Umbrela – film de scurtmetraj
17 mai 2025
Vă mulțumim pentru întrebările pe care ni le-ați scris și care ne-au fost de ajutor să alcătuim, pentru urmăritorii site-ului nostru, o nou rubrică „Întrebări și răspunsuri”.
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Să ai credință simplă și vie în Dumnezeu!
Cea mai mare este bucuria îndumnezeirii, a învierii personale, a unirii cu Hristos.
Da.
Încearcă să impui în anumite părți ale țării faptul că – de exemplu – fructele de mare sunt de post. Sau (și mai grav!) că omul trebuie să se împărtășească des – adică în fiecare duminică. Am făcut chiar mai multe clipuri bazate pe cuvintele Domnului, canoanele Sf. Apostoli, Sf. Părinți, tipiconul Sf. Liturghii… …și atunci când vei întâmpina rezistența îndărătnică a oamenilor vei înțelege foarte bine cuvintele Domnului.
Să nu dăm pretexte. Să evităm conflictele.
Prin depărtarea de griji și ascultarea de un conducător duhovnicesc experimentat. E nevoie de constanță în programul duhovnicesc.
E voia lui Dumnezeu în funcție de ce dorește Acesta să scoată în evidență.
Suntem curați, însă nu suntem „ca noi”. Harul însă ne poate ridica mai presus. Ceea ce contează este starea sufletului după moarte care poate fi fericirea veșnică.
Da, pentru că ucenicii învață de la duhovnici.
Nu trebuie să te iubești pe tine ci pe Dumnezeu. O să te cunoști pe tine dacă te spovedești regulat și dacă te cercetezi pe tine. Fericirea vine prin apropierea de Dumnezeu.
Da, este strâns legat.
Să ne concentrăm pe bine și să-l promovăm activ – nu să ne luptăm atât cu răul.
Nu gândești corect. 1. Nu toți băieții sunt la fel. 2. Faptul că tu te-ai simțit rănită nu înseamnă neapărat că a greșit el – este posibil să fie și supersensibilitatea ta. Să fim atenți!
E nevoie de timp. Obișnuința este a doua fire și ne vindecăm încet-încet.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Tot așteptam ca de azi pe mâine să fiu alt om. Mă, am meditat, m-am rugat, am făcut tot ce am stiut și eu tot în modelele vechi cădeam. Eram atentă dar nu puteam să fac nimic. Nu înțelegeam și după multe întrebări eram cu atenția undeva unde atunci numeam astral. Eu îi spuneam gri dar era o nonculoare ( nu am știut că așa ceva există). Un fel de spațiu care nici spațiu nu era. Ceva nespațiu, noncolor, pufos, diafan în care vedeam două adâncituri ca urmele roților de car. Era imposibil să pot lua un alt drum decât cel pe care mergeam.
Cică să nu dispera. 😫
Au mai trecut ani de rugăciune, prezență, sinceritate cu mine însămi să văd de fiecare dată unde cad și unde mă las atrasă. Apoi după mulți ani visez același nonspațiu în care urmele nu mai erau așa de adânci și eram liberă să ies. Urme noi erau pregătite. Ca și cum iei un tren de pe o șină și îl muți pe alta. Amintirea urmelor vechi însă mă trage mereu înapoi. Ce-i mai nou este că observ mai repede că o iau razna. Și nu știu cum să mă comport așa că într-o situație aștept să aud din interior cum este corect. Spontană nu prea mai sunt.
Se spune că, atâția ani îți trebuie să ieși din urmele vechi câți ani ti-au trebuit să le faci.