Județul Vaslui – p. Pimen Vlad

Ascultați-l pe părintele Pimen Vlad care ne vorbește despre periplul său în județul Vaslui, dezvăluindu-ne cu această ocazie câte ceva din trăirile sale interioare.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Vizita la Vaslui la invitația Episcopiei Hușilor

Iată, dragii mei, când ne vedem iarăși. Știți că de obicei fac filmările în natură, dar acum nu sunt afară. Am ajuns în Brașov, sunt undeva la o familie și nu am apucat să caut un loc undeva în pădure. După cum vedeți, ei au multă verdeață, sunt multe flori, e foarte frumos și liniștitor și atunci fac filmarea aici filmarea de joi. Dragilor, o să vorbesc despre vizita mea în județul Vaslui și o să înțelegeți de ce. Chiar recent, cu vreo 2 săptămâni în urmă, m-a sunat preasfințitul Ignatie: ”Hai, părinte, te rog, vino să vorbești oleacă și la noi la Vaslui, să facem o conferință!”. La început se gândea la Casa de Cultură, dar după aceea mi-a zis ”Părinte, pentru că vremea e bună și acolo nu sunt locuri suficiente, hai să facem în Parcul Copou din Vaslui!”.

La început nu prea am vrut eu, m-a rugat de mai multe ori, bineînțeles, l-am întrebat și duhovnic și acesta mi-a spus: ”Măi, du-te dacă te-o rugat!”. Pe Preasfințitul Ignatie îl cunosc de vreo 20 de ani, de când era la studii în Atena, practic din timpurile vechi. El nu era episcop pe atunci și ne întâlneam pe la aceleași familii pe care le cunoșteam amândoi. Era  la studiu atunci, era doar preot și era foarte smerit. Stătea și el pe la familia asta într-un colțișor, era foarte apreciat de românii de acolo. Între timp, fiecare și-a urmat calea și el a mers la studii mai departe. I-a rânduit Maica Domnului, cum se zice și l-a pregătit pentru a fi episcop. Așa a ajuns aici, la Episcopia Hușilor. Deja are șapte ani aici și s-a luptat cât a putut să facă lucruri frumoase.

Pe mine m-a rugat: ”Părinte, este cumva un județ mai defavorizat și mai sărac, mai defăimat. Haide, te rog!” și eu am simțit înăuntrul meu că-i voia Maicii Domnului să vin și oamenii ar veni să le spun câteva cuvinte. Mi-au pregătit o cameră acolo, chiar lângă biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din centru, la hotel. Am ajuns cu o seară înainte de Adormirea Maicii Domnului și am prins prohodul la acea biserică. Chiar părintele de la biserică s-a ocupat de șederea mea acolo. M-am dus seara la Vecernie și apoi la Prohod care a început pe la cinci. Eram eu obosit de la drum, dar zic că am fost până pe la 10, adică au fost vreo cinci ore. La sfârșit a fost părintele cu epitaful… a fost totul frumos.

Toți cei prezenți au plecat bucuroși acasă

Mi-a zis părintele: ”Părinte, îți dau o icoană a Maicii Domnului cu care am și fost în jurul bisericii la prohod și la urmă, după ce trec oamenii pe sub epitaf, îi miruiește un părinte în dreapta și unul în stânga și stai și matale cu icoana mai în spate un pic, să sărute oamenii icoana și cumva să ia bine cuvântare în felul ăsta, că și așa oamenii vor să ajungă la sfinția ta!”. Erau vreo mie de oameni și când mi-a dat părintele icoana, deși mi-a spus că e varianta cea mai ușoară să ajungă oamenii la mine, mi-am dat seama că e cea mai grea, pentru că fiecare săruta icoana Mântuitorului, apoi a Maicii Domnului și după aia voiau să-mi sărute și mie mâna, iar unii încercau să-mi vorbească. La o mie de oameni, credeam că jumate de noapte o să stau acolo.

Am stat o perioadă și fiind mai slab cu rezistența în picioare și coloană, mă rugam la Maica Domnului să mă întărească să rezist. La un moment dat mi-am dat seama că nu mai pot și atunci am luat icoana și m-am dus la fiecare doar să sărute din mers ca să nu mai stea la rând. Dar până la urmă tot am stat, că erau mulți care luaseră cartea mea și atunci i-am zis părintelui ”Dă-mi o măsuță, mă așez aici și să vină toți să le semnez cărțile. Cât o fi acolo, fac și eu un pic de răbdare, nu contează cât sunt de obosit”. Așa am stat și am semnat la toți cărțile și au plecat mulțumiți toți. Le-am zis: ”Mă așteptați până termin, până la ultimul. Vreau să știu că acum, de sărbătoarea Maicii Domnului, s-au dus toți bucuroși acasă”

Participarea la hramul mănăstirii de la Moreni

După aceea m-am odihnit un pic, iar a doua zi am mers la mănăstire la Moreni, unde era hramul și slujea Preasfințitul Ignatie. El m-a întrebat unde prefer, dacă vreau sa merg unde o să slujească sau rămân la biserica de lângă și am zis că dacă tot e hramul o să merg și eu acolo, stau și eu într-un colțișor și mă bucur de sărbătoare. Bineînțeles, a venit lume multă acolo, s-a slujit frumos, am mai stat un pic cu oamenii în mijlocul lor, pentru că întotdeauna când ies vin oamenii cu tot dragul, slavă Domnului! Pe la trei ne-am întors în din nou în Vaslui și la cinci era conferința în parcul Copou. După atâtea ore aveam nevoie ca măcar un ceas să stau întins. În parc m-am dus pe la cinci fără douăzeci, mă așteptau de mult oameni, iar pe la cinci a venit și Preasfințitul.

3000 de oameni au participat la conferința de la Vaslui 

Ce mă bucurat mult pentru Vaslui este că au venit atâția oameni. Tot parcul ăla era plin, erau pe mijloc 700-800 de scaune puse drept în fața scenei și alea s-au umplut și cam câți erau în față, în picioare, dublu erau în dreapta, dublu în stânga. Acum, mai mergând și eu prin diferite săli, pot aprecia. Deci, așa cu indulgență, erau pe puțin 3000 de oameni. Au venit și din diferite alte orașe, oameni care au aflat de la cunoștințe. Au fost și de la București, chiar de la Oradea, Bacău. S-a văzut binecuvântare Maicii Domnului. Toți oamenii aceia au stat acolo, în picioare. Am început la cinci și am încheiat la opt și douăzeci. Am vorbit vreo oră, întrebările fiind prea multe erau selectate de Preasfințitul. Iar în pauză, ca să am timp de respiro, Preasfințitul a invitat-o pe Tatiana Drăgan, este postat și pe Internet.

O știți, cântă foarte frumos, o voce frumoasă și a cântat două pricesne în cinstea Maicii Domnului. O cântat și o măicuță, parcă ”Fecioară curată” (Agni parthena). A cântat o parte în românește, o parte grecește și o parte în rusă. Deci era foarte frumos și am avut timp să ne liniștim un pic și să schimbăm o vorbă între noi ca să putem începe cu întrebările. Cu întrebările am mers cât s-a putut, dar a fost foarte bine, a fost așa frumos și odihnitor. Deci, nu m-am simțit obosit chiar dacă așa trupește e firesc când stai mai mult timp, să te mai doară una-alta, dar sufletește eram odihnit și chiar îi zisesem preasfințitului care mă invitase la cină: ”Uitați, câți oameni au cartea mea!”. Eu n-am adus cărți, că nu aduc niciodată să vând. Eu am spus că dacă le trebuie, găsesc, că există editura, sunt împrăștiate.

Autografe date la sfârșitul conferinței

Mulți oameni ziceau ”Părinte, avem cartea!” și le-am spus la microfon: ”Așteptați, o să stau să semnez la toți!”. I-am zis și Preasfințitului: ”Uite, ca să știți să nu vă grăbiți, când încheiem, oricât ar dura, o oră, două, nu mă interesează, stau și semnez până la ultima carte scrisă de mine, pe care o au oamenii”, deci doar celor care aveau cărțile scrise de mine. La urmă s-a încheiat și am stat la o măsuță la marginea scenei ca să am acces așa la oameni. Nu m-am băgat între ei, că după aia mă înconjurau acolo, și am semnat până la ultima carte. Mă întrebase preasfințitul: ”Dar o să poți? Ai stat atâta, ai vorbit…”. Zic: ”Nu contează, cât rezist și pot sta pe scaun, o să semnez. Dacă o să cad, asta este, dar vreau să-i văd pe oameni că pleacă bucuroși și mulțumiți, nu întristați”.

Adică, venirea lor acolo să fie cu folos, să plece cu pace sufletească și liniște. Și atunci Preasfințitul mi-a dat o diplomă și Crucea Episcopului Grigorie Leu, parcă așa. Uitați, chiar am păstrat-o special unde mi-a pus-o Preasfințitul la vestă, n-am dat-o jos până la filmarea asta ca s-o vedeți și voi. Pe spate e gravată cu semnătura Preasfințitului și spunea că e distincția cea mai mare pe care Episcopia o poate da unui călugăr, că eu nu-s preot să primesc altfel de cruci. Dar cu toate că a strigat Preasfințitul și lumea ”Vrednic este!”, nu o meritam, că eu mă știu pe mine, om amărât, slab, care se luptă și el cu toate cele omenești… nu am ajuns la nu știu ce stare, nu! Trec și eu ca orice om prin lucrurile astea omenești.

Dacă nu ne smerim singuri, atunci Dumnezeu îngăduie o slăbiciune

Gânduri și lupte am și eu, dar am nădejde la Dumnezeu și la Maica Domnului. Adică, oricât aș trece prin lucrurile astea omenești, căderi, ridicări, lupte, tot timpul încerc să nu-mi pierd direcția. Îi cer Maicii Domnului mereu ajutorul, o rog să mă ierte, să mă ajute, să mă țină de mână să pot merge mai departe pentru că Dumnezeu nu ne vrea drepți, ne vrea smeriți și uneori ne îngăduie să cădem, să mai slăbim ca să avem motive să ne smerim… Că dacă nu ne smerim, atunci nu-i bine. Întotdeauna Dumnezeu, dacă vede că nu vrem noi de bună voie, atunci ne îngăduie o slăbiciune. Vedem la Sfântul Apostol Pavel că zice: ”Mi-a lăsat Dumnezeu în ghimpe în coastă și de trei ori L-am rugat să mi-l ia și a spus că «Îți ajunge harul Meu!»”. Deci, avea o neputință ca să-l țină în smerenie.

Adică, ditamai Apostolul, la ce măsură era, răpit până la al treilea Cer, care a văzut și-a auzit lucruri de negrăit și avea o neputință pentru smerenie. Deci, Dumnezeu totdeauna ne vrea să meriți. Nu cumva să credem despre noi că suntem deosebiți, nu! Suntem slabi și supuși greșelii tot timpul să știți, indiferent că avem haina neagră pe noi, că sunt călugări, preoți, episcopi, toți-s supuși greșelii, toți duc lupta trupului, lupta minți, a inimii, a tot ce există, fiecare se luptă cu el. Sfinții părinți spun că noi, călugării, suntem ”ostașii din linia întâi”, adică totdeauna suntem cei mai luptați și vânați. De asta auzim că se mai întâmplă una-alta, pentru că îi firesc să se întâmple așa. Depinde însă de cât luptăm sau în funcție de când ne smerim. Dacă nu ne smerim suficient, atunci îngăduie Dumnezeu să ne smerim de nevoie. Asta e viața noastră!

Conferința se încheie, toată lumea având mare bucurie

Și o fost chiar foarte frumos la conferința asta, m-am bucurat, cât am stat și am semnat, Preasfințitul a rugat-o pe Tatiana Drăgan să mai cânte câte o priceasnă. Nu a cântat una, a cântat vreo cinci până am terminat eu toate semnăturile, încât și Preasfințitul i-a spus: ”Dar nu mă așteptam la atâtea cântece!”. A încercat ea de drag să mențină atmosfera. Ea cânta atât de frumos și eu semnam și aveam momente așa că parcă-mi venea să plâng de frumusețea cântării. Deci, i-a dat Dumnezeu darul ăsta, da! Ea e din Basarabia și era cu soțul ei și cu copilașul. Mai merg pe la diferite evenimente și cântă. M-am bucurat mult și a spus Preasfințitul: ”Sunt de șapte ani episcop aici, dar niciodată n-am avut un eveniment ca ăsta, care să-mi aducă atâta bucurie și liniște sufletească!”. La eveniment au fost peste 3000 de oameni.

În tot parcul ăla era om lângă om. Prin asta s-a arătat că oamenii încă se luptă, încearcă să-l găsească pe Dumnezeu dacă nu l-au găsit, încearcă să se mai întărească în credință, încearcă să se apropie de Dumnezeu, încearcă să învețe ceva și asta înseamnă că țara noastră nu-i pierdută, atât timp cât oamenii îl caută pe Dumnezeu! Ați înțeles, dragilor? Chiar m-am bucurat că am ajuns la Vaslui și asta datorită Preasfințitului Ignatie și a insistenței pe care a avut-o, chiar dacă de obicei refuz când sunt invitat. Să știți că aproape săptămânal sunt chemat pe undeva, dar tot refuz pentru că am ajuns și eu la o oboseală, să zicem așa, să tot vorbesc, m-am săturat de mine să tot vorbesc. De asta încerc să evit ca să pot să am timp să mai tac și eu.

Întâlnirea Tinerilor Ortodocși de la Iași

Dar după ce merg la un eveniment din ăsta și văd bucuria și dragostea oamenilor, mă bucur foarte mult că am fost, că am văzut că a rămas ceva în urmă și că oamenii aceia s-au dus cu bucurie, cu un zâmbet, cu ceva acasă și toate astea poate le vor transmite mai departe. Acum știți pe 26, 27 și 28 august e întâlnirea tinerilor ortodocși la Iași. Pe 26, seara la ora șapte, o să vorbesc la Palas Mall acolo. Totul e organizat de Mitropolie astfel încât când vorbesc eu să fie în loc deschis, să poată participa oricine. Vor fi 1500 de tineri care-s înscriși la anumite evenimente. Bineînțeles vor fi întâlniri și în săli închise unde nu încap mai mulți, dar unde se face în spațiu deschis, poate să participe oricine vrea.

De asta m-am bucurat că au gândit-o bine văzând și acum la Vaslui ce înseamnă că au putut toți oamenii să participe. Mai stăteau la umbră, erau copaci, dar oricât de mulți au vrut, au putut să vină. Și asta înseamnă să fie deschidere, care e foarte bună și folositoare pentru toți. Poate pe unii nu-i interesează, dar de curiozitate poate zic: ”Ia să văd și eu ce zice popa acela”… Ei și așa poate să intre o sămânță din aia care să-i schimbe un pic gândirea, viața, nu știu… Maica Domnului are totdeauna grijă. Și de asta, cu mila Maicii Domnului o să fiu și la Iași pe 26, dacă bineînțeles, va îngădui să fiu bine.

În vizită la mai multe mănăstiri din județul Vaslui

Și ca să închei cu Vasluiul, ne-am dus seara la masă. După aia am fost să mă odihnesc la o mănăstire mai retrasă de maici, la mănăstirea Fâstâci. Au o casă în afara mănăstirii și au zis: ”Părinte, te ducem acolo ca să te poți odihni”. Și atunci eu am întrebat: ”Dacă mă duc, la cât au Liturghia? Să stau și eu dimineață la Liturghie”, dar Preasfințitul mi l-a dat pe părintele care cred că e exarhul locului să mă ducă un pic pe la câteva mănăstiri din Vaslui, să le vizitez și mi-a zis: ”Să vezi ce avem și noi, să te bucuri un pic. Dar zice, te duci la mănăstirea aceea că au o casă aparte, am vorbit, o să fii singur acolo să te odihnește și să te liniștești”.

Am întrebat și mi-a spus ca Liturghia este de la ora șapte. Până am terminat masa se făcuse ora doisprezece noaptea. Mi-au spus că sunt epuizat după zilele astea de stat în picioare și să nu mai merg la Liturghie, dar m-am opus. Am zis că nu se poate să stau în mănăstire și să nu merg la slujba. Preasfințitul a insistat: ”Eu vreau sa te odihnești. Știu că așa ești obișnuit, dar trupul îți cere odihnă. Te leg cu legătura arhierească, până la ora zece nu ieși din casă de acolo!”. ”Na eínai evlogiméno!”, am răspuns eu cum se zice grecește, adică ” Să fie binecuvântat!”. M-am dus la culcare și chiar de m-am trezit eu dimineață de la șapte, am stat acolo liniștit până la zece, dacă așa a zis episcopul și mai ales că eram sub jurisdicția preasfinției sale.

După aia a venit părintele despre care v-am spus, m-a luat cu mașina și am vizitat câteva mănăstiri. Chiar m-am bucurat, am mai discutat pe drum, am ajuns la mănăstiri, ne-au primit cu drag, chiar la mănăstirile de călugări s-a adunat toată obștea. Am mai schimbat o vorbă și a fost o atmosferă foarte plăcută. Cu mila Maicii Domnului, le-am încheiat pe toate și către după-amiază am plecat la o familie din Iași, care fusese și ea acolo și m-am bucurat mult. Acolo am rămas peste noapte și după aia, uitați-vă, am ajuns la Brașov.  Cam astea a fost despre Vaslui. M-am bucurat mult, mult, pentru toată mulțimea aceea de oameni, pentru că am văzut că și ei s-au bucurat. Cred  că este ceva de la Dumnezeu, de la Maica Domnului, când îi văd mulțumiți pe ceilalți, primesc și eu bucurie și putere.

Oferiți dragoste în jurul vostru și atunci o să  primiți înzecit, însutit, înmiit

Când plec de acolo parcă iau putere, cu toate că poate-s nedormit sau epuizat. Parcă mă răsplătește Dumnezeu și Maica Domnului ca să simt un pic din bucuria acelor oamenii, pacea cu care s-au dus ei acasă. Mi se întoarce și mie ceva și atunci îmi dau seama că a fost cu folos prezența acolo, că n-am vorbit degeaba, nu m-am dus, cum se zice, să bat apa-n piuă. Dacă avem dragoste și o oferim, o să primim. Să știți că dragostea întâi trebuie oferită. Dacă noi așteptăm doar să primim, n-o să ne putem bucura niciodată pentru că dragostea are nevoie să fie dăruită. De asta, dragilor, oferiți cât puteți dragoste în jurul vostru și atunci o să vedeți că o să primiți înzecit, însutit, înmiit. Văzând jertfa noastră, că rupem de la noi, Dumnezeu are grijă să ne întoarcă și El înapoi.

Vizita la familiile dragi din Brașov

Mi-am amintit acum, pe drum de la Iași spre Brașov, când veneam aici, mi s-a spart o sticlă de țuică în mașină. Parca aveam cazanul de țuică în mașină! Când mai aveam cam o oră jumate până aici mi s-au aprins toate becurile la bord și zic: ”Asta mai lipsea!”. Afară ploua, mi-am luat o geacă pentru că știam că trebuia să completez uleiul la mașină la câteva mii de kilometri și nu o făcusem. Am pus ulei, că aveam rezervă și mașina și-a revenit și am ajuns cu bine la o familie dragă în Brașov. Am ajuns sâmbătă seara târziu și m-am dus la mănăstire la Cristian unde m-am bucurat la Sfântul Efrem. Acolo s-a făcut slujba afară frumos, cu lume multă. După aia m-a rugat chiar părintele stareț și am intrat un pic printre oameni, iar pe care am putut i-am îmbrățișat.

Acum, fiind la familia aceasta care mi-e dragă și ei mă iubesc, le spusesem că trebuie să fac filmare și ei mi-au zis ”Părinte, hai fă-o la noi aici! Uite, e verdeață, e frumos!” și am făcut cu mult drag filmarea. De aici o să mă duc la o altă familie pe care o știu de atâția ani, care mă așteaptă întotdeauna la ei. Acum m-am abătut puțin, că întotdeauna mergeam prima dată la ei, dar am zis să-i bucur pe toți. Sunt atâția oameni care mă iubesc chiar dacă nu merit… mă duc la ei și apoi continui drumurile mele pentru că în curând trebuie să ajung la Iași.

Dragilor, cum am mai spus, să stăm aproape de Dumnezeu, de Maica Domnului și atunci o să vedem că viața noastră devine mult mai liniștită și mai frumoasă. O să vedem că ne putem bucura de orice mărunțiș pentru că aproape de Dumnezeu e bine, sub acoperământul Maicii Domnului e bine, e pace, e liniște.

Dragilor, să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și Toți Sfinții! Amin!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!