Conducerea propriei case – p. Iosia Trenham

Ascultați un frumos cuvânt al părintelui Iosia în care acesta ne detaliază modul în care ar trebui să abordăm, ca bărbați în Hristos, sarcina crucială a conducerii propriei case.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Conducerea propriei case – p. Iosia Trenham

Bună tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc mult pentru conectare. Am o reflecție pe care am pregătit-o pentru voi astăzi. Am intitulat-o: „Conducerea propriei case”. Desigur, vine din Epistolă Întâi a Sf. Ap. Pavel către fiul său duhovnicesc, Timotei. Acest limbaj se găsește în lista sa de aptitudini necesare pentru hirotonirea la sfânta preoție. Dar, înainte de a continua, dați-mi voie să iau o înghițitură. Sper, dragii mei, că vă bucurați de aplicația Nectar Patristic și că veți colabora cu mine pentru a ajuta la expunerea operelor Sfinților Părinți și ale Bisericii către un public mai larg, către prietenii și familiile voastre. Vă rugăm să ne ajutați și să vă rugați pentru noi.

Acest subiect, „Conducerea propriei case”, este formulat într-un limbaj biblic. Apare, desigur, și în slujba de nuntă. Dacă ați urmărit videoclipul meu recent despre semnificația încoronării, despre ce înseamnă căsătoria, unul dintre aspectele căsătoriei este întemeierea unei familii, a unui nou domiciliu, a unei noi împărății, ca să zicem așa, a unui mic castel cu soțul și soția, unde se aplică legile lui Hristos, iar guvernarea casei devine ca o mică biserică domestică. Sarcina soțului și a soției este să rămână conectați, să permită ca viața lor de acasă, viața lor de familie să fie adânc înrădăcinată în Biserica lui Hristos, astfel încât Harul care se revarsă din altar, ca un râu de viață, să ajungă în propria lor casă și să facă din casa lor un avanpost al Împărăției lui Dumnezeu, un domiciliu în care Iisus domnește și în care iubirea Sa este supremă și cuvintele Sale mântuitoare sunt păstrate cu acrivie.

Soțul are sarcina de a fi conducătorul sau șeful căminului lor. Soțul este chemat de însuși Domnul să își conducă casa ca un adevărat soț și tată creștin. Ce înseamnă să-ți conduci propria casă, așa cum o descrie Sfântul Pavel în prima sa epistolă către Timotei? El descrie în 1 Timotei 3 calitățile pentru hirotonirea ca episcop, preot și diacon. El stabilește multe, aproximativ 17 cerințe pentru sfânta hirotonire. Aș dori să citesc doar câteva dintre acestea, în special contextul pentru una dintre aceste cerințe, și anume „să îți conduci bine propria casă”.

Acesta e un citat din 1 Timotei 3: „vrednic de crezare este cuvântul: de poftește cineva episcopie, bun lucru dorește. Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înțelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să învețe pe alții, nebețiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câștig urât, ci răbdător, pașnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui”, adică cineva care își conduce bine propria casă, „având copii ascultători, cu toată bună-cuviința; căci dacă nu știe cineva să-și rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?” Așadar, acest lucru se găsește în secțiunea de calități necesare pentru hirotonirea episcopului.

Puțin mai târziu, el abordează calificările pentru diaconi și repetă acest lucru, că: „Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici, nu vorbind în două feluri, nu dedați la vin mult, neagonisitori de câștig urât, păstrând taina credinței în cuget curat.” Deci, acest lucru este în contrast cu preotul sau episcopul care trebuie să aibă priceperea sau aptitudinea de a învăța pe alții. Aici Diaconul trebuie să cunoască credința, trebuie să se țină de credință, deci el e un model pentru înțelegerea credinței cu o conștiință curată, dar cerința de a preda nu este acolo. De asemenea, diaconii trebuie „să fie mai întâi puși la încercare, apoi, dacă se dovedesc fără prihană, să fie diaconiți. Femeile (lor) să fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpătate, credincioase întru toate. Diaconii să fie bărbați ai unei singure femei, să-și chivernisească bine casele și pe copiii lor.”

Ei bine, nu este uimitor? Deci Pavel repetă această calificare incredibilă: „să-și chivernisească propria casă.” Ce înseamnă aceasta? Am câteva gânduri de împărtășit cu voi despre asta. Cum își chivernisește bine casa un bărbat? Știți acest principiu conform căruia ceea ce face un om în casa sa îl califică sau îl descalifică pentru o slujire mai mare. Asta este ceva ce nu numai creștinii știu. Sf. Ioan Hrisostom în comentariul său la acest text spune că până și păgânii, cei din afara Bisericii, știu acest principiu, că omul de stat se face și se recunoaște în casa sa. Un om nu poate conduce statul, care în mintea romană păgână era cea mai înaltă și cea mai mare dintre toate conducerile. Asta bineînțeles că nu este și în mintea creștină, care plasează acest lucru în Biserică. Dar chiar și păgânii știu că un bărbat poate fi om de stat dacă mai întâi își guvernează bine propria casă. E un principiu de bază al înțelepciunii.

Cel mai bun mod de a răspunde la întrebarea: „Cum să îmi conduc bine casa?” este să luăm aceste principii care sunt date Bisericii și să le aplicăm în sfera domestică. Calitățile unui păstor, ale unui tată bun, ale unui preot bun în Biserică… Gândiți-vă la asta, gândiți-vă ce vă place la un preot bun și la un episcop bun și invers, ce nu este apreciat la un episcop sau la un preot. Dacă putem discerne calitățile care fac un pastor eficient, iubitor și măreț în beneficiul poporului său, putem discerne cum să aplicăm aceste calități la un cap de familie, ca păstor domestic, ca să spun așa. Și aș observa că, din această listă, prima și cea mai evidentă calitate de care ai nevoie pentru a-ți conduce casa este angajamentul de a te conduce pe tine însuți în primul rând. Păstorul, preotul, episcopul care se conduce pe sine, care își aplică sieși Evanghelia, care în fiecare zi își cere socoteală sieși și își impune sieși un standard înalt, acesta este omul care, din propria experiență trăită, poate să păstorească corect o turmă de enoriași, să-i ajute să treacă prin încercările și necazurile acestei vieți, să-i ajute să găsească moduri de a fi credincioși, de a-și purta crucea și de a-L sluji pe Hristos, de a dobândi virtuțile și de a le dezvolta. Dacă un bărbat nu se conduce pe sine, nu-și poate conduce bine soția și copiii.

Acesta este motivul pentru care majoritatea calificărilor pentru hirotonie sunt virtuți morale. Aceasta este ceea ce este necesar. Nu se spune nimic despre a avea bani, nimic despre a avea diplome… Nu e nimic rău în aceste lucruri, dar ceea ce menționează Sf. Pavel sunt în primul rând virtuțile. Sf. Ioan Gură de aur spune că bărbatul trebuie să fie „fără de prihană” pentru a conduce, el spune că aceste cuvinte implică fiecare virtute. Deci, pe lângă faptul că menționează vreo 16 virtuți acolo, plus o cerință, și anume darul de a fi capabil să predea, acel cuvânt „fără de prihană” găsit în lista virtuților, Sf. Ioan Hrisostom spune că implică fiecare virtute. De asemenea, el subliniază că folosește cuvântul „veghetor”, clericul trebuie să fie veghetor. Sf. Ioan Hrisostom spune că acesta trebuie să aibă 1.000 de ochi pentru fiecare preocupare, pentru fiecare întâmplare, clericul nu poate fi preocupat doar de una sau alta. Nu! Dacă vei fi Părinte și vei conduce Biserica, o parohie locală sau o eparhie dacă ești episcop, atunci va trebui să ai 1000 de ochi și să fii preocupat de orice, să fii preocupat de tot ceea ce îi preocupă pe enoriașii tăi. El spune „nu poți fi preocupat doar de ceea ce este important pentru tine, de propriile tale griji, ci și de grijile celorlalți”.

Și aceasta este, de asemenea, calitatea necesară la un soț. Un soț trebuie să fie un bărbat care își deschide inima pentru a-și asuma întreaga responsabilitate pentru grijile soției sale și ale copiilor săi și ale prietenilor lor, ale celor care vin la ei acasă. Un tată bun are griji multe. În plus, textul spune că clericul trebuie să fie fervent în duh. Sfântul Ioan Hrisostom spune că „el trebuie să respire literalmente foc”. Acesta este nivelul zelului său, el trebuie să fie ca o oală clocotind în zelul pentru Împărăția lui Dumnezeu, căutând mai întâi Împărăția lui Dumnezeu. și căutând prosperitatea cuvintelor lui Hristos, beneficiul Bisericii și Împărăția lui Dumnezeu. „El trebuie să lucreze la datoria sa zi și noapte, chiar mai mult decât un general pentru propria sa armată”.

Deci trebuie să luăm acest principiu și să-l aplicăm și la conducerea unui cămin. Un tată bun este cineva care are inima și urechile deschise pentru preocupările întregii sale familii, trebuie să fie implicat în aceste lucruri, trebuie să prețuiască preocupările soției și ale copiilor săi mai mult decât propriile preocupări și trebuie să le studieze și să învețe ca să îi ajute, învățând, progresând ca și creștin în asemănarea cu Iisus. Despre asta este vorba: pentru a-ți putea conduce casa, condu-te pe tine însuți și deschide-ți inima către copiii tăi. Sfântul Ioan Hrisostom abordează, de asemenea, problema autorității, care este inerentă în a fi episcop sau preot sau diacon. Există o autoritate acolo și există, evident, o autoritate în a fi cap de familie, în a fi tatăl unei familii, soțul unei soții.

Iar principiul aici este că autoritatea trebuie acceptată. Nu-i așa? Ești un episcop sau un preot groaznic dacă refuzi autoritatea și nu vrei să conduci. Aceasta este moarte pentru o comunitate sau pentru o eparhie. Și este la fel și în cazul unui soț. Dacă nu ai curajul sau hotărârea sau dorința de a suferi, care sunt toate implicate de acceptarea autorității, atunci nu ar trebui să accepți această poziție. Dar a accepta autoritatea și a o râvni sau a o iubi este altceva. Iar Sfântul Ioan Hrisostom spune că „un bun episcop sau preot nu râvnește la stăpânire și autoritate, ci dorește doar să protejeze Biserica”. Și exact așa ar trebui să funcționeze un părinte de familie în ceea ce privește autoritatea. Autoritatea trebuie să fie acceptată, trebuie să fie purtată pe umeri, dar niciodată iubită, niciodată iubită. Trebuie să-i prețuim pe toți ca fiind mai importanți decât noi, mai mari decât noi și să recunoaștem că autoritatea care ne-a fost dată este o autoritate de a sluji, o autoritate de a iubi, o autoritate de a ne sacrifica și de a purta suferința care vine odată cu conducerea. Ne folosim de autoritate, dar facem asta cu grijă.

Desigur, gândiți-vă acum la asta în Biserică. Cum v-ar plăcea ca preotul vostru să exercite autoritatea? Nimănui nu-i place haosul în Biserică, când o persoană sau alta din comunitate conduce, unde o facțiune domină, iar preotul e laș sau este dominat. Nu ne place acest lucru, așa că trebuie să acceptăm responsabilitatea de a conduce și de a avea autoritate, pentru că a permite haosul înseamnă a aduce multă durere în viața oamenilor. Nu ne place nici când preotul nostru este un tiran. Preoții buni își împuternicesc congregațiile, preoții buni le permit oamenilor lor să își dezvolte darurile spirituale astfel încât să își poată face slujirea lor, preoții buni nu încearcă să reglementeze totul, ei știu că au o sferă de lucru, știu că au o responsabilitate față de Sfântul Altar, față de închinare, și, în limbajul apostolilor, să fie dedicați cuvântului lui Dumnezeu în rugăciune. Aceasta este sarcina noastră principală.

Și pentru a fi dedicați în întregime Cuvântului lui Dumnezeu în rugăciune, preoții și diaconii buni trebuie să îi împuternicească pe oamenii din jurul lor și să le permită să își execute slujirile chiar dacă nu sunt exact așa cum vrea episcopul sau preotul să fie făcute. Faptul că oamenii le fac, cu binecuvântarea episcopului sau cu binecuvântarea preotului, este cel mai important lucru, că le fac pentru gloria lui Dumnezeu. La fel se întâmplă și acasă – un tată bun își împuternicește soția, un tată bun își îndrumă și împuternicește copiii, colaborează cu ei, nu se comportă ca un tiran, practică o toleranță largă în toate lucrurile, atâta timp cât nu este vorba de încălcarea unui principiu spiritual. El pune piciorul în prag și se pronunță cu privire la chestiuni de credință și sfințenie, nu poate face niciodată compromisuri în acele chestiuni, dar nu face din orice problemă o chestiune de acest tip.

Așa funcționează lucrurile în Biserică și este un principiu fantastic pentru cum să îți conduci propria casă. În măsura în care poți, lasă familia să decidă majoritatea lucrurilor, omoară-ți voia proprie, supune-te voiii soției și copiilor tăi dacă poți. Este foarte bine pentru tine și este un exemplu incredibil pentru copiii tăi. Ce veți mânca, ce veți face ca familie în vacanță sau cum veți împărți treburile casnice, multe dintre aceste lucruri nu sunt deloc chestiuni de principiu și capul familiei se poate supune cu bucurie în acestea. Nu trebuie să renunțăm niciodată la responsabilitatea noastră de a face lucrurile care sunt dificile, de a lua deciziile dificile, de a ne întemeia familia pe stânca ascultării de Iisus și de Biserică, de a înfrunta dificultățile și chiar de a încerca să facem acest lucru cu un zâmbet atunci când trebuie să insistăm asupra unui lucru. Faceți-o cu zâmbetul pe buze, faceți-o cu blândețe, rămâneți neclintiți și fără negociere dacă e o chestiune de principiu ce nu poate fi negociată, asta e parte din a conduce și este o parte grea care adesea nu este plăcută, dar este responsabilitatea noastră.

O altă calitatei care Sf. Ioan Hrisostom spune că este esențială la un preot și, de asemenea, esențială la un cap de familie, în viața unui soț, este să aibă o preocupare supremă pentru mântuirea turmei, și mai presus de toate să fie preocupat de mântuirea soției și a copiilor săi și să lucreze pentru asta în orice moment, indiferent de costul pe care îl impune.” Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Să-i iubești! nu este nimic care să sudeze mai bine viața societății ca dragostea unui soț și a soției sale. Să ții dragostea pe locul suprem și apoi să cauți mântuirea soției tale, să ai cea mai mare considerație pentru mântuirea soției tale, să nu o neglijezi niciodată pentru că ai altceva de făcut sau pentru că ridici o altă prioritate mai presus de mântuirea ei, asta ar fi o greșeală teribilă. Exaltă-ți grija pentru mântuirea ei și caută-o cu orice preț.” El spune că, „în timp ce faci aceasta ar trebui să depui mereu tot efortul pentru a-ți proteja soția de suferințe nejustificate, să nu o întristezi niciodată, să nu vrei niciodată să fie tristă în mod inutil, să te străduiești întotdeauna pentru fericirea ei, iar o parte din asta înseamnă să nu te îngrijorezi prea mult de plângerile ei. Ascultă-le, dar nu te lăsa împovărat de ele și nu te descuraja inutil din cauza lor. Ascultă-i plângerile și încearcă să o încurajezi și încearcă întotdeauna să creezi un scenariu în care ea să fie fericită și să se folosească.

Și aș vrea să spun în încheiere un cuvânt despre abilități, aptitudini. M-ați auzit citind din lista de calificări a Sfântului Pavel: nevoia ca un preot sau un episcop să fie apt să predea. Aceasta este o aptitudine. El trebuie să fie înzestrat și priceput în predare și trebuie să muncească pentru a-și dezvolta aceste daruri și aceste abilități. Și acest lucru este, de asemenea, foarte foarte important pentru un soț. Nimeni nu se naște fiind deja un soț grozav, nimeni nu este imediat ce se căsătorește soțul care va deveni, dacă este serios, peste câțiva ani sau câteva decenii. Nu! Așa cum un preot sau un episcop crește dacă este serios, dacă se străduiește, Sf. Pavel spune că e porunca lui Dumnezeu „să stăruie în aceste lucruri”.

Este un text incredibil, ar trebui să vi-l citesc. Ascultați, acesta este tot Sf. Pavel care dă sfaturi clerului: „Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine”. Nu-l neglija! „Cugetă la acestea, dăruiește-te cu totul acestora, ca propăşirea ta să fie vădită tuturor. Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătură; stăruie în acestea, căci, făcând aceasta, şi pe tine te vei mântui şi pe cei care te ascultă.” (1 Timotei 4, 14-16) „Ia aminte la citit, la povețe la doctrină, fii absorbit în aceste lucruri.” Soții buni încearcă mereu să devină soți mai buni. Muncește, dezvoltă-ți abilitățile, învață căi noi. Doar pentru că ai făcut greșeli în interacțiunea cu soția ta într-un fel sau altul când erai mai tânăr, sau ai făcut greșeli ca tată tânăr într-un fel sau altul, învață din aceste lucruri. Bineînțeles, cere-ți scuze, caută iertare și apoi dezvoltă-ți abilitățile, învață cum să vorbești mai bine cu soția ta, învață cum copiii tăi, fiecare în felul său unic, pot profita de îndrumarea ta plină de iubire și să ai scopul de a deveni un soț și un tată magnific, și apoi un bunic care poate da sfaturi nepoților din viața sa. A

ceasta este calea, dragii mei, aceasta este calea de a vă conduce bine propria casă, pentru slava lui Dumnezeu, și pentru a face din casa voastră un adevărat domiciliu al Bisericii, un mic paraclis domestic unde Iisus trăiește cu voi. Voi avea mai multe de spus pe tema muncii în curând, așa că rămâneți pe recepție și vă rog să vă rugați pentru noi. Dumnezeu să fie cu voi!

Patristic Nectar Publications are binecuvântarea de a prezenta o nouă publicație niciodată tradusă până acum în limba engleză, intitulată „Împotriva tuturor ereziilor”, conținând un dialog împotriva latinilor și capitole despre rugăciune din spusele marelui arhiepiscop și teolog din sec. 14, Sf. Simeon al Tesalonicului. Această lucrare profundă oferă creștinilor un studiu compact al ereziilor și o introducere holistică în teologia Bisericii. Foarte edificatoare pentru clerici dar și pentru laici. „Împotriva tuturor ereziilor” abordează probleme critice foarte relevante, inclusiv relația Bisericii Ortodoxe, atât cu islamul cât și cu romano-catolicismul. Acest nou text este disponibil în două formate: o ediție cu copertă cartonată cu textul original grecesc și o ediție cu copertă de hârtie în limba engleză. Este disponibilă și în format audiobook și ebook. Comandați-vă exemplarele astăzi la patristicnectar.org.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!