După înviere – p. Pimen Vlad

Ascultați pe părintele Pimen Vlad cum ne vorbește despre evenimentele la care asistăm în Săptămâna Luminată și în Duminica Tomii.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! Hristos a Înviat, dragilor! Cum spunea Sfântul Serafim de Sarov: ”Hristos a înviat, bucuria mea!”.

Uitați-vă, am aici un gutui înflorit. Nu știu cât vedeți, dar e minunat. Uitați ce flori frumoase, de un roz frumos, plăcut. Toată suflarea se bucură, toată făptura, toate se bucură, toate au prins viață. Vedeți cât de minunat le-a făcut Dumnezeu toate? Întotdeauna primăvara, toată creația prinde viață, se bucură și cu atât mai mult după Înviere trăim lucrul ăsta. Bucuria sufletească devine mult mai mare mai ales pentru cei care înțeleg ce înseamnă Învierea, pentru cei care au trecut pe drumul crucii, adică au ținut postul, s-au bucurat, au încercat să facă o faptă bună, să se oprească de la cele rele, de la anumite patimi, să le mai reducă. Adică, cât de cât s-au luptat, cum se spune, chiar de-s răniți, chiar de au îngenunchiat, dar s-au ridicat și s-au luptat. E cu atât mai mare bucuria Învierii, dragilor, ați înțeles?

Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat! Salutul creștinilor… 

Vedem ce minunat este salutul acesta de bucurie: ”Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!”. Dintotdeauna creștinii l-au avut între ei, în special după Paști. Bucuria asta, care ar trebui să ne țină tot anul! Bucuria Învierii, dragilor, cât este de minunată bucuria că a Înviat Hristos, pentru noi. Adică nădejdea noastră nu-i zadarnică, a trecut prin suferință, Drumul Crucii, punerea în mormânt, iar încununarea e Învierea. El n-a rămas acolo! Ați înțeles, dragilor? Vedeți ce Dumnezeu avem?

”Bucurați-vă! Bucurați-vă! Bucurați-vă!”

Da, dragilor! Să ne bucurăm pentru că asta a spus Hristos la Înviere și mironosițelor când li s-a arătat: ”Bucurați-vă! Bucurați-vă! Bucurați-vă!”. Asta le-a spus Dumnezeu la mironosițe! Și prin ele a spus la toată lumea. Dumnezeu nu ne-a făcut să fim morocănoși, triști, când îi soare, de ce nu-i ploaie, când îi ploaie, de ce nu-i soare.

Să ne bucurăm de tot ce ne dă Dumnezeu, pentru că dacă vrem să căutăm motive de bucurie găsim tot timpul. Dacă vrem să căutăm motive de întristare, de nemulțumire, o să le găsim tot timpul. De noi depinde ce alegem, de noi depinde dacă alegem să ne bucurăm sau să fim tot timpul nemulțumiți și morocănoși. De noi depinde, avem libertatea, cum se zice. Și pâinea e în mâna noastră și cuțitul și toate celelalte. De noi depinde să alegem ce să facem cu ele, cum să ne folosim de ele, cum să ne folosim de viața asta. Se poate ca material să fim la pământ, dar să avem bucuria sufletească și de acolo ne umple sufletul pentru că dacă avem bucurie sufletească, adică avem bucurie în suflet, toate celelalte intră pe planul doi.

Fără Hristos în suflet nu avem nimic!

Bucuria asta, putem să o revărsăm roată și putem să depășim toate greutățile. Chiar de-am avea toate bunătățile pământului, dacă n-avem bucurie sufletească… Știți cum e? Te plictisești de orișice, orice ai, vrei altceva, alergi după ceva pe care niciodată nu o să ți-l împlinești pentru că nu prin materie se umple golul sufletesc. Chiar de ai toate bunătățile, e distracția aia de la început, ai bani, ai ce vrei, ajungi să folosești toate substanțele, droguri, dar vrei mai mult și ajungi la un moment dat să-ți dai seama că ești sec în interior, că nu te poți bucura. De ce? Pentru că nu-L ai pe Hristos! De acolo vine bucuria, să-L avem pe Hristos, să avem Harul Duhului Sfânt în noi și atunci toate devin frumoase, toate se transformă în bucurie. Chiar de ai greutăți, chiar de sunt boli, toate devin frumoase. Ați înțeles, dragilor?

Izvorul Tămăduirii

Săptămâna asta, vineri, avem Izvorul Tămăduirii, care este, așa cum spune și denumirea, un izvor care curge continuu și tămăduiește. Ați înțeles, dragilor? Vedeți ce frumos? După Înviere, în aceeași săptămână, avem minunea asta a Maicii Domnului, Izvorul Tămăduirii. Cât de frumos!

Am mai povestit despre el, cum i s-a arătat Maica Domnului împăratului Leon, când nu era încă împărat, când era un om de rând, am putea spune. Dar avea atâta bunătate, atâta dragoste și îi ajuta pe toți cei din jurul lui. Se spune că odată, mergând prin pădure, a găsit un orb care de vreo trei zile bâjbâia, cum am fi noi cu ochii închiși prin întuneric, și căuta o cale să iasă din pădure.

Nimeni nu-l ajuta și fiind căldură, din cauza setei căzuse și nu mai putea nici măcar să meargă. Când l-a văzut Leon, i-a fost atâta milă de el și s-a dus să caute apă. A tot căutat și pentru că nu găsea a început să se roage: ”Maica Domnului, ajută-mă ca să nu moară omul ăsta!” și a auzit un glas: ”Du-te unde ai să vezi un copac și o porumbiță în copac și ai să găsești apă!” și s-a dus, o găsit și a luat apă de acolo și i-a dat orbului să bea, iar după aia l-a spălat pe față și s-a vindecat orbul.

”Când vei ajunge împărat, să faci o biserică pe locul unde e izvorul!”

Atunci Leon și-a dat seama că era voce femeiască, iar s-a rugat Maicii Domnului și Ea i-a răspuns: ”Vei ajunge împărat pentru bunătatea și dragostea ta, pentru că ți-a fost milă și de săracul ăsta. Și atunci, când vei ajunge împărat, să nu uiți să faci o biserică pe locul ăsta unde e izvorul!”. Când a ajuns împărat, Leon a venit și a făcut o biserică minunată chiar deasupra izvorului și venea mulțime de bolnavi și se tămăduiau bând apă, spălându-se pe ochi, pe trup. De atunci, gândiți-vă că de atâția ani Izvorul Tămăduirii se află și acum la Constantinopol. Este o mănăstioară acolo și o biserică deasupra izvorului, același izvor care face și acum minuni. Ați înțeles, dragilor, cât de minunată este Maica Domnului? Mereu își arată prezența prin minunile Ei.

O altă minune

Mi-am amintit acum de o altă minune. Era un om, de undeva departe, din altă cetate, care și-a dorit foarte mult să ajungă la izvorul Maicii Domnului de la Constantinopol și a urcat într-o corabie și a luat bani din belșug cu el pentru că stătea bine material și a zis: ”Mă duc să duc bani la Maica Domnului, la biserica Ei de acolo, să facă ce e necesar acolo!”. Omul avea mare evlavie la Maica Domnului, dar pe drum s-a îmbolnăvit. Corăbiile mergeau încet pe vremea aia, după vânt, și drumul dura mult. Și-a dat seama că i se apropie sfârșitul și nu va ajunge și atunci l-a chemat pe căpitanul corabiei și i-a spus așa:

”Căpitane, te juri pe numele lui Dumnezeu! Uite, eu sunt pe moarte, mi-am dorit să ajung la Izvorul Maicii Domnului și știu că n-o să ajung în viață. Ia o sută de galbeni și te rog să nu-mi arunci trupul în mare”. Pe atunci așa era obiceiul când murea cineva pe mare, ca să nu miroasă. ”Să-l învelești în ceva, să-l pui într-un loc mai răcoros al corabiei și să mă îngropi la Biserica Maicii Domnului, aproape de izvor, unde au ei cimitirul. Mai ia și ăștia 200 de galbeni, vreau să-i dăruiești Bisericii Maicii Domnului” și căpitanul a făgăduit în fața lui Dumnezeu că îi împlinește dorința. Nu a trecut mult și după câteva ore omul a murit. Căpitanul, fiind om cât de cât credincios, și-a împlinit făgăduința împreună cu câțiva corăbieri care știau cât de mult își dorea omul ăsta să ajungă la Izvorul Maicii Domnului.

Mortul de trei zile, a deschis ochii, s-a ridicat și a spus: ”Mulțumesc, Maica Domnului!”

Acolo a spus preoților: ”Omul ăsta foarte mult și-a dorit să fie îngropat aici. Uite, v-a lăsat și 200 de galbeni de aur pentru biserică, vă rog, împliniți-i dorința!”. Preoții l-au primit cu drag acolo, i-au săpat o groapă, i-au citit rugăciunile care trebuiau pentru înmormântare și l-au pus frumos în groapă. Unul dintre corăbieri, care mai stătuse de vorbă cu el și știa că de mult își dorea să ajungă la Izvorul Maicii Domnului, s-a dus repede, a luat apă din izvor și a zis: ”Omule, știu cât ți-ai dorit să poți gusta din apa asta vindecătoare a Maicii Domnului și nu ți s-a împlinit dorința. Măcar mort, ia și te bucură de ea!” și a aruncat apa peste trupul lui. În momentul acela, mortul de trei zile, a deschis ochii, s-a ridicat și a spus: ”Mulțumesc, Maica Domnului!”. Deci, Maica Domnului, prin rugăciunile Ei, îl înviase. 

Omul s-a ridicat sănătos și a spus: ”Din clipa asta, eu nu mai plec nicăieri!” și a rămas și a slujit Maicii Domnului douăzeci sau treizeci de ani cât a mai trăit. A renunțat la tot, s-a făcut călugăr și a rămas la Biserica Maicii Domnului și I-a slujit și I s-a dăruit Ei cu totul. Ați înțeles, dragilor, cât de minunată e Maica Domnului și ce minuni face? Izvorul Tămăduirii! Să ne rugăm Maicii Domnului, să O cinstim, să-I cerem ajutorul și să-I mulțumim Maicii Domnului mereu. E Mama noastră care stă cu brațele deschise și ne așteaptă tot timpul. Da, dragilor?

Duminica Tomii

După aceea vedem că urmează Duminica Tomii. De ce îi spunem Duminica Tomii? Are o mare însemnătate pentru că ne încredințează pe noi pe deplin de Învierea Mântuitorului. De aceea s-a și pus o duminică pentru asta. Mântuitorul, după Înviere, s-a arătat Apostolilor în afară de Sfântul Apostol Toma, care nu era acolo. Bine, Mântuitorul se mai arătase unora dintre apostoli, dar nu la toți odată și vă dați seama câtă bucurie au simțit. Acum, doar Apostolul Toma nu era. S-au bucurat Apostolii și când a venit Toma i-au zis:

– Toma, L-am văzut pe Mântuitorul, a înviat!

– Cum adică L-ați văzut?

– L-am văzut, a înviat! A venit, ni S-a arătat, a vorbit cu noi.

– Nu se poate! Eu de ce n-am fost aici? De ce numai vouă? Nu cred dacă nu-L văd și eu!

Nu cred până nu-L văd!

Toma simțea durerea aia că a fost înlăturat, la toți li S-a arătat, numai lui nu și a zis: ”Nu cred! Nu cred până nu-L văd, până nu-L pipăi eu!”. Se zice că n-a trecut mult timp și Mântuitorul S-a arătat din nou în duminica asta. Cum se zice, la o săptămână, Apostolii din nou erau cu ușile încuiate, toți împreună în rugăciune și era și Sfântul Apostol Toma cu ei. Dintr-odată S-a arătat Mântuitorul în mijlocul lor și le-a spus ”Pace vouă!” așa cum le zicea întotdeauna ca să nu fie tulburați, să nu fie înfricoșați. Apoi l-a chemat pe Toma și i-a zis:

– “Toma, vino încoace! De ce nu crezi? De ce ești necredincios? Nu fi necredincios, ci credincios! Uite găurile pe care le am în palme de la piroanele cu care am fost răstignit, coasta în care am fost împuns cu sulița. Vino să vezi că se vede urma!”

Domnul meu și Dumnezeul meu!

Sfântul Apostol Toma s-a apropiat tremurând, a văzut și a pipăit, iar apoi a căzut la picioare și a spus: ”Domnul meu și Dumnezeul meu!”. Atunci a spus Mântuitorul: ”Dacă ai văzut, ai crezut! Dar fericiți sunt cei care n-au văzut și au crezut!”, deci, cei care au avut credință! Adică, noi toți ceilalți, care de 2.000 de ani nu-L vedem pe Mântuitorul arătat așa cum L-au văzut Apostolii, dar avem credință în mărturia lor. De asta ne fericește Mântuitorul că n-am văzut, dar am crezut. Ați înțeles, dragilor?

Vedeți că Mântuitorul n-a vrut să ne lase în îndoială, de atâtea ori S-a arătat cu încredințări ca să ne asigurăm de Învierea Lui întru totul, pentru că știa că o să iasă tot timpul unii cârcotași, cum se spune: ”Hai, mai lasă-mă! Unde să învieze?”. Deci, ne-a dat atâtea mărturii încât să nu mai existe dubiu: S-a arătat mironosițelor, Apostolilor, cu mărturii, S-a arătat Apostolului Toma să-l pipăie, li S-a arătat Apostolilor și a mâncat cu ei. A făcu toate acestea ca să ne încredințăm total de Învierea Lui. Cât de minunat și cât de bun este Dumnezeu! Vedeți, dragilor? Să nu ne îndoim niciodată de Dumnezeu, că-i bun, e milostiv, dar să avem grijă că-i și drept și știm cât de mult greșim.

Dumnezeu nu ne pedepsește pentru că păcătuim, ci pentru că nu ne căim și nu ne asumăm greșelile

Deci, El n-o să ne pedepsească pentru că am greșit, ci pentru că nu ne-am căit pentru că am greșit, că nu ne-am spovedit, că nu ne-am îndreptat sau că nu am luptat să ne îndreptăm în limita în care putem. Greșim, e firesc, ne împiedicăm, suntem slabi, ne tentează patimile, una, alta… Da, dar după aia să vină căința și să alergăm repede la duhovnic: ”Părinte, am greșit! Am greșit eu, nu-i de vină nici vecinul, nici soția, nici prietenul! Eu am greșit!”. Tare am văzut că avem darul ăsta de a ne îndreptăți, noi, oamenii. Când mergem la spovedanie ne e rușine și încercăm să înflorim păcatul, să-i punem zorzoane ca să pară cât mai mic. Ocolim, ne învârtim în jurul lui: ”Am greșit, dar dacă nu era celălalt sau dacă nu mă provoca celălalt, dacă nu-mi zicea soția, dacă…,  eu nu făceam lucrul ăsta!”.

Deci, ajungem și la spovedanie să fim vicleni! Parcă Dumnezeu n-a văzut ce-am făcut și cum am făcut, da? Dumnezeu le vede pe toate și va zice: ”Măi, de ce vii și Mă minți în față și încerci să spui că nu a fost chiar așa, când știi că tu ți-ai dorit să faci lucru acela, l-ai făcut conștient, ți-a plăcut, acum de ce dai vina pe alții?”. Și atunci ieșim de la spovedanie și spunem: ”Măi, nu prea am simțit nimic, nu m-am ușurat!”. Păi, cum să te ușurezi când dai vina pe toți? Asumarea, asta e cel mai însemnat lucru, asumarea a ceea ce am făcut! ”Am greșit, părinte! Roagă-te lui Dumnezeu! Da, eu mi-am dorit lucrul ăsta, mi-a plăcut, am greșit! Uite, nu mă îndreptățesc, am făcut și-mi asum lucrul ăsta. Da, merit să fiu pedepsit pentru că am greșit, dar ajută-mă să mă îndrept!”.

Să nu fim vicleni la spovedanie! Greșeala asumată este pe jumătate iertată!

Să nu fim vicleni, pentru că viclenia ne distruge și ne dă din una în alta. Să spunem că mințim și suntem prinși și căutăm să o acoperim și venim cu îndreptățire: ”Să vezi că nu a fost chiar așa!” și când vedem că nu ne iese, adăugăm a doua minciună ca să o acoperim pe prima și dăm dintr-una în alta. Și după aia devenim vicleni: ”Că stai, că să vedem, că lasă că dacă o mai acopăr oleacă, nu se știe!” și credem că am scăpat. Nu! La Dumnezeu se notează toate! Să ne asumăm tot ce facem! Se zice că un păcat, o greșeală, o faptă pe care ți-o asumi e pe jumătate iertată pentru că ți-o asumi. ”Am greșit!” și după aia duhovnicul ne dezleagă și se iartă, dragilor! Să ne asumăm întotdeauna! Ați înțeles?

O păsărică tare frumos mai cântă. Stă puțin mai încolo și când vede că vorbesc eu mai tare cântă și ea mai tare ca să se audă și ea, ca să țină isonul așa, pentru bucuria Învierii, dragilor.

Să ne ancorăm întru totul Dumnezeu!

Da! Să ne bucurăm, fraților! Să ne bucurăm, dragilor, cât de mult putem prin tot ce facem! Și în suferință și în toate! Să încercăm să ne ancorăm întru totul în Dumnezeu și atunci o să vedeți că devin lucrurile mult mai ușoare cu ajutorul lui Dumnezeu, cu ajutorul Maicii Domnului, cu ocrotirea Sfinților! Ați înțeles, dragilor?

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții! Amin!

Hristos a Înviat, dragilor!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!