O stare mai rea decât posedarea – p. Spridon Bailey

Urmăriți un cuvânt foarte bun al părintelui Spiridon care ne dezvăluie o stare care, atunci când e prezentă în viețile noastre, e mai periculoasă decât posesia demonică.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

O stare mai rea decât posedarea – p. Spridon Bailey

Evanghelia citită duminică ne prezintă Cap. 8 din Evanghelia după Sf. Luca când Iisus se întâlnește cu omul posedat, cu demonizatul. Desigur, în această relatare, Iisus alungă demonii, această legiune a forțelor demonice care sunt prezente în om. Înainte de a ne gândi la semnificația acestui eveniment ar trebui să ne amintim că Iisus nu îl tratează pe om ca și cum posedarea lui ar fi un simbol, o metaforă. Iisus tratează omul direct așa cum este, posedat de demoni reali.

Este uimitor că trebuie să și spunem asta. Lumea s-a îndepărtat atât de mult de la adevărul lui Dumnezeu, de la realitatea învățăturii creștine, încât atât de mulți oameni sunt dispuși să ia în considerare teoriile psihologice și ideile lumii moderne și interpretează aceste evenimente ca fiind cumva simbolice: „Oh, aici este vorba despre o condiție psihologică” sau „Asta este de fapt o metaforă pentru altceva.” NU! Să ne amintim! Iisus s-a confruntat cu forțele demonice. Demonii i-au răspuns și El i-a alungat.

Nu putem fugi de realitatea forțelor spirituale din jurul nostru care acționează în viața noastră, influențându-ne, dorind să ne tragă departe de mântuire. Dacă ne prefacem și ignorăm realitatea spirituală, vom fi foarte vulnerabili la ea. Dar omul care este posedat este, desigur, într-o stare îngrozitoare, teribilă, hidoasă, se rănește, se taie pe sine. Într-o altă relatare despre băiatul posedat, vedem băiatul aruncat în foc. Demonii caută să deterioreze, să rănească până și sănătatea fizică a persoanei posedate.

Dar există o condiție care este chiar mai rea decât aceasta. Sfântul Grigorie Palama ne spune că oricine îl nesocotește pe Dumnezeu, oricine se îndepărtează de Dumnezeu și refuză să se pocăiască, aparține Satanei. Să ne gândim la asta pentru o clipă. Oricine continuă să păcătuiască, care alege să păcătuiască, să nu se pocăiască, nu aparține lui Dumnezeu, ci Satanei. Sf. Grigorie Palama ne avertizează despre acest lucru pentru că el spune că atunci când alegem să refuzăm să ne pocăim, ceea ce facem este să ne remodelăm după chipul și asemănarea pusă înaintea noastră de Satana, nu după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Respingem însăși natura cu care ne-a creat Dumnezeu, atunci când refuzăm să ne pocăim.

Sf. Grigorie Palama spune că ne punem într-o condiție chiar mai rea decât a celor care sunt posedați. Este aproape greu de crezut că ar putea exista o stare mai rea. Dar demonizatului, când se taie, când se rănește, își face răni fizice. Sfântul Grigorie Palama ne amintește că există un grad al rănirii care este mult mai mare decât orice răni fizice pe care demonii îl pot face pe omul posedat să și le provoace. Este vorba despre rănile provocate sufletului. Ne rănim spiritual când păcătuim și refuzăm să ne pocăim. Sfântul Teofan Zăvorâtul ne spune că sunt două lucruri: trebuie fie să nu păcătuim, fie, dacă păcătuim, trebuie să ne pocăim.

Aceasta este singura cale spre Mântuire. Niciunul dintre noi nu este capabil să nu păcătuiască, deci de aceea fiecare dintre noi trebuie să se pocăiască, ca să nu cădem într-o stare mai rea decât a omului posedat. Sunt atât de multe lucruri care sunt mai rele. Când omul care este posedat se aruncă în diverse locuri și face spume la gură și vorbește lucruri îngrozitoare, comportamentul său, înfățișarea sa sunt foarte înfricoșătoare. E tulburător! Dar la cei care refuză pocăința, rănile și starea lor pot trece neobservate. Poate fi o stare invizibilă, deși mult mai rea. Sfântul Grigorie Palama ne zice să ne amintim că atunci când ne dăm demonilor în acest fel, putem intra într-o condiție veșnică.

Omul care este posedat, spune Sf. Grigorie Palama, poate fi eliberat la moarte, desigur, în funcție de motivul pentru care a fost posedat. Dar posedarea nu este o stare veșnică. Totuși, Sfântul Grigorie Palama ne spune că dacă ne modelăm sufletul nostru în așa fel prin refuzul de a ne pocăi, această stare în care am intrat va continua după moarte în judecată și Eternitate. Refuzul nostru de a ne pocăi este îmbrățișarea lui Satana, îmbrățișarea răului, este să ne predăm la tot ceea ce se opune lui Dumnezeu.

Dar să ne gândim din nou la relatarea [din Evanghelie]. Când Iisus îl întâlnește pe om, vedem la demoni o panică. Ei intră în panică, se retrag de la El, le este frică de Hristos pentru că, în primul rând, știu cine este, Îl recunosc. Dar El are puterea și autoritatea de a-i alunga, de a face cu ei ceea ce vrea, pentru că El este Dumnezeu întrupat. Și confruntați cu Sfințenia lui Dumnezeu, demonii strigă, sunt îngroziți. Dar această poveste ne amintește că la fel cum Hristos are puterea și autoritatea de a alunga demonii din omul posedat, de a-l vindeca, la fel are puterea și autoritatea de a ne vindeca pe fiecare dintre noi de acele păcate și patimi care au intrat în adâncul sufletului nostru. De acele păcate la care ne-am întors continuu, care au devenit obiceiuri și patimi, Hristos are puterea de a ne elibera, de a ne vindeca, să ne aducă la desăvârșire, la integritate. Putem fi vindecați prin pocăință, prin mărturisire, prin încrederea în puterea și autoritatea lui Hristos peste tot, peste tot ceea ce suntem.

Când cineva intră în această stare demonică, când refuză să se pocăiască, când este format și modelat după un tipar rău, răul care se face poate fi desigur pentru propriul suflet, dar și pentru alți oameni din jurul lui. Putem conduce alți oameni la păcat, putem slăbi hotărârea altor oameni, le putem zdruncina credința, putem face tot felul de daune spirituale altor oameni. Și invers este adevărat. Când suntem vindecați, când Hristos intră în noi și ne restaurează și începem să ne pocăim și începem să fim transformați, Lumina lui Hristos care intră în noi, care începe să ne lumineze, îi schimbă și pe oamenii din jurul nostru. Nu trebuie întotdeauna să ne împărtășim credința doar în cuvinte. Este mai eficient să fim schimbați, transformați, să-I permitem lui Hristos însuși și prezenței Sale în viețile noastre să atingă alți oameni. Oamenii pot vedea schimbarea, pot vedea prezența lui Hristos în orice formă sau mod. Să fim schimbați pentru ca alți oameni să poată beneficia de schimbarea pe care Hristos ne-o aduce. Hristos ne aduce transformare în cea mai profundă parte a noastră.

Așa că, conform Cap. 8 din Evanghelia după Sfântului Luca, este o reamintire pentru noi ca în primul rând să recunoaștem adevărata natură a demonilor. Am putea spune: ”De ce ar permite Dumnezeu ca cineva să fie posedat? O stare așa de îngrozitoare! De ce ar permite Dumnezeu asta?” Sfântul Grigorie Palama răspunde la această întrebare. El spune că atunci când îl vedem pe omul posedat, recunoaștem cu adevărat starea rea la care ne conduce urmarea răului, urmarea demonilor, ne dezvăluie adevăratul lor scop, adevărata lor natură. Răul este văzut așa cum este cu adevărat și ne permite să facem o alegere reală. Voi alege să urmez acest rău sau să mă pocăiesc?

Și desigur, din nou, Sf. Grigorie Palama spune că de asemenea ne permite să vedem adevărata autoritate și putere a lui Hristos în acțiune, să ne întărim încrederea, credința în Hristos. Oricât de înspăimântător ar fi, servește scopului lui Dumnezeu. Chiar și demonii când încearcă să comită răul, providența lui Dumnezeu este de așa natură încât voia Lui să se facă. Bunătatea Lui va veni din orice. Să vedem cu câtă bucurie fiecare dintre noi ne dăruim cu adevărat răului. Acesta este un lucru greu de recunoscut, un adevăr greu de înfruntat. Să privim în noi înșine, să ne ascultăm conștiința. Pentru ce mă lupt să mă pocăiesc? Pentru ce refuz să mă pocăiesc? De ce păcate, de ce ispite încă mă agăț, chiar dacă conștiința mea vorbește, chiar dacă știu că mă alătur răului, în secret, în acest mod ascuns. Să pot vedea asta, să pot să scot la lumină, să o port înaintea lui Hristos în spovedanie! Să vedem cu adevărat, să fim sinceri și să recunoaștem: Cum m-am alăturat răului? Cum i-am permis lui Satan să mă modeleze în secret?

Noi știm acele părți din noi pe care nu am îndrăzni să le dezvăluim nimănui din jur, Știm rușinea, știm profunzimea păcatului nostru. Să avem încredere că Hristos poate străluci lumina Sa în acel întuneric, El poate aduce vindecare, El vrea ca noi să fim restaurați, dar El nu ne distruge liberul arbitru. Avem de ales! Putem alege să ne dăm păcatului, să nu ne dăruim lui Satana. Sau putem lupta și învinge aceste patimi. Să refuzăm aceste ispite! Iar când cădem, și cădem des, să ne ridicăm și din nou și din nou să muncim și să luptăm și să ne pocăim. Dar să facem toate acestea fără disperare. Chiar și atunci când ne confruntăm și vedem adevăratul rău, adevăratul prejudiciu pe care ni l-am făcut și pe care continuăm să ni-l facem, să nu deznădăjduim niciodată. Deznădejdea este încă o Ispită, e un alt truc al lui Satana. E una dintre modalitățile prin care demonii vor încerca să ne despartă de credință și nădejde în Dumnezeu. Trebuie să mulțumim pentru tot ce face Dumnezeu, dar mai ales pentru că ne vindecă, ne restaurează, să mulțumim pentru ceea ce face în viețile noastre, pentru felul în care ne schimbă. Când ne pocăim, trebuie să mulțumim pentru mila Sa. Ne pocăim și El ne iartă! Să mulțumim pentru aceasta, și pentru deplinătatea pe care o aduce, o deplinătate care este veșnică.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!