Întrebări și răspunsuri despre: îngerul păzitor, vinovăție, nevoință…
23 martie 2025
Vezi aceste trăsături feminine toxice în viața ta? – Jonathan Pageau
24 martie 2025
Urmăriți un frumos, delicat și cu destule minuni material cu părintele Ioan Timofte care ne vorbește despre credință și încredere din perspectiva sa ca preot și ca specialist în probleme medicale, în principal în probleme legate de sistemul nervos. De la înălțimea acestei experiențe, părintele ne arată că acestea sunt medicamentele principale ale sistemului nervos.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Părintele Teologos: Părinte, spuneți un Împărate ceresc, vă rog eu tare mult!
p. Ioan Timofte: Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Părintele Teologos: Amin!
Introducere
Dragii noștrii, ne aflăm cu un părinte pe care am început să-l iubesc foarte mult, tocmai l-am cunoscut, a venit ieri seară la noi, e vorba de părintele Ioan Florin Timofte, care este la Spitalul de neurochirurgie din Galați, și care este la secția de neurochirurgie de 33 de ani, nu?
p. Ioan Timofte: Da, 33 de ani.
Părintele Teologos: Așa. Și de 18 ani, dacă nu…
p. Ioan Timofte: Da, da, da.
Bolile de nervi – de la ce provin
Părintele Teologos: De 18 ani este preot. Și… chiar aș dori foarte mult să vorbim pe tema bolilor de nervi într-o perspectivă duhovnicească, adică să nu uităm că este și preot și pe de altă parte are și anumite cunoștințe pe tema asta. Și prima întrebare, ca să nu vă țin foarte mult, este… faptul că la ora asta au explodat bolile din nervi, părinte, deci, de ce, cum, cum se poate preveni?
p. Ioan Timofte: În primul rând cred că bolile de nervi pornesc de la faptul că avem un egoism foarte mare și ăsta este, cred, motivul principal pentru că noi avem dorința de a ne asculta pe noi înșine, avem o părere de sine foarte bună și uităm că atunci când vorbești tu nu înveți nimic și atunci când asculți – când vorbești tu nu nu înveți nimic pentru că spui ceea ce știi deja.
Părintele Teologos: Evident!
p. Ioan Timofte: Și atunci când asculți, atunci ai de învățat. Auzi lucruri noi și clar e foarte bine pentru tine. Deci egoismul este pe primul plan, pe lângă asta libertatea, libertatea totală fără obligații… Știu că am drepturi, dar nu am obligații ceea ce te face să crezi că numai tu exiști, numai tu ești important. Libertatea trebuie să înceteze atunci când… lezezi pe cel de de aproape. Și dacă înțelegi lucrul ăsta cu siguranță lucrurile se așează, se echilibrează. Apoi este lipsa exercițiului de a oferi dragoste – știm de la Fericitul Augustin ,,Iubește și fă ce vrei”.
Părintele Teologos: Da, da, da.
p. Ioan Timofte: Deci, clar, dacă iubești nu ai cum să faci rău. Și apoi lipsa echilibrului în toate, în absolut tot: și în mâncare, și în a vorbi, și în, în absolut tot… trebuie să fie echilibru. Astea sunt o parte din, din motivele pentru care… este depresie multă în lume, și mai avem alte motive și anume: singurătatea sau însingurarea, că de fapt nu este singurătate. Noi suntem mulți putem să ne întâlnim unii cu alții, să…, dar ne însingurăm pentru că având părerea de sine: eu știu că eu le cunosc pe toate și…
Părintele Teologos: Nu mai am nevoie…
p. Ioan Timofte: …mă dau deoparte.
Părintele Teologos: Da, nu mai am nevoie de celălalt.
Singurătate, însingurare și neîncrederea în celălalt
p. Ioan Timofte: Da. Și însingurarea, singurătatea vin din despărțirea, despărțire în familie, despărțire de prieteni.Trebuie să știm că este foarte bine să ai prieteni cât de mulți. E adevărat… am o mulțime de prieteni; – cu unii vorbesc despre un lucru, cu alții despre altceva, și nu, nu… nu pot să discut cu cineva toate aspectele din viața mea, pentru că sunt, de exemplu prieteni pe care îi am și care nu au nicio treabă cu Dumnezeu. Nu înseamnă că trebuie să mă despart de ei. Eventual prin atitudinea mea și prin modul în care… vorbesc cu ei și îi…, colaborezi cu ei, poate îi, prin puterea exemplului îi aduc.
Părintele Teologos: Da, cu adevărat!
p. Ioan Timofte: Așa. Plus că știm foarte bine faptul că o bucurie împărtășită e, se dublează, iar o tristețe împărtășită se înjumătățește, nu?
Părintele Teologos: Da, da, da.
p. Ioan Timofte: Apropo, tot la capitolul… singurătate și însingurare, am pacienți foarte mulți care erau bine când au plecat de acasă. A apărut o boală acută, și când familia vede că nu mai sunt la fel de… puternici îi lasă acolo!
Părintele Teologos: Oh!! Ferească Dumnezeu!
p. Ioan Timofte: Și sunt multe cazuri!
Părintele Teologos: Și asta traumatic, cred că, pentru ei.
p. Ioan Timofte: Da, e traumatic pentru toată societatea…
Părintele Teologos: Păi, da!
p. Ioan Timofte: …Pentru că spitalul este încărcat cu pacienți care nu mai au o boală… pe care s-o tratezi în urgență. Spitalul nostru este un spital de urgență.
Părintele Teologos: A, da.
p. Ioan Timofte: Și stai cu acești pacienți, nu mai ai locuri pentru cei care chiar au nevoie în urgență.
Alt motiv pentru care apare depresia este neîncrederea, neîncrederea în celălalt și trebuie să recunoaștem că dacă eu mă consider pe mine cel mai bun, nu mai am de ce să mă uit la celălalt și pur și simplu…
Părintele Teologos: Evident! Toți ceilalți sunt de neîncredere…
p. Ioan Timofte: Da.
Părintele Teologos: …pentru că eu, doar eu sunt perfectul!
p. Ioan Timofte: Exact! Și trebuie să știm că cel mai mare prieten este Dumnezeu, și sfatul cel mai bun îl poți lua de la duhovnic.
Părintele Teologos: Da.
p. Ioan Timofte: Duhovnicul este cel care te poate ajuta foarte mult, și dacă avem și lotul acela de prieteni de care am spus mai înainte, atunci lucrurile se mai așează.
Deznădejdea
Și aș spune ultimul lucru, dar nu este ultimul, ci aș putea spune că e primul: deznădejdea. Pentru că eu fiind egoist și considerând că eu le știu pe toate, despărțindu-mă de Dumnezeu, de prieteni, de familie, și apoi neavând credință, pur și simplu deznădăjduiesc, Pentru că nu, nu am în cine să îmi mai pun baza.
Părintele Teologos: Da, și dincolo de asta chiar dacă mă cred eu pe mine Dumnezeu văd în viață că nu-i așa…
p. Ioan Timofte: Da, da, da.
Părintele Teologos: Și atuncea clachez.
p. Ioan Timofte: Clachez. Și asta este deznădejdea. Deznădejdea este … acea stare în care nu mai am speranță.
Părintele Teologos: Da.
p. Ioan Timofte: Și știm vorba din popor – ,,Speranța moare ultima”!
Părintele Teologos: Da, cu adevărat! Și se stinge omul, total, în clipa respectivă.
p. Ioan Timofte: Da, da.
Prevenirea bolilor de nervi
Părintele Teologos: Cum se poate…, cum se pot preveni lucrurile astea – sigur că uneori este evident, adică prin negarea lucrurilor pe care le-ați amintit, dar mai ales mă gândesc la prieteni. – Da, să avem prieteni: Cum putem să avem prieteni, și mai ales cum putem să întreținem prieteniile?
p. Ioan Timofte: Cum spuneam: vezi care sunt punctele sensibile și nu le abordezi cu acea persoană, și ai prieteni și vorbești doar despre mașini, să spunem; cu altcineva vorbești doar despre… serviciu; cu altcineva…, și nu, nu amesteci lucrurile. Repet, dacă aș vorbi – sunt prieteni de ai mei necredincioși cu care, dacă aș deschide un subiect de credință aș rupe prietenia din prima.
Părintele Teologos: Da, da, da.
p. Ioan Timofte: Da, nu, nu ne legăm de…
Părintele Teologos: Da
p. Ioan Timofte: …treaba asta unde nu avem…
Părintele Teologos: Cred că trebuie într-adevăr, trebuie să evităm subiectele care divid și să ne concentrăm pe subiectele care…,
p. Ioan Timofte: Sigur.
Părintele Teologos: …care unesc, să spun așa.
p. Ioan Timofte: Sigur.
Părintele Teologos: Și iarăși cred că… este foarte bine să nu absolutizăm părerea noastră. Adică să lăsăm și după celălalt.
p. Ioan Timofte: Da, da. Avem, avem impresia că noi le știm pe toate, și noi, da… experiența ne arată că nu-i așa.
Părintele Teologos: Nu-i așa. Nu-i așa, nu-i așa.
Lucrarea lui Dumnezeu. Un exemplu
Părintele Teologos: Ați văzut vreo minune? Ați văzut vreo intervenție a lui Dumnezeu…?
p. Ioan Timofte: Foarte, foarte multe!… Apropo de prieteni și…
Părintele Teologos: Da.
p. Ioan Timofte: … Dacă aș pune multora dintre ei ar zice: „Tu ești preot și ai interesul tău.” Nu! Chiar am văzut foarte multe minuni și … la un moment dat am vrut să-mi scriu ceva, o carte, dar nu sunt…
Părintele Teologos: Aa!
p. Ioan Timofte: …foarte bun, una…
Părintele Teologos: În a scrie.
p. Ioan Timofte: În a scrie. Da, da, da… Poate cea mai… , bun …, cel mai bun exemplu este: Acum câțiva ani buni, o persoană, o doamnă de 34 de ani mergea pe lângă un bloc și s-a desprins o cărămidă din aceea ornamentală, a căzut în capul ei…
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
p. Ioan Timofte:… și a intrat în comă. Pentru că… era o comă profundă s-a intervenit imediat în… neurochirurgical, s-a făcut operația, medicul a chemat familia și a spus că până dimineață… nu mai sunt șanse să mai fie. Eu în dimineața aceea eram de serviciu, ca și asistent medical. Am auzit cazul, am știut despre ce este vorba, și am plecat acasă. Pe la ora 16:00 sună familia și spune că… are rugămintea să merg să facă o rugăciune acolo la secția de ATI unde se afla pacienta; pentru că medicul, medicul nu, n-a dat nicio șansă pacientei. Am mers, îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri, era holul plin, holul din fața reanimării era plin de rude, de prieteni ai persoane , eu am intrat, de obicei intru singur, nu, nu accept pe nimeni lângă mine pentru că nu vreau nici să intru în conflict cu…
Părintele Teologos: Da, da, da.
p. Ioan Timofte: … cadrele medicale …,
Părintele Teologos: Da.
p. Ioan Timofte: Cu ceilalți colegi, și am intrat…, era o persoană la… , din familie la capul pacientei; i-am pus epitrahilul pe cap și am început rugăciunea de sănătate pentru pacienta respectivă. Credeți-mă că știu ce înseamnă… o privire, niște ochi conștienți, deși era în comă. – Coma de obicei este cu, în comă ești cu ochii închiși – când am pus epitrahilul pe cap era cu niște ochi ficși, nu, nu urmărea deci era…, dar erau niște ochi deschiși, și niște ochi în care, prin care simțeai că acolo în creier ceva lucrează.
Părintele Teologos: Lucrează…
p. Ioan Timofte: Și… am făcut rugăciunea, am ieșit pe hol și toată lumea m-a înconjurat: ,,Ce să facem, părinte?” Eu sunt… așa un pic mai ,,laic” și le-am spus așa: Vă duceți fiecare acasă la voi… în dormitor, în bucătărie, unde vreți voi, și vă rugați pentru sufletul ei. ,,Dar părinte a spus că nu mai are nicio șansă.” Nicio problemă!
Părintele Teologos: Da!
p. Ioan Timofte: Voi vă duceți și vă rugați. Asta-i treaba voastră!
Părintele Teologos: Nu pierdeți nimic.
p. Ioan Timofte: Da. Zic: dacă stați aici încurcați lumea… și deranjați, și nu, nu faceți nimic. Mergeți acasă, sau dacă vreți la biserica… de unde aparține-ți, mergeți acolo. Și au plecat oamenii… Dimineață pacienta încă era în viață. A trecut o săptămână, au trecut două…,
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
p. Ioan Timofte: …, au trecut trei – comă! Deci toate trei săptămânile. Îmi amintesc și acum locul în care stătea mătușa ei în biserica spitalului la fiecare Sfânt Maslu, pentru că noi săvârșim Sfântul Maslu în fiecare zi de miercuri după-amiază, și după trei săptămâni…, știre la…, în presa locală:,, Pacienta căreia i-a căzut cărămida în cap, a ieșit din comă și va fi transferată pentru recuperare la Mangalia.”
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
p. Ioan Timofte: Ei, lucrurile nu se opresc aici. Pacienta a mers la Mangalia, a făcut recuperare și după câțiva, – mai venea din când în când la noi să ne salute, să ne vadă –
Părintele Teologos: Da, sigur.
p. Ioan Timofte: Și după câțiva ani vine la mine și îmi spune: ,,Părinte, știți,… eu am făcut Postliceală Sanitară acum după accident, și zice: „Vreau să…, să-mi dați o idee ce să scriu eu în motivația de la lucrarea de diplomă? Și zic: Da, ce diagnostic ți-ai luat să tratezi? Păi, zice: Traumatismul cranio-cerebral! Adică ce ai făcut, ce ai avut tu, nu?…
Părintele Teologos: Ce ai pățit tu?! Da.
p. Ioan Timofte: Și zic: Da, spune-mi care a fost motivul? Zice: „Păi dacă eu am suferit așa ceva, și am scăpat, vreau și eu să ajut pe alții acum la rândul meu. Și zic: „Mai fată, pune mâna și scrie exact lucrul ăsta acolo…,
Părintele Teologos: Exact ce ai spus, da.
p. Ioan Timofte: …, pentru că nu e… motivație mai bună și nu este… mai bun subiectul decât ceea ce ai…
Părintele Teologos: Evident! Ceea ce te gândești, adevărul.
p. Ioan Timofte: Și într-adevăr a, a terminat Școala Postliceală Sanitară și este acuma asistent medical.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
p. Ioan Timofte: Da.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
p. Ioan Timofte: Și din punctul meu de vedere… acolo a fost, clar, lucrarea lui Dumnezeu, ba chiar a fost, un pic, așa, cu medicii neurochirurgi care sunt șefii mei pe linia medical…
Părintele Teologos: Am înțeles.
p. Ioan Timofte: Și… Ei, cine, cine a vindecat-o? Neurochirurgul sau…
Părintele Teologos: Dumnezeu, da, da, da.
p. Ioan Timofte: …Dumnezeu? Bineînțeles că eu le-am spus: ,, Neurochirurgul a fost prelungirea mâinii lui Dumnezeu!”
Părintele Teologos: Evident!
p. Ioan Timofte: Da.
Părintele Teologos: Evident. Și vedeți că rugăciunea multora are mare putere.
p. Ioan Timofte: Da, da, da, da.
Părintele Teologos: În clipa în care se roagă mulți, are mare putere, mare, mare putere!
Un alt caz
Părintele Teologos: Ați mai putea să povestiți un caz? Că ați spus că știți multe…
p. Ioan Timofte: Hoo!! Aproape, nu știu cu care să…
Părintele Teologos: Să începi.
p. Ioan Timofte: …să încep, da, da, da… Situație de bebeluși nou născut am…, am… fost solicitat, chiar mama ei a fost elevă a mea, pentru că am avut și patru ani de profesor de religie la un liceu, și una din, din fostele colege a devenit mămică și a venit la mine: ,, Părinte, am născut și are o problemă… cerebrală copilul, bebelușul și doctorița spus că nu, nu prea sunt șanse, să facem ceva să… Zic: Bun. Mergem și-i facem botezul, ca să știm că am rezolvat partea asta, și după aia Dumnezeu cu mila…
Părintele Teologos: Da.
p. Ioan Timofte: …Vom vedea ceva va fi. Bineînțeles că au fost… câteva… ispite, pentru că asta e…
Părintele Teologos: Da, da, da.
p. Ioan Timofte: Lumea medicală… are și ea… ale ei ispite. Și am mers, am făcut botezul… de urgență în secție, și după botez imediat au început să apară semnele de îmbunătățire a stării, și nu mai știu exact dar cred că la șase luni am fost chemați să facem Taina Botezului…
Părintele Teologos: Cum trebuie, după rânduială.
p. Ioan Timofte: După rânduială, bineînțeles fără afundare.
Părintele Teologos: Da, da,da.
p. Ioan Timofte: Da, și bucuria a fost imensă, adică…
Părintele Teologos: Evident!
p. Ioan Timofte: Ba chiar a pus numele copilului… legat de, de… numele meu.
Părintele Teologos: Da, mă gândeam, Ioan, nu? Slavă lui Dumnezeu! Ne bucurăm tare, tare, mult!
p. Ioan Timofte: Da, da, da.
Preotul este esențial într-un spital
Părintele Teologos: Da, vedem, vedem că harul lucrează, și cred că… un preot este – bine acuma, sigur, sfinția voastră, dar chiar dacă n-ați fi sfinția voastră -, eu cred foarte adânc că un preot este esențial într-un spital, pentru că omul, cred, cum îi spune, boala trupească, evoluția bolii trupești depinde foarte mult de evoluția… bolilor sufletești, adică de evoluția păcatelor.
p. Ioan Timofte: Sigur, sigur. Este, este o legătură, pentru că omul este făcut trup și suflet…
Părintele Teologos: Evident.
p. Ioan Timofte: Da? Suferă sufletul, suferă trupul; suferă trupul…
Părintele Teologos: Trupul și sufletul este tras, da.
p. Ioan Timofte: Ba chiar… mi-a plăcut să spună lucrul ăsta: Biserica este, de fapt, un spital sufletesc, iar… spitalul este o Biserică pentru…
Părintele Teologos: Pentru trup.
p. Ioan Timofte: … pentru trup.
Egocentrismul și individualismul
Părintele Teologos: Da, așa este, așa este! Ce am vrut să spun, iarăși, nu vi se pare că… datorită egoismului care, ați spus că este ca – și, și eu sunt absolut de acord cu asta – , este cauza principală a bolilor de nervi, a chinului… Nu crezi, nu credeți că egoismul duce la un extremist de gândire, la, la o încredere în gândurile proprii și… care…
p. Ioan Timofte: Da, da cum am spus: Mă ascult pe mine, nu…
Părintele Teologos: Da, da, da…
p. Ioan Timofte: …, nu pe ceilalți.
Părintele Teologos: Da.
p. Ioan Timofte: Sigur, asta e… îi componenta principală…
Părintele Teologos: Principală…
p. Ioan Timofte: … a egoismului.
Părintele Teologos: Evident. Și în clipa în care, pe mine asta mă… adică mă, mă întristează foarte mult că îi spui cuiva așa este! Nu! Bun. Chinuie-te atunci, când, dacă, deci tu, tu gândești greșit și te chinui. Soluția pentru tine este asta. Nu. Bun, atuncea chinuie-te mai departe. Nu vreau! Adică, vezi că se învârte, se învârte într-un cerc vicios, într-un final poate să-ți dea dreptate, pentru că aduci multe argumente, iți dă dreptate, după care, iarăși revine la gândirea…
p. Ioan Timofte: Da… dreptatea pe care ți-o dă, ți-o dă doar… de față nu…
Părintele Teologos: Da, da… superficial – asta e gândire de suprafață…
p. Ioan Timofte: Da, da, da, da,da.
Părintele Teologos: … de suprafață. Ce am vrut să vă întreb… – Un om, cum se poate vindeca? – Apropo de, de gândire, sigur că trebuie să asculte pe ceilalți. Dar de ce credeți că nu ascultă? Adică pe de-o parte el este egoist, pe de-o parte se chinuie, și nu vede că aici este o antinomie, adică, da, te chinui, ai o problemă, lasă modul tău de gândire, lasă poziția ta…, du-te în direcția cealaltă. De ce credeți că omul nu se duce în direcția cealaltă? De ce credeți că omul nu vrea să asculte?
p. Ioan Timofte: Cred că…, de fapt, el nici nu-și dă seama că singur își pune piedici. Și trăiește în … acea reluare…
Părintele Teologos: Da.
p. Ioan Timofte: … Vreau să mă fac bine, da, vreau să rămân fără tratament! Cam așa ceva.
Părintele Teologos: Am înțeles. Da, îi cred. Da, este, este o… antinomie, de fapt. Trăiește într-o tensiune.
p. Ioan Timofte: Da, da, da, da…
Părintele Teologos: Trăiește, trăiește într-o tensiune.
Spovedania superficială
Iarăși, referitor la…, la… la activitatea, la îmbinarea dintre preoție și…, și… bolile de nervi. Pacienții, când se îmbolnăvesc și înaintează, se smeresc și vin să se spovedească, sau se încrâncenează?
p. Ioan Timofte: De multe ori și spovedania, nu este o spovedanie așa cum trebuie.
Părintele Teologos: Am înțeles.
p. Ioan Timofte: Pentru că în general, din păcate, … mai ales în situațiile de spital… Pacientul nu, nu înțelege spovedania ca și o descărcare… a sufletului; ci este, așa, un fel de – ,,mă duc și fac și eu treaba asta!”
Părintele Teologos: A, un fel de obligație.
p. Ioan Timofte: Da, da, da, da. Și, și eventual – ,,să văd dacă merge”!
Părintele Teologos: Am înțeles! Da, da, da.
p. Ioan Timofte: Da. …. Din păcate aici e…, e marea problemă pentru că omul… nu spune tot, nu, și, sau invers, spune ce are de spus, dar are impresia că tot el are dreptate!
Părintele Teologos: Am înțeles! Am înțeles.
p. Ioan Timofte: Și atunci n-ai făcut nimic, nu…
Părintele Teologos: Păi da, unde-i pocăința!?
p. Ioan Timofte: Eu, eu vorbesc de multe ori… cu pacienții și, și le spun …la preot trebuie să spui tot, la doctor trebuie să arăți tot.
Părintele Teologos: Am înțeles.
p. Ioan Timofte: Numai în felul ăsta poți să te vindeci. Fie că e vorba de medic – boala trupească, sau de…
Părintele Teologos: Boala sufletească, sufletească.
p. Ioan Timofte: …sufletească. E obligatoriu să spui tot.
Părintele Teologos: Da, și să te lași efectiv în mâinile, în mâinile curatorului, în mâinile terapeutului.
p. Ioan Timofte: Exact.
Părintele Teologos: Fie că este de trup, fie că este de suflet.
Lipsa de încredere și respect
p. Ioan Timofte: Din punct de vedere medical le spun așa, cel puțin prietenilor, zic: Măi, tu când mergi la medic, du-te, și lasă-l pe ăla să te desfacă ,,bucățică cu bucățică”, te pune acolo, și să ai încredere că el știe să te pună la loc, să te așeze la loc. Dacă mergi așa ai toate șansele să te vindeci. Dacă, dacă tu mergi, și din păcate …la momentul ăsta marea majoritate a pacienților merg cu neîncredere de la bun început. Și dacă ai plecat setat cu gândul ăsta n-ai cum să te vindeci. Nu… Trebuie să ai toată încrederea!
Părintele Teologos: Da, și cred că la fel și la duhovnicie.
p. Ioan Timofte: Cu siguranță, Cu siguranță.
Părintele Teologos: Evident.
p. Ioan Timofte: De fapt, în, în jurământul lui Hipocrate se spune că: Eu ca medic fac tot ce îmi stă în putere, și tot ce, toate cunoștințele mele le, le pun pentru a te vindeca. Dar acum nici măcar asta nu…
Părintele Teologos: Da, pentru că, pentru că oamenii … cred, că au citit pe internet cinci lucruri și cred că le știu pe toate, cred că ceva de genul ăsta. Sau în general sunt învățați că ei știu, le știu…
p. Ioan Timofte: Da.
Părintele Teologos: Și e foarte dificile, e păcat, e.., chiar îmi vine în minte – și eu când eram la dentist, și așa mai departe, îmi spunea: ,, Moale, moale, moale”, adică lasă-te…
p. Ioan Timofte: Da, da, relaxează-te.
Părintele Teologos: Relaxează-te, relaxează-te. Da. E o mare problemă! Și nu credeți că această crispare care există, și în, și în cadrul medical, există cu mult mai mult în familie și pot să apară tensiuni pe tema asta?
p. Ioan Timofte: Clar! Da, da … Dacă nu, dacă nu este …încredere, și dacă nu este respect…, nu merge, nimic…,
Părintele Teologos: Da.
p. Ioan Timofte: …,nimic. Chiar… cu… unul din băieții mei, acum am avut niște evenimente, și i-am spus: „Tată, atât timp cât avem respect și încredere, eu fac totul pentru tine, dar fără astea…
Părintele Teologos: Da, nu se poate, nu se poate, nu se poate. Și cred că se transmite tensiunea, adică, în clipa în care unul, cineva este suspicios…,
p. Ioan Timofte: Da.
Părintele Teologos: …, se generează, se generează această energie demonică, că despre asta vorbim, de fapt, și se transmite și celorlalți.
Unitatea deplină
p. Ioan Timofte: Da, pur și simplu este o, o platoșă care se pune între cei doi și…
Părintele Teologos: Da.
p. Ioan Timofte: Nu, nu, nu mai este… comuniune.
Părintele Teologos: Da. Și cred că de aici vine și singurătatea!
p. Ioan Timofte: Da, da. Și știm că, de fapt…, și… a fi în comuniune înseamnă Împărăția lui Dumnezeu!
Părintele Teologos: Evident, evident! Împărăția lui Dumnezeu este comuniunea deplină, este unitatea deplină!…
p. Ioan Timofte: Da, da, da.
Părintele Teologos: Este unitatea deplină!
p. Ioan Timofte: Și, și pentru a ajunge în… Împărăția lui Dumnezeu în comuniune deplină trebuie să ai experiența comuniunilor ăstora mai mici.
Părintele Teologos: Evident, evident! Din cauza asta Dumnezeu ne-a dat timp, ne-a dat timp ca să, să învățăm să comunicăm, să învățăm să fim în comuniune, să învățăm să iubim!
Credință, smerenie, ajutor divin
Ooooo!! Aș dori să vă întreb ceva: Ați văzut un caz în care boala l-a ajutat pe cineva?
p. Ioan Timofte: Da! Bine, dar cunoaștem foarte bine cazul Neșu, nu?
Părintele Teologos: Sigur, evident!
p. Ioan Timofte: Așa…
Părintele Teologos: Cazul lui Mihai.
p. Ioan Timofte: Și, și… cu siguranță, am avut și, și eu personal situații de genul ăsta în care, omul, după ce a trecut prin, printr-un episod de boală mai …,mai zdravăn, și care la zdruncinat puțin …, și-a adus aminte că nu… e singur, dar, și mai ales, și-a adus aminte că …prin forțe proprii nu, nu, nu izbutești.
Părintele Teologos: Da. Foarte important asta, pentru că, și cred, și ăsta este unul din principalele motive pentru care Dumnezeu îngăduie boala. El nu dorește să ne îmbolnăvim, dar îngăduie boala, în clipă în care boala respectivă o să fie de folos… celui…, celuilalt.
p. Ioan Timofte: Sigur, sigur.
Părintele Teologos: Ce am vrut să spun? Referitor la Maslu, Maslu ajută?
p. Ioan Timofte: Da.
Părintele Teologos: Da. Bun. Sigur. Maslu ajută, este taină, mare taină a Bisericii. Un caz dacă aveți…?
Un alt caz. Puterea rugăciunii – Sfântul Maslu
p. Ioan Timofte: Da…, mi-am adus aminte de un alt caz foarte frumos …, deși atunci a fost foarte grav, este vorba chiar de …băiatul unor prieteni foarte apropiați, care la vârsta de șase ani cred că avea, a făcut un accident vascular.
Părintele Teologos: Oh!!!
p. Ioan Timofte: Nici măcar acum după … 13 ani nu, nu se știe exact motivul pentru care a fost acel accident vascular. Și… noi veneam din concediu, ne-a sunat prietena noastră și ne-a povestit: ,,Uite ce am pățit: suntem cu…, cu… băiatul, cu Adrian la spital, zice: suntem la București, acum am fost la Galați; ne-au făcut tot felul de RMN-uri. Nu știe nimeni ce și cum…, suntem la București.” Bineînțeles primul lucru a fost rugăciunea, și când am ajuns acasă am vorbit cu mama și i-am spus: Bun. Uite, tu ești la București. Da, de fapt mama ne-a sunat și ne-a, ne-a rugat spunându-ne așa: …,,Te rog… trimite-mi un preot – dacă cunoști un preot în București -, și … să știi că singurul lucru pe care mi-l mai doresc acum este: să fiu la momentul acela lângă el.
Părintele Teologos: Am înțeles. Săraca!
p. Ioan Timofte: Așa. … Bineînțeles am vorbit cu un părinte din București și zic: „Uite, …. Adina, o să fac și eu un Sfântul Maslu la tine acasă. Am mai luat un coleg, am mers la ea acasă și stăteam cu telefonul – pentru că părintele era în spovedanie și urma după ce se termină să meargă și trebuia să-i dau adrese și toate cele -, și stăteam cu telefonul pe masă și făceam Sfântul Maslu acasă la copil. Copilul fiind la spital în București. Am început Sfântul Maslu, după maxim 10 minute sună prietena noastră, care repet a spus că ,,vreau să fiu în momentul acela lângă el!”, și zice: „Dacă părintele e ocupat, poate să vină și mâine că a început să fie mai bine.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
p. Ioan Timofte: Bineînțeles că nu…
Părintele Teologos: Da…
p. Ioan Timofte: …S-a dus părintele în ziua respectivă, dar …, cu siguranță faptul că noi am început Sfântul Maslu acasă…
Părintele Teologos: Evident!
p. Ioan Timofte: …la copil, au început… Bun. Am …, lucrurile au mers din ce în ce mai bine, dar … a fost o perioadă de o săptămână de la debutul bolii până la momentul ăsta, în care voia să fie la momentul acela lângă el!
Părintele Teologos: Lângă el!
p. Ioan Timofte: Și din momentul în care s-a început Sfântul Maslu a evoluat din ce în ce mai bine, din ce în ce mai bine, și acum are 18 ani …
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
p. Ioan Timofte: Și este foarte bine, se mai văd niște…
Părintele Teologos: Da, mai…
p. Ioan Timofte: …sechele acolo, da…
Părintele Teologos: Da. Slavă lui Dumnezeu! Da, că putea să, ferească Dumnezeu!
p. Ioan Timofte: N-a fost momentul acela!
Părintele Teologos: Exact! N-a fost momentul, n-a fost momentul. E extraordinar asta pentru că oamenii de obicei, ei, cred că… slujbele sunt, cum spuneați dumneavoastră ,,e o treabă pe care hai să facem și asta!” Nu, este un mare taină, o mare…
p. Ioan Timofte: Da.
Părintele Teologos: …, mare, mare energie de la Dumnezeu care ajută, care ajută foarte, foarte mult!
Relațiile
Relațiile afective
…Ceea ce altceva aș dori să vă întreb: Referitor la relațiile dintre pacienți – cum ar trebui să fie…? – nu, și numai în spital – , … cum ar trebui să fie relația prietenilor apropiați, familiei cu pacientul; și pacienții intre ei în clipa în care sunt în…?
p. Ioan Timofte: În primul rând am un sfat: Să mergem la pacienți, ca și la, la pacienții noștri, la…
Părintele Teologos: Da.
p. Ioan Timofte: …apropiații noștri și să-i mângâiem.
Părintele Teologos: A, da!!
p. Ioan Timofte: Nu, … acum am observat …, vine chiar mamă la fiică, sau frate la frate; și de la distanță așa, parcă e pandemie în continuare…
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
p. Ioan Timofte: – ,,Ce faci? Cum ești? Bine. La revedere.” – Nu se mai ating oamenii!
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu! Da.
p. Ioan Timofte: Am observat lucrul ăsta: Atingerea este, este o un transfer de energie…
Părintele Teologos: Da, duhovnicească. Da.
p. Ioan Timofte: Da, da, da.
Părintele Teologos: Și este ireductibilă…
p. Ioan Timofte: Da.
Părintele Teologos: …, ireductibilă, ireductibilă.
p. Ioan Timofte: Și cred că ăsta e primul pas, cel mai important – să îl atingi!
Părintele Teologos: Da. Să vă mângâiați pacienții, și nu numai pacienții, persoanele iubite, să vă mângâiați, da!
p. Ioan Timofte: Sigur!
Părintele Teologos: Foarte, foarte importantă asta! Chiar nu mă, nu mă gândeam, chiar nu mă gândeam!
E nevoie de răbdare și încredere
Părintele Teologos: … Și iarăși …, cred că e, o… sigur, boala este boală, și deci este suportată …mai dificil. Credeți însă că astăzi boala se suportă și mai dificil din cauza lipsei răbdării sau din alte cauze?
p. Ioan Timofte: Da, și cum spuneam este neîncrederea în personalul medical și …
Părintele Teologos: Am înțeles.
p. Ioan Timofte: …Ai impresia că nu te bagă în seamă. Ba chiar este o expresie: – sunt…, mă sună prieteni și, – ,,sunt în urgență, nu-mi spune nimeni nimic și nu știu ce se întâmplă cu pacientul!” Păi, în urgență abia trebuie să-l consulte, abia trebuie să vadă ce este, și apoi se discută cu ,,pacientul”, cu aparținătorul.
Părintele Teologos: Am înțeles.
p. Ioan Timofte: Deci, în primul rând… trebuie să văd ce am de făcut și după aia discutăm. discuțiile rămân la sfârșit.
Părintele Teologos: A, am înțeles. Deci oamenii, săracii, ei cred că: – l-am adus, am apăsat pe buton și vine răspunsul.
p. Ioan Timofte: Răspunsul, da. Vine diagnostic, vine imediat tratament, și eventual în cinci minute îl luăm și acasă…
Părintele Teologos: Da…
p. Ioan Timofte: …bine mersi! Nu-i așa.
Părintele Teologos: Nu-i așa.
p. Ioan Timofte: Nu-i așa. Deloc, nu-i așa.
Părintele Teologos: Da, da, da.
p. Ioan Timofte: Adică, e nevoie de răbdare.
Părintele Teologos: Da.
p. Ioan Timofte: Răbdare și încredere…
Părintele Teologos: Încredere…
p. Ioan Timofte: Răbdare și încredere.
Părintele Teologos: Da, săracii oameni! Îmi pare sincer rău! Și iarăși cred că, încredere, încredere și în persoană, și cred că și încredere în Dumnezeu. Adică, mai demult oamenii erau mult mai calmi, mult mai echilibrați.
p. Ioan Timofte: Sincer, eu, eu recunosc, și spun lucrul ăsta, eu nu-i mai …recunosc pe oamenii de acum, gândindu-mă cum îi vedeam eu, cum erau oamenii când eram copil. Și asta nu pentru că m-am făcut eu mare, ci pur și simplu pentru că s-a schimbat total optica… Eu știu așa – bunicul meu – Dumnezeu să-l odihnească!
Părintele Teologos: Dumnezeu să-l ierte!
p. Ioan Timofte: …, – Mergea – când ar lua foc casa unui vecin -, el mergea în sat, strângea bani, și după aia mergeau și-i făceau casa omului. Murea vaca vecinului, el strângea bănuții, el se ducea la iarmaroc, cumpăra o vacă, i-o ducea de… lanț.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
p. Ioan Timofte: Mai este lucrul ăsta?
Părintele Teologos: Doamne ferește, bine ar fi să fie, bine ar fi să fie! Bine ar fi să fie, pentru că asta este unitate practică, este, este avampremiera raiului. Dar din păcate astăzi a intrat bănuiala, cred că, ca și pro ipoteză – bănuila.
p. Ioan Timofte: Da.
Părintele Teologos: Și cadrele medicale, ele simt… lipsa de încredere?
p. Ioan Timofte: Sigur! În momentul în care… nu pășește bine în secție și începe scandalul.
Părintele Teologos: Serios?!
Gestionarea greșită a bolii
p. Ioan Timofte: Da, deci am avut un, o situație de genul ăsta – acum eu sunt asistent șef pe neurochirurgie.
Părintele Teologos: Am înțeles.
p. Ioan Timofte: Așa. Și a venit cu o pacientă pe targă – brancardierul – a intrat în secție, și imediat însoțitoarea după pacient. Și zic: „Stați un pic vă rog, întâi trebuie să meargă la asistente, să o preia, să o ducă la un salon, după care o să mergeți și dumneavoastră.” Și a început scandalul. Sigur, că a stat nu știu cât în urgență, că a făcut nu știu ce, nu știu cum. Doamnă, zic: pe secția mea ați intrat de trei secunde, și ați început scandalul. Vedeți că – și vorbeam foarte liniștit, așa.
Părintele Teologos: Da, da,da.
p. Ioan Timofte: Erau mulți alți vizitatori la ușă la momentul respectiv, dar ea… să intre. Și zic: Doamnă, vă rog frumos așteptați întâi…
Părintele Teologos: Da.
p. Ioan Timofte: …să vedem și noi despre ce e vorba. Scandal! – că așa sunteți voi sistemul, sistemul, nu știu ce. Și m-a luat atât de tare încât la un moment dat i-am spus: „Vă rog frumos să-mi dați și două palme!
Părintele Teologos: Doamne ferește!
p. Ioan Timofte: Sau nu, deci…
Părintele Teologos: Da, da.
p. Ioan Timofte: Atât de, și eu, foarte liniștit așa: ,,Vă rog frumos să-mi dați și nouă palme!” Și au rămas blocați cei de la ușă…
Părintele Teologos: Da…
p. Ioan Timofte: Asta e…
Părintele Teologos: Da.
p. Ioan Timofte: Asta este situația.
Părintele Teologos: Da. E foarte trist pentru că, vezi că…, boala, i, că e boală, vezi că… gestionarea greșită a bolii, de către pacienți și de către însoțitori …, îngreuiază, de fapt.
p. Ioan Timofte: Clar, clar.
Părintele Teologos: Îngreuiază, îngreuiază.
p. Ioan Timofte: Dacă tu mă lași să-mi fac treaba, cu siguranță eu mi-o fac. Dacă, dacă – acuma o aducem la extreme – dacă n-aș vrea să-mi fac treaba… pot și să țipi, poți să faci ce vrei că oricum nu mi-o fac, dacă nu vreau.
Părintele Teologos: Evident. Da, evident.
p. Ioan Timofte: Da, nu…, noi, cadrele medicale, ca și… preoții, suntem…, suntem cu meserii vocaționale. Deci…, ne-am dus acolo pentru că asta vrem să facem.
Părintele Teologos: Evident.
p. Ioan Timofte: Că asta ne place să facem.
Părintele Teologos: Da, da, da, sigur.
p. Ioan Timofte: Nu-mi plăcea asta făcea altceva că…
Părintele Teologos: Da. Și cred că a, anxietatea nu rezolvă nimic.
p. Ioan Timofte: Clar, clar!
Părintele Teologos: Deci, nu mai rezolvă nimic. Nu rezolvă nimic. Deci oameni fiți calmi, fiți calmi și aveți încredere. Și cred că devreme, devreme ce… un cadru medical, sau un preot – hai să vorbesc pe limba voastră – este la volan, nu trageți de volan în stânga și în dreapta, pentru că o să intrați cu mașina în zid. Dacă el e la volan lăsați-l să conducă așa cum știe el! Trebuie să fie, socotesc eu, ceva foarte grav, adică foarte serios, ceva frontal, astfel încât să intervină un nespecialist.
p. Ioan Timofte: Da. Sigur.
Viitorul – Nădejdea în Dumnezeu!
Părintele Teologos: Cum vedeți viitorul?
p. Ioan Timofte: Eu nădăjduiesc în bunul Dumnezeu…, că altfel nu-l văd bine!
Părintele Teologos: Da.
p. Ioan Timofte: Dar, știu că Doamne Doamne nu ne lasă, ne…
Un pelerin: Sărut mâna! Doamne ajută!
Părintele Teologos: Doamne ajută!
p. Ioan Timofte: Doamne ajută!
Părintele Teologos: Să vă ajute bunul Dumnezeu!
Trebuie să învățăm cum să ne purtăm
Da. Eu cred că, cred că trebuie să existe o cultură -, și de fapt din cauza asta facem și acest interviu.Trebuie să existe o cultură și cred că oamenii trebuie să învețe, să mă ierte bunul Dumnezeu pentru expresia asta, poate că este puțin cam dură, dar… oamenii, tot, noi toți trebuie să învățăm să ne purtăm.
p. Ioan Timofte: Da.
Părintele Teologos: Cred că… nu mai știm să ne purtăm, cred că ecranele – că de obicei de acolo vine -, din, din cultura vestică departe de Dumnezeu, ne învață altceva, – ne învață să fim brutali, ne învață să… fim civilizația butonului, apăsând pe un buton să se întâmple acuma, toate astea.
p. Ioan Timofte: Da. Sigur. E…, e nevoie de… umblat la…
Părintele Teologos: Da.
p. Ioan Timofte: …, la setări.
Părintele Teologos: Așa este.
p. Ioan Timofte: Apropo de butoane.
Părintele Teologos: De butoane, da. Cred că trebuie, trebuie un reset. Și credeți, credeți că dacă omul, omul o să aibă un comportament mai bun…, știți la ce mă gândesc acuma? – că pentru fiecare boală există, cum se spune, factorii de risc.
p. Ioan Timofte: Da.
Lipsa unui comportament duhovnicesc și gestionarea situației
Părintele Teologos: Care sunt – cutare, cutare, cutare, cutare. Dar cred că dincolo de, de, de acești factori de risc, printre principalii factori de risc, dacă nu principalul – este un comportament duhovnicesc, adică lipsa unui comportament duhovnicesc.
p. Ioan Timofte: Da, da. Și, în general… sfătuiesc… lumea să fie zâmbitoare.
Părintele Teologos: Da, slavă lui Dumnezeu!
p. Ioan Timofte: Dacă, dacă tu îmi zâmbești, cât de încrâncenat aș fi eu, tot mă mai schimb puțin. Dar dacă eu mă uit urât, tu te uiți urât…
Părintele Teologos: E, așa este…
p. Ioan Timofte: … ce o să iasă!?
Părintele Teologos: Ce o să iasă!
p. Ioan Timofte: Un conflict.
Părintele Teologos: Da, un conflict și mai ales, cred că, în clipa în care… medicul sau mă rog…, așa, cadrul medical este încrâncenat și, el, nici operația – sau cum se numește -, nici tratamentul n-o să…
p. Ioan Timofte: Da, sigur, sigur… Este o componentă foarte importantă. – A zâmbi, a…, a spune o glumă, a… – Dar mi s-a întâmplat, mi s-a întâmplat să intru în salon și… erau zilele francofoniei și eu am început: ,,Bonjour! Comment ça-va!”; și se uitau la mine: ,,Ce vrei mă?”
Părintele Teologos: Doamne ferește! Săracii!
p. Ioan Timofte: Uneori…
Părintele Teologos: Săracii.
p. Ioan Timofte: Când, când…, chipurile, m-am supărat, eu mă supăr foarte rar. Multă lume mă întreabă: „Tu te superi vreodată?” Așa… Dar, când am vrut să arăt supărare, nu m-am supărart.
Părintele Teologos: Da, da, da
p. Ioan Timofte: Doar am vrut să arăt…
Părintele Teologos: Da.
p. Ioan Timofte: … Că uneori trebuie să… faci un teatru dintr-ăsta…
Părintele Teologos: Da, da, da…
p. Ioan Timofte: …ca să…
Părintele Teologos: Gestionezi situația.
p. Ioan Timofte: Așa. Da, da, da. Și… uneori le-am spus: Zic, știi, totuși eu sunt cu seringa în mână!
Părintele Teologos: S-au liniștit măcar?
p. Ioan Timofte: Ei, nu. Da…
Părintele Teologos: Mă rog.
p. Ioan Timofte: Măcar…
Părintele Teologos: Ați încercat.
p. Ioan Timofte: A fost așa o…
Părintele Teologos: Ați încercat, ați încercat. Da.
p. Ioan Timofte: Da, da, da, da.
Părintele Teologos: Mă iertați puțin, că, de când am început podcastul a fost Johnny – care Johnny este un melc…
p. Ioan Timofte: Ah…
Părintele Teologos: …, – care s-a urcat de pe masă încet-încet, eu nu l-am văzut, dar l-am văzut pe mână cum se urca încet-încet și am zis să nu, să nu…
p. Ioan Timofte: A vrut să asculte mai, mai cu atenție.
Părintele Teologos: Ei, să…, mai, mai cu atenție, da. Sigur.
Naturalețea. Bucuria
… Apropo și de melci, și de așa mai departe…, cred că le lipsește oamenilor naturalețea.
p. Ioan Timofte: Da. Da. Da.
Părintele Teologos: Cred că le lipsește oamenilor naturalețea.
p. Ioan Timofte: Da. Cum spuneam – chiar și la predică la biserică…
Părintele Teologos: Da.
p. Ioan Timofte: … le spun: Fiți zâmbitori!
Părintele Teologos: Da!
p. Ioan Timofte: Dumnezeu nu ne vrea triști!
Părintele Teologos: Așa este.
p. Ioan Timofte: Trebuie să fii bucuros de ceea ce trăiești acum, de clipa pe care o trăiești; s-o trăim frumos, să ne bucurăm de ea.
Părintele Teologos: Da, da. Cred că bucuria este terapeutică!
p. Ioan Timofte: Clar! Clar!
Părintele Teologos: Este terapeutică.
p. Ioan Timofte: Un om care este… încrâncenat își, își excită sistemul nervos mult mai tare și, adică, îl uzează.
Părintele Teologos: Da. Și la un moment dat poate să plesnească.
p. Ioan Timofte: Da.
Părintele Teologos: Chiar să plesnească.
p. Ioan Timofte: Sigur.
Un ultim cuvânt
Părintele Teologos: Un ultimul cuvânt pe care l-aveți, și din punct de vedere… – A, nu! – Din punct de vedere terapeutic – medico-duhovnicesc.
p. Ioan Timofte: În primul și în primul rând trebuie să avem încredere în cei de lângă noi!; Și să-i iubim, să le oferim dragoste, pentru că dragostea pe care le-o oferim se va întoarce înzecit; să fim bucuroși, să fim veseli de ceea ce trăim acum, și să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru lucrul acesta. Și… având încredere, având dragoste…, lucrurile se așează și… creierul nu va mai fi atât de sur excitat ca să… înceapă să… facă scântei!
Părintele Teologos: Mulțumim tare mult, părinte!
p. Ioan Timofte: Cu drag!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
p. Ioan Timofte: Amin!
Părintele Teologos: Amin!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
