
Noi suntem slăbănogii – p. Teologos
6 mai 2025
Cum să evităm să ne distrugem copiii – p. Moise McPherson
7 mai 2025Vizionați un interesant, relaxant și scurt film documentar ce ne prezintă, prin realizarea la scară reală a unei proiecții a sistemului solar, cât de imense sunt de fapt distanțele între planetele ce-l formează.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
La scară reală: Sistemul Solar
”Pe măsură ce ajungeam tot mai departe și mai departe, Pământul devenea tot mai mic. În cele din urmă s-a micșorat până la mărimea unei mărgele, cea mai frumoasă mărgică pe care ți-o poți imagina…, odată ce vezi așa ceva, te schimbi ca om.” (James Irwin, misiunea Apollo 15)
Când cauți o poză cu Pământul și Luna, găsești imagini în care ele sunt destul de apropiate. Ceva de genul acesta. Dar, în realitate, Pământul și Luna sunt cam atât de depărtate. Așa arată Pământul și Luna, dacă păstrăm proporțiile. Făcând același lucru, dar pentru sistemul solar, observăm că aproape orice imagine cu sistemul solar nu păstrează proporțiile. Dacă ai desena orbitele planetelor pe o foaie de hârtie, respectând proporțiile planetele ar deveni microscopice și nu ai putea să le vezi. Pur și simplu nu există nicio imagine care să-ți arate în mod corect cum se vede din exterior. Singura modalitate de a vedea un model la scară al sistemului solar este de a construi unul.
Bine ați venit în deșertul Black Rock (Piatra Neagră). El este Alex, eu sunt Wylie, el va fi în spatele camerei, Eu voi face, probabil, o mulțime de greșeli în fața camerei… Avem 36 de ore pentru a măsura distanțele, a trasa orbitele și a pregăti o filmare cu încetinitorul de pe vârful unui munte din apropiere. Pentru a crea un model la scară redusă, cu Pământul cât această mărgică, avem nevoie de 7 mile (11,3 kilometri) de spațiu liber. Deci, de asta am venit aici. Voi de ce ați venit? Eu n-am serviciu…
La această scară, Soarele are un metru și jumătate, deci un rotund cam atât de mare. Acum ne îndreptăm cu mașina către Mercur, și tocmai ce am ajuns. Venus are aceeași dimensiune ca Pământul. Am lumea pe undeva prin buzunare… Și iată Pământul. Iar acesta este Marte. Avem câțiva roboți care se plimbă pe acesta. O dată ce filmarea cu încetinitorul e gata, vom circula pe fiecare orbită cu lumină, sperând că așa se va putea vedea cât de mari sunt în realitate. Mai departe, către planetele exterioare. Jupiter. Saturn. Lumina aia mică de acolo este Soarele nostru, la peste o milă (1,6 km) distanță. Soarele este acum foarte, foarte departe. Uranus.
Asta este, am ajuns la marginea Sistemului Solar. Este ora 7 dimineața, ne-am trezit chiar înainte de răsăritul Soarelui… Suntem pe orbita Pământului, Wylie e acolo, ținând Soarele nostru, semn pentru muzica emoționantă a răsăritului de soare. Deci, dacă am construit modelul corect, perspectiva de unde este Pământul în modelul nostru, va fi identică cu cea de pe Pământul real. Astfel, dacă ne uităm înapoi la Soare, vedem că Soarele din modelul nostru și Soarele real au exact aceeași mărime. Și astfel verificăm faptul că proporțiile sunt corecte. Există doar 24 de oameni, în întreaga istorie a speciei umane, de miliarde de oameni, care au reușit să vadă conturul întreg al Pământului cu ochii lor.
Știre: „După micul dejun, astronauții s-au dus în camera de echipare, unde au îmbrăcat costumele spațiale…” „Acesta este omul, încercând să ajungă la Lună…” „Am decolat…” „Decolarea la 7:51…”
Pe orbita terestră, orizontul este doar puțin curbat. Când pornești spre Lună, acel orizont se curbează încet și se strânge în jurul său, și dintr-o dată privești la ceva ce este foarte ciudat, dar foarte foarte familiar… Astronaut: „O, Doamne, uită-te la imaginea de acolo…” „Uau, cât e de fermecător!” Dacă îți ridici degetul mare în sus, poți ascunde Pământul în spatele degetului mare. Tot ceea ce ai știut vreodată. Totul e în spatele degetului tău. Nimic mai mare de atât și atât de departe. Este foarte frumos. Încât îți vine să plângi. Asta e ceea ce am vrut să încerc să surprind. Suntem pe o mărgică, plutind în mijlocul a nimic. Iar când vezi cu ochii tăi acest lucru, e tulburător.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

1 Comment
Așa este. Distanțele dintre planete, Anii Lumină, Gravitația etc. sunt reale, sau mai bine zis, Dumnezeu a îngăduit să fim îngrădiți de aceste legi în urma căderii lui Adam, a mâncării din pomul cunoașterii. Dumnezeu a pus niște limitări, niște bariere ale libertății noastre.
Dumnezeu ne-ar da libertatea absolută. Dar ce sa facă? Atâta vreme cât noi, încă mai coabităm cu Răul, nu ne poate lăsa să distrugem tot Universul.
Și ce-ar fi însemnat dacă l-ar fi lăsat pe om să mănânce și din pomul vieții? Omul aflat în starea căzută, nu ar mai fi murit. Răul ar fi crescut la niște cote de neimaginat. Am fi căzut în Iad. Pământul ar fi devenit Iadul, sau o parte a Iadului.