Asistăm la un triumf al Ortodoxiei? – p. Andrew Damick

Ascultați un cuvânt al părintelui american Andrew Damick despre o temă incitantă: creșterea masivă din ultimii ani a numărului de convertiți la Ortodoxie în SUA (și nu numai).

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Asistăm la un triumf al Ortodoxiei? – p. Andrew Damick

În septembrie 2021, am scris un scurt articol intitulat „Aflux subit în Biserica Ortodoxă”. Auzisem anecdotic de la câțiva prieteni clerici că parohiile lor se confruntă cu un număr neobișnuit de vizitatori și curioși, dintre care mulți deveneau catehumeni și chiar se converteau complet la credința creștină ortodoxă. Așa că am decis să întreb un grup de clerici online, dacă acest lucru este în general adevărat. La momentul respectiv, am primit 31 de răspunsuri la întrebarea mea, iar 28 dintre acestea au spus că au observat un aflux brusc. În cei trei ani și jumătate care au trecut de atunci, aici în America am văzut acest val care trece de la anecdotic la incontestabil.

Acum aproximativ un an, în aprilie 2024, am pus public aceeași întrebare pe Facebook: ”Parohia dvs. se confruntă cu un număr neobișnuit de curioși, catehumeni și convertiți?” Am primit peste 800 de răspunsuri, din fiecare stat din Statele Unite și din aproximativ douăzeci de țări. Multe parohii spun că acum au mai mulți catehumeni decât au avut vreodată în întreaga lor istorie. Unii clerici spun că acum au mai mulți decât au avut vreodată în toți anii lor anteriori de slujire la un loc.

Matthew Namee, un prieten de-al meu care conduce Institutul de Studii Ortodoxe, care publică analize statistice ale Bisericii Ortodoxe din SUA, a spus că cifrele pe care le are, confirmă că, începând din 2022, rata generală a botezurilor a crescut cu aproximativ 62%. În unele locuri, desigur, acest număr este radical mai mare. Multe parohii caută să construiască biserici mai mari pentru a-i putea găzdui pe toți acești oameni noi. Există, de asemenea, speranță pentru înființarea de noi misiuni. O „problemă bună de avut”, spun ei, dar în mijlocul unei probleme rele, și anume faptul că Biserica Ortodoxă din SUA se confruntă, de asemenea, cu o lipsă de clerici.

Și dincolo de Biserica Ortodoxă au loc fenomene similare. Podcasterul Justin Brierley, pe care am avut plăcerea de a-l întâlni recent la Londra, a documentat ceea ce el numește „Renașterea surprinzătoare a credinței în Dumnezeu”. În podcasturile și scrierile sale, de exemplu, el menționează că Biserica Catolică din Franța, a înregistrat aproximativ 7.000 de botezuri de adulți la Paștele din 2024, o creștere de 32%, în comparație cu anul precedent și cel mai mare număr din istoria recentă. În 2023, chiar și în foarte progresista Biserică a Angliei, s-a înregistrat o creștere de 5% a prezenței generale comparativ cu 2022 – o schimbare surprinzătoare după zeci de ani de declin. Creșteri similare au fost observate și în biserica luterană din Finlanda, o altă confesiune foarte progresistă.

Totuși, cele mai mari creșteri par să aibă loc în bisericile care iau în serios elementele tradiționale, istorice ale Creștinismului: tradiția în sine, cultul ritual, doctrina neschimbătoare, moralitatea neschimbătoare și o credință neapologetică în lumea nevăzută a duhurilor. Dacă nu ai trăit sub o piatră, dacă ești creștin ortodox, știi foarte bine că acest lucru se întâmplă în Biserica Ortodoxă din SUA, dar se întâmplă și în cazul romano- catolicilor tradiționali (în special a celor care celebrează slujba tradițională latină), protestanții confesionali, precum luteranii și anglicanii tradiționali, și pentru bisericile penticostale.

Ce trebuie să înțelegem din toate acestea? Poate deoarece acest val de vizitatori și convertiți în parohiile noastre este atât de surprinzător, mulți au spus că aceasta este o mișcare a Duhului Sfânt. Tindem să folosim un asemenea limbaj când ceva neașteptat de bun se întâmplă pe scară largă. Asta cu siguranță nu a fost o mișcare a conducerii Bisericii noastre și a preoților. Da, este adevărat că creștinismul ortodox este mai accesibil ca niciodată, cu zeci de cărți publicate în fiecare an, noi podcast-uri, noi canale YouTube și așa mai departe, dar această creștere a popularizării în media nu se corelează direct cu creșterea bruscă care a început să se întâmple în urmă cu doar câțiva ani. În cel mai bun caz, putem spune că a facilitat creșterea, dar nu a cauzat-o. Și știm cu toții că nu a existat un mare program de informare coordonat de Patriarhii, arhiepiscopii, dioceze și parohii.

Acestea fiind spuse, cred că e corect să spunem că Duhul Sfânt se mișcă, dar nu voi spune că nu este „ca niciodată înainte”, pentru că eu sunt student în istoria creștină și, cu siguranță, am mai văzut lucruri de genul acesta, inclusiv mult mai mari decât cele pe care le vedem acum. De asemenea, nu știm dacă această creștere dă o compensare netă a pierderilor pe care noi și toate celelalte biserici din America, le-am suferit. Așadar deși cu siguranță suntem martori la un moment frumos și încurajator pentru Ortodoxie, eu nu l-aș numi un „triumf”, cu siguranță nu ca cel pe care l-am sărbătorit liturgic duminica precedentă.

Faptul că această schimbare are loc și în afara granițelor Bisericii Ortodoxe ar trebui, de asemenea, să ne dea de gândit înainte de a deveni triumfaliști în urma Duminicii triumfului Ortodoxiei. Acesta e un lucru important pe care să ni-l amintim, mai ales pentru că majoritatea oamenilor tind să se concentreze pe propriului grup și să nu privească în afară pentru a vedea dacă fac parte dintr-o tendință mai largă. Noi, ortodocșii, suntem parte a unei tendințe mai largi. Acest lucru nu este limitat la Creștinismul ortodox.

Mai sunt două lucruri de spus aici despre mișcarea Duhului Sfânt. Primul este că nu este nepotrivit să spunem că Duhul Sfânt se mișcă aici și, de asemenea, că acest lucru se întâmplă din cauza unor factori sociali. Duhul Sfânt se poate mișca în istorie prin dinamica socială și întotdeauna a făcut-o. De fapt, încercarea de a disocia Duhul Sfânt de istorie, în special de istoria Bisericii, este parte din motivul pentru care lumea a ajuns în locul deznamăgitor în care a ajuns. De asemenea, și știu că acest lucru va fi controversat pentru unii, cred că e corect să spun că Duhul Sfânt se mișcă chiar și în afara granițelor Bisericii Ortodoxe. Asta nu înseamnă că eu cred că nu toți ar trebui să fie creștini ortodocși! Eu mi-am dedicat viața mea încercând să ajut cât mai mulți oameni să devină ortodocși! Dar dacă văd pe cineva care nu e ortodox devenind mai credincios lui Hristos, mai asemănător cu Hristos, mai credincios poruncilor lui Hristos, ar fi o blasfemie din partea mea să spun că toate toate acestea sunt false doar pentru că acea persoană nu se află încă în limitele Bisericii Ortodoxe. Așadar, eu pot să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce văd bun, indiferent unde îl văd. Și, de asemenea, consider fiecare creștere în credincioșia față de Hristos, ca un pas mai aproape de Trupul Său, Biserica.

Am fost întrebat de ce în unele parohii nu se vede această creștere. În mijlocul surprizei și fericirii noastre față de această creștere, aceasta este o întrebare care nu este pusă încă deschis foarte des, dar eu cred că e una pe care trebuie să o adresăm. Motivul pentru această variație e adesea explicabil în termeni de condiții locale. De exemplu, zonele care au o creștere a populației și o economie bună sunt martore, în mod explicabil, la o creștere mult mai mare a Bisericii decât zonele mai sărace economic. Același lucru e valabil și pentru regiuni care au o prezență mai mare la biserică în general. Cu toate acestea, ce e mai dureros și trebuie înfruntat poate fi găsit într-o întrebare pe care am primit-o de la unii clerici, întrebând de ce ei nu au văzut creșterea în zona lor.

Un preot care m-a întrebat asta, se pare că nu știa acest lucru, dar mai există o parohie în exact același oraș, și nu e o zonă cu mare creștere economică, o parohie care înregistrează această creștere, chiar dacă parohia sa nu o face. Aceste două parohii trăiesc în aceleași condiții și cu aceeași populație, și totuși norocul lor este foarte diferit. Trebuie să concluzionăm că diferența este la nivelul parohiei. O parohie e pregătită să primească valul [de noi veniți], în timp ce cealaltă nu e.

În cartea sa „Revendicarea marii misiuni”, părintele Evan Armatas rezumă două nevoi de bază pentru o parohie prosperă. Nr. 1: Eliminarea tuturor barierelor care ne împiedică să ne trăim credința pe deplin. Nr. 2: Descoperirea a ce trebuie făcut precum și a ce nu am reușit să facem. Acesta nu este limbaj corporativ bisericesc. Mai degrabă, acest limbaj indică un eșec pe care multe parohii l-au avut istoric, și anume faptul că nu par să știe de ce există, așa că își neglijează și chiar își întunecă întregul lor scop ca și creștini. Sau ei cred că există doar pentru a servi nevoilor membrilor. Adesea, fără să înțeleagă că Biserica lui Iisus Hristos nu e un loc spiritual fericit unde mergem să ne simțim bine pentru vreo două ore duminica și apoi ne întoarcem să fim oriunde altundeva pentru restul săptămânii. Biserica lui Iisus Hristos e însăși prezența Împărăției lui Dumnezeu pe pământ, chemată să aducă întreaga umanitate în Hristos, astfel încât [toți] să poată deveni cu adevărat ucenicii Săi.

Concluzia probabil plictisitoare cu privire la motivul pentru care unele parohii experimentează reșteri iar altele nu, în general, pentru că există și excepții, este că sănătatea parohiei e indicatorul cheie. Sănătatea atrage creșterea. Asta nu înseamnă că cele mai mari creșteri au loc în cele mai sănătoase parohii. Dar înseamnă că atunci când solicitanții caută informații și experimentează o slujbă bine făcută, o predică solidă, o atmosferă prietenoasă și în multe cazuri, prezența unor copii fericiți, atunci este mult mai probabil ca acea persoană sau familie să rămână. În acest moment, cu această creștere care are loc aproape peste tot, chiar și parohiile oarecum sănătoase culeg roadele, fără să fi făcut nimic nou pentru ca acest lucru să se întâmple.

Aceasta este incontestabil lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Aceasta înseamnă, de asemenea, că nouă ni se oferă o oportunitate pentru pocăință. Ni se oferă șansa de a ne uita la noi înșine, de a realiza că nu am făcut nimic să merităm ceea ce se întâmplă, să ne întrebăm ce facem bine și să ne întrebăm ce trebuie să schimbăm. Acum, cineva ar putea fi tentat să concluzioneze că un val de convertiți într-o parohie înseamnă că parohia face totul bine. Asta ar putea fi adevărat dacă a început să facă totul bine atunci când valul a început. Dar haideți să fim sinceri cu noi înșine, aceasta nu e situația în majoritatea parohiilor. Dar, probabil, parohia face ceva bine, altfel oamenii nu ar rămâne după vizită.

Cea mai importantă problemă după părerea mea este să ne întrebăm: ”Cum îi ajutăm pe oameni să rămână nu doar după ce vizitează, ci după ce se convertesc efectiv?” La urma urmei, scopul este mântuirea, nu creșterea numărului. Ne instruim catehumenii în primul rând în informații despre Biserica Ortodoxă, genul de lucruri care se găsesc în cartea clasică a Episcopului Kallistos Ware „Biserica Ortodoxă”? Sau îi pregătim să fie genul de creștini pe care fiecare preot paroh și l-ar dori să fie? În opinia mea, cateheza ar trebui să fie mult mai mult despre „Arată-le cum” decât ”spune-le despre ce este vorba”. A deveni un creștin ortodox ar trebui să fie mai mult ca o specializare la lucru decât ca un curs academic. Faptul că timp de decenii am tratat cateheza în primul rând ca pe un curs academic, este probabil, cel puțin parțial, motivul pentru care atât de mult din Internet măsoară „Ortodoxia” cuiva prin ceea ce spune acesta despre “Trinitarismul monarhic” sau dacă Hristos este o persoană divină sau o persoană divino-umană compusă. Cu alte cuvinte, ei sunt judecați prin informații și nu prin formare. Bineînțeles, de asemenea, are mult de a face (dacă nu mai mult) cu actuala cultură “puritană” a anulării.

Permiteți-mi să închei prin a spune care cred eu că ar fi marea concluzie de tras de către creștini ortodocși despre acest moment pe care îl trăim. Chiar dacă nu suntem unici în el și chiar dacă nu suntem cauza lui, acest moment este unul de re-încântare (re-enchantment). Timp de secole, cultura occidentală a îndepărtat simțul umanității față de lumea nevăzută, lumea aglomerată a duhurilor: îngeri, demoni și sfinți. Pentru mulți, ultimul spirit care a dispărut a fost Duhul Sfânt, dar chiar și spiritul uman este acum pe cale de dispariție.

O formă majoră de încântare a fost, de asemenea, eliminată începând cu 2020, când, indiferent ce credeți despre înțelepciunea acestui lucru, ni s-a spus să stăm acasă iar experiența noastră spirituală comună de a fi pur și simplu unii cu alții a fost redusă radical. Dar brusc, împotriva tuturor probabilităților, fascinația, încântarea a revenit în forță. Se pare că oamenii nu pot continua așa. Se pare că avem nevoie de realitatea nevăzută, că credința dogmatică a Bisericii în crearea tuturor lucrurilor văzute și nevăzute reprezintă o declarație profundă despre natura umanității și contextul său corespunzător.

Am spus de mai multe ori că experiența ortodoxă a valului de convertiri nu este unică. Dar există ceva unic pentru ortodocși referitor la ce se întâmplă. Conversația despre re-încântare, ce are loc de decenii în multe colțuri ale lumii, academice și neacademice, religioase și nereligioase, ajunge la o concluzie foarte interesantă. Am observat acest lucru de câțiva ani.

Există un forum pe internet pe care îl citesc unde oamenii discută despre munca regretatului cercetător protestant Michael Heiser. Dr. Heiser a scris și a vorbit despre Biblie, în special despre consiliul divin din Biblie, care este un nume pentru îngerii din cer adunați în jurul lui Dumnezeu, care sunt, de asemenea – în limbajul Bibliei – numiți „dumnezei”. Dumnezeul Bibliei este Dumnezeul dumnezeilor, Dumnezeul cel Preaînalt. Septuaginta îl numește „Rege al zeilor” (Deut. 9:26). Lumea despre care vorbea Heiser este o lume plină de spirite, plină de imagini de tronuri în cer unde se află ființe spirituale. El a scris, de asemenea, despre giganți, despre dragoni, despre monștrii și figurile sălbatice din Biblie pe care lumea modernă le consideră atât de ciudate și de incredibile. Din când în când, cineva din grup, entuziasmat de această conversație despre re-încântare, entuziasmat de luarea în serios a limbajului biblic și de încercarea de a înțelege toate acestea, va pune această întrebare: Unde pot găsi o Biserică care chiar face acest lucru? În acel moment, majoritatea membrilor grupului vor spune că trebuie doar să vă bucurați de conversație, pentru că nu o vei obține la nicio Biserică. Dar creștinii ortodocși din grup vor invita acea persoană la Biserică. De ce? Pentru că, în timp ce o mare parte a lumii discută despre re-încântare de zeci de ani, Biserica Ortodoxă trăiește încântarea de milenii. În timp ce lumea nevăzută a îngerilor, demonilor, dragonilor, giganților și sfinților, este discutată de savanți și studenți la teologie, creștinii ortodocși au făcut ca nevăzutul să fie văzut. Această întreagă lume nevăzută, pe care o declarăm în Crezul nostru a fi o realitate dogmatică, e explicitată în iconografia ortodoxă, în arhitectură, în cultul ritual, rugăciune, imnografie, veșminte, predică și reflecție teologică.

Provocarea noastră, așadar, este atât să ne declarăm credința în aceste lucruri în mod neapologetic și să-i invităm pe oameni în ele, dar, de asemenea, și acest lucru este cel mai important, să trăim noi înșine în ele, cu putere, cu smerenie, cu dragoste, cu răbdare și cu speranță. Vă mulțumesc foarte mult!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!