Naștere, timp, veșnicie – Stefan Cârstea
4 ianuarie 2025
Aspecte ale războiului hibrid – Ionuț Drăgoi, p. Teologos
5 ianuarie 2025
Powered by RedCircle
Citiți o nouă rubrică „Întrebări și răspunsuri” alcătuită pe baza întrebărilor primite de la cei care urmăresc paltformele O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte.
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Să ne îndrepte spre pocăință. O să simți harul iarăși.
Prin creșterea iubirii, credinței și smereniei.
Depinde de magnitudine, desigur, însă în principiu curvia.
Roagă-te, spovedește-te și într-un final mută-ți mintea la altceva.
Credința, nădejdea, rugăciunea, spovedania, împreună-șederea cu oamenii duhovnicești. Studiul Bibliei și al cărților Sfinților.
Vezi mai multe surse și mai ales vezi ce zice subiectul (sau cei cunoscători/apropiați) despre care se vorbește. De asemenea, rugăciunea este esențială.
Dați-i mâncare bună, plină de energie, însă de post.
Te-ai învățat astfel. Nu e bine. Trebuie să fim mai contemplativi.
Prin rugăciune, program duhovnicesc, spovedanie deasă și osteneală cu zel.
Ascultarea merge până la păcat.
Aveți grijă că sunteți foarte aproape de o învățătură eretică. Nu este așa! Dumnezeu îngăduie păcatul pentru că ne respectă libertatea de alegere. Persoanele de altă orientare fac asta pentru că vor – după ce se împătimesc își pierd într-adevăr libertatea în mare parte. Domnul nu dorește păcatul cu niciun chip pentru că este distrugător de suflet! Desigur că orice om în clipa în care a păcătuit trebuie să extragă cât de mult folos sufletesc de acolo însă Dumnezeu nu a făcut păcatul și nici nu-l dorește. Libertatea de alegere a ființelor raționale (oameni și îngeri care au devenit răi) l-au adus în existență.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
8 Comments
Cum as putea reduce/opri gandurile care navalesc ,de multe ori fara legatura cu situatia si care creeaza imprastiere ,lipsa de somn,neatentie?Parca cu cat ma rog mai mult ,cu atat imi este mai greu!
Vezi https://www.chilieathonita.ro/2022/02/08/razboiul-de-gand-despre-paza-mintii-si-ganduri-parintele-teologos/
De ceva vreme incerc sa tin randuiala bisericii cu post,rugaciune dupa timp si posibilitate si de a nu crea discutii in familie.Cu timpul nadajduiesc ca mi se vor alatura si sotul si copiii; insa pana atunci cum sa procedez cand le gatesc si se presupune ca ar trebui sa gust bucatele in zilele de post,ei nepostind?
Mama cand gateste in zi de post nu gusta bucatele si totusi acelea ies bune si gustoase.
Nu ca as cauta scuza,chiar si cand gatesc de dulce se poate ca bucatele sa nu fie pe gustul tuturor.Am gatit fara sa gust in post pana acum,dupa ochi si suflet ca doar le gatesc celor dragi chiar de nu impartasim aceeasi dragoste in ale credintei.Intrebarea a venit in urma invataturilor de la alti parinti care spun ca se poate gusta dar dupa se scuipa,sau se gusta dar putin.Sau acest lucru pana la urma ramane intre fiecare persoana si duhovnicul sau.
Haideți să nu exagerăm!! Nu se întâmplă nimic dacă se gustă, ferească Dumnezeu , trebuie să avem echilibru, păi dacă am fi așa si cu păcatele atenți precum ce băgăm în gură s-ar schimba multe in noi.Dumnezeu nu este absurd, nici habotnic ci este plin de dragoste și vrea de la noi milă și nu jertfă, jertfa o aduci când ai ceva in suflet pentru Dumnezeu, degeaba ții posturi dacă nu ești atent la ceea ce scoti pe gură…eu am mai văzut întrebări ca ale dvs și sincer nu am auzit vreun răspuns cum că ar fi o tragedie să guști din mâncarea de dulce in post…trebuie să ne mai ascultăm conștiința, Dumnezeu a lăsat la fiecare discernământ.
Doamne ajuta,
Părinte, cum ne învățați să ne rugăm și să îi pomenim pe moșii și strămoșii noștri? In cele mai fericite cazuri, i am cunoscut pe străbunici, iar atunci când nu mai sunt, ii punem pe pomelnic și le ridicam parastase, mergem la cimitir și le aprindem o lumânare. Însă cu cei dinaintea lor, nu i cunoaștem nici după nume și nici dacă au fost botezați, ortodocsi etc. Insă și ei, cred, că au nevoie de rugăciune și pomenire sa li se ierte pacatele. Cum sa facem?
Părinte, când o patimă mare se tot repetă, când devine o adicție puternică care se tot repetă lună de lună, an de an, ce e de făcut? Știu că ne-ați spus că e nevoie de nădejde, spovedanie, împărtășanie, rugăciune, îndepărtarea de sursele patimii etc. Dar când am făcut toate astea și ea tot se repetă, ce e de făcut? Care e soluția? Cădem jos rău de tot când se întâmplă, apoi plângem, îl rugăm pe Dumnezeu să ne ierte și să ne ajute să nu mai cădem, dar apoi după o perioadă, din nou, și din nou, și din nou, și din nou… e un cerc vicios din care nu mai putem ieși…
Când aveam împărtășanie deasă, aproape săptămânală, se tot repeta, după ce am primit oprire pentru un an de la împărtășanie, la fel s-a repetat, orice am făcut s-a repetat și nu mai știu ce să fac să nu se mai repete… E deja de ani de zile…
M-a ajutat că am renunțat la carne, asta a făcut patima mai rară, dar nu a oprit-o total, iar acum de sărbători n-am mai putut să rezist, am mâncat carne, și la fel ca anul trecut după sărbători, am căzut din nou rău de tot în acea patimă, foarte rău. Deci poate doar o viață foarte ascetă m-ar ajuta, să mănânc o dată pe zi, post continuu, când am făcut asta s-a rărit mult patima, dar nu pot trăi tot timpul așa, trăiesc în lume, am nevoie de energie, de mâncare mai consistentă de multe ori…. deci nici asta nu e o soluție practică…
Sursele patimii sunt la un click distanță, mi-e imposibil să le evit, că lucrez la calculator în majoritatea timpului, singura soluție ar fi să renunț la calculator și la telefon, ori asta din nou nu se poate.
Când sunt într-o stare de rugăciune, de har, patima nu mă poate atinge. Dar nu pot menține tot timpul acea stare, nu am puterea spirituală să fac asta sau să mă rog zilnic.
Ce spun sfinții părinți, părinte, ce e de făcut în cazul patimilor mari care sunt adicții în sensul patologic, când persoana a încercat aproape toate sfaturile bisericii și nimic n-a funcționat?