Sfântul Ioan Rusul, Iacov Tsalikis, Brâul Preasfintei – p. Pimen Vlad

Ascultați un frumos cuvânt al părintelui Pimen Vlad în care acesta ne povestește viața Sfântului Ioan Rusul. În cuvânt, părintele ne amintește și de Sfântul Iacov Tsalikis precum și de Brâul Maicii Domnului.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

O filmare din fața chiliei

Dragii mei, iată că ne vedem iarăși, într-un loc frumos, tot aici, în zona căsuței noastre. Uitați iarba, florile, verdeața lăsată de Dumnezeu! Se mai văd câțiva măslini aici. Fac filmarea aici pentru că-i multă liniște și pot să fiu singur. Singur cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu natura.

De mult timp vreau să fac o filmare în fața casei, dar nu reușesc pentru că-i perioada când vin oameni permanent și nu doar cei pe care îi cazăm noi. Tot timpul sunt oameni în curte și, am mai spus și alte dăți, când fac filmările prefer să nu fie nimeni în jurul meu, nicio persoană, să pot fi eu, în lumea mea. Dacă fac în curte, chiar dacă le spun la oameni ”Nu veniți!”, ei tot vin și atunci știu că nu o să mă simt eu bine. Altceva este atunci când fac interviuri cu o altă persoană, atunci vin și oamenii, ascultă, nu-i problemă, dar când fac singur prefer să fiu în liniștea mea.

Am vorbit pe parcurs despre multe lucruri din viața de zi cu zi, despre Dumnezeu despre Maica Domnului și pentru că în curând, pe 27 mai, se prăznuiește Sfântul Ioan Rusul am zis să vă spun câteva cuvinte despre Sfânt, chiar dacă am mai spus și în alte dăți. Știți cu toții că-i Sfânt mare, cunoscut aici, în insula Evia din Grecia, zona Halchida, Procopie, dar hai totuși să vă reamintesc și să-mi reamintesc despre Sfânt, ca să nu îl uităm, mai ales că se apropie ziua lui. Cu cât îi cinstim mai mult pe sfinți, cu atâtea ne cinstesc și ei pe noi, ne sunt alături, ne ajută, mijlocesc pentru noi.

Sfântul Ioan Rusul

Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sătuc din Rusia, pe la 1690. A crescut în credința creștină, frumos educat, așa cum ar trebui să fie toți tinerii, cu frică de Dumnezeu, cu evlavie. Anii au trecut, a ajuns și el un tânăr puternic, evlavios. Era perioada războiului ruso-turc, pe timpul țarului Petru cel Mare și a fost luat la oaste și Sfântul Ioan Rusul. Undeva prin zona Mării Azovului s-au dus lupte puternice și mulți au fost luați prizonieri, împreună cu ei și Sfântul. Pe atunci tătarii erau aliați cu turcii, acuma-s alte timpuri, dar în timpurile vechi știm că tătarii trăiau mai mult pe cai, jefuiau, asta era viața lor. Acum ei sunt restrânși în Crimeea, au trecut prin diferite greutăți și mă gândeam uneori că Dumnezeu, cum se zice, nu bate cu parul, dar uneori îngăduie să mai tragă și copiii din cauza anumitor fapte ale părinților.

Deci, Ioan a fost luat prizonier de tătari și pentru că ei n-aveau ce face cu prizonierii, pentru că erau în mișcare mai tot timpul, l-au vândut la un ofițer superior turc, un fel de pașă mai mic, să zicem. Acela, acolo unde avea palatul lui, avea și un grajd cu animale, că în timpurile vechi averea se măsura mai mult în animale și așa avea și pașa: cai, vaci, oi, diferite animale.

Sfântul Ioan ajunge în Asia Mică, în zona Procopie

Casa pașei era în Asia Mică într-o zonă numită Procopie și acolo l-a dus pe Ioan, împreună cu alți tineri. Pe atunci, întotdeauna turcii îi puneau pe prizonieri să se lepede de Hristos și să-l accepte pe Mahomed. Unii, de frică, acceptau, dar alții refuzau și erau chinuiți. Din acest motiv, Sfântul a fost bătut, a fost chinuit, a fost amenințat, dar el a spus clar ”Dacă vrei să mă ucizi, ucide-mă fără nicio problemă, dar eu de Hristos nu mă lepăd niciodată, orice ai spune, orice ai face!”

Și l-o chinuit pașa, a pus oameni să-l bată, să-l amenințe, a încercat toate căile posibile, cum se făcea, că doar așa avem calendarul plin cu sfinți, prin mucenicie. Până la urmă și-a dat seama și turcul că îl omoară, degeaba o plătit pentru el. Sfântul Ioan Rusul i-a zis așa: “Dacă mă lași în credința mea liniștit, eu o să fiu credincios, nici n-o să fug, o să slujesc cu credință ca un rob.” El împlinea cuvântul acela: “Dați Cezarului ce e al Cezarului și lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu”, dar să mă lași în credința mea, i-o spus. “Eu o să îți slujesc, o să fiu credincios în toate cu drag, cum se zice, o să-mi îndeplinesc toate îndatoririle.” Văzând că n-are ce face, l-a pus la grajd să îngrijească de animale și l-a lăsat în pace.

Nu acceptă mutarea din grajd. Grajdul se lumina când Sfântul se ruga

El ce făcea? Undeva în zona aceea era o biserică închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și se ducea acolo, în special sâmbăta, duminica. Cum își făcea treburile, prindea un pic de timp, pe ascuns, că acuma nu stătea să-l păzească, și se ducea la bisericuță, se spovedea și se împărtășea cât de des putea. Știa că oricând putea fi ultima zi pentru el. Cu timpul, o înțeles și turcul un lucru, c-o început să i se înmulțească animalele, să se îmbogățească, de când i-o venit Sfântul Ioan Rusul. Era o binecuvântare pe casa lui, toate i se dublaseră. În câțiva ani ajunsese averea lui mult mai mare și atunci a înțeles, că îl vedea pe robul ăsta, pe Ioan, că tot timpul în afara muncii se punea în genunchi și se ruga acolo, într-o iesle în grajd.

Când a văzut turcul că el dormea în grajd cu animalele, s-a gândit să îi facă o cămăruță alături de grajd. Acesta nu a acceptat, a considerat că îi e bine acolo și atunci turcul l-a lăsat acolo. Mai era ironizat de ceilalți, luat în râs, dar nu mai îndrăzneau acuma să-l chinuiască, cum făceau înainte, că totuși o văzut că turcul îl respectă pentru că se uita și el că îi merge bine, cum se zice, datorită tânărului ăsta. Și așa viața mergea înainte. Uneori când se ruga el, vedea turcul că se lumina tot grajdul. Atunci nu era lumină electrică, lumina se făcea cu o făclie, cu-n opaiț, cu ceva noaptea. Și când se lumina grajdul, se minuna și turcul și a început să-l respecte pe Sfântul Ioan.

Plecarea stăpânului la Mecca

Odată turcul a spus familiei că trebuie să respecte legea musulmană, ca măcar o dată în viață să ajungă la Mecca, unde au ei bolovanul ăla mare, acolo. Și o plecat acolo cu mijloacele de transport care erau atunci. Și s-o dus. Între timp acasă, familia s-a strâns la o zi anume a lor, au făcut un fel de petrecere. Și au pregătit mâncăruri tot, și-a pregătit și un pilaf care la ei e mâncarea preferată. Sfântul Ioan era cel care servea masa. În timp ce a servit Sfântul Ioan pilaful, o aude pe soția turcului: “Dacă ar fi fost și soțul meu aici, că tare mult îi place pilaful ăsta cald să îl mănânce.”

Auzind acestea, Sfântul Ioan a zis: “Dacă porunciți, pot să îi trimit o farfurie.” Mesenii care erau acolo au auzit și au început cu toți să râdă: “Da, da. Trimiți tu mâncare. Ăsta e tocmai la Mecca și tu trimiți mâncare.” El nu a zis nimic, dar soția turcului s-o uitat la el: “Chiar vrei să-i trimiți?”, “Da.” Și i-o pus ea o farfurie mare de argint inscripționată cu numele familiei, plină cu pilaf și i-o dat-o. Neîncrezătoare, dar în același timp curioasă a făcut așa cum a zis Sfântul Ioan, crezând că poate face cum îi era obiceiul, să dea de mâncare săracilor, cum se obișnuiseră în atâția ani cu viața lui.

Sfântul Ioan trimite la Mecca, stăpânului său, o farfurie plină cu pilaf

Ceilalți au râs, dar el o luat farfuria, s-a dus în cămăruța lui, acolo, o pus farfuria în față și s-o pus la rugăciune și-o zis: “Doamne, te rog. Uite, stăpânului meu îi place mult pilaful ăsta. Fă, te rog, minunea asta și du-i farfuria asta s-o mănânce caldă, așa cum îi place lui.” În momentul ăla a dispărut farfuria de pe masă, luată de-o mână nevăzută. Sfântul I-o mulțumit lui Dumnezeu și s-o dus și-a continuat treaba. Mesenii l-au mai luat în râs, dar el stătea liniștit, fiind cu foarte mare încredere. El știa că ce Îi cere lui Dumnezeu, ce-I cere Maicii Domnului, se împlinește.

Viața mergea înainte, au trecut zilele și s-o întors stăpânul înapoi și ce le-o povestit? În bagajul lui o adus farfuria aceea. Se adunaseră toate cunoștințele lui, că se întorsese stăpânul, prietenul nostru, de la Mecca. “Hai să vă spun ceva. Acolo mi-am închiriat și eu o cămăruță că aveam de stat câteva zile acolo. Când m-am întors într-o zi la camera mea, descui lacătul, și ce găsesc pe masă? O farfurie cu pilaf aburind, în cameră. Mă minunam. Încuiat a fost, cine mi-a intrat mie în cameră, că n-avea pe unde? Și mă tot învârteam în jurul farfuriei, tot uitându-mă la ea, întrebându-mă cine o fi pus-o, ce s-a întâmplat, care e situația? La un moment dat am văzut că seamănă cu farfuriile noastre, dar văd chiar inscripția cu numele meu pe farfurie. Mare lucru ăsta, să-mi ajungă farfurie de acasă cu pilaf aburind.”

Stăpânul confirmă minunea

Aici e o minune, dar nu pricepea el cum. A recunoscut și gustul pilafului care-i plăcea lui. După ce a mâncat în legea lui, și i-o mulțumit el lui Allah, a terminat treaba de acolo și s-a înapoiat acasă. Atunci deodată și-a dat seama nevastă-sa și a spus: “Uite ce a fost. Robul nostru Ioan mi-a cerut în ziua cutare, la ora cutare….” “Păi în ziua cutare am primit eu” zice el, exact la acea oră. Și atunci s-au minunat toți și aceia care au râs cândva de el, și-au spus: “Măi, mare dar are tânărul ăsta, dacă a reușit el să trimită o farfurie cu pilaf până la Mecca.” Și de atunci au început să îl respecte mai mult. Atunci l-a rugat turcul: “Măi Ioane, mută-te în cămăruța asta pe care am făcut-o special pentru tine.” Atunci Sfântul Ioan o ascultat și s-o mutat acolo, tot lângă grajd.

Și-a continuat ascultarea, fugea la bisericuța lui de câte ori avea ocazia, se spovedea, se împărtășea și-o mers viața înainte. După câțiva ani s-o îmbolnăvit, condițiile nu erau de lux, munca era la animale. S-a îmbolnăvit destul de grav, o slăbit și i-a rugat pe ceilalți, că el deja nu se mai putea deplasa, să-l ducă unde a trăit el cei mai mulți ani, acolo în iesle. S-a așezat în iesle și a trimis să vină părintele, era părintele deja în vârstă acuma, de la biserica Sfântului Gheorghe. Și o venit părintele ca să se spovedească, să se împărtășească. Dar îi era frică, nu știa cum or să reacționeze turcii acolo, dacă o să accepte să-l împărtășească. Și o pus Sfânta Împărtășanie într-un măr. Și-o venit acolo frumos, l-o spovedit și l-o împărtășit.

Trecerea la Domnul a Sfântului și înmormântarea creștinească

La scurt timp, Sfântul Ioan o plecat la Domnul. Ați înțeles? S-a dus la Domnul și atunci turcul nu i-a oprit pe creștini să vină la înmormântare. Au venit și tuci, au venit de toate religiile care erau în zonă, pentru că toți începuseră să-l respecte. Și-au dat seama că nu-i un om din cei pe care-i au ei în jurul lor, că are ceva deosebit, că de multe ori se lumina fața când se ruga, grajdul se lumina, toate se binecuvântau prin atingerea lui, prin ce făcea el. Și atunci a fost înmormântat cu cinste, nu ca un simplu rob, ci ca un fel de general, putem spune, atât de mulți au venit la înmormântarea lui. A fost îngropat la bisericuța Sfântului Gheorghe.

Trupul Sfântului Ioan Rusul a rămas neputrezit având mireasmă

Și au trecut vreo 3 ani de la înmormântarea lui și într-o noapte se arată Sfântul Ioan preotului: “Părinte, așa o vrut Dumnezeu ca trupul meu să rămână întreg, neputrezit, cu bună mireasmă. Te rog să mă dezgropi și să scoți moaștele mele din pământ.” La început preotului i-a fost frică, dar după ce le-a spus și celorlalți credincioși, s-au dus cu toții acolo și l-au dezgropat și au găsit trup întreg, bine mirositor, frumos. Atunci l-au scos și l-au pus cu cinste acolo în bisericuță și veneau mulți, se rugau și se vindecau acolo. Chiar dacă erau sub turci, nu îndrăzneau nici turcii să facă ceva rău.

Moaștele sunt puse în foc, dar acestea nu ard

Și au trecut ani, iar la un moment dat o fost un război, a pornit o neînțelegere între turci și egipteni, a fost ceva. În timpul războiului ăsta, se zice că a trecut Osman Pașa prin zona aceea, el fiind un pașă dur. Când a văzut el acolo biserica și Sfintele Moaște, o poruncit să fie jefuită biserica și Sfintele Moaște să fie aruncate în foc. A făcut un foc mare acolo și când l-a aruncat în foc pe Sfânt, a început Sfântul să se miște ca și cum ar fi fost viu prin foc. Când au văzut turcii așa ceva, vă dați seama, o lăsat tot ce luaseră din biserică și au fugit fără să mai jefuiască nimic. S-a terminat focul acolo și a doua zi au venit creștinii.

Și pentru că focul fusese mare, l-au căutat pe acolo să vadă ce s-a întâmplat cu Sfintele Moaște. Sfintele Moaște erau intacte, frumos, doar că erau un pic înnegrite de fum, și acuma se vede, a rămas lucrul ăsta, ca o mărturie că o trecut prin foc. Moaștele au fost puse din nou cu cinste acolo. Când s-a ajuns mai încoace, pe la 1922, odată cu schimbul de populație dintre Grecia și Turcia, grecii care erau din zona aceea unde avea moaștele Sfântul Ioan Rusul, și-au lăsau lucrurile lor personale și au luat moaștele Sfântului Ioan Rusul.

Aducerea moaștelor în Grecia

Multe odoare s-au adus în timpul acea în Grecia din Asia Mică. Își lăsau tot ce aveau și încercau să salveze lucrurile sfinte. Sfintele Moaște, icoanele făcătoare de minuni. De asta în Grecia sunt multe icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului cu Mântuitorul în brațe, care au fost aduse din Asia Mică. În felul ăsta a fost adus și Sfântul Ioan Rusu cu cinste în Grecia. Bineînțeles, așa s-a rânduit de Dumnezeu, de Maica Domnului, de Sfânt, să fie adus în Evia la Chalkida, într-un sătuc, care o luat aceeași denumire de Procopie, cum era și în Turcia. S-a făcut acolo în timp o biserică mare și s-au pus moaștele Sfântului Ioan Rusul în biserica unde se află și astăzi, în satul Procopie din insula Evia. Se prăznuiește permanent mai ales la ziua Sfântului, câteva zile cu mare cinste. Atunci vin mii și mii, zeci de mii de oameni și se închină.

Sfântul Ioan Rusul și Sfântul David vin la patul Cuviosului Iacov Tsalikis

Bineînțeles la Sântul Ioan Rusul, acolo, vin tot timpul oameni și se închină pentru că primesc ajutor, primesc folos, se întâmplă multe minuni acolo. La Cuviosul Iacov Tsalikis, care e la o oră distanță de Procopie, la Mănăstirea Sfântului David, unde s-a nevoit Cuviosul Iacov Tsalikis, care a plecat la Domnul recent, după 90 încoace, și a fost un părinte cu viață sfântă. El avea atâta evlavie la Sfântul Ioan Rusul, încât discuta cu el. De câte ori trecea pe la Procopie se ducea la racla lui și sta de vorbă cu el. Discuta ca și cu un om și-l întreba și Sfântul îi răspundea. Îi cerea ajutorul de cât ori avea nevoie.

Odată, se spune că era în spital grav bolnav Cuviosul Iacov și când a văzut el că doctorii prea multe șanse nu-i dădeau, trebuiau să-l opereze pentru că era grav, atunci s-a rugat la Cuviosul David, care era din mănăstirea lui, avea moaștele acolo unde se nevoia el și i-a zis așa: ”Sfinte David, te rog, doctorii au spus că e grav, trebuie operație și nu știu dacă scap, te rog vino tu și mă ajută. Când vii încoace, spre spital, abate-te un pic și pe la Procopie, la Sfântul Ioan Rusul și ia-l și pe el și veniți împreună.” Abia a terminat el de zis rugăciunea și vede că se deschide ușa și intră deodată Cuviosul David și Sfântul Ioan Rusul și spune că transpirația curgea pe ei.

Sfinții nu pot să transpire, dar voiau să îi arate și că s-au grăbit foarte tare să răspundă rugăciunii și să vină să îl ajute. Vedeți cât de grabnic ajutători sunt sfinții?

Un taximetrist aude vocea Sfântului Ioan Rusul

Ce să vă mai spun eu? Era un taximetrist care avea și el evlavie la Sfântul Ioan Rusul și de multe ori se ducea la el, vorbea cu el ca și cu un prieten și spunea la toată lumea că Sfântul e prietenul lui. Odată, era chiar de ziua Sfântului, pe 27 mai, dar el se luase cu treaba, cu grijile vieții și a uitat ce zi era. Lăsase un client la destinație și la un moment dat, la radio aude printre alte știri că se prăznuiește Sfântul Ioan Rusul, că a venit multă lume și se face Liturghia. În momentul acela a auzit o voce din spatele lui: ”Oare așa cinstesc prietenii pe prieteni? Uitându-i?”.

Taximetristul a văzut că era singur în mașină și a înțeles că Sfântul i-a zis asta și cu toate că mergea cu viteză, a frânat pe loc, a întors pe interzis și a condus cu toată viteza spre insula Evia. Direct acolo se zice că a mers, n-a mai ținut cont cât prindea mașina, s-a dus la Sfânt și i-a cerut iertare. Apoi spunea la toți, cu lacrimi în ochi: ”E mic lucrul ăsta, să-ți spună Sfântul că l-ai uitat, că nu-l cinstești dacă ți-e prieten?”. Adică Sfântul l-a mustrat cu blândețe că spunea tuturor că sunt prieteni, dar a uitat să vină la ziua lui. Sfinții nu au nevoie de așa ceva, dar noi avem nevoie de ei.

Sfântul însănătoșește un muribund

Să vă mai spun un pic despre Sfânt. Era un grec care de tânăr s-a dus în America și a muncit. Mai ales după al doilea război mondial, fiind și perioada mai grea un pic, se mai duceau și grecii prin străinătate, pe unde puteau și mai munceau și ei pentru că era viața destul de grea în Grecia, era foamete. Deci s-a dus acolo și după o perioadă de ani s-a întors în Grecia, dar nu a trecut mult timp și s-a îmbolnăvit foarte grav, pe moarte. L-au dus la spital, avea un fel de infecție intestinală, a făcut infarct, era pe moarte. Patruzeci de zile s-au chinuit și doctorii cu el, cu tot ce au putut și dădeau din umeri că nu-i nicio șansă.

Un prieten de-al lui, un avocat, a trecut pe la el și a spus că a auzit că este în Evia un sfânt mare. Cum era el, bolnav, n-a înțeles foarte mult, dar a reținut că i-a zis ăsta de Rusul. În noaptea aceea, în timp ce se odihnea el, cum putea în durerile lui, își plângea și el necazul, că era între viață și moarte, vede că se deschide ușa și intră un tânăr frumos, îmbrăcat în alb și se apropie de el, se uită cu blândețe la el și spune: ”Eu sunt Sfântul Ioan Rusul din Evia, de la Procopie. În cinci zile te vei face bine, dar să trimiți pe cineva din familia ta, dacă tu nu poți, să vină să se închine la biserica unde sunt eu.” După asta, Sfântul a închis ușa și a plecat.

Omul s-a trezit a doua zi și a văzut că are un pic de putere, e mult mai bine. Când au venit doctorii, el le-a spus să-i cheme rudele și le-a spus că i s-a arătat Sfântul și să se ducă urgent acolo că în cinci zile o să se facă bine. Într-adevăr, după cinci zile a ieșit din spital sănătos. El, cel căruia doctorii nu-i dădeau nicio șansă. După ce a ieșit din spital, direct la Evia s-a dus, să-i mulțumească Sfântului Ioan Rusul. 

Incendiul din insula Evia nu a ars mănăstirea Sfântului David

Vedeți, deci, câtă putere au sfinții? Știu că acum trei sau patru ani, în insula Evia, a ars acolo foarte multă pădure, aproape jumătate de insulă, care e destul de mare, e a doua ca mărime din Grecia, după Creta. A ars mult timp încontinuu, dacă știți, au venit pompierii și din România și din toate țările din jur să ajute pentru că nu puteau face față, a lua foc din cinci locuri în același timp, adică întâmplător nu prea este când pornesc din jurul insulei, în același moment, focuri din atâtea locuri, dar așa a îngăduit Dumnezeu.

Focul se apropia, trecuse și pe la mănăstire, pe la cuviosul David, unde era cuviosul Iacov Tsalikis. A ars totul în jurul mănăstirii și au venit pompierii și au spus tuturor să plece, dar părinții au spus așa: ”Noi nu plecăm de aici. Dacă vor Dumnezeu și sfinții, să ne acopere, să protejeze mănăstirea o să ne protejeze. Dacă nu, noi aici stăm, plecăm odată cu arderea mănăstirii! Adică dacă e să ardem, ardem!”. Știți ce a făcut focul? A ars până în jurul mănăstirii și a rămas mănăstirea întreagă. Chiar era un copac, undeva aproape de mănăstire, care a ars numai jumătate și focul s-a oprit. Deci au arătat sfinții care acopereau acolo mănăstirea – cuviosul David, cuviosul Iacov Tsalikis, că nu au permis așa ceva.

După procesiunile din Procopie și Kato Xenia, focul s-a oprit

După aia, focul a continuat spre Procopie. La un moment dat erau panicați toți, se apropia de sat și atunci chiar o sunat mitropolitul acolo la preotul satului și i-a spus ”Ce faceți, că se apropie focul? Scoateți icoane, scoateți Sfintele Moaște, faceți procesiune și rugăciune în sat acolo, ca să facă Sfântul ceva să protejeze satul și să-L milostivească pe Dumnezeu ca să nu se întâmple ceva rău!”. Atunci au scos ei și au făcut procesiune și rugăciune. În timpul acela eu eram plecat în apropiere, la Panagia Kato Xenia, tot în zona aceea și se vedea insula Evia. Am stat aproape trei zile acolo, la mănăstirea Maicii Domnului de la Kato Xenia și maica stareță de acolo a scos o părticică din brâul Maicii Domnului, a scos sfintele moaște, au acolo icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pictată de Sfântul Apostol Luca și au făcut procesiune și acolo, am mers împreună cu maicile de acolo.

Chiar în seara aceea am văzut cum se adună norii. Mă bucuram, ziceam ”Maica Domnului, ajută cumva, să se dea o ploaie peste focul ăsta!”. Mă gândeam că poate plouă și acolo. Nu știam atunci că în Evia, în același timp, se făcea procesiune cu icoanele, cu sfintele moaște, cu tot. În noaptea aceea a tras o ploaie așa de puternică, dar nu în toată insula, ci mai mult zona Procopie, pe acolo. A plouat bine că a doua zi dimineață, când s-au uitat oamenii, era apa peste tot și focul nu s-a mai apropiat deloc acolo. S-a stins tot ce a fost în jurul satului și nu s-a mai apropiat focul. Aici a fost minunea Sfântul Ioan Rusul și bineînțeles că și mijlocirile Maicii Domnului.

Să cerem ajutorul tot timpul Sfântului Ioan Rusul și tuturor Sfinților

Vedeți ce sfinți minunați avem? Vedeți și Sfântul Ioan Rusul, cât de repede aleargă, ne ajută? De asta, să-i cerem tot timpul ajutorul, că nu ne lasă niciodată.

Am vrut să vă spun despre Sfântul Ioan Rusul câteva lucruri. Sunt multe minuni, dar am zis așa, un pic, ca o gustare să zicem, ca să vedeți ce sfânt minunat este. Mulți alți sfinți minunați avem în jurul nostru, dar pentru că se apropie ziua lui am zis să vă spun câteva lucruri despre el.

Dragilor, să nu uităm niciodată de sfinți, că dacă noi îi cinstim cum trebuie și ei ne cinstesc pe noi și ne sar în ajutor ori de câte ori avem nevoie.

Bineînțeles pe Stăpâna Noastră, pe Maica Domnului, s-o avem acoperitoare și mijlocitoare și împreună să ne rugăm și noi la bunul Dumnezeu. Având mijlocitori atât de puternici – pe Maica Domnului, pe sfinți – altă îndrăzneală avem la Dumnezeu.

Dragilor, să ne ajute bunul Dumnezeu, Maica Domnului, Sfântul Ioan Rusul și toți sfinții. Amin!

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!