Un văl este ridicat în societate – Jonathan Pageau

Se pare că un văl este ridicat în societate, un văl legat de una dintre cele mai profunde teme ale omenirii: criza identității noastre și legătura noastră cu lumea nevăzută.

Urmăriți pe Jonathan Pageau care discută acest subiect cu p. Andrew Stephen Damick.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Un văl este ridicat în societate – Jonathan Pageau

– Unul dintre lucrurile, care este uimitor în legătură cu momentul în care ne aflăm cu privire la „criza sensului” este faptul că există mai multe cauzalități cum ar fi, să spunem, că urmăm tipare care sunt mai mari decât noi. Nu este vorba doar despre o persoană sau alta, care face una sau alta, sau crede asta sau cealaltă sau despre Jordan Peterson sau Richard Dawkins sau altcineva.

Se pare că, într-un fel, s-a tras un văl peste ochii oamenilor timp de câteva secole, în care multor oameni le-a fost imposibil să perceapă sensul, sensul profund și realitățile profunde ale existenței spirituale. Ei au putut înțelege într-un mod mitologic imaginile în care se vorbește despre îngeri, ca fiind aceste ființe care sunt în ceruri, așa că oamenii continuă să creadă în acel fel, aproape într-un mod… nu aș spune superstițios, ci foarte simplist al unor credincioși, care este în regulă, pentru mulți oameni, dar intelectualii nu mai știu despre ce a fost vorba cu aceste lucruri. Este ca și cum: Dumnezeu vine pe pământ, propovăduiește și apoi moare și apoi eu mă duc în rai? Ce e asta? Ce e nebunia asta?

Dar ceea ce se întâmplă, cred eu, e că, într-un fel, există ceva în cultură, se întâmplă ceva în general, care rupe acest văl, sau deschide vălul, astfel încât oamenii sunt acum capabili să perceapă ce înseamnă să existe „agenții” dincolo de „agenția” umană. Ce înseamnă asta pentru noi? Ce înseamnă că „agenția” acționează asupra oamenilor? Ce înseamnă ca cineva să fie stăpânit de un demon? Sau să fie afectat de aceste puteri spirituale care ne influențează? Și puteți observa cum se rupe, așa cum a arătat C.S. Lewis, puteți observa cum s-a petrecut în anii ’50, era deja o mică fisură.

Dar acum este cumva deschis. Dar este periculos, pentru că majoritatea oamenilor nu vor deveni creștini. Majoritatea oamenilor vor deveni ciudați sau ceva de genul ăsta. Pentru că dintr-o dată este ca și cum: „O, am acces la asta, deci hai să iau droguri psihedelice. Am acces la asta, deci hai să încerc să am viziuni mistice despre orice, complet fără discernământ.” Aș spune că ne uităm către o cale întunecată, de cele mai multe ori.

– Și eu cred asta. Este fascinant. Vreau să spun câteva lucruri. Numărul unu: Cred că mulți oameni nu-și dau seama cât de mult suntem supuși gândurilor filozofilor care au murit de un secol sau două. Cât de mult au afectat ei cultura? Cât de mult preluăm gândirea lor, fără să realizăm că ne-a fost transmisă de la ei? Care este un lucru uman normal. Corect? Dar atunci când gândul nu mai este la Hristos, devine altceva. De asemenea cred că sunt mulți oameni care au descoperit, așa cum ai spus, că dacă iau droguri sau intră în ocultism, sau wicca și descoperă: “aceste lucruri sunt reale”, descoperă că “asta este real, ceva se întâmplă când fac asta”. Asta poate fi foarte toxic.

– Da, desigur.

– Adică: “Asta este real, iar mie toată viața mea mi s-a spus că nu este real și eu descopăr: Uau, este real!” Dar e ca și cum: Da, este real, dar s-ar putea să nu fie bine. S-ar putea să nu lucreze în favoarea ta. Da, vorbești cu un spirit. Ce este acel spirit? Dintr-o dată vezi toate aceste lucruri din scripturi, despre “testarea duhurilor”. Uau, cât de aplicabile sunt acele lucruri vechi? Sunt foarte aplicabile! Cred că…

Mie îmi place să vorbesc mult despre încântare/incantație, care este un cuvânt interesant. Cuvintele nu înseamnă întotdeauna ceea ce sugerează etimologic că înseamnă. Dar îmi place totuși să le împing în acea direcție cred că asta e pentru că este un mic J. R. R. Tolkien în mine care îmi spune: „Fă-o, știi că vrei s-o faci.” Ca și cum „încântare”, înseamnă să cânți în ceva, literal vorbind, care cântă, și este probabil puțin mai evident în franceză decât în engleză pentru că „chanter” înseamnă „a cânta”. Dar există un sens de acțiune ritualică pe care o persoană o întreprinde, care definește povestea în care se află și le spune cum să trăiască în acea poveste și îi afectează.

Dar… există și „încântare” întunecată (“incantație”). Ca și cum există spirite rele… Ceea ce vreau să spun, indiferent cum ar vrea cineva să le perceapă, le-ar putea percepe în simțul clasic, cum ar fi un înger cu aspect întunecat cu aripi de liliac sau orice altceva, ca un demon, sau ca o vastă inteligență cosmică care vine de sus și conduce o societate întreagă cu un spirit. Oricum vrei să percepi asta, există o realitate cum că suntem… și cred că… Nu sunt prea citit în filozofie pentru că nu a fost niciodată pasiunea mea, dar știu despre „simțul sufletului cartisian gol”, această idee pe care Charles Taylor a numit-o „sinele tampon”, adică așa ne gândim la noi înșine și apoi descoperim: „Așteptă un minut, sunt de fapt permeabil.”

– Da.

– Și… Asta e periculos, incitant și interesant… Să vorbim despre asta un pic! Ce înseamnă să fim ființe permeabile în mijlocul unei crize de sens? Vreau să vorbesc despre problema „vârstei autenticității” pe care o descrie Charles Taylor în lucrările lui. De parcă toată lumea se îndreaptă spre a încercă să fie cât se poate de autentic. Cum ai spune: „Fii tu însuți!”

– Da.

– Corect? Adică nu contează cum ești, fii pur și simplu tu însuți! Dar nimeni nu pare să mai știe cine e.

– Da, dar nu este o autenticitate reală. Pentru că noi trăim aproape într-o autenticitate inversată, deoarece a „fii tu însuți” înseamnă de obicei: orice capriciu ai avea, să acționezi după acel capriciu. Acela nu ești tu, nu ești capriciul tău, nu ești dorințele tale, nu ești gândurile tale și asta este ceea ce tradiția, nu doar ortodoxia, ci aproape fiecare religie tradițională îți va spune: „Tu nu ești un sentiment. Nu ești gândul tău.” Există ceva în spate, este o inteligență, acesta ar putea ar fi cuvântul pe care îl folosim în vest, sau nousul (mintea). Există ceva în spate, dincolo de tot acest zgomot. Nu înseamnă că zgomotul nu este parte din tine. Este o manifestare a ta. Dar tu nu ești acel zgomot.

Deci avem această problemă acum că oamenii caută în spiritualitate, dar confundă toate nivelurile. De parcă au pierdut înțelepciunea și astfel confundă o experiență sau un sentiment sau orice altceva cu… Am fost induși în eroare prea mut timp. Chiar și toți acești teologi germani care au vorbit despre sentimentul religios, ca și cum despre asta ar fi religia. Așa că suntem oarecum încurcați. Ca și cum „vălul a fost rupt” sau „vălul a fost deschis” din nou și dintr-o dată oamenii sunt capabili să vadă sau să participe la influențele spirituale, dar am pierdut ierarhia normală pe care lumea veche se baza.

Prin urmare, oamenii nu mai știu cum să diferențieze un demon de un înger. Ei nu știu cum să diferențieze ceva care poate provoca un fel de extaz. Adică poți cădea într-o transă dacă mergi la un hipnotizator, poți să intri într-un spirit și să te pierzi complet în delir, dar asta nu este echivalent cu a te împărtăși, de exemplu, nu este echivalent cu a face rugăciunea lui Iisus, deși ambele lucruri te pot duce la tipuri diferite de extaz. Oricum, aceasta este problema pe care o avem.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!