Retrospectiva anului – p. Pimen Vlad

Urmăriți-l pe părintele Pimen Vlad care ne face o mică retrospectivă a anului care a trecut, discutând în principal despre interviurile pe care le-a dat.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! Despre ce să mai vorbim acum, ce să mai spunem? Vremea e așa, mai cu ceață, se aude zgomotul văii, a pârâului care trece pe terenul schitului. Este pârâul Lacu, iar în el se adună apa din izvoarele și din zăpada ce se topește sus. Și chiar se anunță un pic de zăpadă și la noi de mâine. Sperăm să treacă până când apare filmarea.

La Sala Palatului, pe 30 ianuarie

Da, mă gândeam că v-am vorbit de toate, ultima oară de Sfântul Antonie, iar acum să încerc să fac așa un fel de analiză a anului care a trecut. E posibil să ajung undeva pe 30 ianuarie, la Sala Palatului, dacă îngăduie Maica Domnului. A fost ceva negândit, nepregătit. Chiar din vară, din iulie, deci cu o jumate de an înainte, m-a sunat doamna Ioana, directoarea de la editura Bookzone și m-a rugat mult, pentru că mă mai rugase și altă dată și nu m-am dus. Ați văzut că ultima carte, asta pe care am scos-o la această editură, a fost destul de, să zicem, căutată și ei au un obicei, în fiecare an fac un fel de gală a premiilor. De aceea m-o rugat tare mult încă din vară, mi-a zis: ”Părinte, te rog, nu-ți face alt program! Uite, altă dată n-ai putut veni! Te rog, vino acum!”.

Și până la urmă am zis: ”Bine, o să vin dacă îngăduie Maica Domnului și voi fi bine și o să pot, o să vin”. Cum se zice, am dat acceptul și n-am mai vorbit pe tema asta, vă dați seama, tocmai din iulie. I-am spus: ”Dacă îngăduie Maica Domnului, vin!”. Acum recent mi-a trimis cineva mesaj:

– Părinte, uite, am văzut că o să fiți acolo la gala premiilor…

– Stai un pic că încă nu știu despre ce e vorba. Am vorbit atunci și nu mai știu.

– Păi, deja este postat!

– Trimite-mi și mie să văd!

Ce să caut eu, o cioară, acolo?

Mi-a trimis link-ul și atunci am văzut, pentru că eu nici nu știam, nu am înțeles mare lucru, că or să fie și alte persoane sau ce se întâmplă de fapt acolo. Nici nu m-am gândit atunci, am spus ”Bine, o să vin dacă o să pot!” și abia după aia am văzut că mai sunt vreo cinci persoane acolo și-s singurul, cum se zice, în haine negre. Când am văzut afișul și că sunt singur acolo, ceilalți erau din alte domenii, am zis: ”Ce să caut eu, o cioară, singurul îmbrăcat în negru, acolo între oameni din diferite domenii?”. Ca primă reacție a mea a fost că ”Nu mă duc! Dar ce mă fac, i-am dat cuvântul doamnei că mă duc?! Nu mă duc, ce să caut eu acolo? Nu-i locul meu acolo sub nicio formă!”.

O zi întreagă am patrulat prin chilie și m-am rugat la Maica Domnului: ”Maica Domnului, eu nu mă duc, nu vreau să mă duc acolo, n-am ce căuta pe scena aceea!”. Dar încet, încet m-am liniștit, dar o zi întreagă dă-i și roagă-te: ”Maica Domnului, ce să fac? Știi că eu nu vreau să mă duc acolo, n-am ce căuta pe scena aceea!”. Și după o zi în care m-am rugat la Maica Domnului, am zis: ”Bun, Maica Domnului! Uite, să nu fac voia mea și pentru că nu știu care-i voia Ta, mă duc să-i spun la duhovnic și dacă el zice ”Du-te!” înseamnă că-i voia Ta, Maica Domnului!”.

Sfatul părintelui duhovnic

Și m-am dus la părintele, i-am explicat toată situația: ”Părinte, să știi că eu nu vreau să mă duc, uite care-i situația, nu mă simt eu… ce să caut eu pe scenă cu premii, ceva?… Mie nu mi-a trebuit niciodată așa ceva, n-am participat niciodată. Am mai fost invitat ca să-mi dea diferite diplome pe nu știu unde, nu m-am dus niciodată, am spus că n-am ce căuta eu acolo!”. Și m-a ascultat el în voie așa și i-am explicat cât am înțeles eu, zic:

– Uite, nu-s singur acolo, mai sunt din diferite domenii, ce să caut eu acolo?

– Măi, știi ce? Du-te! N-ai treabă nici cu ceilalți, nici cu nimeni! Tu te duci, tu! Ești invitat acolo pentru cartea ta, dacă ești pus să spui un cuvânt, spui ce ai de spus și îți vezi de treabă! N-ai treabă cu nimeni, nici cu ceilalți, nici cu nimeni! Tu te duci acolo ca invitat, îți faci treaba și ai plecat, atâta tot!” și încet m-am liniștit și am zis: ”Maica Domnului, dacă-i voia Ta, rânduiești și mă întărești ca să ajung!”. 

Calendarul evenimentului de la Sala Palatului

Între timp, eu am avut problemele cu coloana, am stat o săptămână la pat cu injecții, nu mă puteam mișca. Piciorul drept, nu puteam deloc să-l ridic, îl târâiam, mă țineam de bare să înaintez câte un pic. Adică am avut destul de tras. Bineînțeles, nici acum nu sunt bine, am centură de-aia lată, fac exerciții, am grijă la efort. Ei și m-am liniștit și am zis: ”Maica Domnului, dacă așa ai rânduit tu, mă duc. Mă duc cu toată inima, în primul rând pentru dragostea oamenilor”. După aceea am luat legătura și cu doamna directoare. Îmi scrisese ea într-un mesaj care e situația și apoi am sunat-o și am vorbit, am întrebat-o ce se întâmplă acolo, pe scena aia, ca să pricep pentru că eu n-am participat la evenimente de-astea. I-am spus că eu îs om simplu, cu 10 clase, eu n-am fost omul scenelor.

Mi-a explicat: ”Părinte, uite așa o să fie: o să înceapă de la șase, o să vorbească vreo trei medici la început și apoi se dau primele premii celor trei vorbitori. Apoi, la opt, o să fie jumătate de oră pauză timp în care toți cei care sunt acolo, ar trebui să ieșim un pic între oameni și să mai discutăm cu ei, poate unii vor să le semnăm vreo carte, ceva. După pauza asta, o să vă lăsăm să vorbiți, moderator este Mihai Morar, dar ne-am gândit să vă lăsăm liber, adică să vorbiți ce vreți, cât puteți. După aceea or să mai spună câteva cuvinte, încă două persoane și după aia o să fie gala premiilor celor trei”. Adică eu cu celelalte două persoane, care suntem în partea a doua.

I-am zis că nu știu dacă o să pot să ies între oameni pentru că în situația în care sunt eu cu sănătatea, dacă stau în picioare și mă obosesc, după aia nu știu dacă o să mai pot vorbi, pentru că am mai pățit lucrul ăsta undeva. Deci, am înțeles și eu care e situația acolo și i-am spus: ”Dacă vrea Maica Domnului, o să fiu!”. Ea a insistat: ”Părinte, dar trebuie să veniți că vin oamenii și din străinătate!”. Am zis: ”Vin cu tot dragul, dacă vrea Maica Domnului și o să pot. Eu îmi dau silința, mai departe e cum va rândui Maica Domnului!”.

Retrospectiva anului trecut. Vizita în țară din februarie

Am atins un pic subiectul ăsta și acuma să revin la anul care a trecut. În ceea ce mă privește, a fost un an cum n-am avut niciodată, cu drumuri multe. Eu, de obicei, veneam o dată pe an în țară, în timpul verii, mai rezolvam din treburile pe care le aveam, având probleme cu sănătatea mai făceam câte un pic de tratament, mai treceam pe la cunoscuți. Cam ăsta era drumul meu în România.

Anul care a trecut, știe Maica Domnului de ce a fost așa. Am început din februarie, când am fost invitat de Mihai Morar la Ateneul Român (cei care ați fost, știți, am mai vorbit despre asta). Nici atunci nu eram prea bine cu sănătatea, m-am dus un pic la tratament să-mi mai revin cu coloana, cu care am de vreo doi ani probleme serioase. Timp de doi ani am avut momente în care nu puteam să merg, aveam dureri foarte mari. Am probat din toate încercând să mai îndreptăm fără intervenții și am văzut că nu s-a putut până în prezent. Mai departe, ce o rândui Maica Domnului!

Chiar atunci a apărut cartea la Editura Bookzone și atunci a insistat mult Cătălin Măruță să facem un podcast. Înainte îl refuzasem, i-am zis să vină în Athos dacă vrea, dar dacă tot m-am nimerit acolo, i-am zis că vin. Am făcut și podcast-ul și am rămas acasă la el o noapte, cu familia. M-am bucurat împreună cu Andra, cu David, cu Eva, m-am jucat cu ei, am trăit o seară frumoasă împreună. A doua zi, mi-am văzut de drum, m-am întors în Athos.

Vizita din Postul Mare, conferința ASCOR

În Postul Mare, chiar de Sfântul Gheorghe, am ajuns undeva la Suceava la cea mai mică soră a mea, care are zece copii. Cumnatul meu e preot la o biserică și a rânduit Dumnezeu să am o părticică din moaștele Sfântului Gheorghe și le-am dus acolo, bineînțeles cu aprobarea oficială a Episcopiei Sucevei, cu toată rânduiala. Când a aprobat asta, Înaltpreasfințitul Calinic l-a rugat pe cumnatul meu să îmi spună să vorbesc într-o seara la ASCOR. S-a rânduit în așa fel că atunci când am ajuns în țară, am mers mai întâi la Arhiepiscopie și am stat de vorbă, am luat binecuvântare și chiar s-a bucurat. Mi-a spus: ”Măi, ești bucovinean de-al nostru, ai binecuvântarea mea să vii în fiecare an să vorbești aici, la noi, în Bucovina! De acum înainte să știi lucrul ăsta, oricând ajungi în țară, vino să vorbești și aici!”.

Atunci era pregătită o sală mică, de 300 de locuri, dar un fost coleg de școală care avea posibilități, când a aflat că vin a zis că plătește el totul, doar să fie o sală mare. Așa că au fost 1.500 de persoane, majoritatea tineri din ASCOR, dar au venit și oameni din diferite locuri și am avut o seară frumoasă, trei ore am vorbit acolo, la Suceava.

Pelerinajul la Sfintele Moaște ale Sfântului Gheorghe

După aceea am avut ceva interviuri pentru colegul meu din sat, care și-o deschis o mică televiziune la Suceava și și-o dorit să fiu primul intervievat. Televiziunea nu era oficial deschisă și voia să facem câteva interviuri  pe care să le aibă pentru momentul deschiderii. Pentru că se ocupase el de închirierea sălii și pentru că o fost foarte frumos, am acceptat până la urmă, deși eu, în general, în platouri de televiziune nu mă duc. Am făcut trei interviuri acolo, unul după altul, având ca moderator pe un părinte de la Arhiepiscopie, trimis de Preasfințitul. Adică, a fost totul sub binecuvântarea Preasfințitului.

După aia, bineînțeles, au fost duse Sfintele Moaște cu toată rânduiala, iar seara s-a făcut priveghere. A doua zi s-a slujit Sfânta Liturghie cu tot ritualul și chiar știu că am avut 5.000 de iconițe și n-a rămas niciuna, pe toate le-am dat acolo la oamenii care se închinau la Sfintele Moaște. Deci, înseamnă că au trecut pe acolo vreo 5.000 de oameni și s-au închinat, a fost așa o binecuvântare!

Vizita din august, Vaslui

După aia m-am întors în Athos cu ajutorul unui părinte care a venit cu mine și a condus ca să nu mă obosesc prea tare și să fac față la toate. În vară, sper să nu trec cu vederea ceva ce nu-mi amintesc acuma, când am ajuns în țară, o insistat foarte mult la Vaslui, Preasfințitul Ignatie și l-am refuzat și zice: ”Părinte, cum să mă refuzi? De ce ocoliți toți Vasluiul, că-i mai amărât, că-i mai sărac?… Hai, vino și aici să vorbești un pic!”. Era pe la începutul lui august și până la urmă zic: ”Bine, hai!”. Bineînțeles, totdeauna eu îl întreb și pe duhovnic, adică nu fac de capul meu. Totdeauna vreau să am, cum să zice, acoperământul ăsta al ascultării Maicii Domnului, și am acceptat.

Pe Preasfințitul Ignatie, am mai spus lucrul ăsta, îl cunosc de peste 20 de ani, de când făcea studii pe la Atena, din timpurile vechi. Am fost la parcul Copou, peste 3.000 de oameni s-au adunat acolo, în parc. Chiar spunea Preasfințitul după aia că ”a fost un fel de cincizecime pentru noi. De când îs eu episcop n-am avut așa ceva niciodată, să adune atâția oameni!”. Și chiar m-am bucurat că a fost bine, am stat chiar trei zile acolo. Mi-au dat o mașină să mă duc un pic pe la mănăstiri să mă bucur, deci a fost totul frumos și acolo.

Întâlnirea Tinerilor Ortodocși de la Iași

După aia, imediat am fost la Mitropolia Moldovei, la Iași, unde fusesem invitat cu o jumate de an înainte. Acolo s-a făcut Întâlnirea Tinerilor Ortodocși, pe 27, 28, 29 august. Și aici bineînțeles, a fost un eveniment mare, să zicem aproximativ 1.500 de tineri din toată Moldova tradițională. Adică, au venit și din Republica Moldova și din partea astalaltă, de la Cernăuți, deci români de-ai noștri. A fost frumos, au fost trei zile pline, pot spune. Bineînțeles, într-o seară am vorbit și eu două ore în grădina de la Palas Mall, unde-i Palatul Culturii. Au fost destul de mulți oameni, chiar părintele Nicodim, starețul de la Bucium, care s-a ocupat cu organizarea, mi-a zis:

– Părinte, îți spun ceva. Știi câtă lume a fost?

– Câtă?

– Mi-au spus cei care s-au ocupat și cunosc situația, 7-8.000 de oameni au venit!

M-am bucurat de atâția oameni și înseamnă că oamenii Îl mai caută pe Dumnezeu, Îl doresc și vor să mai învețe ceva. O rânduit Maica Domnului și o fost frumos și la Iași. Au fost mai multe momente frumoase acolo și s-a încheiat cu Sfânta Liturghie la Mitropolie. Am întâlnit atâția tineri frumoși acolo, m-am bucurat de ei, am vorbit cu ei, am făcut poze, au fost tot felul de momente. Am participat și eu la alte conferințe, deci au fost trei zile pline. 

Am încheiat atunci un ultim interviu la Bucium. M-a rugat părintele stareț de la biserica de acolo, au un obicei acolo, împreună cu un profesor universitar mai fac anumite interviuri și am făcut și acolo, nu mai știu, un interviu de o oră, o oră și jumate. Bine, cu o zi înainte mai făcusem un interviu și cu cei de la Doxologia, despre părintele Cleopa, despre părintele Paisie Olaru câteva lucruri, deci o fost plină atmosfera în cele trei zile. Cam acestea au fost evenimentele mai importante, după care am revenit în Athos.

Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din Mitropolia Germaniei  de la Viena, din octombrie 

După aceea, cred că în octombrie, am fost la Viena, la Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din Mitropolia Germaniei, ITOG, cum au zis ei, sau cam așa ceva, nu știu cum au inițialele astea. Evenimentul a fost organizat la nivel de diaspora, la scară destul de mare. Chiar spunea mitropolitul Serafim că a fost cel mai mare astfel de eveniment organizat în diaspora. Au venit din Germania, din Luxemburg… a fost prezent Preasfințitul Sofian și cu Mitropolitul Serafim. Au fost momente frumoase acolo, pot spune că trei zile, acolo, la Viena, a fost superb. Am intrat în mijlocul tinerilor, m-am bucurat cu ei, știți că am mai vorbit despre asta, iar cei care mai urmăriți filmările, știți. Chiar o fost frumos. S-o ocupat de mine părintele Emanuel Nuțu de la biserica Sfântul Ștefan cel Mare din Viena. Este o biserică frumoasă, care chiar se pictează acum.

Mi-au dat acolo o cameră mică, o garsonieră cu toate condițiile, aproape de locuința părintelui, cu un etaj mai sus. Eram în fiecare seară acolo, mă bucuram cu familia părintelui. Au fost momente frumoase, iar când s-o încheiat întâlnirea asta cu tinerii ortodocși, seara, după ce au plecat toți, m-a rugat părintele dinainte să vorbesc un pic enoriașilor lui. Bineînțeles, s-au adunat și acolo vreo 1.000 de oameni. Era și biserica și subsolul plin de oameni. Am vorbit și acolo, am stat cu oamenii, o durat cred că vreo trei ore și ceva toată întâlnirea asta. Chiar a fost frumos și la Viena, adică m-am bucurat din plin, pot să spun.

Chiar și în durere te bucuri văzând bucuria celorlalți

Da, deci, cam astea au fost evenimentele în 2024, evenimente frumoase și pline. Chiar de a fost oboseală foarte multă și am fost pe drumuri mai mult ca niciodată, m-am bucurat de bucuria oamenilor. Cei care or trecut prin asta, înțeleg lucrul ăsta, să-i vezi pe oameni că se bucură, că trăiesc din plin lucrurile astea, îți transmit și ție bucurie. Sau să-i vezi că vin la tine, că te îmbrățișează, deci îți dau din bucuria lor, din harul pe care îl primesc ei atunci. Și lucrul ăsta te întărește și oricât de bolnav ai fi, oricât de obosit, depășești lucrul ăsta. Și la Viena am avut dureri chiar în prima zi, înainte de evenimentele astea. Împreună cu Preasfințitul Sofian și cu maicile pe care le avea la episcopie, una era chiar sora Preasfințitului, și cu familia părintelui, ne-am dus și am vizitat Viena.

Atunci am stat un pic cam mult în picioare, câteva ore bune, și eu, dacă nu rezist mai mult de jumate de oră din cauza spatelui, au început durerile alea puternice că nu mai puteam merge. După aia am ajuns la un muzeu și știu că avea 20 de camere sau mai multe, 50 de camere pline și erau bănci în fiecare cameră și când mergeam cu ei eu mă așezam pe fiecare ca să pot să-mi revin. Și mi-am tot făcut masaj la coloană ușor, ușor, până mi-am revenit. Deci, nu mai am rezistență, dar cu toate astea, m-am bucurat din plin. N-am zis că gata, mă doare, nu mă mai bucur, nu! De asta eu spuneam că avea părintele Dimitrie Bejan cartea aceea, ”Bucuriile suferinței”, și chiar și în durere te bucuri văzând bucuria celorlalți. Ați înțeles, dragilor?

Am vrut să trec un pic, cum se spune, în revistă anul ăsta, cu evenimentele astea pe la care am participat și de care m-am bucurat pentru că am văzut bucuria oamenilor, oameni veniți din diferite locuri. Chiar și atunci, la Iași, am văzut oameni veniți de prin toată țara, la Viena au fost oameni veniți și de prin alte părți doar ca să fie acolo prezenți pentru o oră, două. Au venit din Londra, au venit din alte țări și am văzut dragostea lor și atunci indiferent cum ești, depășești lucrurile astea, firescul, durerile… poate nu ești chiar atât de bine, dar bucuria asta o simți și tu și atunci, dacă bucuria sufletească e mai mare, depășește starea de durere a trupului și am observat lucrul ăsta.

Maica Domnului nu m-a abandonat niciodată

Acum rămâne la Dumnezeu să judece cum o privit El toate întâlnirile astea, El îi cu ciurul, cum se spune, și le cerne ca să spună: ”Uite, asta a fost de folos, asta nu, asta așa…”, când o fi să plecăm dincolo, știe Dumnezeu ce alege din ele ca să mi le pună de-a dreapta sau de-a stânga. Eu le las pe toate, cum se zice, în voia Maicii Domnului pentru că pe Ea o am și ca Mamă și ca Stăpână și ca Mijlocitoare la Hristos. Ca să spun așa, mântuirea mea i-am încredințat-o Ei, ca ea, prin mijlocirile Ei la Hristos Dumnezeu, să-mi poată deschide și mie ușa milei lui Dumnezeu.

Pentru că Maica Domnului are mare putere prin mijlocirile Ei și de asta permanent I-am simțit prezența zi de zi în viața mea, în ceea ce am făcut eu, așa cum am fost eu, că am fost omul activ, am riscat de multe ori, am făcut și greșeli…, dar altfel nu făceam nimic în viață dacă nu riscam cu ce am construit, cu cealaltă chilie, cu hramul Sfântului Artemie, cu biserica, cu chilia, fără să am niciun leu, cu tot, am muncit, am făcut… Adică, cumva am riscat și am mers înainte cu încredere și credință. Și la fel și aici am luat de la zero totul, dar am mers, și Maica Domnului, cum se spune, nu m-a abandonat niciodată. În toate momentele o intervenit, când o fost greu, Ea o intervenit, când am avut datorii, Ea o intervenit, permanent a fost aici, i-am simțit prezența din plin.

De aceea, niciodată, nu mi-a fost frică de nimic, pentru că știam c-o am pe Maica Domnului și zic: ”Ea poate orice!”. Bine, au fost anumite situații când mi-a fost greu, dar știam că așa trebuie să-mi fie, dacă mi s-o îngăduit, înseamnă că-mi sunt de folos!

Fără dragoste, trăim degeaba pe pământ

Da, cam astea au fost de zis! O să închei aici și să nu uitați un lucru, dragilor, că fără dragoste suntem nimic, trăim degeaba pe pământul ăsta… fără dragostea pe care o dăruim celor din jur, pentru că Hristos este dragoste. Iar noi, dacă nu avem dragoste, n-avem nimic. Deci, asta rămâne, să știți întotdeauna, chiar dacă mă repet, dragostea să fie, cum se zice, numărul unu în viața noastră, să fie mai presus de toate, nu egoismul. Pentru că de multe ori zicem: ”dacă mă iubești, faci cutare!” sau ”pentru că te iubesc să-mi faci cutare!”, nu! Acesta este egoism, dragostea nu caută ale sale. Mai bine nu mai zice nimic, nu mai face, dacă nu vrei să faci, decât să-i pui condiții în numele dragostei, pentru că atunci nu-i dragoste, e egoism. Ați înțeles, dragilor?

Dacă puteți, întindeți mâna cuiva, să sprijiniți pe cineva, să întăriți cu un cuvânt pe cineva, să faceți un bine, faceți-l dezinteresat pentru că o să simțiți bucuria dragostei care vă vine înapoi. Ați înțeles, dragilor?

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții! Doamne ajută!

Și dacă îngăduie Maica Domnului să ajung, cei care veniți, să ne întâlnim pe 30 ianuarie la Sala Palatului!

Doamne ajută! Să ne ajute Maica Domnului!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!