despre demoni și iad, dar realizat într-o manieră atât de depravată încât depășește limitele fantasticului și devine o experiență demonică în sine din care nu se poate trage nicio învățătură pozitivă, absolut niciuna. Are energii demonice foarte mari și regret că l-am vizionat.