Creștinii și banii – p. Iosia Trenham

Urmăriți un cuvânt elocvent al părintelui Iosia în care acesta ne prezintă, bazat pe Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți, cum trebuie să se raporteze creștinii la banii de care dispun.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Creștinii și banii – p. Iosia Trenham

Bun găsit tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc foarte mult pentru că ne urmăriți!

Am pregătit pentru voi o reflecție, pentru edificarea voastră, numită Creștinii și banii. Înainte de a vă spune exact despre ce anume aș vrea să vorbesc, dați-mi voie să vă reamintesc că există o serie de instrucțiuni de la Domnul Dumnezeu în Sfintele Scripturi despre a dărui. De fapt, aceasta e răspândită în lege, în literatura înțelepciunii și la profeți, iar banii au fost unul din subiectele centrale în învățăturile Domnului nostru Iisus Hristos. Așa că, dacă acum vă vine un gând: ”Oh nu, nu vreau să aud despre acești bani! Bla bla…”, anihilați-l, pentru că Domnul vrea să auziți despre asta. Este un subiect foarte important al eticii creștine.

Ceea ce am de gând să vă împărtășesc astăzi sunt doar câteva principii de bază din Scripturi și apoi am de gând să enumăr un număr destul de mare de beneficii care vin asupra unui creștin, și în special asupra unei parohii, atunci când credincioșii din acea parohie acționează de fapt ca și creștini în ceea ce privește resursele. Dacă noi, ca și creștini, îmbrățișăm în ucenicia noastră un anumit nivel de fidelitate față de standardele lui Hristos, Mântuitorul nostru, beneficiile care vin asupra parohiei sunt uriașe, absolut imense. Întregul concept al banilor și utilizarea lor corectă este, desigur, foarte ciudat pentru lume, pentru o lume care nu îl cunoaște pe Dumnezeu și care se îndepărtează de EL.

Noi nu ar trebui să preluăm practicile financiare, întreaga orientare a minții și a inimii față de resurse și față de bani, de la lume. Sf. Pavel spune corect: „Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii.” (Romani, 12:2) Trebuie să ne dezvoltăm o minte creștină, să înțelegem etosul Bisericii în ceea ce privește finanțele. Acesta este primul meu punct. Ce crede cineva despre bogăție și cum considerăm folosirea banilor, asta depinde complet, desigur, de credința și viziunea sa asupra lumii, asta dacă ne-am dezvoltat credința bine.

Cum definește Biserica un om bogat? Aceasta este prima mea întrebare. Cum definește Biserica un om bogat? Mulți dintre voi veți spune că persoana bogată în credință e omul bogat, ceea ce este absolut adevărat. Dar ceea ce întreb eu este cum definește Biserica un om bogat material? Cine este omul care e bogat în bunuri materiale? Sfi           nții Părinți spun că omul bogat este omul care nu are dorințe pământești. Acesta este omul bogat! Și omul sărac este omul a cărui dorință nu poate fi niciodată ucisă, care niciodată nu poate fi satisfăcut. Acesta este omul sărac! A fi bogat sau sărac, prin urmare, nu are nimic de-a face, ca definiție, cu cât de mulți bani faci, pentru că poți fi om bogat și să faci foarte puțini bani sau poți fi om extrem de sărac și să faci tone de bani.

Totul depinde de dorința ta și de părerea ta despre aceste lucruri. Dacă faci milioane de dolari dar mereu vrei mai mult, și nu ești niciodată mulțumit cu ceea ce Dumnezeu ți-a dat, cu ceea ce ai putut obține prin munca mâinilor tale, ești ca un toxicoman și vei fi un sclav al nemulțumirii toată viața. Dacă totuși ești profund recunoscător pentru ceea ce îți dă Dumnezeu și nu câștigi foarte mulți bani în comparație cu alții, dar ești foarte mulțumit cu ceea ce îți dă Dumnezeu, atunci ești extrem de bogat și nimeni nu îți poate fura satisfacția. Există acest blestem, pe care eu îl numesc blestemul cătușelor de aur. L-am văzut de mai multe ori în desfășurare decât mi-aș fi dorit. Este ideea că creștinii au acest concept despre ceea ce au nevoie pentru a trăi fericiți și să fie satisfăcuți și mulțumiți, așa cum ne poruncește Sf. Pavel în prima sa epistolă către Timotei. Dacă nevoile tale cresc odată cu venitul tău nu vei fi niciodată fericit.

Acesta e blestemul cătușelor de aur. Ai putea avea atât de mulți bani încât cătușele care te leagă să fie făcute din aur de 24 karate… Aceasta este realitatea! Dacă îți dorești constant mai mult – faci mai mult, cheltuiești mai mult, „nevoile tale” cresc – atunci devii sclav și vei fi înrobit, dar cătușele care te leagă vor fi făcute din aur de 24 de karate. Cui îi pasă din ce sunt făcute, dacă ești sclav? Această discrepanță a perspectivei cu lumea și cum vede lumea lucrurile se vede foarte mult în dispoziția creștină cu privire la dobândirea și pierderea banilor. Aceasta este o întrebare despre capital.

În mintea lumii, dobândirea capitalului este văzută în funcție de cât de mult acumulezi în bancă sau pe o piață sau în altă echitate măsurabilă. Pierderea înseamnă că banii nu mai sunt în posesia ta. Acesta este conceptul lumii de pierdere. Pentru creștin este exact opusul. Pierderea se produce prin păstrarea banilor. Pierderea finală pentru creștin este să moară cu bani în bancă. Asta este ceea ce nu vrei să faci! Asta înseamnă că pierdem oportunitatea de a folosi banii pe care Dumnezeu ni i-a dat pentru motivul pentru care ni i-a dat, care nu e ca să îi ai în contul tău bancar când mori. Pentru creștin creșterea fondurilor are loc prin eliberarea fondurilor pentru scopuri evlavioase. Acesta este modul în care ne creștem activele în Banca Eternității, în Banca Împărăției lui Dumnezeu. Aceasta se numește în mintea mea investiție eshatologică, ceva ce Iisus i-a spus direct tânărului bogat: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.” (Matei 19:21) Omul a plecat trist pentru că avea multe proprietăți. Era trist pentru că nu avea deloc o viziune eshatologică pentru investiția adecvată a fondurilor.

Apropo, folosirea fondurile pentru Împărăția lui Dumnezeu este singura investiție sigură pe termen lung. Sunt multe alte principii, linii directive despre care mi-ar plăcea foarte mult să vă vorbesc, dar în această reflecție doresc în schimb pur și simplu să vă prezint o listă a beneficiilor, a lucrurile minunate care vin prin dăruirea creștină pioasă. Dacă învățăm să ne folosim resursele în felul în care Dumnezeu ne-a instruit, într-o manieră pioasă, creștină, beneficii incredibile apar. Printr-o manieră creștină, dați-mi voie să fiu clar, vreau să spun că returnăm în folosul Domnului o mare parte din fondurile pe care El ni le dă. Bun… pune-ți centura de siguranță, respiră… Să iau o gură de cafea…

Aceasta este ceea ce Biserica înțelege prin folosirea creștină a fondurilor sau prin folosirea fondurilor într-o manieră creștină. Înseamnă că returnăm în folosul Domnului o mare parte din fondurile pe care El ni le dă. Nu vorbesc despre câțiva dolari aici sau acolo, nu mă refer la resturile financiare sau la ceea ce se poate să mai ai în portofel când cineva îți iese în față cu un coș de donații (dacă se întâmplă asta în Biserica ta) sau dacă mergi la cutia milei. Asta nu înseamnă „a da” în manieră creștină, ci aproape la întâmplare, când se ivește ocazia. Asta ar însemna să se reducă la câțeva bacnote de 1$ sau de 5$, care în cultura noastră în acest moment înseamnă aproape nimic pentru majoritatea oamenilor. De fapt este o jignire. Cine mai folosește bancnote de 1$? Știți singurul loc unde puteți găsi bancnote de 1$ în aceste zile? În biserici! Acolo găsiți bancnote de 1$, ceea ce este destul de trist. Aceasta nu e utilizarea creștină a fondurilor. Asta e patetic, absolut patetic!

Ceea ce vreau să spun este că a dărui creștinește înseamnă a oferi o mare parte din fondurile pe care Dumnezeu ni le dă, să le întoarcem către El cu mulțumire, recunoscând generozitatea Sa față noi, exprimând dependența de El și promovând, prin darul nostru, ca act de devoțiune și închinare, Împărăția lui Dumnezeu. Ce înseamnă asta practic? Mă refer la folosirea disciplinată a unor părți semnificative de venit, folosind 100% din câștig ca obiectiv creștin, ca standard creștin. Și cine este exemplul? Văduva, desigur, văduva care și-a dat ultimul bănuț lui Hristos și Domnul s-a uitat la ea și a spus că ea a dat mult mai mult decât ceilalți, chiar dacă pentru ea era doar un bănuț, dar era singurul ban pe care îl avea și a reprezentat 100% din câștig întors către Dumnezeu. Ce exemplu este această văduvă evlavioasă! Este din Evanghelia după Sf. Luca (21:1-4)

Acesta este modelul! Tăria acelei văduve a fost imprimată perpetuu în Biserica prin exemplul călugărilor și călugărițelor noastre, care renunță complet la avere când devin monahi/monahii. Pentru unii care sunt tineri nu înseamnă prea mult. Ei trebuie să-și petreacă viața monahală păzindu-se împotriva oricărui spirit de agonisire. Dar pentru acei călugări sau călugărițe care nu devin călugări sau călugărițe până la 25 sau 30 sau 50 sau 60 sau poate când își pierd soțul/soția și vor să îmbrățișeze viața monahală, care este o tradiție atât de frumoasă în Biserică de 2.000 de ani, odată ce există proprietăți și bunuri semnificative, ca să se despartă complet de ele pentru a deveni călugăr sau călugăriță, ceea ce li se cere, este un exemplu frumos pentru noi toți pentru utilizarea corectă a fondurilor.

Atunci când descriu o etică creștină a dăruirii, mă refer la aceasta: 100% din câștig, după modelul văduvei și al puterii ei, model continuat ca mărturie permanentă de monahii noștri. Acesta e obiectivul creștin suprem, iar obiectivul inferior e standardul evreiesc de 10% din câștigul brut să fie returnat lui Dumnezeu, adică nu după ce guvernul îți ia 35% din bani sau cât îți ia. Nu, nu, nu… Nu îl înșeli pe Dumnezeu lăsând guvernul să-și bage mâna mai întâi. Obiectivul evreiesc, care nu e un obiectiv creștin…

Această idee că zeciuiala e creștină… Îmi pare rău, dar zeciuiala este evreiască! Există un argument că ar fi mai mult de 10%, dar să spunem de dragul discuției noastre de astăzi că Vechiul Testament spune de 10%… Noi creștinii trebuie să depășim dreptatea cărturarilor și a fariseilor, trebuie să depășim standardul Vechiului Testament dacă sperăm să moștenim Împărăția lui Dumnezeu. Uitați-vă la Deuteronom 14: 22 și apoi la Proorocul Maleahi 3: 8-10, dacă vreți să vedeți acest standard minim și cât de în serios îl ia Dumnezeu. Acestea sunt bornele: standardul evreiesc de 10% și standardul creștin de 100%, acestea sunt bornele între care creștinii ar trebui să lucreze, scopul fiind deposedarea completă înainte de moarte.

Acesta este modul de a ne gândi la acest lucru. Dacă încercăm să trăim în domeniul finanțelor noastre cu o etică creștină, dacă încercăm să trăim într-un mod disciplinat, acest lucru aduce o binecuvântare incredibilă asupra Bisericii. Dacă facem ceea ce spune Moise și nu intrăm niciodată în casa lui Dumnezeu pentru a ne închina cu mâinile goale… Moise spune că niciodată să nu vii la Biserică cu mâinile goale… Nu veniți să luați, pentru că vreți Sfânta Împărtășanie! Eu voi veni și voi lua… Nu, nu, nu… Desigur că vreți să fiți uniți într-un singur trup cu Salvatorul vostru. Veniți să oferiți jertfa de laudă, veniți să Îi dați Lui toată inima voastră, atenția voastră, cuvintele voastre, actele voastre de devotament, să-i înapoiați darurile, milostenia voastră, slujirea voastră… Veniți să îi dați asta!

Acesta este modul de a veni la Biserică! Nu veniți cu mâna goală! Aduceți lumânările voastre, uleiul, aduceți vinul, aduceți florile, aduceți busuiocul vostru! Este normal! Dacă faceți asta, dacă trăiți într-un mod disciplinat de dăruire creștină, beneficiile sunt imense. Dați-mi voie să închei această reflecție menționând, cred că am scris nouă beneficii care vor veni asupra voastră și în parohia voastră dacă dăruiți în acest fel.

1. Vă eliberați de a menționa banii prea des în viața parohiei voastre. Parohiile în care credincioșii au învățat administrarea creștină matură pur și simplu nu trebuie să vorbească despre bani tot timpul. Și cine vrea să facă asta? Niciun preot nu vrea. Dacă nu vreți să auziți asta, atunci, pentru numele lui Dumnezeu, intrați în program. Deveniți un administrator serios al Bisericii voastre! Nu mai dați ofrande mărunte lui Dumnezeu. Fiți serioși! Cel puțin păstrați standardul evreiesc și încercați pe parcursul maturizării să deveniți pe deplin creștini în donațiile voastre. Am văzut astfel de parohii și sunt foarte frumoase. Acesta este primul beneficiu al dăruirii creștine. Că nu trebuie să vorbiți despre bani foarte mult în parohie.

2. Veți experimenta eliberarea de sclavia datoriei personale și ecleziastice. ”Datoria în viața creștină e sclavie”, spune regele Solomon. Cu adevărat nu vă doriți să fiți în ea și dacă aveți de gând să vă faceți datorii, asigurați-vă că sunt cu active apreciabile. Datoriile ecleziastice funcționează în același mod. Ca o parohie să fie în datorii… e oribil!

3. Al treilea beneficiu al dăruirii creștine pioase: libertatea în Biserică pentru a vă angaja în numeroase fapte bune, în loc de a irosi timpul prețios implicându-ne în strângere de fonduri după strângere de fonduri. Scopul principal al slujirii Bisericii e de a exercita fapte bune și de a-L slăvi pe Dumnezeu făcând acest lucru. Când se petrece prea mult timp strângând bani, pentru că administrarea creștină este atât de patetică, faptele bune sunt pur și simplu date la o parte. Nu este timp între toate strângerile de fonduri.

4. Pentru că Biserica este capabilă financiar să susțină astfel de facilități, sunt înființate școli bisericești la care enoriașii își pot permite să își trimită copiii și alte slujiri ale Bisericii sunt înființate. Biserica poate deveni o centrală a faptelor bune atunci când turma ei este generoasă.

5. Parohia poate să fie dotată cu suficient cler. Eu am fost hirotonit sub arhipăstorirea regretatului Mitropolit Filip Saliba. Mitropolitul Filip a avut un obiectiv foarte clar formulat, pe care l-a stabilit pentru arhipăstorii noștri. Într-o perioadă în care prosperam foarte mult și creșteam abundent a stabilit obiectivul ca parohiile să fie generoase și să existe un preot pentru fiecare 100 de familii active din parohie. Pentru a avea un preot la 100 de familii active, aveți nevoie de o parohie generoasă care are o anumită maturitate în ceea ce privește administrarea creștină. Și ce viziune glorioasă este să aveți preoți care să poată avea cu adevărat grijă pastorală de oameni așa cum trebuie. Din păcate avem multe parohii care nu oferă așa ceva. Ele sunt uriașe și preotul pur și simplu nu poate să aibă grijă cum trebuie de enoriași. El nu poate asculta 500 de spovedanii dacă este singurul preot. Avem, de asemenea, parohii în care preotul e atât de sărac din cauza administrării extrem de jalnice, încât trebuie să aibă un loc de muncă laic. Cum va avea grijă de oamenii săi dacă el trebuie să lucreze la un loc de muncă laic pentru a-și hrăni proprii copii? Și apoi să lucreze și la parohia lui. Aceasta este o rețetă pentru epuizare și pentru o viață de parohie tristă.

6. Când dăruiești într-un mod creștin fondurile benevole înfloresc. Acest lucru înseamnă că parohiile care sunt puternice au fonduri caritabile substanțiale, fonduri din donații pe care preotul le poate folosi pentru a servi nevoilor particulare din parohie în perioade de criză, dar și pentru a sprijini organizațiile caritabile locale. E un lucru incredibil și normal de făcut de către parohie, dacă își poate ocupa locul care i se cuvine în a fi un far de ajutor pentru comunitate.

7. Sunt trimiși misionari și apar misiuni acolo unde există o astfel de slujire. Acesta e modul în care vă înmulțiți Bisericile, acesta este modul în care construim noi Biserici și trimitem misionari în străinătate.

8. Arhiepiscopiile și episcopiile pot fi susținute în mod corespunzător, episcopii iubitori de Hristos pot fi susținuți abundent și episcopiile lor încurajate, programe de caritate, publicații și alte departamente ale episcopiei pot deveni foarte fructuoase.

9. Închinarea este însuflețită. Când veniți cu această dispoziție de a dărui, închinarea voastră crește în profunzime și sinceritate și Dumnezeu o onorează. Dumnezeu vă întâlnește, vă puteți apropia de Domnul în închinare cu o mai mare încredere atunci când administrarea sacrificiului creștin este corespunzătoare.

Există un frumos exemplu despre aceasta. În a doua carte a lui Samuel, adică II Regi, dacă citiți e versiune veche a Vechiul Testament din Biblia Ortodoxă. În 2 Samuel, cap 24, este frumoasa poveste a regelui David. Regele David a comis un mare păcat. S-a bazat pe ceea ce ochii lui au judecat ca putere și a făcut un recensământ, ceva ce exprima o lipsă de încredere în sprijinul lui Dumnezeu. El s-a concentrat pe numere. Ca rezultat, Dumnezeu a pedepsit brutal poporul. O boală teribilă a izbucnit și regele David a fost ghidat de un înger să facă un sacrificiu lui Dumnezeu.

Ascultați acest lucru, cu asta voi încheia. Cred că o veți găsi extrem de relevantă pentru subiectul nostru de astăzi despre adevărata dăruire creștină. ”Atunci s-a cutremurat inima lui David după ce a numărat poporul. Şi a zis David către Domnul: „Greu am păcătuit eu, făcând aşa, şi acum mă rog înaintea Ta, Doamne, iartă păcatul robului Tău, căci m-am purtat peste măsură de nebuneşte!” A doua zi dimineaţa s-a sculat David. Fusese însă cuvântul Domnului către Gad proorocul, ca să spună lui David viitorul, zicându-i: „Mergi şi spune lui David: Aşa zice Domnul: Îţi arăt trei pedepse: alege-ţi una din ele, să vină asupra ta”. Şi a venit Gad la David şi i-a vestit, zicându-i: „Alege-ţi ce vrei: foamete în ţara ta şapte ani; să fugi trei luni de vrăjmaşii tăi şi ei să te urmărească; sau timp de trei zile să fie ciumă în ţara ta? Chibzuieşte şi hotărăşte; ce să spun Celui ce m-a trimis”, Apoi DAvid i-a spus lui Gad: „E tare greu, a răspuns David lui Gad, dar să cad mai bine în mâna Domnului, căci mila Lui este mare; numai în mâinile oamenilor să nu cad!” Şi şi-a ales David ciuma în vremea secerişului grâului. Şi a trimis Domnul ciumă asupra lui Israel de dimineaţă până la vremea hotărâtă.

Şi a început molima în popor şi au murit de la Dan până la Beer-Şeba şaptezeci de mii de oameni. Şi şi-a întins îngerul Domnului mâna asupra Ierusalimului, ca să-l pustiiască, dar I S-a făcut milă Domnului şi a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Opreşte-i acum mâna!” Îngerul Domnului se afla atunci la aria lui Aravna Iebuseul. Şi văzând David pe îngerul care lovea poporul, a zis către Domnul: „Iată eu am păcătuit! Fărădelegea am făcut-o eu. Dar aceste oi ce-au făcut? Deci îndreaptă-ţi mâna Ta asupra mea şi asupra casei tatălui meu!” În ziua aceea Gad a venit la David şi a zis: „Mergi de ridică jertfelnic Domnului în aria lui Aravna Iebuseul”. Acesta este locul unde va fi construit templul evreiesc. Şi s-a dus David, cum îi zisese proorocul Gad şi cum poruncise Domnul. Și privind Aravna, a văzut pe rege şi slugile lui venind la el; şi a ieşit Aravna şi s-a închinat regelui cu faţa până la pământ. Aravna a zis: „La ce a venit domnul meu, regele, la robul tău?” „Ca să cumpăr de la tine aria, a răspuns David, şi să fac acolo jertfelnic Domnului, pentru ca să înceteze moartea în popor” și Aravna i-a spus lui David: „Să ia domnul meu, regele, şi să aducă jertfă Domnului ce voieşte, a zis Aravna către David. Iată boii pentru ardere de tot, iar carele şi jugurile boilor vor sluji de lemne. Toate acestea le dăruiesc regelui.” a adăugat Aravna.

Ce exemplu frumos despre exact ceea ce vorbim aici. Iată un om care are o dispoziție adecvată cu privire la dăruire. El își dă pământul, dă lemnele, dă animalele pentru tot ceea ce a fost necesar el a dat de bună voie. Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze!” Totuși regele a spus lui Aravna ”Nu”. „Ba nu, a zis regele către Aravna, eu am să-ţi plătesc preţul şi nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi de tot, lucruri luate în dar.” Şi a ridicat David acolo jertfelnic Domnului şi a adus arderi de tot şi jertfe de împăcare. Şi S-a milostivit Domnul asupra țării şi a încetat moartea în Israel. Nu voi oferi Domnului o jertfă de închinare care nu mă costă nimic. Fie ca aceasta, dragii mei, să fie dispoziția noastră.

Fie ca niciodată să nu venim la casa lui Dumnezeu cu mâinile goale, așa cum spune Moise și să oferim această închinare ieftină care nu este exprimată deloc în nicio jertfă dăruită Domnului Dumnezeu. Să fim ca văduva aceea puternică, să fim ca această femeie care și-a fixat inima total pe Dumnezeu. Să încercăm să fim creștini și să ne folosim resursele creștinește. Dacă vom face astfel, binecuvântările vor fi din belșug, cele nouă beneficii pe care le-am spus, dar și multe altele. Dumnezeu să ne întărească pe toți să practicăm administrarea creștină pentru slava numelui Său și să obținem binecuvântări aici și în viața ce va să fie, o intrare bună în prezența Domnului. Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!